MINISTERUL EDUCAȚIEI

Școala Postliceală Sanitară “Carol Davila”

Localitatea Tg-Jiu Județul Gorj

PROIECT DE CERTIFICARE
CALIFICARE PROFESIONALA

ASISTENT MEDICAL

GENERALIST

COORDONATOR

Prof. Dr. Hortopan Ramona Cristina

ÎNDRUMATOR

As. Med Puzdrea Maria-Madalina

ABSOLVENT

Ungureanu Andreea-Cristina

2022
MINISTERUL EDUCAȚIEI
 Școala Postliceală Sanitară “ Carol Davila“

Localitatea Tg-Jiu Județul Gorj

NURSINGUL PACIENTULUI CU PLEUREZIE

COORDONATOR

Prof. Dr.Hortopan Ramona Cristina

ÎNDRUMATOR

As. Med Puzdrea Maria-Madalina

ABSOLVENT

Ungureanu Andreea-
Cristina

2022
MOTTO

“ IUBEȘTE-ȚI PROFESIA ȘI SOCOTEȘTE-O CEA MAI

FRUMOASĂ DINTRE TOATE , ASTFEL , IZBÂNDA VA FI
DEPLINĂ “

VICTOR BABEȘ

CUPRINS

ARGUMENT………………………………………………………………………………………
……5
ISTORIC……………………………………………………………………………………………
…..8
CAPITOLUL I. NOȚIUNI DE ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI
RESPIRATOR..9
1.1. Anatomia aparatului respirator……………….......
…………………………………………9
1.2. Fiziologia aparatului
respirator……………………………………………………………22
1.3. Anatomia și fiziologia
plămânului………………………………………………………...25
CAPITOLUL II.
PLEUREZIA………………………………………………………………………29
2.1. Definiție.Clasificare……………………………………………………………………
….29
2.2. Etiologie………………………………………………………………………………….
..30
2.3. Patologie………………………………………………………………………………….
..31
2.4. Diagnostic clinic ( simptomatologia )
……………………………………………………..32
2.5. Diagnostic
paraclinic………………………………………………………………………34
2.6. Diagnostic
diferențial……………………………………………………………………...40
2.7. Evoluție .
Prognostic………………………………………………………………………41
2.8. Tratament………………………………………………………………………………
….43
CAP.III. ÎNGRIJIRI
SPECIFICE………………………………………………………………….46
3.1. Îngrijirea pacientului cu
pleurezie………………………………………………………..46
3.2. Cazuri
clinice……………………………………………………………………………..49
Cazul
1………………………………………………………………………………..49
 Cazul
2………………………………………………………………………………..61
Cazul
3………………………………………………………………………………..75
CONCLUZII………………………………………………………………………………………
…88
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………
.90

ARGUMENT

Introducerea în practica medicală curentă a unor instalații , aparatură şi instrumentar

de înaltă tehnicitate, extinderea automatizării și complexarea proceselor tehnologice,
cerințele conducerii și organizării științifice a muncii impun în mod obiectiv creșterea
continua a nivelului de pregătire, de formare şi informare a tuturor cadrelor. Dar nu poate
fi constructor al societății noastre și nici beneficiar al efortului colectiv decât cel care
îmbină armonios setea de cunoaștere cu receptivitatea pentru nou și valențele morale , într-
un cuvânt știința cu conștiința . În acest spirit trebuie înţelese rolul şi poziția cadrelor
medii. Cadrele cu tehnicitate ridicată, situate pe cea mai înaltă treaptă de pregătire a
personalului sanitar, au menirea să umple golul dintre examenul medical propriu-zis și
îngrijirea bolnavului , înțeleasa în toată complexitatea sa . Pregătirea de bază a asistentelor
medicale, nivelul lor ridicat de cultura generală le permit, pe de o parte, însușirea mai
profundă și mai rapidă a unor cunoștințe și practici de specialitate și mai multă
receptivitate față de știință și față de nou, iar pe de altă part , un orizont mai larg, o
orientare mai rapidă la patul bolnavului. Asistenta medicală generalistă, a cărei sarcină de
bază este asigurarea condițiilor optime de îngrijire a bolnavilor, are atribuțiuni: de îngrijire
medicală propriu-zisă , igienico-sanitare ,organizatorice, educative şi gospodăreşti. Locul
său de munca poate fi spitalul , policlinica sau circumscripția medico-sanitara . Este lesne
de înţeles că , pentru a-și duce activitatea în bune condiții , trebuie să cunoască bine
instituția în care lucrează , sub toate raporturile. În cadrul policlinicii sau al circumscripției
medicale, asistenta medicală generalistă are sarcina de a aplica toate cunoștiințele
dobândite în anii de studiu pentru îngrijirea bolnavilor ambulatori, de a executa toate
tehnicile și actele medicale care se pot efectua ambulatoriu în unitatea sanitară respectivă
sau la domiciliul bolnavului , de a contribui la acțiunile de depistare a bolilor , la acţiunile
profilactice și de educaţie sanitară , pe scurt , de a contribui cu toate posibilitățile sale la
vindecarea bolnavilor, la îmbunătățirea stării de sănătate a populației. Aportul său devine
mai important decât dacă-și însușește cunoștințele și tehnicile care sunt de copetența sa din
domeniul transfuziei, terapiei intensive, electocardiografiei, oftalmologiei,
otorinoloringologiei etc. Spitalul rămâne însa locul unde toate valențele asistentelor
medicale generaliste pot fi valorificate pe deplin şi unde aportul și rolul lor sunt de
neînlocuit . Aici sunt permanent în serviciul bolnavului – de la internarea acestuia şi până
la externare . Ele asigură toate îngrijirile prescrise , participă la examinarea bolnavului , la
supravegherea lui , prelevează produse biologice și patologice, pregătesc bolnavii pentru
examinările radiologice , endoscopice , asigură tratamentul, păstrează și întreţin
mobilierul, veselă, aparatura, instrumentarul, conferind totodată bolnavilor cele mai bune
condiții de igiena și de confort.
Având obligația de a supraveghea bolnavii și de a urmării toate complicațiile și
accidentele afecțiunilor și tratamentelor aplicate , trebuie să le știe bine și să le recunoască
la nevoie. Iată de ce trebuie să aibă temeinice cunoștințe de patologie și terapie , să
cunoască semnele și simptomele bolilor , contraindicațiile medicamentelor. Dacă
asistenta nu are rolul de a recomanda tratamente , în schimb are obligația să semnaleze
toate modificările apărute în starea bolnavului. Asistenta medicală generalistă trebuie să-
și cunoască bine atribuțiile , să-și îndeplineascăobligațiile planificat şi organizat , pentru
că timpul de muncă să fie pe deplin folosit. Organizarea rațională a muncii sale asigură un
randament mai mare , o economie de forțe , de timp şi de materiale. Există totuși un
sector de activitate în care factorul timp nu are importanță : liniștirea bolnavilor. Atenția
acordată de către asistentă este foate importantă , dacă ne gândim că patul constituie
univeresul restrâns al bolnavului, timp de zile și uneori săptămâni . Bolnavul care solicită
asistență medicală își încredințează sănătatea și uneori viața , în mâinile celor care îl
îngrijesc . Această încredere presupune multe responsabilități , multe calități. Este locul de
aceea , să prezentăm aptitudinile , trăsăturile morale , obligațiile și răspunderile unei bune
asistente medicale generaliste .
Rezistența fizică și nervoasă și unele aptitudini pentru profesiune . Activitatea
medicală este continuă, intensă, cu permanentă solicitare fizică și nervoasă. Câteodată ,
prin natura atribuțiilor , asistenta trebuie să nu doarmă , fiind necesar ca după o noapte
albă , să-și păstreze bunăvoința , concentrarea , abilitatea manual și mai ales calmul .
Devotamentul , mai presus de toate acestea , asistenta medicală trebuie să fie
devotată , să aibă curaj și tărie . Devotamentul trebuie să se manifeste egal față de toți
bolnavii , grijile personale , necazurile vieții sale particulare nu trebuie să-i influențeze
atitudinea . O bună asistentă medicală trebuie să aibă un nivel intelectual și de instruire
superior .
Atitudinea corecta , când ne referim la atitudine prin aceasta înțelegem
comportamentul asistenţei medicale față de bolnav și față de celelalte categorii de personal
sau vizitatori și bineînţeles , comportamentul său etic general . Se știe că pacientul are pe
toată durata bolii un moral și o psihologie deformate . Unii bolnavii apreciază îngrijirile ,
sunt binevoitorii cooperanți , în timp ce alții sunt deprimați , anxioși , preocupați de
problemele affective , familial , sociale , neliniștiți de boală , de perspective .
Ținuta asistentelor medicale, face parte din condițiile de confort ale bolnavilor și
nu trebuie să se uite că ea este și un permanent exemplu pentru bolnav . Este dezagreabilă
și uneori chiar demoralizată pentru bolnav prezența unui cadru medical cu ținută
neglijentă , dezordonată , cu halatul rupt sau plin de pete . Asistenta medical trebuie să
poarte totdeauna echipamentul de protecție curat , călcat , bine întreținut iar igiena să
personal mai ales corporal , trebuie să fie bine întreținută .
Secretul profesional , constituie o altă obligație fundamentală a asistente medicale
, tot ceea ce se află despre bolnav sau despre boala să de la medic , bolnav , familie ori din
documentele medicale , costituie secretul profesional , care nu trebuie discutat cu nimeni.
Responsabilitatea , este în primul rând morală , cu alte cuvinte de actele sale
răspunde mai întâi față de ea însuși . Responsabilitatea reprezintă obligația de a răspunde
de actele săvârșite în fața autorității competente, întrucât exista o legătură între acțiuni
chiar nedorite și neprevăzute și consecințelor acestora.
 ISTORIC

Prima şcoală de îngrijire a bolnavului a fost înfiinţată în 1860 de către Florence

