CONSTRUCȚIILE INCIDENTE

Construcția incidentă reprezintă o comunicare suplimentară, inserată în interiorul

unui enunț, de care nu este legată sintactic și care nu este esențială pentru înțelegerea
mesajului.
Construcțiile incidente se caracterizează prin următoarele trăsături:
- se situează în alt plan decât cel al mesajului comunicat, fiind intervenții
ale celui care scrie/vorbește;
- reprezintă un comentariu, un punct de vedere, o explicație suplimentară
a celui care scrie/vorbește;
- au topică liberă, putând întrerupe enunțul principal în puncte diferite;
- au punctuație specifică, fiind, de obicei, izolate prin virgule, linii de pauză
sau paranteze de enunțul principal;
- în vorbire, au o intonație specială;
- reprezintă un fenomen de oralitate populară sau cultă, fiind folosite, în
textele literare, ca mijloc de reproducere a vorbirii;
- pot fi:
 cuvinte: Aoleu, ce situație!
grupuri de cuvinte: Descopeream totul și – fericită și înspăimântată –
recunoșteam totul.
 propoziții: Era așa de drăguț ( bată-l norocul ) puiul de om!

 fraze: Nu te recunosc – spuse repede omul și se îndepărtă – și nici nu

vreau să te cunosc.

Din categoria construcțiilor incidente, fac parte:

 formulele de adresare:
Voi, rămâneți pe loc!
Hei, încetează!
Așteptați, stimată doamnă!
Sebastian, nu mă contrazice!
 grupul verbal care prezintă contextul comunicării
- M-ai auzit? întrebă copilul.
- Nu știu ce s-a întâmplat – adăugă repede – după ce am plecat eu.
 adverbe și locuțiuni adverbiale care exprimă probabilitatea sau
aproximarea
Știu, cu certitudine, cine este vinovatul.
Fără doar și poate, ele au fost acolo.
M-a auzit (probabil) și mama când am vorbit.
 cuvinte sau expresii prin care sunt transmise sentimente și stări afective
 Vai, ce m-am speriat!
Îmi doresc, Domnul să te apere!, să fii sănătos!
 cuvinte sau construcții ce reprezintă automatisme verbale
Am realizat, nenincă, prea târziu!
Nu știu, frate, ce să mai cred...
Au aflat adevărul – din păcate – prea târziu.