Educația integrată se referă la includerea copiilor cu cerințe educative speciale în structurile

învățământului de masă, cu scopul de a promova dezvoltarea lor armonioasă și echilibrată. Integrarea

nu se limitează doar la aspectele educaționale, ci vizează și inserția acestor persoane în comunitate, în
vederea obținerii autonomiei, respectului și demnității, precum și posibilitatea de a lua decizii.

Principiul de bază al integrării este normalizarea, care implică asigurarea accesului persoanelor cu
nevoi speciale la condiții de viață cât mai apropiate de cele normale și de stilul de viață al societății în
care trăiesc. Acest lucru înseamnă că toți copiii, indiferent de tipul sau gradul de handicap fizic sau
psihic, ar trebui să aibă acces egal la educație și instruire.

Principiile didactice de sprijin specific educației integrate sunt:

a) Principiul drepturilor egale: fiecare copil are dreptul la acces efectiv la educație, servicii de
sănătate și recuperare, pregătire pentru angajare, mijloace de recreere etc., conducând la
integrare socială și dezvoltare individuală.
b) Principiul egalizării șanselor în educație: copiii cu handicap ar trebui să fie încorporați cât
mai mult posibil în sistemul general de învățământ, inclusiv învățământul obligatoriu.
c) Principiul accesului la orice formă de educație: școlarizarea copiilor cu cerințe speciale ar
trebui să se realizeze, pe cât posibil, în cadrul sistemului general de învățământ.
d) Principiul intervenției timpurii: intervenția timpurie este esențială pentru eficacitatea
recuperării și integrării copiilor cu nevoi speciale.
e) Principiul cooperării și parteneriatului: cooperarea este esențială pentru succesul unei școli
incluzive, implicând colaborarea între diferite părți interesate.
f) Principiul asigurării serviciilor de sprijin în comunitate: serviciile de sprijin în comunitate
trebuie să fie disponibile atât pentru copiii cu nevoi speciale, cât și pentru personalul care
lucrează cu ei, contribuind astfel la integrarea lor.

Învățământul special reprezintă un subsistem al învățământului de masă, care trebuie să fie viabil,
deschis, flexibil și adaptat cerințelor contemporane ale societății. Prin aplicarea acestor principii,
educația integrată poate promova o mai mare incluziune și oportunitate pentru toți copiii, indiferent de
nevoile lor speciale.

Abordarea unui plan de lucru cu elevii cu cerințe educaționale speciale trebuie să fie bine
structurată și să ofere o orientare explicită din partea profesorilor și școlilor. Există câteva puncte pe
care profesorii care lucrează cu acești elevi trebuie să le urmeze în vederea realizării unei relații de
înțelegere și acceptare adecvate:

-Identificarea elevilor care întâmpină dificultăți sau care nu reușesc să facă față exigențelor programului
educațional din școală.

-Realizarea diagnosticării elevilor cu dizabilități sau cu dificultăți de învățare.

-Evaluarea punctelor tari și a dificultăților întâmpinate de elevi.

-Elaborarea unui plan educațional individual care să includă obiectivele, orarul și strategiile stabilite.

-Examinarea progresului făcut de elevi și planificarea pașilor următori.

 -Desfășurarea unui proces didactic activ, formativ, cu accent pe situațiile motivaționale favorabile
învățării și pe evaluarea formativă.

-Colaborarea cu specialiștii din cadrul serviciilor de sprijin și consiliere școlară, precum și implicarea
familiei în procesul educativ.