ASPECTE INTRODUCTIVE

Cu siguranță, unul dintre cele mai dificile momente în cariera noastră poate fi momentul în care
suntem nevoiți să ne gândim la demisie. Această decizie poate fi influențată de mai mulți factori,
cum ar fi relațiile cu colegii sau cu șefii, nivelul de salarizare sau dorința de a ne dezvolta în altă
direcție.

Într-o lume în continuă schimbare și adaptare, demisia este o temă actuală care poate fi abordată
din diverse perspective. Cu toții am auzit de situațiile în care oamenii au decis să-și părăsească
locul de muncă din cauza lipsei de satisfacție personală sau a condițiilor de lucru
necorespunzătoare. Dar cât de mult ne gândim la consecințele deciziei noastre și la modul în care
aceasta ne poate afecta cariera?

Astfel, întrebarea pe care o putem adresa în acest context este următoarea: Ce înseamnă cu
adevărat să demisionezi? Este doar o simplă schimbare de job sau poate fi un moment de
reevaluare a parcursului profesional și personal?

Demisia reprezintă o temă complexă și actuală în cadrul pieței muncii. Este important să ne
gândim bine înainte de a lua o astfel de decizie și să luăm în considerare toate aspectele implicate
în această schimbare, pentru a putea face alegerea cea mai bună pentru noi și cariera noastră.

Demisia este o decizie importantă în viața profesională a oricărui angajat. Aceasta reprezintă
actul voluntar prin care angajatul își exprimă intenția de a părăsi postul actual și de a înceta
raporturile de muncă cu angajatorul.

În ciuda faptului că demisia poate fi o decizie dificilă și plină de incertitudine, aceasta poate fi,
de asemenea, un moment de schimbare și de creștere personală și profesională. În funcție de
motivul care stă la baza deciziei de a demisiona, acest act poate fi considerat o oportunitate de a
explora alte direcții de carieră sau de a începe o afacere proprie.

Cu toate acestea, decizia de a demisiona trebuie luată după o evaluare atentă a tuturor
consecințelor implicate și după o analiză obiectivă a situației. De asemenea, este important să se
ia în considerare modalitatea prin care această decizie poate afecta relațiile cu angajatorul și cu
colegii de muncă, precum și cariera viitoare.

1. Demisia este un drept al salariatului. Exercitarea acestui drept reprezintă voința proprie
a salariatului, care nu poate fi condiționată de nimeni, în caz contrar suntem în prezența
unei demisii psihologice. Dreptul de a demisiona este prevăzut în art. 85 Codul muncii al
 Republicii Moldova. Deși demisia reprezintă un drept al salariatului, acesta este ținut să
respecte câteva condiții de fond și formă pentru a fi în prezența unei demisii legale.

Salariatul care vrea să demisioneze nu poate părăsi imediat locul de muncă, deoarece pe durata
preavizului salariatul este obligat să își îndeplinească atribuțiile de serviciu, iar angajatorului este
obligat să plătească salariul.

2. Cum informăm angajatorul?

Salariatul este obligat să informeze angajatorul despre demisie înaintînd în acest sens o cerere
scrisă. Salariatul nu este obligat să își motiveze cererea de demisie, iar angajatorul nu poate
invoca un refuz în acceptarea demisiei pe motiv că salariatul nu a indicat motivul acesteia.

După depunerea cererii de demisie, aceasta capătă o data certă, iar curgerea termenului de
preaviz începe în ziua imediat următoare zilei în care a fost înregistrată cererea.

cererea de demisie obligatoriu are formă scrisă, o demisie tacită este inadmisibilă.

3. Preavizul

Salariatul este obligat să informeze angajatorul despre demisia sa cu 14 zile calendaristice

înainte, excepție o reprezintă cazul conducătorului unităţii (al filialei sau reprezentanței),
adjuncţii lui şi contabilul-şef, care sunt în drept să demisioneze, anunţînd despre aceasta
angajatorul, prin cerere scrisă, cu o lună înainte.

Legislația muncii acordă dreptul salariatului de a indica un termen de preaviz mai mic dacă se
regăsește în una din situațiile prevăzute la art. 85 alin. (2) Codul muncii și anume: în caz de
demisie a salariatului în legătură cu pensionarea, cu stabilirea gradului de dizabilitate, cu
concediul pentru îngrijirea copilului, cu înmatricularea într-o instituţie de învăţăânt, cu trecerea
cu traiul în altă localitate, cu îngrijirea copilului până la vârsta de 14 ani sau a copilului cu
dizabilităţi, cu alegerea într-o funcţie electivă, cu angajarea prin concurs la o altă unitate, cu
încălcarea de către angajator a contractului individual şi/sau colectiv de muncă, a legislaţiei
muncii în vigoare, angajatorul este obligat să accepte demisia în termenul redus indicat în cererea
depusă şi înregistrată, la care se anexează documentul respectiv ce confirmă acest drept.

