Riga Crypto și Lapona Enigel

De Ion Barbu

ESEU
 Opera “Riga Crypto și Lapona Enigel” de Ion Barbu, este o poezie
modernistă interbelică ce apare în anul 1924 și în 1930 este publicat in
volumul “Joc Secund”. Numele inițial al scriitorului este Dan Barbilian, ce
a fost un matematician, iar în urma unui pariu, acesta ajunge să scrie o
poezie ce conține si referiri din domeniul matematicii.

Ca o poezie să aparțină modernismului trebuie ca aceasta să aibă

următoarele trăsături : preferința pentru metafore, ambiguitatea
mesajului, ermetismul, cromatismul, preferinta pentru artele poetice etc.

Ca o primă trăsătură a modernismului interbelic, ales de către scriitor,

este ermetismul, Ion Barbu fiind adeptul unei poezii pure, “Crypto”
venind de la cuvantul criptic ce înseamnă ascuns, encifrat: “Crai Crypto,
inimă ascunsă”, iubirea fiind o cale de cunoaștere.
A doua trăsătură a modernismului interbelic este preferința scriitorului
pentru metafore: ” Soarele înțelept ” reprezentând cunoașterea
superioară , “Sufletul fântână ” ce reprezintă înțelepciunea.
 Tema poeziei este iubirea imposibilă dintre două ființe aparținând
unor lumi diferite. Extragem cele trei chemări, respectiv cele 3 refuzuri
pentru prima secvență, ce demonstează apartenența temei la această
poezie. Prima chemare fiind: “ Uite fragi, ție dragi “, Riga Crypto îi oferă
Laponei Enigel fragi, dar aceasta îl refuză : “ Eu mă duc să culeg/ Fragii
fragezi mai la vale”, referindu-se la faptul că aceasta dorește să se
îndrepte spre sud, în tărâmul soarelui. A doua chemare constă în
propunerea lui Riga Crypto ce duce la sacrificiul pe care este dispus să-l
facă pentru Lapona Enigel: “ Dacă mergi să culegi/Începi, rogu-te, cu
mine”. Lapona îi sugerează acestuia să aștepte să se maturizeze: “Așteaptă
de te coace ”. A treia chemare pe care o face Riga Crypto este una egoistă,
propunându-i Laponei să uite de visul ei și să rămână lângă dânsul: “
Lasă-l, uită-l Enigel/În somn fraged și răcoare ”, somnul fiind un remediu
al ființelor inferioare cu ajutorul căreia se uită de probleme, fiind o
deconectare din viața reală. Lapona Enigel nu dorește să renunțe la visul
ei, refuzându-l și de data aceasta pe Riga Crypto, dorind să ajungă în
ținutul soarelui pentru a obține cunoașterea superioară. Aceasta vine
dintr-un mediu răcoros unde toți visează la căldură.

A doua secvență o extragem din finalul poeziei, după ce Riga Crypto

devine un burete nebun, din cauza că a încercat să-și depășească a lui
condiție, dorind să devină uman în condițiile în care acesta este un simplu
burete ce este sensibil la razele soarelui și totodată încercând să o facă pe
Lapona Enigel să renunțe la visul ei, devenind astfel un test pentru
aceasta. Această poezie reprezintă un luceafăr întors datorită faptului că,
în Luceafăr, ființa superioară este distantă și rece la final, iar în poezia
aceasta, ființa superioară plânge văzând suferința ființei inferioare. Riga
Crypto face nuntă cu o plantă toxică: „ Cu măselarița-mireasă/Să-i ție de
împărăteasă” , se deduce faptul că Riga Crypto își acceptă condiția, fiind
cu cineva din mediul lui.
 Titlul conține numele celor doi protagoniști, Riga însemnând rege și
Crypto însemnând criptic iar Lapona Enigel este o ființă a ținuturilor
nordice.

Ca rol de opoziție extragem diferențele celor doi protagoniști: Riga

fiind un burete ce tinde spre umezeală pe cand Lapona este o ființă ce a
trăit într-un mediu rece tinzând spre căldură. Riga preferă întunericul, pe
când Lapona preferă lumina. Riga este o ființă cu o gandire irațională,
lipsită de maturitate, pe când Lapona este o ființă rațională. Lapona este o
ființă dinamică, pe când Riga este static.

În concluzie, opera aceasta este una modernă, ce pune în accent cele

două lumi diferite, incompatibile de altfel: esența și aparența. Cele două
lumi fiind: lumea inferioară și lumea superioară, demonstrând faptul că o
ființă superioară poate ajunge mult mai repede în lumea inferioară, pe
când invers este mult mai greu, aproape imposibil.