Nightingale. Atunci a început istoria acestei profesiuni. Sora avea rolul de a susţine moral
şi prin îngrijiri minime medicale individul suferind. Lipsea însă la acea dată o bază
ştiinţifică pentru actul medical.Începe acum procesul de instruire şi formare a surorilor cu
scop medical, dar cu toate acestea ,competenţa lor era destul de limitată.
La început nursingul nu a fost recunoscut ca o disciplină , ca biologia sau chimia, în
schimb a fost întocmită o bază de cunoştinţe şi principii, care, în realitate reprezentau
recomandările medicului , ce trebuiau îndeplinite de către asistentul medical. Odată cu
progresele medicinei şi în special al chirurgiei, începând cu anul 1930, medicii au
transferat o parte din sarcinile lor , surorilor medicale. Bolnavul, care până atunci fusese în
centrul preocupărilor, a trecut în planul doi, în primul plansituându-se aspectele tehnico-
medicale.În timp, nursingul a fost recunoscut ca o disciplină separată şi inclus în cadrul
universităţilor. În programele de învăţământ au fost incluse şi alte discipline ştiinţifice,
dând posibilitatea nurselor să-şi însuşescă cunoştinţe avansate într-o varietate de ştiinţe bio
- psiho - sociale.
Astăzi , nursingul este denumit ca o ştiinţă aplicativă, iar profesionalismul în
nursing rămâne încă o problemă deschisă. În anul 1970, Virginia Henderson descrie cele
14 nevoi fundamentale ale omului ca bază a îngrijirilor. Conform teoriei sale, problemele
derivă din incapacitatea individului de a îndeplini aceste nevoi: respiraţie normală;
alimentaţie şi ingerare de lichide adecvată; eliminarea reziduurilor din organism; mişcare şi
menţinerea posturii dorite; somn şi odihnă; alegerea îmbrăcămintei corespunzătoare –
îmbrăcarea şi dezbrăcarea; menţinerea temperaturii normale a corpului prin modificarea
îmbrăcămintei şi a mediului înconjurător; păstrarea curăţeniei şi protecţia tegumentelor;
evitarea pericolelor din mediu înconjurător şi lezării altor persoane; comunicarea şi
exprimarea emoţiilor, nevoilor, temerilor şi a opiniilor;acţiune conform convingerii
religioase şi a sistemului de valori; acţiune în direcţia auto-realizării; recreerea;învăţarea,
satisfacerea curiozităţii, care conduce la o dezvoltare normală şi la dobândirea uneistări
bune de sănătate şi la utilizarea facilităţilor derivate din această stare.

CAPITOLUL I
NOŢIUNI DE ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA
APARATULUI RESPIRATOR

1.1. ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR

Este alcătuit din două părti distincte:

a) Căile respiratorii extrapulmonare, alcătuite din:
- Nas cu cavitatea nazală
- Faringe
- Laringe
- Trahee
- Bronhii principale : dreaptă , stângă
b) Plămânii și arborele bronșic

