Preda Ionela Mădălina Grupa 110

Temă 7 seminar

1. Noțiunea de cetăţenie apare în Declarația Franceză a Drepturilor Omului şi Cetățeanului din

1789, care a corelat această noțiune cu participarea obligatorie a persoanei la viaţa politică.
Cetăţenia reprezintă legătura politică şi juridică permanentă dintre persoana fizică şi stat,
dovedind apartenența persoanei fizice la acel stat şi atribuind acesteia posibilitatea de a fi
titularul drepturilor şi îndatoririlor prevăzute de Constituţie şi de legile statului.
Principiile care stau la baza cetățeniei române:
- fiecare persoană are dreptul la o cetăţenie [în acest sens sunt şi prevederile art. 4 lit. a)
din Convenţia europeană asupra cetățeniei];
- cetăţenia este în exclusivitate o chestiune de stat, în sensul că stabilirea drepturilor şi
îndatoririlor cetăţenilor, a modului de dobândire, păstrare şi pierdere a cetățeniei
române sunt un atribut exclusiv al statului; numai cetăţenii români sunt titularii
tuturor drepturilor prevăzute de Constituţie şi legi;
- numai cetăţenii sunt ținuți a îndeplini toate obligațiile stabilite prin Constituţie şi
legile ţării (obligaţia de fidelitate faţă de țară, îndatorirea de apărare a patriei);
- căsătoria nu produce niciun efect juridic asupra cetățeniei soților; tot astfel,
schimbarea cetățeniei unuia dintre soți nu produce niciun efect asupra cetățeniei
române a celuilalt soț;
- cetăţenia română nu poate fi retrasă celui care a dobândit-o prin naștere

2. Distincția dintre cele două sisteme în privința dobândirii cetățeniei este reprezentată prin
faptul că, în principiul jus sangvinis copilul devine cetățeanul unui stat dacă se naște din
părinți care, amândoi sau numai unul au cetățenia statului respectiv, iar în privința
principiului jus soli, copilul devine cetățeanul unui stat dacă se naște pe teritoriul statului
respectiv.
În România este aplicat sistemul care are la bază principiul jus sangvinis expresie a
legăturii dintre părinți, copii și a continuității generațiilor.

3. Condițiile generale pentru dobândirea cetățeniei la cerere:

- S-a născut și domiciliază la data cererii pe teritoriul României ori deşi nu s-a născut
pe acest teritoriu, domiciliază pe teritoriul statului român de cel puţin 8 ani sau de cel
puţin 5 ani în cazul în care este căsătorit cu un cetăţean român;
- dovedește prin comportarea şi atitudinea sa atașament faţă de statul şi poporul român,
nu întreprinde sau sprijină acțiuni împotriva ordinii de drept sau a securității naţionale
şi declară că nici în trecut nu a întreprins aceste acțiuni;
- a împlinit vârsta de 18 ani;
- are asigurate în România mijloace legale pentru o existenţă decentă, în condiţiile
stabilite de legislaţia privind regimul străinilor;
 - este cunoscut cu o bună comportare şi nu a fost condamnat în țară sau în străinătate
pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi cetăţean român;
- cunoaște limba română şi posedă noțiuni elementare de cultură şi civilizație
românească, în măsură suficientă pentru a se integra în viaţa socială;
- cunoaște prevederile Constituţiei României şi imnul naţional

4. Redobândirea cetățeniei române la cerere vizează situația unei categorii de persoane care au
avut cetățenia română, dar au pierdut-o, în cadrul acestei categorii, a persoanelor care au
pierdut cetățenia română din motive neimputabile lor sau această cetățenie le-a fost ridicată
fără voia lor.
a) Redobândirea cetățeniei române la cerere se poate acorda persoanelor care au pierdut
această cetățenie, precum și descendenților acestora pana la gradul II inclusiv, dintre
condiţiile enumerate pentru dobândirea cetățeniei la cerere nu mai este necesar să se
facă dovada șederii pe teritoriul României o anumită perioadă de timp şi nici a
cunoașterii limbii române, a elementelor de cultură românească, a Constituţiei şi
imnului naţional.
b) Aceasta se poare acorda și persoanelor care au fost cetățeni români precum și
descendenților acestora pana la gradul III inclusiv, în acest caz trebuie îndeplinite o
parte dintre condiţiile mai sus enumerate, respectiv: persoana în cauză dovedește prin
comportarea şi atitudinea sa atașament faţă de statul şi poporul român; nu întreprinde
sau sprijină acțiuni împotriva ordinii de drept sau a securității naţionale şi declară că
nici în trecut nu a întreprins aceste acțiuni; a împlinit vârsta de 18 ani; este cunoscută
cu o bună comportare şi nu a fost condamnată în țară sau în străinătate pentru o
infracțiune care o fac nedemnă de a fi cetăţean român.