Legea dă dreptul părților de a înceta contractul de muncă înainte de expirarea termenului de

preaviz dacă există acordul acestora.
Preavizul operează în virtutea legii, chiar dacă nu a fost menţionat de salariat în demisia sa.
Preavizul este instituit în favoarea angajatorului, beneficiind astfel de un termen rezonabil pentru
a găsi un înlocuitor pentru locul de muncă care devine vacant.

NB: nerespectarea termenului de preaviz constituie abatere disciplinară și dă dreptul

angajatorului de a concedia salariatul pe motive disciplinare.

4. Retragerea cererii de demisie

Timp de 7 zile calendaristice de la data depunerii cererii de demisie, salariatul are dreptul să-şi
retragă cererea sau să depună o nouă cerere, prin care să o anuleze pe prima. În acest caz,
angajatorul este în drept să-l elibereze pe salariat numai dacă, până la retragerea (anularea)
cererii depuse, a fost încheiat un contract individual de muncă cu un alt salariat în condiţiile
prezentului cod.
NB: dacă angajatorul refuză să accepte cererea salariatului de retragere a demisiei, el este obligat
să arate salariatului contractul individual de muncă încheiat cu noul salariat.

Dacă salariatul a respectat condițiile enunțate mai sus, atunci după expirarea termenului de
preaviz acesta are dreptul să înceteze prestarea muncii, iar angajatorul este obligat să efectueze
achitarea deplină a drepturilor salariale ce i se cuvin salariatului.

DEMISIA PSIHOLOGICA

Este o forma de patologie organizationala mult mai grava decat demisia propriu-zisa si cu efecte
foartecostisitoare atat pentru persoana-autor cat mai ales pentru organizatia in care se intampla
acest lucru.

Despre ce este vorba mai concret in fenomenul demisiei psihologice?

Cand o persoana este foarte nemultumita de postul pe care il ocupa, munca nu ii mai produce
placere, satisfactie, si nici nu se mai simte implinit prin rezultatele pe care le obtine, prin
beneficiile pe care le are, salariul pe care il primeste, desigur ca se intristeaza foarte mult.
Varianta alternativa la a intra in depresie, este aceea de a se infuria. Ca urmare a acestui fapt, mai
ales cand nu poate sa faca nimic pentru a schimba lucrurile, va incepe la un momnent dat sa
protesteze. Daca nu are o alta perspectiva/oportunitate de a iesi din organizatie si a ocupa postul
dorit in alta parte, va decide sa ramana in organizatie. Insa din acel moment devine un element
disfunctional. Va fi ca un parazit pentru organizatie, care doar isi va incasa lunar salariul
prevazut in contractul individual de munca (doar in aceste cazuri se aplica demisia psihologica),
dar nu va mai produce plus-valoare, uneori neatingandu-si nici macar obiectivele minimale ale
postului. Mai mult decat atat, va avea tendinta de boicot, de exercitare a unei influente negative
asupra celorlalti. Din categoria celor din urma pot face parte persoane care au si ele o doza de
nemultumire, care va fi accentuata, fiind sensibili la remarcile pe care le aud de la „persoana-
carcotas”. Totodata putem regasi angajati care sunt multumiti de ceea ce fac, dar, in timp, vor fi
afectati de un climat organizational negativ. Cum spune intelepciunea poporului roman:
„Picatura roade stanca”.

Ce e de facut pentru nu a ajunge in acest punct?