a) Căile respiratorii extrapulmonare

Căile nazale sau nasul extern are forma unei piramide triunghiular, cu o muchie
anterioară – dosul nasului – care se întinde de la rădăcina nasului, situată la punctul numit
nasion, până la vârful nasului și care desparte cele două fețe anterolaterale ale piramidei
nazale, întinse până la șanțurile nazogeniene și nazopalpebrale, ce constituie celelalte două
margini ale piramidei. Latura a treia a piramidei nazale este profundă și se continuă cu
fosele nazale . Baza piramidei este străbătută de cele două nări ( nares ) . I se descriu o
suprafață externă și o suprafață internă cutaneomucoasă , în continuarea mucoasei
respiratorii a foselor nazale .
Între aceste suprafețe se găsesc dispuse celelalte planuri ale regiunii :
- țesut conjunctivogrăsos subcutanat
- planul muscular
- scheletele osteocartilaginos
Nasul este proeminent și prezintă o mare variabilitate ca formă și dimensiuni .
Partea inferioară a fețelor anterolaterale este mobilă formând aripile nasului . De la vârful
nasului merge posterior un pliu cutanat . Septul nazal împreună cu marginile libere ale
aripilor nasului delimitează cele două orificii , narinele ( nares ) , părțile cele mai laterale
ale nărilor formează punctele alare .
Înălțimea nasului se măsoară între nasion și punctum subnasale , iar lățimea între
cele doup puncte alare . Raportul dintre lungimea și lățimea nasului dă indicele nazal , a
cărui distribuție pe glob are caracter adoptativ și conform legii lui Thomson – Buxton ,
crește dinspre zonele reci spre cele calde .
Structura nasului :
a ) pielea , subțire și mobilă în partea superioară , devine groasă și aderentă în
partea inferioară a regiunii . Este bine vascularizată și prezintă numeroase glande sebacee .
În porțiunea superioară se desprinde cu ușurință , în jumătatea inferioară aderă strâns de
planul fibro-cartilaginos subiacent .
b ) țesutul conjuctivogrăsos subcutanat este slab reprezentat , găsindu-se mai ales
spre partea superioară a regiunii și lipsind la nivelul aripilor și vârful nasului .
c ) planul muscular este format din patru mușchi pieloși :
 mușchiul procerus ( sau piramidal al nasului ) se inseră pe cartilajele laterale ale
aripii nasului și pe oasele nazale și se termină pe tegumentul regiunii interspâncenoase
 mușchiul nazal ( m. nasalis ) este format din două porțiuni : pars transversa sau
mușchiul transvers al nasului și pars alaris sau mușchiul dilatator al nărilor . Pars
transversa se inseră pe aponevroza dorsală a nasului și se termină pe fața profundă a
șanțului nazogenian . Pars alaris are originea pe fața profundă a șanțului nazogenian și se
termină în tegumentele marginii inferioare a narinelor .
 mușchiul ridicător al buzei superioare și al aripii nasului ( m.levator labii superioris
et alaque nasi ) se inseră pe fața laterală a procesului frontal al maxilarului și pe procesul
nazal al frontalului ( apofiza orbitară internă ) și se distribuie tegumentului aripii nasului și
al buzei superioare
 mușchiul depresor al septului ( m.mirtiformis ) se desprinde din fosa mirtiformă a
maxilarului și de pe fosa canină și se inseră în tegimentul părții mobile a septului nazal .
d ) scheletul osteocartilaginos , nasul este susținut de un schelet osteocartilaginos :
 porțiunea osoasă a acestuia este formată de procesele frontale ale oaselor maxilare ,
de oasele nazale proprii , spina nazală anterioară și proceselor palatine ale maxilarelor care
circumsciu apertura piriformă .
 scheletul jumătății inferioare a nasului este cartilaginos , format de cartilajele
nazale laterale ( cartilago nasi lateralis ) , două lame triunghiulare situate de o parte și se
alta a liniei mediane pe fețele laterale ale nasului , între oasele proprii și aripile nasului
 cartilajele alare ( cartilago alaris major ) în număr de două , situate inferior de
cartilajele laterale , încadrază ca o potcoavă orificiile nărilor , ramura medială luând parte
la formarea septului mobil , iar ramura laterala la alcătuirea scheletului aripii nasului .
Spațiul rămas între aceste cartilaje este întregit de o membrană fibroasă , în
grosimea căreia se poate găsi un număr variabil de noduli cartilaginoși : cartilajele nazale
accesorii , cartilajele alare mici , sesamoide și cartilajele vomeriene . Această membrană
continuă periostul și pericondrul regional .
La forma nasului contribuie și unghiul de contact dintre porțiunea osoasă și cea
fibrocartilaginoasă .
f ) stratul cutaneomucos – la nivelul orificiilor narienelor , pielea se răsfânge
înăuntru , înspre fosele nazale , iar la nivelul marginii inferioare a cartilajelor laterale ea se
continuă cu mucoasa respiratorie , aici pielea aderă strâns de pericondru , fapt ce explică
durerile intense date de furunculele din această regiune .
Posterior , regiunea nazală externă , de o parte și de alta a septului nazal , se
prelungește cu partea cea mai anterioară a foselor nazale . Segmentul inferior , căptușit de
piele , are forma unui canal lung de 15 mm ( vestibulul nazal ) . Peretele său lateral
răspunde aripii nasului . iar peretele medial , septului nazal . Deschiderea inferioară
constituie orificiile nărilor . Orificiul superior este situat la nivelul pragului nazal ( limen
nasi ), deci la trecerea dintre porțiunea cutanată a vestibulului și mucoasa nazală, are forma
unei despicături triunghiular . În partea anterioară , marginea inferioară a aripii nasului este
recurbată posterior, delimitând o cavitate mică numită recesul vârufului. În partea
inferioară a vestibului nazal , tegumentul prezintă numeroase glande sebacee și peri mai
lungi și aspri la vârstnici .
Aripile nasului îndreaptă aerul spre mucoasa olfactivă , lipsa lor determină
diminuarea simțului olfactiv. Pentru a explora partea anterioară a foselor nazale folosim
narinoscopia și rinoscopia anterioară .
Vascularizația și inervația – arterele regiunii nazale sunt : artera dorsală a nasului,
ramura terminală a arterei oftalmice care este ramură colaterală a arterei faciale .
Venele drenează sângele spre vena facială prin vena aripii nasului și vena angulară .
Sistem venos facial se anastomozează, la nivelul unghiului intern al ochiului, cu vena
oltalmică superioară, venă aferentă sinusului cavernos, explicând pericolul tromboflebitei
acestui sinus prin stoarcerea unui furuncul din regiunea nazală .
Limfaticele regiunii nazale sunt grupate in :
- grupul superior, aferent limfonodulilor parotidieni superiori și preauriculari
- grupul mijlociu, aferent limfonodulilor parotidieni inferiori
- grupul inferior , aferent limfonodulilor submandibulari
Inervația motorie este asigurată de nervul facial .
Inervația senzitivă este dată de nervul trigemen prin: nervul infratrohlear (nervul
nazal extern), nevul infraorbitar (nervul suborbitor), ramura nazală externă (nervul
nazolobar ) , ramura din nervul etmoidal anterior ( nervul nazal intern ) , care este ramură
terminală a nervului nazociliar , iar aceasta ramura terminală a nervului olfactiv .
Fosele nazale costituie un sistem de cavități anfractuoase, ocupând centrul
masivului facial, împărțit în două jumătăți printr-un sept median. Ele comunică cu
cavitățile pneumatice sau sinusurile paranazale ( sinus paranasales ): frontale , maxilare ,
afenoidale și celulele etmoidale .
Anterior se deschid la exterior prin două orificii : nările sau narinele . Posterior
comunică cu nazofarigele prin două orificii mari numite coane . Fosele nazale sunt sediul
mirosului , prin tavanul lor constituind porțiunea superioară a căilor respiratorii .
Au patru pereții :
 peretele medial ( septum nasi ) este construit de un schelet osteocartilaginos ,
compus din lama perpendiculară a etmoidului ( superior ) , de vomer ( posterior și
inferior ) și de cartilajul septal ( anterior )
 septul este acoperit de o mucoasă decolorabilă . La 1,5 cm de la marginea
posterioară a nării se găsește câteodată micul orificiu al organului vomeronazal lacobson ,
mic canal vestigial, căptușit de o mucoasă pe o lungime de câțiva mm . În partea inferioară
a septului , mucoasa prezintă ” pata vasculară ” , o zonă foarte bogat vascularizată , fiind
sursa epistaxisului
 peretele superior, arcada foselor nazale, este un jgheab antero-posterior, concav
inferior și larg de numai câțiva milimetri . Este format , dinainte-înapoi , de rădăcina
oaselor nazale, spina nazală a frontalului, lama ciuruită a edmoidului și corpul osului
sfenoid. Acest perete separă fosele nazale de caitatea craniană și constituie un punct fragil ,
supus fracturării , datorită subțirimii lamei ciuruite .
 peretele inferior , podeaua foselor nazale , are de asemenea forma unui jgheab , dar
mai larg și mai scurt decât ceș al tavanului , el dsparte cavitatea nazală de cavitatea bucală .
Este format de procesul palatin al maxilarului , în cele 3/4 anterioare și de lama orizontală
a palatinului , în 1/4 posterioară . Mucoasa care îl acoperă închide canalul inclusiv sau
canalul palatin anterior
 peretele lateral al foselor nazale este constituit de fața medială a maxilarului și a
lamei mediale a procesului pterigoid , pe care se articulează pe rând : osul lacrimal , lama
perpendiculară a osului palatin , labirintul etmoidal , cornetul inferior
Etmoidul este elementul principal în constituirea peretelui lateral al foselor nazale ,
el fiind ” osul nazal prin excelență ” ( Guerran ) . Aplicându-se unul pe celălalt , aceste
oase delimitează două conducte și un orificiu :
 canalul nazolacrimal cuprins între maxilă , lateral , osul lacrimal și procesul
lacrimal al cornetului inferior , medial , el face să comunice orbita cu fosele nazale și
conduce lacrimile în meatul nazal inferior
 canalul palatin mare , sau cananul palatin posterior , este cuprins între maxilă și
osul palatin , el este izolat de fosa nazală și se deschide în bolta palatină
 gaura sfenopalatină este delimitată de o incizură cu același nume și de osul
sfenoid , ea face comunicarea dintre fosa pterigopalatină și cavitatea nazală și conține hilul
vasculonervos al foselor nazale .
Cornetele – peretele lateral al foselor nazale are formă neregulată prin prezența
cornetelor . Acestea sunt lame osoase , convexe înspre lumenul foselor și alungite dinainte-
înapoi :
 cornetul inferior este un os independent , este cel mai lung dintre cornete , el
întretaie orificiul sinusului maxilar astupându-l la partea inferioară și se articulează cu
crestele turinale ale oaselor maxilar și palatin și cu osul lacrimal .
  cornetul superior și cel mijlociu sunt etmoide , ele sunt fixate prin marginea lor
superioară la peretele intern al labirintului etmoidal
 cornetul mijlociu formează o proeminență medială , de forma unei valve de scoică ,
se aproprie de sept și împarte fosa nazală în două etaje , unul superior – olfactiv , iar altul
inferior – respirator . El depășește etmoidul anterior și posterior și se fixează pe creștele
etmoidale ale maxilei și ale palatinului , Cornetul superior este mai mic , având însă
aceeași formă cu precedentul
Meaturile :
 meatul superior puțin dezvoltat și situat în partea mai posterioară a fosei nazale
respective , prezintă cele două sau trei orificii ale celulelor etmoidale posterioare care se
deschid de el
 meatul mijlociu prezintă , în peretele său lateral , numeroase formațiuni :
- bula etmoidală formată dintr-o celulă etmoidală în formă de cuib de rândunică , al
cărei perete superior se confundă cu lama de origine a cornetului mijlociu
- unul sau mai multe orificii ale celulelor etmoidale anterioare și mijlocii , dedesubtul
și înaintea bulei
- atrium sau orificiul dintre meaturi
- hiatul semilunar sau șanțul uncibular , delimitat prin bula etmoidală și procesul
unciform
- infundibulum etmoidal sau canalul frontonazal prelungește hiatul semilunar ,
traversând labirintul etmoidal
 meatul inferior prezintă anterior , de-a lungul marginii superioare , orificiul inferior
al canalului nazolacrimal
Mucoasa nazală are două regiuni : respiratorie și olfactivă . Regiunea respiratorie
are un epiteliu bistratificat cilindric cu cili vibratili , ce au mișcări coordonate înspre
faringe și răspândesc mucusul produs de celulele mucoase și micile glande nazale , mucus
ce oprește pătrunderea prafului și impurităților , fixându-le și umidifică aerul . În această
mucoasă există vene ce formează , la nivelul pereților cornetelor , corpi cavenoși care , prin
umflarea lor , pot face ca mucoasa să ajungă până la o grosime de 5 mm , obliterând
cavitatea nazală . Regiunea olfactivă are un epiteliu format din celule senzoriale și de
susținere . În profunzimea mucoasei sunt glandele olfactive ( Bowman ) seroase și fibrele
amielinice ale nervilor olfactivi , care se grupează în fascicule și străbat lama ciuruită a
etmoidului ajungând în bulbul olfactiv .
 Sinusurile paranazale sunt cavități pneumatice anexate foselor nazale , în care își au
originea și din care primesc aer . Ele sunt repartizate în patru grupuri :
1 ) Celulele etmoidale – în număr de 8-10 celule , ele costituie un sistem anfractuos
cuprins în grosimea maselor laterale ale osului etmoid . Aceste celule se deschid medial ,
în meaturile superior și mijlociu ale foselor nazale și sunt bine limitate lateral prin lama
orbitară a etmoidului
2 ) Sinusul frontal – în formă de piramidă triunghiulară , apare în copilărie și are o
dezvoltare variabilă . Peretele său anterior , îngroșat , răspunde regiunii sprâncenelor
3 ) Sinusul sfenoidal – situat în jumătatea laterală a corpului osului sfenoid , este
despărțit de sinusul pereche printr-un perete subțire . Este în raport superior cu sella turcica
( șaua turcească ) , în care este adăpostită glanda hipofiză , posterior cu clivus , lateral cu
sinusul cavernos , care conține artera carotidă internă și nervii cranieni III , IV , V , VI și
inferior cu faringele .
4 ) Sinusul maxilar – este o cavitate săpată în corpul osului maxilar având pereții
reduși la o simplă lamă osoasă , forma sinusului este cea a corpului maxilei de piramidă cu
baza medială .
Faringele -este un organ comun al aparatelor respirator și digestiv , în care calea
aeriană se încrucișează cu cea digestivă , iar distribuția curentului erian și a alimentelor
este realizată printr-un proces complex : deglutiția . Părțile posterioare ale foselor nazale și
cavității bucale sunt separate prin vălul palatin . Faringele conține în submucoasă
numeroase insule de țesut limfoid ( amigdala faringiană , tonsila palatină ) barieră pentru
germenii ce pot pătrunde în organism . Tot la acest nivel se deschide tuba lui Eustachio ce
face comunicația cu urechea medie .
Laringele – este organul fonației , așezat inferior de osul hioid , de care e
suspendat prin membrana hiotiroidiană și superior de primul inel traheal , de care se leagă
prin membrana cricotraheală . Laringele este situat în spațiul visceral al gâtului care se
continuă cu spațiile conjuctive ale capului și toracelui . Situația viscerelor gâtului variază
în funcție de poziția capului și gâtului , deplasându-se unele în raport cu altele . În
deglutiție de exemplu , laringele se ridică 2-3 cm , într-un ax longitudinal , de asemenea în
fonație , în respirația profundă , în ridicarea capului , în flexia capului și gâtului laringele
coboară . Amplitudinea acestor mițcări este de maximum 4 cm .
Laringele este acoperit anterior de foița superficială a fasciei cervicale , fiind situat
la câțiva milimetri sub piele , putându-se palpa proeminentia larinhea ( mărul lui Adam ) ,
cartilajul cricoid și ligamentul cricotiroidian . Scheletul larigelui este alcătuit din cartilaje
și ligamente , prezintă mușchi inserați la nivelul cartilajelor și este tapetat în interior de o
mucoasă .
Cartilajele principale sunt : cartilajul tiroid , cartilajul cricoid , cele două cartilaje
aritenoide și cartilajul epiglotic .
Aparatul ligamentar al laringelui – părțile anterioare ale osului hioid , ale
cartilajiilor tiroid și cricoid sunt unite prin membrane , care suspendă scheletul laringelui
de osul hioid . Aparatul ligamentar care leagă laringele de organe vecine este format de :
membrana hiotiroidiană , membrana hioepiglotică , ligamentele glosoepiglotice ,
ligamentele faringoeplicotice și tiroepliglotic și ligamentul sau membrana criocotraheală .
Articulațiile laringelui – unele cartilaje se articulează liber , ceea ce le permite să se
miște liber în cursul producerii vocii , există două perchi de articulații sinoviale în laringe :
articulația cricoaritenoidiană si articulația cricotiroidiană .
Mușchii laringelui sunt următorii : mușchiul cricotiroidian , mușchiul
cricoaritenoidian posterior , mușchiul cricoaritenoidian lateral , mușchiul tiroaritenoidian ,
mușchiul aritenoidian .
Mucoasa – scheletul cartilaginos , ligamentele și mușchii larigelui sunt acoperiți în
cea mai mare parte de o mucoasă , care formează diferitele plici . De la rădăcina limbii la
fețele anterioară și superioară ale epiglotei se formează trei plici ( glosoepliglotice ) ce
delimitează două jghiaburi .
Glota - se înțelege prin glotă totalitatea struncturilor care produc vorbirea
articulată respectiv struncturile ce limitează fanta glotică , desplicătura glotică este limitată
în cele 2/3 anterioare de corzile vocale , iar în 1/3 posterioară de procesele vocale ale
cartilajelor aritenoide . Ea are o lungime de 2 – 2,4 cm și o lățime de 0,5 cm , în timpul
unei respirații obijnuite și de 1,4 cm , într-o respirație intenă . Dimensiunile sunt mai mici
la femeie și la copil . Atunci se produce fonația , vocea , fanta glotică este închisă , iar
corzile vocale întinse , ea se deschide iar corzile vibrează la trecerea aerului , provocându-
se astfel undele sonare . Intensitatea sunetului depinde de forța curentului de aer , înălțimea
și timbrul depinde de frecvenșa și amplitudinea vibrațiilor .
Traheea - este un tub elastic de 10- 12 cm lungime , interpus între laringe și
bronhii . Pereții anterior și lateral se compun din 16 – 20 cartilaje hialine în formă de
potcoavă , unite prin ligamentele anulare . Peretele posterior membranos unește
extremitățile poaterioare ale cartilajelor prin țesut conjunctiv și muscular .
Bifrucația traheală în bronhiile principale dreaptă și stângă formează un unghi între
50 -90 de grade . Bronhia dreaptă continuă aproape traiectul traheii , în timp ce cea stângă
se îndreaptă mai lateral , fapt ce explică de ce corpii străinii aspirați pătrund mai des în
bronhia dreaptă . La locul de siviziune al traheii se găsește , în interior, o proeminență
sagitală, carena . Carena în mod normal , se află în planul median și are o margiine destul
de net definită .
Peretele traheii se compune din trei tunici : o tunică medie fibrocartilaginoasă ,
constituită din cartilajele traheale și ligamentele alveolare , interior și lateral , iar posterior ,
din țesut conjunctiv și mușchi traheali cu dispoziție transversală ce pot , prin contracție ,
micșora lumenul traheal ; o tunică externă conjunctivă laxă , adventicea , ce permite
deplasarea traheii în raport cu organele vecine ; o tunică internă mucoasă , aderentă de
pericondrul , dar putând glisa la nivelul peretelui membranos , alcătuit dintr-un epiteliu
cilindric bistraficat cu cili .
Bronhii principale - se împart în bronhii lobare , trei în dreapta , două în stânga
care , la rândul lor se ramifică pentru fiecare plămân în 10 bronhii segmentare . Bronhiile
segmentare asigură ventilația segmentelor pulmonare care se consideră că prezintă o
individualitate și de irigație , drenaj limfatic și inervație , ceea ce justifică importanța lor
chirurgicală , prin faptul că în unele afecțiuni limitatei , se pot practica segmentectomii .
 b) Plamanii
Reprezintă organele la nivelul cărora se realizează schimbul de gaze, O 2 și CO2.
Sunt în numar de doi , drept și stâng , fiind așezați în cavitatea toracică de o parte și de alta
a mediastinului.
Culoarea plămânilor variază cu vârsta și cu substanțele care sunt inhalate:
- la fumători și la cei care lucrează în medii cu pulberi , au o culoare
cenușie -negricioasă
- la copii , culoarea plămânilor este roz
Forma plămânilor este asemanatoare unui trunchi de con, cu baza spre diafragm.