5. Modalitatea de dobândire a cetățeniei de onoare se poate acorda unor străini care au adus
servicii deosebite țării și națiunii române.

6. Cetăţenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetăţenie sau cetățeanului străin
dacă poate contribui în mod semnificativ la promovarea imaginii României prin
performante deosebite în domeniul sportului, cu posibilitatea stabilirii domiciliului în țară
sau cu menținerea acestuia în străinătate, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:
- solicitantul va reprezenta România în loturile naţionale, în conformitate cu
reglementările statutare ale federației sportive internaţionale la care România este
afiliată;
- dovedește prin comportarea şi atitudinea sa atașament faţă de statul şi poporul român,
nu întreprinde sau sprijină acțiuni împotriva ordinii de drept sau a securității naţionale
şi declară că nici în trecut nu a întreprins aceste acțiuni;
- a împlinit vârsta de 18 ani;
 - este cunoscut cu o bună comportare şi nu a fost condamnat în țară sau în străinătate
pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi cetăţean român;
- solicitantul îşi exprimă atașamentul faţă de România şi faţă de sistemul de valori
specific societății românești.

7. Aprobarea cererilor de acordare ori de redobândire a cetățeniei române se face prin ordin al
președintelui Autorității Naționale pentru Cetățeniei pe baza propunerilor Comisiei pentru
cetățenie

8. Președintele Comisiei prin rezoluție stabilește termenul la care se va dezbate cererea de

acordare sau de redobândire a cetățeniei, dispunând totodată, solicitarea de relații de la orice
autorități cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.

9. Cetățenia română se acordă sau se redobândește la data depunerii jurământului de credință.

Jurământul se depune în faţa ministrului justiţiei sau a preşedintelui Autorităţii Naţionale
pentru Cetăţenie sau a unuia dintre cei doi vicepreședinți ai autorității delegați în acest sens.
Jurământul trebuie depus în termen de 3 luni de la data comunicării ordinului prin care s-a
acordat cetățenia română.

10. Nedepunerea, din motive imputabile persoanei care a obținut cetăţenia română, a
jurământului de credință, în termenul prevăzut de lege, atrage încetarea efectelor ordinului
de acordare sau de redobândire a cetățeniei române faţă de persoana în cauză.

11. Legea stabileşte că se poate aproba renunțarea la cetăţenia română numai cetățeanului
român care a împlinit vârsta de 18 ani, numai pentru motive temeinice şi cu îndeplinirea
următoarelor condiţii:
- numai dacă persoana în cauză nu este învinuit sau inculpat într-o cauză penală ori nu
are de executat o pedeapsă penală;
- nu este urmărit pentru debite către stat sau faţă de persoane juridice ori fizice din țară
sau, având asemenea debite, le achită ori prezintă garanții corespunzătoare pentru
achitarea lor;
- a dobândit ori a solicitat şi are asigurarea că va dobândi o altă cetăţenie.

12. Retragerea cetățeniei române reprezintă o sancțiune, şi se poate retrage celui care:
- aflându-se în străinătate, săvârșește fapte deosebit de grave prin care vatămă
interesele statului român sau lezează prestigiul României;
- aflându-se în străinătate, se înrolează în forțele armate ale unui stat cu care România a
rupt relaţiile diplomatice sau cu care este în stare de război;
- a obținut cetăţenia română prin mijloace frauduloase;
- este cunoscut ca având legături cu grupări teroriste sau le-a sprijinit, sub orice formă,
ori a săvârșit alte fapte care pun în pericol siguranţa naţională.
13. Alte modalități de pierdere a cetățeniei
- prin adopție – în cazul în care un copil minor, cetăţean român, este adoptat de către
cetăţeni străini, pierde cetăţenia română dacă adoptatorul (adoptatorii) solicită aceasta
în mod expres şi dacă adoptatul este considerat, potrivit legii străine, că a dobândit
cetăţenia străină. Copilului care a împlinit vârsta de 14 ani i se cere consimțământul.

- prin stabilirea filiației – în cazul în care filiația copilului găsit pe teritoriul României a
fost stabilită înainte ca acesta să împlinească 18 ani, faţă de ambii părinți, iar aceştia
sunt cetăţeni străini, el pierde cetăţenia română. Acest lucru se întâmplă şi în cazul în
care filiația copilului găsit a fost stabilită numai faţă de un părinte cetăţean străin, iar
celălalt părinte a rămas necunoscut.