Pentru angajatori, datoria lor este sa fie vigilenti la astfel de situatii si sa se protejeze. Asta nu
inseamna altceva decat sa fie atenti la procese de motivare si fidelizare a personalului, la
satisfactia sau insatisfactia organizationala a angajatilor. Este nevoie sa isi dezvolte strategiile de
retentie a personalului corelate cu cele de evaluare si diagnoza a acestuia.
Pentru angajat este bine sa isi puna un mare semn de intrebare de la primele „simptome”. Este
neproductiv pentru propria persoana sa ajunga in acest punct, in care singura satisfactie, daca
poate fi numita asa, este doar aceea a razbunarii. In perioada de demisie psihologica, angajatul
poate trai un acut sentiment al nonvalorii, al lipsei de sens, afundarea in rutina, lipsa de chef de
munca si …pana la urma chiar de chef de viata. Cumva, pe nesimtite, aceasta stare se poate
generaliza in celelalte sfere ale vietii…este irascibil in relatiile cu prietenii, imbufnat fata de
partenerul de viata, intolerant la greselile copiilor, nu mai are chef nici de viata sexuala. Prin
urmare este de datoria fiecaruia sa ia masuri la timp. Angajatul sa semnaleze frustrarile pe care le
experimenteaza si, impreuna cu angajatorul sa incerce sa identifice solutii de a iesi din aceasta
situatie neplacuta. Renuntand la frustrare si deprimare, se poate produce deblocarea creativitatii
si, am cunoscut cazuri concrete, in care omul a migrat chiar pe alta pozitie in organigrama, unde
a putut sa isi manifeste talentul „ascuns, nemanifestat” si sa creasca profesional si, evident sa
genereze plus-valoare si pentru compania angajatoare.
Multi angajati ajung in acest punct pentru ca nu au sansa de a-si schimba atat de usor locul de
munca sau nu gasesc sprijin si intelegere la factorii de decizie si managament din organizatie si
privesc situatia ca pe o evidenta a vietii. Apare resemnarea, care in timp poate „evolua” in
depresii, atacuri de panica, diferite forme de perturbari la nivel de personalitate. In aceste situatii
este recomandat sa caute sprijin si consiliere in afara organizatiei: fie ca vorbim de familie,
reteaua sociala – cunostinte, prieteni sau chiar consiliere psihologica sau a carierei.

Priviti demisia psihologica doar ca pe un razboi inutil de forte si incercati sa stopati cat de curand
fenomenul, fie ca aveti calitate de angajat sau angajator!

Pentru a face sa fie inteles mai bine fenomenul, voi apela la o analogie. Imaginati-va ca
organizatia este aidoma organismului uman. Sa presupunem ca un om nu isi spala/curata dintii
suficient, are o alimentatie necorespunzatoare, calciu din acestia incepe sa scada, tartarul sa se
adune in cantitati din ce in ce mai mari, cariile sa apara. Desigur ca dintele este foarte
nemultumit de ceea ce se intampla cu el in acest organism, la un moment dat poate deveni furios
si va da dureri serioase poate chiar asociate cu o infectie. El nu moare instant, nu paraseste
organismul imediat sucomband, are un ciclu de viata mai lung. In aceasta perioada de „demisie”
a lui, el devine toxic pentru organism. Va imbolnavi si alte „departamente” cum ar fi:
amigdalele, rinichii, stomacul, sangele samd. Cam asa stau lucrurile si cu influenta negativa pe
care o poate avea un angajat asupra colegilor si, in genere, asupra climatului organizational.

CONCLUZIE
O plecare prin demisie consacra o ruptura, o neintelegere: o situatie incare comunicarea, dialogul
nu mai pot oferi solutii. Si consacra un esec alambelor parti: al angajatului – care e stresat in
incercarea lui de a continua sa suporte si, mai ales, a angajatorului care pierde un angajat in care
ainvestit si de la care mai asteapta inca rezultate, confirmari.Si cel care pleaca poate sa invete: pe
viitor poate fi mai atent la informatiile pe care le are despre viitorul sau angajator, poate fi mai
atent la ceea ce iiplace sa faca, la ceea ce stie sa faca astfel incat sa aiba rezultate si sa fiemotivat.

După părerea mea, legislația Republicii Moldova cu privire la demisionare este destul de clară
șiechitabilă, fiind pe înțelesul fiecărui angajat, cît și angajator. Continuînd ideea, este un drept
legislativ al salariatului reglementat de Codul Muncii, iar în același timp și o garanție care acordă
salariatului libertate sub două aspecte: dreptul de a refuza munca și dreptul de a înceta munca.

Motivele schimbarii locului de munca variaza de la angajat la angajat,insa, cand vine vorba
de semnarea demisiei, salariatii trebuie sa respectetermenii si conditiile stabilite de Codul Muncii
pentru situatiile de incetare acontractului de munca. Prin demisie sau prin acordul partilor,
incheierea contractului de munca trebuie sa aiba loc astfel incat angajatul sa nu intampine
dificultati in obtinerea unui viitor loc de munca.