NURSING II

REFERAT
EXPLORAREA HIPERTENSIUNII ARTERIALE

Rotaru Sorin
AMG, Anul I, Gr IV
 Hipertensiunea arterială (HTA) este o boală cardiovasculară deseori întâlnită în rândul
adulților și vârstnicilor, prevalența ei fiind în România de 45.1%, adică aproximativ 7,4
milioane de români aveau hipertensiune arterială în anul 2016, conform SEPHAR III.
Tensiunea arterială reprezintă presiunea din interiorul arterelor corpului uman și are
două componente: cea sistolică, din timpul contracției inimii, care este prima sau cea mai
mare valoare și cea diastolică, din timpul relaxării inimii, care este a doua valoare, evident
mai mică decât cea sistolică.
Hipertensiunea arterială reprezintă creșterea valorilor tensionale peste valorile de
140/90 mmHg, adică valoarea sistolică depășește 140 mmHg și cea diastolică depășește 90
mmHg

Tipuri de hipertensiune arterială

Există mai multe tipuri de hipertensiune arterială, cea mai frecvent întâlnită în practică
fiind cea esențială sau primară. Aceasta apare fără o cauză anume, după vârsta de 40 de ani și
poate fi rezultatul moștenirii genetice, dacă unul dintre părinți sau dintre rudele apropiate
suferă de hipertensiune arterială, a stilului de viață și a dietei.
Hipertensiunea arterială secundară are o cauză definită, precum afectarea unui alt
organ sau utilizarea unor medicamente care au ca rezultat creșterea valorilor tensiunii peste
cele stabilite ca fiind normale. Deseori, tratarea organului afectat sau sistarea medicamentelor
are ca efect scăderea și chiar normalizarea tensiunii arteriale.
Hipertensiunea arterială sistolică izolată presupune doar o creștere a tensiunii
arteriale sistolice la valori peste 140 mmHg, în timp ce presiunea diastolică rămâne la valori
normale, sub 90 mmHg și apare deseori la persoanele trecute de 65 de ani, datorită scăderii
elasticității pereților arterelor.
O situație frecvent întâlnită de medici (până la aproape o treime din cazuri) o
constituie hipertensiunea de halat alb, adică înregistrarea de valorilor crescute ale tensiunii
în cabinetul medical, în timp ce în afara acestuia, de exemplu la domiciliu, pacientul are valori
normale de tensiune. De aceea, se recomandă repetări ale măsurătorilor pe parcursul
consultației, cât și auto-măsurători făcute de pacient la domiciliu înaintea instituirii unui
tratament medicamentos.

Grade de hipertensiune
Există mai multe grade de hipertensiune arterială, în funcție de valorile sistolice și diastolice.

Tensiunea sistolică Tensiunea diastolică

Categorie și/sau
(mmHg) (mmHg)

Optimală sub 120 și sub 80

Normală 120-129 și/sau 80-84

Prehipertensiunea 130-139 și/sau 85-89

 Hipertensiunea arterială grad
140-159 și/sau 90-99
1

Hipertensiunea arterială grad

160-179 și/sau 100-109
2

Hipertensiunea arterială grad

peste 180 și/sau peste 110
3

Hipertensiunea arterială
peste 140 și sub 90
sistolică izolată

În funcție de valorile tensiunii arteriale se va stabili și tratamentul hipertensiunii

arteriale, dacă medicul se confruntă cu o hipertensiune arterială grad III, va introduce mai
multe medicamente pentru a controla valorile, spre deosebire de cazurile de hipertensiune
arterială grad I

Hipertensiunea în sarcină
Valorile tensiunii arteriale în timpul sarcinii trebuie monitorizate cu atenție, deoarece
creșterea acestora poate duce la preeclampsie și în final eclampsie, cu consecințe grave atât
asupra fătului, cât și a mamei. Pragul de la care se instituie tratament medicamentos rămâne
cel clasic, peste valori de 140/90 mmHg, însă alegerea medicamentelor se face cu grijă,
datorită riscului apariției malformațiilor fătului.

