Ce se joaca in firma dumneavoastra?

Sursa: https://www.debizz.ro/ce-se-joaca-firma-dumneavoastra/

Suntem foarte creativi la crearea de jocuri noi, la care participă tot mai mulți. Să privim
acum mai îndeaproape unele jocuri de companie, pe care ne place să le jucăm în grup. Poate nici
nu sunteți conștienți de unele dintre ele.
Jocul concurenței: Eu sunt mai bun decât tine
Concurența stimulează creativitatea, ne face activi, ne forțează să ne punem la îndoială
propriile limite. Concurența este un mecanism care ne face în continuu să ne depășim limitele
autodefinite. În lumea noastră nu mai e nimic posibil fără jocul concurenței în ceea ce privește
calitatea, produsele, prețurile, serviciile, cei mai buni angajați, cele mai bune note, cea mai bună
performanță sportivă. Noi concurăm în permanență cu alți oameni, petrecem mult timp
comparându-ne constant. Jocul concurenței este descris des folosind vocabular de luptă. Astfel,
există bătălii ale prețurilor, bătălii pentru supraviețuire, bătălii pentru putere. Am asimilat
concurența, face parte din viața noastră. În viața privată, la școală, la sport sau în firmă, vrem să
fim mai buni decât concurenții noștri. Dacă luați jocul prea în serios, sacrificați relațiile
interumane, iar lupta devine un scop în sine. Nu uitați că este doar un joc, iar un manager bun
înțelege să joace conștient, asumând rolul cu care înțelege să nu se identifice până la a uita de
sine.
Jocul perfecțiunii
Cunoaștem îndeajuns acest joc. În spatele acțiunilor noastre se află de cele mai multe ori,
datorită presiunii externe, dorința de a dobândi control total asupra oamenilor, proceselor,
eficienței și produselor. Perfecțiunea este scopul. Avem mari așteptări și în ceea ce ne privește,
pe care nu putem întotdeauna să le îndeplinim. Sunt momente când greșim, când „performăm“
sub propriile așteptări și ajungem să credem că nu suntem destul de buni sau că am eșuat.
Experiența, însă, ne învață că 100% nu există. Întotdeauna apar situații care îi provoacă pe
perfecționiști. Trăim într-o lume în care greșelile nu pot fi evitate. Există întârzieri în livrări
datorită furtunilor, întârzieri ale trenurilor datorită pomilor căzuți, catastrofe aviatice datorită
erorilor umane sau o operație nereușită pentru că un medic era epuizat. Nu acceptăm lipsa
perfecțiunii, cu atât mai puțin reușim să fim mulțumiți cu 95%. Aceasta pare a fi, în special, o
problemă a țărilor vestice, implicate în acest joc de mai multă vreme. Jucat cu prea multă
seriozitate, acest joc generează stres. Nu sunt mulți manageri care să răspundă bine la această
provocare și să fie suficient de abili să elimine presiunea acestui joc.
Jocul siguranței
Când stăm mai multă vreme în aceeași companie, ne obișnuim cu pachetul salarial și cu
toate celelalte beneficii pe care ni le aduce poziția pe care o deținem în organizație. Ne asumăm
tot mai puține riscuri pentru că nu vrem să ne punem în pericol poziția. Întâlnesc mulți manageri
cărora, la vârsta de 40, 50 de ani le place să trăiască într-o colivie de aur. Aproape că nu mai
urmăresc nimic altceva decât să-și conserve poziția și să-și construiască pârghii, care au menirea
să stabilizeze job-ul. Jocul siguranței pare a fi atractiv la prima vedere, deoarece pare că ne
asigură menținerea standardelor de viață, însă duce tot mai des la frustrări, iar un burnout nu este,
de multe ori, prea departe. Pe termen lung, se plătește un preț scump, cel al acceptării că avem tot
mai puțin libertatea să creăm și că tacticile politice prevalează.
Ceva nou e promovat
Matura noua mătură bine, conform înțelepciunii populare. Când este preluată o poziție de
conducere, atunci există posibilitatea de a se juca multe jocuri noi. Echipa trebuie să se adapteze
noii persoane, care poate să aibă alte priorități și un alt stil de comunicare. În cazul în care este
numit un nou Consiliu de Administrație, de la o firmă renumită de consultanță, atunci este
posibil ca acesta să aducă cu sine jucăriile sale preferate, precum cost cutting, outsourcing,
restructuring, downsizing. Aceste jocuri sunt vândute în mare parte ca fiind arme-minune, dar de
fapt sunt doar chestiuni de modă. De câte ori nu s-a dovedit ulterior că, de exemplu, serviciile
externalizate prezintă neajunsuri grave și generează, parțial, mai multe costuri decât varianta
anterioară de departamente integrate. La urma urmei, aici este vorba, în mare parte, despre jocuri
de orgoliu ale mai marilor companiei, la care sunt expuși cei mulți. La un moment dat, poate să
devină frustrant pentru dvs. să vă adaptați permanent la astfel de jocuri.