Configurația externă
Plămânul drept este format din 3 lobi: superior , mijlociu și inferior.
Plămânul stâng este format din 2 lobi : superior și inferior.
 Lobii sunt delimitați de niște șanțuri adânci – scizuri – în care pătrunde pleura
viscerală.
Fiecărui plămân i se descriu:
 2 fețe : costală , în raport direct cu peretele toracic ; mediastinală , la nivelul căruia
se afla hilul pulmonar
 3 margini : anterioară , posterioară și inferioară
 bază sau fața diafragmatică , în raport cu diafragmul și prin el cu lobul hepatic drept
în dreapta și fundul stomacului în stanga
 vârful , care are forma rotunjită , vine în raport cu coastele unu și doi , corespunde
regiunii de la baza gâtului
Structura plămânului -plămânii sunt alcătuiți dintr-un sistem de canale rezultat
din ramificarea bronhiei principale – arbore bronșic și un sistem de saci , în care se
termină arborele bronșic – lobuli pulmonari.
Arborele bronșic reprezintă totalitatea ramificațiilor intrapulmonare ale bronhiei
principale : bronhie principală bronhii lobare ( 3 pentru plămânul drept și 2 pentru cel
stâng)  bronhii segmentare ( câte 10 pentru fiecare plămân – câte una pentru fiecare
segment pulmonar)  bronhii interlobulare  bronhiole terminale  bronhiole
respiratorii  canale alveolare.
Bronhiile intrapulmonare au formă cilindrică , regulată . Pe masură ce bronhiile se
ramifică , fibrele musculare netede devin din ce în ce mai numeroase , astfel încat
bronhiolele respiratorii și terminale, sunt lipsite de inelul cartilaginos , dar prezintă un strat
muscular foarte dezvoltat , care intervine activ în modificarea lumenului bronhiolelor și
astfel în reglarea circulației aerului în căile pulmonare.
Arborele bronșic poate prezenta dilatații patologice sub formă de saci , în care se
strâng secreții, puroi – bronșiectazii.
Lobulul pulmonar continuă ultimele ramificații ale arborelui bronșic.
Lobulul pulmonar reprezintă unitatea morfologică și functională a plămânului , la
nivelul căruia se face schimbul de gaze. Lobulul pulmonar este constituit din: bronhiola
respiratorie  canale alveolare  alveole pulmonare , împreună cu vase de sânge,
limfatice , fibre motorii nervoase și senzitive.
Alveola pulmonara- peretele alveolar este format dintr-un epiteliu , sub care se
gaseste o bogată rețea capilară , care provine din ramificațiile arterei pulmonare ( ce aduc
sânge venos din ventriculul drept).
 Epiteliul alveolar formează cu epiteliul capilarelor alveolare o structură funcțională
comună - membrana alveolocapilară . La nivelul acesteia au loc schimburile gazoase prin
difuziune, intre aerul din alveole , a cărui compoziție este menținută constantă prin
ventilația pulmonara și sânge.
Suprafața epiteliului alveolar este acoperită cu o lamă fină de lichid – surfactant.
Distrugerea pereților alveolari determină emfizemul.
Mai multi lobuli se grupează în unități morfologice și funcționale mai mari –
segmente pulmonare.
Segmentul pulmonar este unitatea morfologică și funcțională , caracterizată prin
teritoriu anatomic cu limite precise, cu pedicul bronho- vascular propriu și aspecte
patologice speciale.
Segmentele pulmonare corespund bronhiilor segmentare cu același nume , fiecare
plămân având câte 10 segmente . Segmentele se grupează la rândul lor , formând lobii
pulmonari.
Vascularizația plămânului
La nivelul plămânului există două circulații sanguine:
a) funcțională
b) nutritivă
a) Circulația funcțională este asigurată de artera pulmonară care ia nastere din
ventriculul drept și se capilarizează la nivelul alveolelor pulmonare . Circulația funcționala
de întoarcere este asigurată de venele pulmonare , care se varsă în atriul stâng. Se incheie
astfel, circulația mică , în care artera pulmonară continând sânge neoxigenată , cu CO 2; se
încarcă cu O2 și se întoarce prin venele pulmonare care conțin sânge oxigenat , roșu , la
atriul stâng.
b) Circulația nutritivă face parte din marea circulație și aduce plămânului sânge
încarcă cu substanțe nutritive și oxigen . Este asigurată de arterele bronșice, ramuri ale
aortei toracice , ele iriga arborele bronșic . O parte din sânge se întoarce în venele bronșice
, care se varsă în venele azygos și acestea în vena cavă superioară și atriul drept , o altă
parte din sânge se întoarce prin venele pulmonare în atriul stâng.
Circulația limfatică este tributară ganglionilor hilari și ganglionilor traheobronșici .
De aici se varsă în final , în canalul toracic.
Inervația plămânului
Inervația plămânilor este:
 a) motorie, asigurată de simpatic (fibre opstganglionare) și parasimpatic (nervul
vag).
 simpaticul are acțiune:
- bronhodilatatoare și vasodilatatoare
- relaxează musculatura bronșică
 parasimpaticul are acțiune:
- bronhoconstrictorie
- vasoconstrictorie
- hipersecreție de mucus
b) senzitivă , anexată simpaticului și parasimpaticului , cele mai multe fibre
senzitive sunt în legatură cu nervul vag.
Capacitatea plămânului : volumul de aer pe care il conține este de4500-5000 cm3.
Pleura - plămânii sunt înveliți de o foiță seroasă numită pleură . Ea are rolul de a
ușura mișcările plămânilor prin alunecare.
Fiecare plămân este învelit de o pleură . Pleura, la randul ei , este formată din două
foițe , una în continuarea celeilalte: pleura viscerală care acopera plămânul și pleura
parietală care acoperă pereții cavității toracice.
Între cele două pleure , există o cavitate închisa - cavitatea pleurală , care în mod
normal este virtuala și care conține o cantitate infimă de lichid, care favorizează
alunecarea.
În condițiile patologice, cavitatea pleurală poate deveni reală, putând fi umplută cu:
- puroi (pleurezie )
- sânge (hemotorax )
- aer (pneumotorax )
Când cantitatea de lichid sau aer este mare , plămânul respectiv apare turtit spre hil
(colabat ) și funcția sa respiratorie este nulă .

Mediastinul - toracele este împărțit, din punct de vedere topografic:

- într-o regiune mediană - mediastin;
- 2 regiuni laterale – pleuro-pulmonare.
Mestinuldia reprezintă regiunea mediana care desparte cele două regiuni pleuro-
pulmonare.
El corespunde:
 - în sens antero-posterior spațiului dintre stern și coloana vertebrală
- în sens supero-inferior, orificiului superior al toracelui și diafragmului
Mediastinul conține organe aparținând aparatului respirator , cardio-vascular și
digestiv, dar trebuie privit ca o unitate , datorită relațiilor strânse între aceste organe
prevenind simptomatologia comună a acestora în cursul unor boli.
Regiunile pleuro-pulmonare sunt dispuse de o parte și de alta a mediastinului și
conțin plămânul și pleura respectivă .