Hipertensiunea arterială la copii

Valorile normale ale tensiunii la copii depind de vârstă, sex, greutate și trebuie
interpretate în funcție de nomograme specifice. Hipertensiunea arterială la copii este în
strânsă legătură cu afecțiuni ale altor organe, cum ar fi rinichii, glandele suprarenale, glanda
tiroidă și necesită măsurători efectuate cu manșete adecvate vârstei copilului, pentru a evita
înregistrarea de valori fals crescute.

Cauze
Hipertensiunea arterială nu are o cauză bine delimitată. Ea poate apărea în anumite
situații fiziologice sau patologice:
 sarcină;
 febră;
 consum excesiv de alcool;
 stări de anxietate;
 dereglări hormonale;
 utilizarea de medicamente (antiinflamatoare nesteroidiene, decongestionante nazale,
medicamente utilizate în tratamentul răcelii).
Factori de risc
HTA este asociată cu un număr important de factori de risc, dintre care unii sunt
modificabili, iar alții nemodificabili.
Printre factorii de risc modificabili pe care îi putem influența cu ajutorul schimbării
stilului de viață se numără:
 obezitatea;
 fumatul;
 consumul excesiv de sare și de alcool;
 nivelul ridicat al colesterolului;
 sedentarismul;
 stres-ul;
 anxietatea;
 apneea de somn.
Dintre factorii nemodificabili pe care nu îi putem influența în niciun mod se numără:
 vârsta;
 sexul;
 rasa;
 moștenirea genetică de la rudele apropiate.

Simptome
În cele mai multe cazuri, hipertensiunea arterială nu prezintă simptome notabile.
Frecvent este descoperită incidental, la un consult de rutină la medicul de familie, internist sau
cardiolog.
Totuși, la anumiți pacienți, hipertensiunea arterială poate avea simptome de tipul:
 durerilor de cap la nivel occipital;
 amețeli;
 vertij;
 tulburări de vedere;
 senzație de căldură;
 înroșirea feței;
 senzație de rău;
 durere în piept;
 hemoragie nazală

Diagnosticare
Diagnosticul se poate face de medicul cardiolog, medicul de familie sau internist prin
măsurări ale tensiunii arteriale în cabinet. Uneori, pot fi necesare măsurători repetate pentru a
confirma sau infirma diagnosticul.
 Medicul specialist cardiolog poate recomanda efectuarea unei electrocardiograme,
ecografii cardiace, ecografii Doppler arteriale și a unor analize de sânge și urină pentru a
verifica afectarea organelor țintă.

Tratament
Schema de tratament a HTA cuprinde utilizarea uneia sau mai multor clase de
medicamente: inhibitori de enzimă de conversie, blocante ale receptorilor de angiotensină,
betablocante, blocanți de receptori de calciu, diuretice, blocante ale receptorilor alfa. Scopul
tratamentului medicamentos este de a reduce valorile tensionale sub 140/90 mmHg.

Reguli privind stilul de viață

Schimbările privind stilul de viață sunt esențiale în managementul hipertensiunii
arteriale. Uneori controlul greutății, eliminarea fumatului, a excesului de alcool, a consumului
excesiv de sare și efectuarea de exercițiu fizic moderat - 150 minute de activitate fizică pe
săptămână pot fi suficiente pentru a menține valori hipertensiunii arteriale la valori normale

Complicații
Printre complicațiile cele mai importante se numără accidentul vascular cerebral - fie
el ischemic sau hemoragic și infarctul miocardic acut. Însă, hipertensiunea are complicații
care de obicei se instalează lent, în timp: îngroșarea pereților inimii care în final duce la
insuficiență cardiacă, afectarea rinichilor cu insuficiență renală, afectarea arterelor de la
nivelul ochiului cu retinopatie hipertensivă, afectarea creierului cu declin cognitiv.

Prevenție
Prevenția hipertensiunii arteriale se face prin acționarea asupra factorilor de risc
modificabili - consumul de alimente bogate în potasiu, în special fructe și legume, menținerea
unei greutăți normale, evitarea sedentarismului și efectuarea de activitate fizică moderată
zilnică și controlul nivelului de stress.