Jocuri Copy-Paste
Jocuri Copy-Paste sunt acelea pe care aparent nu putem să le discutăm sau să le punem la
îndoială, acestea sunt hotărâte la nivel central pentru mai multe țări sau regiuni și trebuie apoi
implementate în fiecare țară a corporației. Acestea presupun anumite procese, reguli, coduri de
etică și de conversație, manevre de negociere, care au sens din punctul de vedere al sediului
central. Câteodată, însă, prevalează reglementările centrale într-atât încât managerul local,
practic, nu mai poate decide nimic singur.
 Se trasează o direcție standard. Poate, la o primă vedere, acest lucru generează avantaje,
dar multor manageri, care sunt întreprinzători și ar vrea să-și exercite spiritul antreprenorial, le ia
vântul din pânze.
Ura, ne jucăm de-a adaptatul
Acest joc este binecunoscut pentru mulți dintre noi. În firme mari avem voie, în general,
să hotărâm relativ puțin, în schimb trebuie să ne adaptăm în pemanență. La două persoane acest
lucru este încă relativ simplu, dar dacă este vorba despre organizații complexe, precum
organizații-matrice internaționale, atunci sunt implicate mai multe persoane, din mai multe țări.
Acestea au, la rândul lor, propriile lor interese, pe care dvs. ar trebui să le cunoașteți bine, pentru
a vă putea adapta acestora. Prin aceste procese de adaptare, de durată, se asigură implicarea
tuturor participanților la decizii. Jocul acesta poate fi foarte complicat de jucat, pentru că
descurajează inițiativele libere și spontane, responsabilitatea pentru propriile acțiuni, dar, în
schimb, generează multe frustrări. Acest joc de-a adaptatul, servește, de fapt, în principal la a
controla și poate fi chiar un semn de neîncredere. Nicio persoană nu are singură puterea de
decizie, iar responsabilitatea este împărțită. Poate ați simțit personal consecințele acestui joc:
resemnarea și blazarea de a face, doar sub formă mecanică, strictul necesar. În sinea noastră am
demisionat deja și ne-am retras mental din organizație.
Jocul adevărului
Spunem întotdeauna adevărul? În fiecare zi trebuie să ne hotărâm, din nou, ce să spunem
și ce nu. În calitate de leader știți mai multe decât angajații dvs. despre situația firmei, despre
reorientări strategice și modificări de personal. Transmit toate informațiile mai departe? Dacă
urmează negocieri de buget, dacă este vorba despre negocieri salariale sau acordări de bonusuri,
dacă urmează o restructurare, cât păstrați pentru dvs. și cât dați mai departe din aceste
informații? Câteodată reținem informații pentru a nu ne șoca angajații, pentru a motiva echipa,
pentru a le furniza adevărul cu porția. Spunem și povești pentru a motiva echipa, punem
presiune, exagerăm sau ascundem amenințări din partea pieței și a concurenței. Suntem mândri
de valorile firmei care au de-a face cu respect, transparență și sinceritate, însă le aplicăm într-
adevăr de fiecare dată? Le respectăm sau este mai mult un fel de opiu pentru angajați, ca să avem
liniște? Între ceea ce spunem și ceea ce facem nu este întotdeauna un acord. Această discrepanță,
atunci când devine evidentă, generează frustrare și neîncredere în rândul angajaților. Acest
șpagat nu este lipsit de probleme nici pentru șef, dacă în permanență gândiți un lucru și faceți
altul. Nu putem să ascundem și să suprimăm constant ceea ce gândim. În cazul în care totuși
încercați acest lucru, atunci o veți simți pe pielea dvs.
Ne jucăm de-a ședința cu angajații
În multe firme, ședința anuală cu angajații reprezintă un ritual al noului stil de
management. Lumea se întâlnește pentru a trece în revistă colaborarea de peste an și pentru a
arunca o privire în viitor. Ambele părți oferă și primesc, în cazul ideal, feedback, cum se spune
atât de frumos în termeni moderni. Însă, este doar un joc; toți se prefac ca și cum nu s-ar fi vorbit
pe tot parcursul anului, fiecare adună harnic informații și impresii, pentru a le introduce într-un
fel de show down în discuție. Ședințele cu angajații au în ziua de azi, de cele mai multe ori, doar
o funcție de mascare, care să arate că oamenii se interesează unii de alții. Rareori se vorbește
într-adevăr în ambele direcții. De multe ori, angajații ies dintr-o astfel de întâlnire mai derutați
decât înainte.
Mai sunt multe alte jocuri, care se „joacă“ intens în organizații:„Înființare nouă pe
pajiștea verde”, „Negocieri de buget”, „Mobbing al unui angajat”, „Înscenări de firme, produse
sau persoane”. Este important sa stiti ce jocuri jucați dvs. sau ce jocuri sunt jucate cu dvs.;
descifrați regulile de joc și evaluați dacă este constructiv pentru dvs. să continuați sau dacă jocul
are caracter destructiv. Cu cât jucați mai conștient, cu atât vă distanțați mai mult și nu mai luați
totul atât de mult în serios. Cel mai bine îi merge arhetipului clovnului, care poate să joace orice
rol, fără a se identifica cu niciunul și astfel le transcende; aceasta este libertatea.
de Dr. Michael Schroeder