1.2. FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

Respirația reprezintă un proces vital în care au loc aportul de O 2 la țesuturi și

eliminarea CO2 ca rezultat al metabolismului.
Respirația cuprinde următoarele etape:
1. Etapa pulmonară când aerul pătrunde prin căile respiratorii în alveolele
pulmonare;
2. Etapa sanguină reprezentată de schimbul de gaze dintre alveolele pulmonare și
sângele din capilarele sanguine
3. Etapa circulatorie când are loc transportul de O2 la țesuturi și CO2 la alveole
4. Etapa tisulară când se face schimbul de gaz la nivelul țesuturilor se primește O 2
și se eliberează CO2 în sistemul venos
Procesul de respirație este continuu. Oprirea lui duce la scurt timp la moartea
celulelor, deoarece organismul nu dispune de rezerve de O 2, iar acumularea CO2 este toxică
pentru celule.
Ventilația pulmonară
Aerul atmosferic este introdus în plămâni prin procesul de ventilație pulmonară ,
prin care se menține constantă compoziția aerului alveolar.
a) Mecanica respirației - schimburile gazoase la nivelul plămânului se realizează
datorită succesiunii ritmice a două procese: inspirația și expirația.
1. Inspirația reprezintă un proces activ, realizat prin efort muscular , când aerul
pătrunde în plămâni încarcat cu O2.
Principalii mușchi inspiratori sunt:
- mușchii intercostali
- mușchii supracostali
- diafragma
 Prin acțiunea acestor mușchi , cutia toracică iși mărește volumul . Prin mărirea
volumului pulmonar, presiunea aerului scade în plămâni, față de cea atmosferică .
2. Expirația reprezintă un proces pasiv , prin care se elimină aerul din plămâni ,
încărcat cu CO2.În timpul expirației , cutia toracică revine pasiv la dimensiunile avute
anterior.
Tipuri de respirație:
 Tip costal superior – întâlnit la femeie , când cutia toracică se dilată antero-
posterior
 Tip costal inferior – întâlnit la barbat , când cutia toracica se dilata transversal
 Tip abdominal – întâlnit la copii și bătrâni, când dilatarea este mai mult
verticală
b) Volumele respiratorii - în timpul celor două mișcări în plămâni sunt vehiculate
o serie de volume respiratorii:
 la o inspirație normală este introdus un volum de 500 cm 3 de aer (volum inspirator
curent) – V.I.C.;
 la o inspirație forțată este introdus încă 1500 cm 3 de aer (volum inspirator de
rezerva) – V.I.R.;
 la o expirație forțată este expulzat 1500 cm 3 de aer (volum expirator de rezerva) –
V.E.R.;
 capacitatea vitală - C.V/CP reprezintă volumul maxim de aer care poate fi eliminat
din plămâni printr-o exprație maximă după o inspiraţie maximă şi reprezintă suma a
trei volume - 3500 cm3 de aer , măsurată cu un aparat numit spirometru.
C.P. este o cifrăaproximativă și diferă de la un individ la altul , fiind influentată de
efortul fizic.

Transportul gazelor. Este realizat de sânge.

a)Transportul O2. – o cantitate mică de O 2 este dizolvată în plasma sanguină , iar
cea mai mare parte este transportată prin formarea unui compus instabil cu
hemoglobina din sange
Hb + O2 Oxihemoglobina
țesuturi plămân
 Se formează când sângele este la plămâni , ajunge la țesuturi și are loc
descompunerea oxihemoglobinei.
b) Transportul CO2( se formează în urma arderilor celulare) :
1. dizolvare în plasmă ( cantitate mică )
2. formarea unui compus cu hemoglobina
Hb + CO2 Carbohemoglobina
Plămân țesuturi
3. prin formarea unor săruri acid ( carbonat acid de sodiu și potasiu).
Cu unele gaze , hemoglobina formează compuși stabili care blochează Hb
a) CO2 (monoxidul de carbon ) se formează acolo unde se produc arderi incomplete
b) oxigenul în stare atomică , care poate fi eliberat de substanțe puternic oxidante
Respirația tisulară
În cadrul respirației tisulare are loc arderea substanțelor cu eliberarea energie prin
ardere de glucoza.
enzime
C6H12O6 + 6O2 6H2O + 6CO2I + E
respiratorii
E = 675 Kcal
Organismul transformă energia chimică în alte forme de energie:
- energie de contracție musculară
- energie calorică
- energie electrică

1.3. ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA PLĂMÂNULUI

Plămânii sunt organele principale ale respirației , sunt in număr de doi : plămânui
drept și plămânul stâng . Între ei au loc schimburile de gaze dintre organism și mediul
ambient.
Ei sunt așezați în cavitatea toracică , de o parte și de alta a mediastinului .
Plămânii cântăresc aproximativ 700 g fiecare , cel drept fiind puțin mai greu decât
cel stâng .Capacitatea totala a plămânilor este de aproximativ 5000 cm3 de aer .
Consistența acestora este elastică iar fața lor externă este convexă și vine în contact cu
coastele pe când fața internă este plană și vine în contact cu organele din mediastin .
Mediastinul
Este un sept ( perete ) sagial , delimitat anterior de peretele sternocostal , posterior
de coloana vertebrală și lateral de fețele meiale ale celor doi plămâni, iar inferior de
diafragma. În acest sept se gasesc inima și vasele mari , esofagul , aorta , nervii vagi ,
canalul toracic , gangionii limfatici și traheea .
Configurația externă
Forma plămânilor este asemănătoare cu aceea a unui trunchi de con care prezintă :
 Baza plămânului sau fața diafragmatică are forma unei suprafețe triunghiulare concave
. Ea privește în jos , mulându-se pe bolta diafragmului .
 Vârful plămânului de forma unei bolte rotunjite se întinde de la coasta a doua în sus ,
depașind orificiul superior al cutiei toracice .
 Fața costală este convexă ți se mulează pe peretele thoracic . Pe acestă față se găsește
un șanț adânc care împarte plămânul în lobi , numit scizura sau fisura interlobară .
Plămânul stâng are o singură scizură care îl împarte în doi lobi , unul superior și
altul inferior .
Plămânul drept are două scizuri scizura mare , interlombară , numită și oblică ,
comună celor doi plămâni și scizura accesorie sau orizontală . Plămânul drept are trei lobi
unul superior , unul mijlociu și altul inferior .
 Fața medială este concavă și se mulează pe formațiunile care se găsesc în mediastin .
Pe acestă față se află hilul plămânului și niște drpresiuni date de organelle cu care
acestea vine în contact .
Hilul plămânului reprezintă locul pe unde ies și intră elementele anatomice care
alcătuiesc pedicul pulmonar bronchia , artera și venele pulmonare . El are forma
unei rachete de tenis cu coada în jos , fiind așezat la jumătatea distanței dintre vârful și
baza plămânului și la unirea celor două treimi anterioare cu treimea posterioară a feței
mediastinale .
 Marginea anterioară este convexă pe dreapta și concavă pe stânga , din cauza incizurii
cardiac .
 Marginea posterioară rotunjită se mulează pe șanțul costovertebral .
 Marginea inferioară este reprezentată de circumferința bazei plămânului .
 Plămânul este alcătuit din două categorii de formațiuni anatomice :
- Un sistem de canale aeriene intrapulmonare , numit arborele bronșic
- Un sistem de saci in care se termină ramurile arborelui bronșic și care poartă numele
de alveole pulmonare .
La acestea se adaugă țesutul conjunctiv .
Aceste formațiuni sunt organizate în lobo pulmonari , segmente pulmonare , lobulii
pulmonarii și acini pulmonarii .
Arborele bronșic - reprezintă totalitatea bronhiilor intrapulmonare care rezultă din
ramificarea bronhiilor extreapulmonare .
Bronhia principală dreaptă se împarte mai întâi în bronhia lobară superioară , care
merge la lobul superior și în trunchiul bronșic intermediar .
Bronhia principală stângă se împarte în bronhia lobară superioară și bronhia lobară
inferioară care se distribuie la cei doi lobi pulmonari .
Bronhiile lobare se divid , la rândul lor în bronhiile segmentare ce se distribuie la
segmentele pulmonare . Acestea din urma reprezintă unitățiile anatomice și funcționale din
care sunt formași lobii pulmonarii .
Lobul pulmonar – reprezintă unitatea struncturală și funcțională a segmentelor
pulmonare , respectiv a plămânului . Mai mulți lobi formează un segment pulmonar care
are o aerație și vascularizație proprie .
Văzut în spațiu , lobul pulmonar se prezintă sub forma unei piramide , în vârful
căreia se află bronhiola intralobulară . Baza acestei piramide , îndreptată către suprafața
externă a plămânului ( pleura viscerala ) formează figuri neregulate , poligoanele care se
văd cu ochiul liber .
Alveolele pulmonare – sunt in număr foare mare , de aproximativ 200 de
milioane , pentru ambii plămâni , care reprezintă suprafața de schimb a gazelor la nivelul
plămânului , totalizând 150 – 200 m.p.O alveolă pulmonară este o formațiune veziculoasă
care seamană cu un sac mic , globulos și care prezintă un orificiu care se deschide în
canalul sau ductul alveolar.
Țesutul conjunctiv – spațiile dintre lobulii plumonari sunt umplute cu țesut
conjunctiv lax , format din fibre colagene și elastice în care se găsesc elemente celulare ,
vase sangvine care alcătuiesc circulația sangvină funcțională și nutritivă , limfatice
pulmonare și terminatii nervoase .Bogăția de fibre elastice , ca și dispoziția acestora
conferă plămânului mare elasticitate , fapt care are un rol deosebit în mișcările respiratorii
ale plămânului .
 RAPORTURILE PLĂMÂNILOR
Fața costală – are raporturi cu coastele , spațiile intercostale ( mușchii intercostali ,
manunchiurile vaso-nervoase intercostale ) , fascia endotoracică , pleura parietala .
Fața mediastinală :
a) Plămânul drept :
- Prehilar : cordul , vena cavă superioară , vena brahiocefalică dreaptă , trunchiul
brahiocefalic , nervul frenic drept , vena cavă inferioară
- Suprahilar: crosa venei azigos , treaheea
- Retrohilar : vena azigos , esofagul , nervul vag drept
- Infrahilar : ligamentul pulmonar drept
b) Plămânul stâng :
- Prehilar : cordul , aorta ascedentă , nervul frenic stâng , vena brahiocefalică stângă
- Suprahilar : corsa aortei , artera subclaviculară stângă , artera carotidă comună
stângă , traheea
- Retrohilar : aorta descendentă , esofagul , nervul vag stâng
- Infrahilar : ligamentul pulmonar stâng
Fața diafragmatică vine în raport cu diafragmul ți prin acesta cu următoarele
structuri:
- Plămânul drept : lobul drept al ficatului
- Plămânul stâng : lobul stâng al ficatului , fundul stomacului și splina
Vârful plămânului prezintă următoarele raporturi :
 Posterior : ganglionul stelat , ramura vertrală a nervului spinal T1 , artera intercostală
supremă
 Anterior :
- Planul osteomuscular : clavicula , capetele de origine ale mușchiului
sternocleidomastodian
- Planul venos : vena subclaviculară , vărsarea venei jugulare externe
- Planul nervos : nervul vag , ansa subclavie , nervul frenic
- Planul arterial : artera subclavie
 Medial :
- Dreapta : trunchiul brahiocefalic , vena brahilocefalică dreaptă , trahee
- Stângă : artera subclavie stângă , vena brahiocefalică stângă , trahee
 CAPITOLUL II
PLEUREZIA

