Tipuri de

efort
Grupa 34 SPM
 Definitie

• Solicitarea impusă de efortul sportiv

determină dezvoltarea la limită a
capacităţilor fizice şi fiziologice, mobilizând
mecanismele adaptative.
• Antrenamentele efectuate în decursul
activităţii sportivului sunt permanente
solicitări de adaptare la un nivel mereu
superior, pentru ca în final să-l aducă pe
sportiv la cel mai înalt nivel de pregătire
(Avramoff, 1986).
Criterii de clasificare
I. Clasificarea în funcţie de intensitatea efortului
II. Clasificarea în funcţie de aprovizionarea
cu oxigen în efort
III. Clasificarea în funcţie de tipul de contracţii
musculare
IV. Clasificarea în funcţie de organele, aparatele şi
sistemele angrenate în efort
V. Clasificarea în funcţie de complexitatea
efortului
VI. Clasificarea în funcţie de orientarea efortului
VII. Clasificarea în funcţie de caracterul efortului
 I. În funcţie de
intensitate rezultă
următoarele tipuri
de efort
1. Efortul de intensitate maximală
2. Efortul de intensitate submaximală
3. Efortul de intensitate mare
4. Efortul de intensitate moderată
5. Efortul de intensitate mică
 1. Efortul de
intensitate
maximală
•
Durată de 10-15 secunde, prezentând cel
mai mare debit energetic.
•
Sistemul energetic solicitat este
sistemul anaerob,
•
Substratul energetic este reprezentat de
ATP şi CP (fosfocreatina care asigură
resinteza ATP).
2. Efortul de
intensitate
submaximală
•
Durată de până la 1 minut;
•
Energogeneza este de asemenea
anaerobă,
•
Substratul energetic cuprinde pe
lângă ATP, CP şi substratul glucidic
în cadrul glicolizei anaerobe.
 3. Efortul de
intensitate
mare

•
Durata – până la 6 minute
•
Energogeneza mixtă (aerobă şi
anaerobă).
Ponderea sistemelor
energetice aerob şi
anaerob in functie
de durata efortului
4. Efortul de intensitate
m•odDDeurraatatdăăe până la 60 de
minute;
•
Energogeneza se realizează în aerobioza
în condiţii de stare stabilă relativă (ergostaza).
Starea stabilă relativă semnifică un oarecare
echilibru între consumul şi necesarul de
oxigen, în sensul că în timpul efortului se
înregistrează un mic deficit de oxigen, care va
fi acoperit la sfârşitul efortului printr-un
consum crescut de oxigen.
•
Substratul energetic de bază îl
reprezintă glucidele.
 5. Efortul de
intensitate
mică
•
Durata cuprinsă între 60 de minute
şi câteva ore;
•
Sistemul energetic solicitat este sistemul
aerob. În acest efort întregul necesar de
oxigen al organismului este acoperit de
consum, creându-se astfel o stare stabilă
(steady state) adevărată.
•
Substratul energetic este reprezentat
de metabolizarea lipidelor şi a glucidelor
în condiţii de aerobioză.
 II. În funcţie de
aprovizionarea cu
oxigen în efort

1. Efort anaerob
2. Efort aerob
3. Efort mixt
 1. Efortul anaerob

• Energogeneza desfăşoara în lipsa

oxigenului.
• În funcţie de substratul energetic
utilizat, efortul anaerob poate fi alactacid şi
lactacid.
•
Efortul anaerob alactacid are ca
substrat energetic sistemul fosfagenelor
(ATP şi CP).

•
Efortul anaerob lactacid are ca
substrat energetic imediat tot ATP-ul, dar
resinteza lui se realizează prin glicoliza
anaerobă, din care rezultă acidul lactic.
 2. Efortul aerob
• Efortul aerob se desfăşoară în condiţiile de
aprovizionare aproape totală cu oxigen în timpul
efortului.
• Dupa primele 2-3 minute, în care se lucrează în
deficit de oxigen, în funcţie de nivelul atins de
consumul real de oxigen există două tipuri de
comportare: starea stabilă relativă (ergostaza) şi
starea stabilă adevărată.
• În starea stabilă relativă, frecvenţa
cardiacă are o evoluţie similară comportării
consumului de oxigen, stabilindu-se la valori
cuprinse între 150 şi 180 de bătăi pe
minut. Starea stabilă relativă este întâlnită în
efortul de intensitate moderată.
• Starea stabilă adevărată este
întâlnită în eforturile de intensitate mică, în
care se poate realiza aprovizionarea totală cu
oxigen tot timpul efortului. Frecvenţa cardiacă
caracteristică acestei stări este de 110-130
bătăi pe minut.
 I. În funcţie de tipul
de contracţii musculare

