Mediile de cultură

Sunt amestecuri de substraturi nutritive, folosite pentru menținerea viabilității, creșterii și

multiplicării microorganismelor în condiții artificiale. Utilizarea mediilor de cultură permite
izolarea microorganismelor în cultură pură, facilitând astfel identificarea lor. Se folosesc de
asemenea pentru testarea sensibilității microorganismelor la chimioterapicele antiinfecțioase
permițând alegerea unei medicații țintite, în industria farmaceutică pentru producerea unor
preparate (vaccinuri și la alte produse biologice) și pentru controlul încărcăturii microbiene
a suprafețelor, aerului, alimentelor, apei etc.
Mediile de cultură trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
 în primul rând să fie sterile,
 să asigure substanţele nutritive necesare creşterii şi multiplicării microbilor (apă, sursă de
carbon şi azot, factori de creştere, vitamine, minerale),
 să aibă un pH optim; cei mai mulţi germeni se dezvoltă la un pH de 7,2-7,4 dar sunt şi
excepţii ca, de pildă, germenii din genul Brucella care se dezvoltă la un pH de 6,8 sau
vibrionul holeric la un pH de 9,
 să fie clare pentru a permite sesizarea oricărei modificări produse de microbi în mediul de
cultură,
 să asigure condiţii de aerobioză sau anaerobioză.
Compoziţia mediilor de cultură
În scop diagnostic sau productiv, mediile de cultură se prepară dintr-o serie de substraturi
biologice, mai mult sau mai puţin bine definite chimic şi care se regăsesc în aproape toate
mediile de cultură.
În cercetare, când se studiază performanţele metabolice ale bacteriilor, sunt necesare medii
cu o compoziţie foarte riguros definită. Aceste medii se prepară din fiecare substanţă în
parte şi se numesc medii sintetice.
Substraturile biologice întâlnite la majoritatea mediilor sunt peptonele, extractul de carne,
extractul de drojdie, la care se adaugă unele substanţe cum sunt clorura de sodiu, mono
şi/sau polizaharide, vitamine etc.
Peptonele sunt amestecuri de substanţe care se obţin prin hidroliza enzimatică sau acidă a
proteinelor de origine animală (de exemplu, făină de oase). Ele nu au o compoziţie chimică
foarte bine definită dar, prin conţinutul în peptide şi aminoacizi, constituie o sursă
universală de azot, pentru toate bacteriile cultivabile. Ele sunt folosite practic în prepararea
tuturor mediilor de cultură. Reţetele de preparare a peptonelor sunt secrete de firmă
(Peptonă Difco, Merck Oxoid etc.);
Extractul de carne se obţine prin deshidratarea decoctului de carne de vită. Acesta conţine
cantităţi importante de creatină, xantină, hipoxantină, acid uric, acid adenilic, glicocol, uree,
glutamină ca sursă de azot, precum şi glicogen, hexozofosfaţi, acid lactic ca sursă de carbon
etc. Se poate prepara în orice laborator.
Extractul de drojdie se obţine prin cultivarea controlată a drojdiilor şi conţine numeroase
vitamine, mai ales cele din grupul B.
Clorura de sodiu se adaugă la toate mediile uzuale într-o concentraţie de 0,9%. Pentru
cultivarea bacteriilor halofile (care cresc la o osmolaritate mare) concentraţia poate creşte
până la 10%.
Mono sau polizaharidele, unii alcooli (glicerină, manitol) îmbogăţesc mediile deoarece
constituie surse de carbon uşor accesibile multor bacterii.
Uneori se mai adaugă la medii indicatori colorimetrici de pH, agenţi selectivi etc.
O importanţă deosebită în prepararea mediilor solide îl au agenţi de solidificare care sunt
agar-agarul şi gelatina. Gelatina se foloseşte destul de rar deoarece, pe de o parte, unele
bacterii o hidrolizează, iar pe de altă parte se lichefiază la 37°C, temperatură la care se
dezvoltă majoritatea bacteriilor de interes medical.