2.1. DEFINIȚIE. CLASIFICARE.

Pleurezia este o afecțiune de natură inflamatorie cantonată la nivelul pleurei ,
manifestată prin acumularea de lichid inflamator ( exudat ) în cavitatea pleurală .
Pleurita este inflamația pleurei , fără exudat , fiind prima fază a pleureziei .
Clasificarea pleureziei :
1. Pleurita uscată
2. Pleureziile serofibrinoase :
 Pleurezia serofibrinoasă tuberculoasă
 Plureziile serofibrinoase netuberculoase :
- Pleurezia neoplazică
- Pleureziile virale
 - Pleureziile bacteriene
- Pleureziile parazitare
- Pleureziile reumatismale
3. Pleureziile purulente :
- Pleurezii purulente tuberculoase
- Pleurezii purulente netuberculoase
- Pleurezii purulente streptococice
- Pleurezii purulente pneumococice
- Pleurezii purulente stafilococice
4. Pleurezii hemoragige :
- Pleurezii hemoragige canceroase
- Pleurezii hemoragice necanceroase

2.2. ETIOLOGIE
Pleureziile sunt afecțiuni caracterizate prin dezvoltarea unui exudat în cantitate
variată, liber sau înghistat , în cavitatea pleurală . Ele se împart clasic în pleureziile
turbeculoase și pleurezii netuberculoase , fiecare din ele ridicând probleme diagnostice ,
evolutive și terapeutice deosebite .
În pleureziile netuberculoase procesul patologic care duce la constituirea
exsudatului pleural poate fi urmarea unei afectări concomitente pulmonare și pleurale ,
unui proces , strict pleural sau unei boli multisistemice sau generale . Indiferent de
etiologie , exudatul pleural rezultă din creșterea permeabilității pleurei prin inflamație ,
infecție , infarctizare , neoplazie sau prin obstrucție limfatică .
Etiologia pleureziilor netuberculoase este extrem de variată , cele mai frecvente
sunt pleureziile neoplazice , parapneumonice și cele din tromboembolismul pulmonar
( TEP ). Celelalte tipuri etiologice sunt mai rare , precizarea diagnosticului etiologic
necesitând examenul clinic , radiologic , explorari biologice diverse , examenul complex al
lichidului pleural și frecvent biopsie pleurală .
Clasificarea etiologică a pleureziilor :
 Cauze infecțioase :
- Infecții bacteriene
 - Tuberculoză
- Infecții virale(gripă, adenovirusuri, mononucleoza infecțioasă, hepatita virală )
- Mycoplasme , Ricketsii
- Infecții parazitare ( Echinoccocus , Entamoeba histolică )
 Pleurezii neoplazice
 Embolism pulmonar
 Pleurezii în boli colagen-vasculare ( Lupus Eritematos Sistemic , artrita reumatoidă ,
limfadenopatie imunoblastică , granulomatoza Wegener , sindromul Sjogren )
 Sindromul postcardiotomie
 Pleurezii de cauză subdiafragmatică :
- Pancreatită
- Perforație esofagiană
- Supurație subdiafragmatică
- După chirurgie abdominală
- Scleroterapia varicelor esofagiene
- Transplant hepatic
 Alte cauze de revărsate pleurale exudative :
- Uremie
- Sarcoidoză
- Reacție la medicamente ( nitrofuratoin , bromcriptina , procriptina , amiodarone )
- Postiradiere
- Revărsat benign azbestozic
- Pleumotorax spontan
- Chilotorax
- Febra mediteraneană familială
- Sindomul Meig’s

2.3. PATOLOGIE

În mod normal, lichidul pleural provine din următoarele surse: capilarele pleurei
parietale, spaţiul interstiţial pulmonar via pleura visceral sau din cavitatea peritoneală prin
micile orificii ale diafragmului .
 Drenajul lichidului pleural are loc în întregime în pleura parietalăși este iniţiat în
spaţiile limfatice submezoteliale. În acest mod, spaţiul pleural este analog oricărui spaţiu
interstiţial al corpului . Acest turnover al lichidului pleural depinde nu numai de balanţa
dintre presiunile hidrostaticăși coloidosmotică, ci și de permeabilitatea capilarelor și a
membranei mezoteliale.
Absorbţia conţinutului cavităţii pleurale în sistemul limfatic al pleurei parietale este
întotdeauna mai mare decât filtrarea , limfaticele având o capacitate de a absorbi de 20 de
ori mai mult lichid decât se formează. Astfel că, în condiţii fiziologice, cavitatea
pleuralăeste un spaţiu potenţial ocupat de o cantitate minimăde lichid .
Drept urmare , revărsatul pleural se formeazăfie când existăun exces de formare a
sa ( din spaţiile interstiţiale pulmonare, din pleura parietală, sau din cavitatea peritoneală) ,
fie când scade capacitatea de absorbţie a limfaticelor .
Pentru a determina originea revărsatelor pleurale, se utilizează încă diferenţierea
clasică între transudate și exsudate .
Transudatele se formează prin scurgerea lichidului de-a lungul unor bariere intacte
ca urmare acreșterii presiunii hidrostatice sau descreșterii presiunii oncotice la nivelul
acestor bariere . În cadrul transudatelor factorii sistemici care influenţează formarea și
absorbţia lichidului pleural sunt alteraţi .
Exsudatele se formează prin scurgerea lichidelor și proteinelor la nivelul unor
bariere anormale cu creșterea permeabilităţii acestora . Exsudatele iau naștere când
factorii locali care influenţează formarea și absorbţia lichidului pleural sunt alteraţi
( lezarea patului capilar , atât la nivelul pleurei , cât și al plămânului sau ţesuturilor
subiacente ) . Lezarea pleurei datorată inflamaţiei , infecţiei sau bolilor maligne .

2.4. DIAGNOSTIC CLINIC ( SIMPTOMATOLOGIA )

Examenul fizic – include inspecția generală și examenul toracelui

Inspecția generală – poate decela semen utile pentru diagnosticul și prognosticul
afecțiunilor pleuropulmonare .
Semnificative în acest sens :
 poziția bolnavului – este antidispneică într-o serie de afecțiuni respiratorii grave
 faciesul – hectic ”supt” , palid , cu ochii încercănați și pomeții roșii
  examenul tegumentelor și al mucoaselor - paloarea tegumentelor însoțită adesea de
scăderea ponderală , subfebrilitate , transpirații nocturne ; cianoza tegumentelor și a
mucoaselor reprezintă un semn important , prezent atât în boli cornice , cât și în acute
respiratorii
 examenul fanerelor
Examenul toracelui - inspecția evidențiază modificări de formă al toracelui
devenind torace astenic .
Modificări ale tegumentelor supraiacente :
- Zona Zoster poate determina intense dureri toracice , care pretează la
confuzii de diagnostic cu afecțiuni pleuropulmonare
- Pitiriazisul versicolor poate sugera , într-un context clinic adecvat , o
tuberculoză pulmonară , întrucât micoza se dezvoltă mai ales la cei ce transpiră
- Edemul parietal unilateral sugerează posibilitatea unei pleurezii purulente ,
mai ales dacă bolnavul este febril , are dureri locale , iar zona este mată la percuție
- Venectaziile situate la nivelul unui hemitorace sugerează un process scleros
în profunzime

Modificări apărute la examenul clinic :

 Simptome și semne generale :
- În pleurită acută : dureri toracice , tuse , febră
- În pleurezie serofibrinoasă : tuse iritativă , jenă toracică , febră , stare general
alterată
- În pleurezie purulentă : tuse iritativă , durere toracică , febră înaltă de tip septic ,
alterarea stării generale
 Inspecție :
- În pleurezie serofibrinoasă : ampliații toracice reduse pe partea afectată
- În pleurezie purulentă : eventual un usor edem de perete
 Palpare :
- În pleurezie serofibrinoasă : vibrații vocale diminuate sau abolite
- În pleurezie purulentă : vibrații vocale abolite , eventual durere la palpare
 Percuție :
- În pleurezie serofibrinoasă : matitate cu limită superioară elipsoidală , variabilă cu
poziția bolnavului
 - În pleurezie purulentă : matitate bazală cu limita superioară vag elipsoidală puțin
variabilă cu poziția
 Ascultație :
- În pleurezie acută : frecături pleurale
- În pleurezie serofibrionoasă : murmur vezicular abolit ; la limita superioară a
matității, suflu pleuretic , egofonie , pectorilocvie afonă
- În pleurezie purulentă : murmur vesicular abolit , nu se percepe suflu pleuric ,
egofonie

2.5. DIAGNOSTIC PARACLINIC

Examenul radiologic cuprinde urmatoarele etape :