1. Efort izotonic sau dinamic

2. Efort izometric sau static
3. Efort izokinetic
 1. Efort izotonic
sau dinamic
•
În care tensiunea internă creşte iniţial, iar
apoi se menţine constantă tot timpul
contracţiei;
•
Fibrele musculare se scurtează deplasând
segmentele corpului (se efectuează lucru
mecanic).
 2. Efort izometric
sau static

• În care creşte tensiunea internă a

fibrelor musculare, fără scurtarea
lungimii fibrelor musculare (deci
fără efectuare de lucru mecanic).
 3. Efort izokinetic

•
Caracterizat prin contracţii cu o
tensiune internă maximă în toate fibrele
musculare active, pe toată durata
contracţiei.
 II. În funcţie de
organele, aparatele şi
sistemele angrenate
în
mod prioritar în efort

1. Efortul de tip neuro-muscular

2. Efortul de tip cardio-respirator
3. Efortul de tip energetic
 1. Efortul de tip
•
neuro- muscular
Solicitarea se adresează sistemului
nervos şi sistemului muscular de care
depinde capacitatea funcţională a
întregului sistem de relaţie (sistem nervos,
analizatori, sistem muscular şi sistem
osteo-tendinos).
2. Efortul de tip
cardio- respirator
• În care consumul de oxigen exprimă
fidel raportul randament-consum şi care
depind direct de activitatea organelor şi
sistemeler care furnizează oxigenul
ţesuturilor active (deci, aparatele
cardio-vascular şi respirator)
 3. Efortul de
tip
energetic

• Numit şi efort endocrino-metabolic,

în care performanţa depinde de
capacitatea organismului de a
resintetiza subbstratul energetic chiar
în timpul efortului
 III. În funcţie
de
complexitatea
efortului

1. efort simplu
2. efort mediu
3. efort complex
4. efort hipercomplex
•
Complexitatea efortului este dată de
numărul acţiunilor motrice efectuate
simultan în timpul unei activităţi şi de
„originalitatea configuraţiei topologice a
elementelor” (Neumann şi Mohs).
 IV. În funcţie de
orientarea efortului

1. efort cu orientare anaerobă alactacidă

2. efort cu orientare anaerobă lactacidă
3. efort cu orientare anaerobă-aerobă
4. efort cu orientare aerobă
de antrenament
5. efort cu orientare aerobă de restabilire
• efort cu orientare anaerobă alactacidă (are
ca indicator frecvenţa cardiacă de 190-200 bătăi
pe minut)
• efort cu orientare anaerobă lactacidă (are
ca indicator frecvenţa cardiacă de 170-190 bătăi
pe minut)
• efort cu orientare anaerobă-aerobă (mixtă,
care are ca indicator frecvenţa cariacă de 155-170
bătăi pe minut)
• efort cu orientare aerobă de antrenament
(de lucru, care are ca indicator frecvenţa cardiacă
de 140-155 bătăi pe minut)
• efort cu orientare aerobă de restabilire (are
ca indicator frecvenţa cardiacă de 100-140 bătăi pe
minut)
 V. În funcţie de
caracterul efortului
1. efort specific
2. efort nespecific

În functie forma de organizare în care

se realizează acesta:
•
efort competiţional
•
efort de antrenament
 1. Efort specific

• Care este adecvat indicatorilor de

bază ai tehnicii şi particularităţilor
funcţionale competiţionale impuse de
ramura sportivă
 2. Efort nespecific
•
Care nu este adecvat indicatorilor de
bază ai tehnicii şi particularităţilor
funcţionale competiţionale impuse de
ramura sportivă
 1. Efort competiţional

•
Care se realizează în timpul competiţiei
 2. Efort de antrenament

•
Care se realizează în timpul
antrenamentului