- prin anularea, declararea nulității sau desfacerea adopției – dacă un copil străin a fost
adoptat de cetăţeni români, iar această adopție a fost anulată sau declarată nulă acesta
pierde cetăţenia română. În cazul desfacerii adopției copilul pierde cetăţenia română
pe data când adopția a fost desfăcută.

14. Cererea de renunţare la cetăţenia română, însoţită de actele doveditoare, se depune la

secretariatul tehnic al Comisiei pentru cetăţenie sau la misiunile diplomatice ori oficiile
consulare ale României din ţara în care solicitantul îşi are domiciliul sau reşedinţa.

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie dispune, prin ordin, aprobarea sau,
după caz, respingerea cererii de renunţare la cetăţenia română, pe baza raportului
Comisiei, prin care aceasta constată îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor
prevăzute de lege. Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de
aprobare sau, după caz, de respingere a cererii de renunţare la cetăţenia română se
comunică solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Ordinul de respingere a cererii de renunţare la cetăţenia română poate fi atacat, în

termen de 15 zile de la data comunicării, la Tribunalul Bucureşti. Hotărârea
Tribunalului este supusă recursului la Secţia de contencios administrativ a Curţii de
Apel Bucureşti.

Dovada renunţării la cetăţenia română se face cu adeverinţă eliberată de secretariatul

Comisiei pentru cetăţenie, pentru persoanele cu domiciliul în România, ori de
misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, pentru persoanele cu
domiciliul sau reşedinţa în străinătate, în baza ordinului preşedintelui Autorităţii
Naţionale pentru Cetăţenie.
15. Orice autoritate sau persoană care are cunoștință de existenţa unui motiv pentru retragerea
cetățeniei române poate sesiza, în scris, Comisia pentru cetăţenie, având obligaţia să
prezinte dovezile de care dispune.
Preşedintele Comisiei stabileşte, prin rezoluție, termenul la care se va dezbate sesizarea
de retragere, dispunând totodată: solicitarea punctului de vedere al autorităţilor competente
cu privire la îndeplinirea condiţiilor legale privind retragerea cetățeniei; invitarea persoanei
care a formulat sesizarea, precum şi a oricărei persoane care ar putea da informații utile
soluţionării cererii; citarea persoanei în cauză la domiciliul cunoscut sau, dacă acesta nu se
cunoaște, prin publicarea citației în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
La termenul stabilit pentru dezbaterea sesizării, Comisia verifică îndeplinirea condiţiilor
necesare retragerii cetățeniei române. Aceasta audiază persoanele citate, precum şi persoana
în cauză. Lipsa persoanei legal citate nu împiedică desfăşurarea procedurilor de retragere a
cetăţeniei române. În cazul în care constată îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea
condiţiilor legale de retragere a cetăţeniei române, Comisia va propune preşedintelui
Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, printr-un raport motivat, aprobarea retragerii
cetăţeniei române sau, după caz, respingerea sesizării.
Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, constatând îndeplinite condiţiile
prevăzute de lege, emite ordinul de retragere a cetăţeniei române, respectiv de respingere a
sesizării de retragere a cetăţeniei, în cazul în care constată neîndeplinirea condiţiilor
prevăzute de lege.
Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de admitere sau de
respingere a sesizării de retragere a cetăţeniei se comunică persoanei în cauză, precum şi
persoanei care a făcut sesizarea, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Ordinul poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la secţia de contencios
administrativ a tribunalului de la domiciliul/reşedinţa solicitantului. Dacă solicitantul nu are
domiciliul sau reşedinţa în România, ordinul poate fi atacat, în acelaşi termen, la Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului București. Hotărârea Tribunalului este
definitivă şi irevocabilă.
Pierderea cetăţeniei române prin retragere are loc la data emiterii ordinului preşedintelui
Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de aprobare a retragerii cetăţeniei române.

16. Potrivit dispoziţiilor detaliate în cuprinsul art. 21-25 din TFUE, cetăţenii Uniunii Europene
au drepturile şi obligaţiile prevăzute în tratate, în principal:
- dreptul de liberă circulaţie şi de şedere pe teritoriul statelor membre;
- dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Parlamentul European, precum şi la alegerile
locale în statul membru unde îşi au reşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii
acestui stat;
- dreptul de a se bucura, pe teritoriul unei ţări terţe în care statul membru ai cărui
resortisanţi sunt, nu este reprezentat, de protecţie din partea autorităţilor diplomatice
şi consulare ale oricărui stat membru, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acestui
stat;
- dreptul de a adresa petiţii Parlamentului European, de a se adresa Ombudsmanului
European, precum şi dreptul de a se adresa instituţiilor şi organelor consultative ale
Uniunii în oricare dintre limbile tratatelor şi de a primi răspuns în aceeaşi limbă;
- dreptul de iniţiativă legislativă.