- Examenul clasic radioscopic și radiografie
- Tomografie
- Rezonanța magnetic nucleară
- Bronhografia
- Anginografia
- Fluroscopia
Examenul radiologic se evidențiază următoarele aspecte ale plămânilor: opacitate
omogenă, de intensitate cu atât mai mare cu cât cantitatea de lichid este mai mare,
delimitează net și care ocupă sinusul costo-diafragmatic. În Trendelenburg , cantitatea
mică de lichid de la bază migrează între foițele pleurale și opacifiază vârful pulmonului
respective, această manevră putând să facă diagnosticul diferențial între o pleurezie
minimă și o îngroșare pleural sechelară
Radiologic : - opacitate de intensitate supracostală (mascând desenul
bromhovascular )
- Omogenă , cu limita superioară concavă în sus și înăuntru, difuz conturată superior
cu împingerea mediastinului controlateral în acumulările masive
- Cantitățile mici devin vizibile pe radiografia de față când depășesc 300 ml
Aspect Computer Tomograf ( C.T. ) evidențiază următoarele aspecte : pleurezia
liberă în cavitate se vizualizează în regiunile postero-bazale și formează o colecție
semilunară ce urmărește peretele toracic. Pleureziile închistate pot fi localizate oriunde în
cavitatea pleural, septurile fibrinoase neputând însă fi vizualizate prin C.T. . Colecțiile
pleurale interlobare au o formă caracteristică biconvex, iar nivel hidroaeric poate apărea în
urma formării unei comunicări cu bronhie sau în urma tentativelor de evacuare prin
puncționare .
Pleurezia cu cantitate medie de lichid apare la o cantitate de lichid de 1000-1500 ml
care va opacifia complet baza hemitoracelui, cu tendința de a urca anterior, lateral și
posterior spre jumătatea acestuia. Acumularea pe fața mediastinală este mai redusă decât la
nivelul convexității pentru că și reculul elastic este mai redus ca urmare a fixării
plămânului la fil și la ligamentul triunghiular. În incidența posteroanterioară, avem
opacitate triunghiulară ( triunghiul lui Leobardi ) cu latură pe diaphragm, una la peretele
axilar al toracelui și a treia spre transparența pulmonară . Această latură are aspect curb , cu
concavitatea în sus și înăuntru – curba Damoiseau-Ellis-Kimbock . În multe cazuri, curba
lui Damoiseau se prelungește de-a lungul peretelui lateral al toracelui cu o opacitate de
lichid lamelară care urcă până la claviculă și care poate să înconjoare vârful ( curba
vârfului Chaumet ) . Opacitatea dată de pleurezie este omogenă, de intensitate costală ce nu
permite vizualizarea desenului pulmonar fie din cauză că plămânul este împlins de lichid,
fie pentru că lichidul este în strat gros și nu permite vizualizarea desenului pulmonar .
Rezonanța magnetic nucleară – este mai sensibilă decât tomografia
computerizată în depistarea struncturilor nonvasculare din regiunile hilare și din porțiunile
central ale plămânilor. Poate detecta trombi în circulația pulmonară, poate evidenția
malformații vasculare pulmonare .
Bronhografia - este o metodă radiologică de vizualizare a arborelui bronșic, prin
inntroducerea unei substanțe de contrast . Se efectuează întotdeauna după bronhoscopie,
dacă aceasta indică existența unor procese patologice care necesită investigații mai
detaliate. Tehnica metodei constă în introducerea unei sonde în arboreal bronșic, până la
nivelul dorit, prin care se injectează o substanță liposolubilă ( Lipiodol ) sau hidrosolubilă (
Ioduron , Hytrast ). Substanța de contrast poate opacifia întregul arbore bronșic sau poate fi
”dirijată” spre un anumit teritoriu .
Anginografia pulmonară – este o metodă radiologică de explorare a circulației
pulmonare cu ajutorul unor substanțe de contrast iodate ( Odiston , Ultravist ). Prin acestă
metodă se pot evidenția: arborele vascular al micii circulații, o arteră pulmonară lobară sau
segmentară, aorta cu ramurile ei . Tehnica metodei – substanța de constrast este introdusă
cu ajutorul unui cateter în cavitățile drepte ale cordului, într-o arteră pulmonară
( anginopneumografie ) sau în aortă ( aortografie ) până la nivelul crosei sau al unui ram
aortic care trebuie investigat, după care se efectuează o serie de radiografii pentru a urmări
modul , progresează substanța de contrast în vasele în care a fost introdusă .
Fluoroscopia – este o tehnică radiologică ce permite vizualizarea conținutului
toracic în dinamică și oferă o gamă largă de incidențe . Indică dacă o leziune este pulsatilă ,
care este localizarea ei precisă , dacă diafragmul se mișcă corect și cum se comportă
diferitele regiuni din plămân , în inspir și în expir .
Ecografia pulmonară – permite diferențierea dintre o formațiune solidă ( tumorală
) și una lichidiană ( chistică ). Se pot depista, astfel, chisturi bronhogene și revărsate
pleurale, în special cele mici, care nu pot fi detectate radiologic .
Este utilă pentru precizarea caracterului lichidian, pentru reperajul locului de puncție .
Examenul sputei – recoltarea sputei se poate face prin mai multe metode, fiecare
cu avantajele și dezavantajele ei .
Recoltarea clasică – în vas transparent, a sputei eliminate de bolnav în 24 h este
procedeul de elecție pentru examenul macroscopic al sputei, respectiv pentru examenul
citologic ( pentru celule neoplazice ) :
- Eșantionul de spută matinal, recoltat imediat după trezirea bolnavului, este ideal
pentru depistarea bacililor Koch ( pe frotiu sau în culturi ) și a florei bacteriene aerobe
responsabile de unele infecții respiratorii
- Dezavantajul metodei constă în posibilitatea contaminării sputei cu floră din oro- și
nazofaringe și din cavitatea bucală
Puncția transtraheală :
- Se efectuează la nivelul membranei cricotiroidiene
- Este indicată pentru a se depista microorganismele aerobe și mai ales cele anaerobe ,
incriminate în infecții bronho-pulmonare
- Are dezavantajul că este mai greu acceptată de bolnav
Aspiratul bronșic :
- Este o metodă de recoltare a secrețiilor bronșice cu ajutorul bronhoscopului
- Realizează o reducere a contaminării sputei cu floră orofaringiană , dar nu împiedică
total această contaminare , întrucât bronhoscopul vine inițial în contact cu regiunea
supraglotică , putându-se infesta cu floră locală . Acest dezavantaj este eliminat prin
aspiratul ” protejat ” , care se realizează cu catetere fibrobronhoscopice special proiectate
pentru a evita contactul cu flora orofaringiană în momentul introducerii bronhoscopului .
Lavajul bronhoalveolar – se obține prin introducerea de ser fiziologic în
bronhiile periferice, cu ajutorul fibrobronhoscopului. Lichidul obținut ulterior permite
examenul citologic, bacteriologic și biochimic al secrețiilor alveolare și din bronhiile mici,
permițînd diagnosticarea unor afecțiuni pulmonare difuze: fibroze interstițiale, sarcoidoză,
alveolite alergice .
Brasajul bronhoaleolar – obținut prin fibrobronhoscopie, are avantajul, față de că
permite recoltarea țintită a sputei, chiar de la locul leziunii .
Examinarea lichidului pleural este primul pas în orientarea diagnosticului, ea permite
încadrarea în una din categoriile :
- Lichide pleurale sero-citrice și sero-hemoragige ( evaluare similară )
- Lichide purulente ( TBC , supurație pleurală )
- Hemotoraxul ( Ht > 50%, Ht sanguine, traumatisme, rupture de anevrism aortic ,
diateze hemoragice , supradozaj de anticoagulante )
- Lichide pleurale lactescente ( chilotoraxul – revărsare intrapleurală de limfă – bogat
în trigliceride > 110 mg/dl , lichid chiliform – bogat în lipide și colesterol > 1 g/l
Aspectul și analiza lichidului pleural :
Lichidul clar – caractere de diferențiere a exudatului de transsudat

TRANSSUDAT EXSUDAT
Rivalta negativă Pozitivă
Proteine (g/dl) <3 >3
Proteine pleurale / proteine serice <0,5 >0,5
Densitate < 1015 > 1015
LDH (UI/1) <200 >200
LDH pleural/ LDH seric <0,5 >0,6
GA/mmc < 1000 > 1000
PMN < 50% > 50% în inflamaţiile acute
GR/mm3 < 5000 > 10.000
Biopsia pleurală Nu e necesară necesară în caz de
exsudatcronic sau subacut
neelucidat

Cauze de exudat și de trassudat

 TRANSSUDAT EXSUDAT
insuficienţă cardiacă pleurezie tuberculoasă
ciroză hepatică pleurezie virală
Caşexie pleurezie parapneumonică
nefrite, nefroze pleurezie neoplazică
compresiuni mediastinale Mezoteliom
Pericardita Pancreatite
Mixedem lupus eritematos sistemic
tumora benign de ovar poliartrită reumatoidă

Lichidele sero-citrine beneficiază de o evaluare mai amănunțită :

1 ) criteriile Light de diferențiere trassudat/exudat ( PT , PT pleurale / PT serice, LDH
pleural , LDH pl/LDH seric )
2 ) glicopleuria – N= 0,60-0.80 g/l . Valori scăzute : pleureziea TBC , pleurezia din
ploiartrita reumatoidă , pleurezia parapneumonică și cea malignă . Valori <0,4 g/l în
pleureziile parapneumonice –risc de empiem
3) adenosin dezaminaza – valori >30 UI/l sunt sugestive pentru diagnosticul de pleurezie
TBC
4 ) acidul hialuronic – valori peste 0,8 – 1 mg/ml în lichidul pleural au fost găsite în
mezoteliomul pleural
5 ) amilaza pleurală – valori mult crescute în pleurezii ce însoțesc o pancreatită , rupturi
esofagiene cu fistula pleurală , creștere moderată în pleurezii maligne
6 ) pH-ul pleural – valori sub 7,20 arată risc crescut de evoluție spre empiem
7 ) factorul reumatoid – valori > 1 : 320 sugestive pentru artrita reumatoidă , valori mai
scăzute în pleurezii maligne sau parapneumonice
8 ) celulele lupice : în pleureziile din LES
9 ) anticorpii antincleari : au fost găsiți în lichidele pleurale din LES
10 ) lizozimul pleural : valorile nu sunt diagnostice , nu are utilitate clinică , este întâlnit în
pleureziile TBC , maligne
11 ) comportamentul și complexele imune , complementul total și fracțiunile sale sunt
scăzute în artrita reumatoidă și LES , se uitilizează când celelalte mijloace de diagnostic
sunt epuizate
12 ) markeri tumorali – prezenți în pleureziile maligne dar și în alte pleurezii , nu au
valoare diagnostică
13 ) examene diverse – imunelectroforeza : identifică antigeni bacterieni – rezervat
laboratoarele de vărf în cercetare
14 ) celularitatea :
a) Hematii sub 50.000 – 100.000/mmc – nu dă indicație diagnostică sau prognostică,
util determinarea valorii Ht pleural ( 20% sau > 50% Ht sanguin )
b) Celulele seriei albe – trassudatele de obicei au < 1000 cel/mmc
Cele mai celularizate lichide sunt cele parapneumonice , empimele , pleureziile asociate
emboliei pulmonare sau secundare unei patologii subdiafragmatice .
Formula leucocitară este utilă în orientarea diagnosticării pleureziilor cu lichid clar :
- Neutrofilele sunt frecvente în pleurezii parapneumonice , pancreatite , abces
subfrenic embolie pulmonară , pleurezie TBC la debut
- Limfocitoza pleurală > 50% în pleureziile TBC și cele maligne , predomină și în
limfoame și leucemii limfatice cronice
- Eozinofilele pot fi întâlnite în pleurezii de cauza parazitară , fungice , actinomicoza ,
medicamentoase uneori în limfoame
c) Celulele mezoteliale sunt prezente în mod normal în LP , uneori pot fi confundate
cu celulele neoplazice
d) Celulele tumorale – acuratețea examenului depinde de prelucrare , tipul histologic
al tumorii , experiența citologistului , este util de examinat cel puțin trei probe de la
recoltările separate
15 ) investigațiile bacteriologice : frotiu Gram , cultura pentru germeni piogeni , frotiu
Ziehl Nielsen , cultura pentru micobacterii

2.6 DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL

Pleurezia neoplazică ( principala cauză de pleurezie la adulții peste 60 de ani ) :

- evoluează cu lichid în cantitate mai mare și cu tendință de refacere rapidă dupa
evacuare
- aspect adesea hemoragie
- citologic ( maximum 3 examene diferite ! )
- proba terapeutică la tuberculostatice este negativă
 - evoluție cu agarvare progresivă
În general citologia lichidului este mai frecvent utilă decât biopsia, însă în caz de
citologie normală sau dubioasă și prezumție clinică , biopsia poate tranșa diagnosticul .
1.Pleurezia parapneumonică :
- Este de obicei unilaterală
- Predominanța PMN în lichidul pleural
- Tendință la inchistare
2.Pleurezia virală :
- Este de obicei unilaterală
- Lichid în cantitate redusă , cu predominanță mononuclearelor
- ± infiltrat pulmonar; ± adenopatie hilară
3.Pleurezia din mezoteliomul pleural :
- Persoane peste 60 de ani , adesea expuse cronic la pulberi de azbest
- Lichid abundent , unilateral cu predominanță mononuclearelor , prezența celulelor
maligne poate preta la confuzie cu adenocarcinomul
- CT : pleura viscerală cu îngroșări neregulate ( boseluri )
- Biopsia pleurală ( deschisă sau ghidată videoendoscopic ) cu examen
histopatologic , imunohistochimic și electronomicroscopic tranșează diagnosticul
4.Pleurezia reumatoidă :
- Apariție la vârstnici
- Lichid în cantitate redusă , fugace , unilateral , cu celularitate redusă ( PMN ) ,
glucoză scăzută ( < 40 mg/dl ) , LDL crescute ( > 7000 UI/l ) și pH < 7,2
- Factor reumatoid seric cu titru ridicat ( > 1/320 )
5.Pleurezia din pancreatite ( 10% din cazuri ) :
- Simptomatologie abdominală ( reacție pancreatică )
- Dureri ” în bară ” , febră , greață , vărsături , diaree
- Lichid de obicei unilateral , tulbure sau hemoragie , bogat în PMN , cu nivel crescut
al amilazelor ( peste nivelul seric )
6.Pleurezia lupică :
- Survine atât în LES , cât și în lupusul medicamentos
- Caracterele exudatului : - glucoza >80 mg/dl , pH >7,35 , LDH <500 UI/l
a) Raport ANA pleural / seric > 1
b) Ac anti-nucleari > 1/320
 c) Ac anti-histone și Ac anti-ADN monocatenar sunt crescuți doar în
lupusul medicamentos
7.Pleurezia medicamentoasă : asociată adesea infiltrate pulmonare și eozinofilie
sanguina, droguri cauzatoare în administrările cronice prelungite: Nitrofurantoin ,
bromocriptina , aminodarona
8.Pleurezia cardiacă ( de însoțire ) este de obicei în cantitate mică, sensibilă la AINS
și corticoterapie, circumstanțe: post-IMA ( de obicei pleuro-pericardită ), post-
cardiotomie , după implantare de peace-maker

2.6. EVOLUŢIE SI PROGNOSTIC

Evoluția :
1 - Evoluţia în pleurezia parapneumonică este de obicei favorabilă, vindecându-se fără
sechele pleurale, odată cu pneumonia. Uneori se poate constitui o pleurezie închistată, de
obicei trenantă sau un empiem pleural. În cazul evoluţiei prelungite a pleureziei, este
necesară repetarea toracentezei şi examenului citologic al lichidului pleural , pentru
surprinderea unei eventuale evoluţii spre empiem .
2 - Evoluţia pleureziei din TEP sau pleurezia postembolică este bună, cu regresia sau
dispariţia revărsatului pleural în 7 - 14 zile. Revărsatul pleural care progresează sub terapie
corectă, trebuie evaluat pentru embolism recurent, infarct infectat, hemotorax secundar
tratamentului cu aticoagulante sau pentru un diagnostic alternativ. Când pleurezia apare
într un context de insuficienţă cardiacă congestivă sau de TEP recurent , revărsatul pleural
poate avea evoluţie prelungită cu posibila constituire a unei pahipleurite consecutive .
3- Evoluţia pleureziilor neuplazice este gravă, cu refacerea rapidă a revărsatului
pleural după toracocenteză şi cu fenomene de restricţie respiratorie progresivă . În
majoritatea cazurilor, extensia pericardică, mediastinală, pulmonară sau
extratoracică a neoplaziei reprezintă factorul principal al evoluţiei .
4- Evoluţia pleureziei lupice este favorabilă, cu dispariţia exudatului pleural în câteva
săptămâni . Sechelele pleurale sunt limitate .
Evoluţia pleureziei reumatoide este prelungită, uneori pe câteva luni, chiar sub
tratament corect .
 5- Evoluţia pleureziei din pancreatita cronică este în general favorabilă, cu resorbţia
lichidului în câteva săptămâni odată cu rezolvarea pancreatitei. Persistenţa
revărsatului pleural sugerează un abces pancreatic .
6- Evoluţia pleureziei tuberculoase poate evolua spontan favorabil, de obicei lăsând
sechele de tipul simfizelor sau pahipleuritelor fibrinoase sau fibrocalcare . Uneori sechelele
sunt descoperite cu ocazia unui control radiologic, fără ca pacientul să poată semnala
antecedente pleurale. Sub tratamentul tuberculostatic evoluţia este în general favorabilă cu
resorbţia totală a lichidului în 2-3 săptămâni dar sechelele chiar în aceste condiţii nu sunt
deloc neglijabile. Transformarea purulentă a lichidului pleural rară în condiţiile unui
tratament corect, era frecventă în epoca preantibiotică. Pleurezia tuberculoasă netratată sau
tratată incorect chiar dacă evoluează favorabil prezintă un risc ftiziogen remarcabil, 25 - 30
% din pacienţi făcând o tuberculoză pulmonară în următorii 2 anii .

Prognosticul pleureziilor :
- Pleureziile maligne au un prognostic slab. Pacienții cu cancer pulmonar , de stomac
sau de ovar supraviețuiesc în ceneral doar câteva luni din momenul punerii diagnosticului
de pleurezie neoplazică . În schimb , pacienții cu cancer mamar pot supraviețui mai multe
luni sau ani în funcție de răspunsul la chimioterapie . Pacianții cu pleurezie malignă
apărută în cadrul limfoamelor tind să aibă o supraviețuire intermediară între cancerul de
sân și celelalte carcinoame .
- Pleurezia tuberculoasă are prognosticul imediat în general bun , dar cel îndepărtat
este rezervat, deoarece tuberculoza apare destul de frecvent, în special în primii 3 ani după
boală . Iată de ce tratamentul trebuie să fie corect , coplet și îndelungat .
ii
 2.7. TRATAMENT

A ) Tratament igieno-dietetic:
Cuprinde repausul complet la pat în tot timpul perioadei febrile , cu reluarea activității
noarmale după cel puțin 6 luni de afebrilitate .
Camera trebuie sa fie încălzită potrivit și bine aerisită .
Regimul alimentar va fi bogat în calorii și vitamine, la început hidrozaharat și apoi
progresiv îmbunătățit .
Se va asigura igiena bucală , a plielii ( la bolnavii care transpiră mult ) .
B ) Tratament medical :
Tratamentul pleureziei parapneumonice se face cu antibiotice de elecție,
corespunzătoare tipului etiologic al pneumoniei . Pot fi necesare de asemenea : antitusive
( codeină ) , analgezice , medicație antiinflamatoare ( aspirină , indometacin , diclofenac ) și
eventual evacuarea lichidului , în caz de evoluție prelungită sau tendință la închistare .
Necesitatea unui drenaj pleural se stabilește mai puțin pe cale clinică , ci mai mult pe
rezultatele analizelor lichidului pleural . Drenajul sub toracostomie se instituie în caz de
revărsat parapneumonic complicat sau de empiem franc .
Tratamentul pleureziei postembolice este simliar cu cel al TEP . Se va administra
medicație anticoagulantă – inițial cu heparină , apoi cu ativitamine K – minimum 3 luni, în
raport cu evoluția bolii tromboembolice și persistența factorilor de risc trombogeni. Dacă
revărsatul pleural crește sub tratament anticoagulant corect , trebuie luat în considerare
hipocoagularea terapeutică și constituirea unui hemotorax sau recidiva emboliei pulmonare.
De regulă nu este necesar tratament antibiotic, cu excepția situațiilor când se bănuiește un
tromboembolism septic .
Tratamentul unei pleurezii neoplazice poate fi urgent, în cazul insuficienței
respiratorii produse de un revărsat masiv :
1-Evacuarea a 1000 – 1200 ml lichid pleural prin toracocenteză poate aduce o ameliorare
spectaculoasă, dacă revărsatul pleural este cauza renală a insuficienței respiratorii.
Toracocenteza se poate repeta în zilele următoare. La mai puțini de 10 % din bolnavi,

42
 refacerea revărsatului pleural se face foarte lent. La majoritatea cazurilor, însă ritmul de
refacere a pleureziei este rapid, obligând la căutarea altor soluții: chimioterapie pe cale
generală, iradiere, pleurodesis ( realizarea unei simfize pleurale visceroparietală ) .
2-Chimioterapia sistematică cu diverse scheme de tratament, poate fi eficace în pleureziile
neoplazice din tumorile chimiosensibile ( limfom , carcinom de ovar sau mamar ) .
Rezultatele sunt mai bine, când tumora primară este puțin extinsă și nu în stadiile tardive ,
când se instalează rezistența la chimioterapie .
3-Iradiarea în special pe regiunea mediastinală , poate da rezultate în pleureziile din
limfoame sau din tumorile care afectează mediastinul , precum și în chilotoraxul produs
prin infiltrarea tumorală a canalului toracic .
4-Revărsatele pleurale maligne care nu răspund la polichimioterapie și se refac rapid după
toracocenteze repetate, trebuie trasate prin drenaj pleural ( cu toracotomie și inserație de
tub de drenaj ) urmat de instilarea intrapleurală de agenți sclerozanți pentru realizarea unei
simfize pleurale iatrogene ( pleurodesis ). Se poate încerca acestă metodă extremă la
bolnavii care întrunesc următoarele condiții: dispneea bolnavului este produsă de
revărsatul pleural și nu de limfagită sau metastazele nodulare pulmonare , revărsatul
pleural are citologie pozitivă și nu există mase mediastinale ganglionare la TC sau
tomografie convențională , speranța de viață a bolnavului este mai mare de câteva luni .
5-Administrarea intrapleurală de agenți sclerozanți trebuie efectuată numai după evacuarea
cât mai completă a lichidului și când s-a obținut apoziția suprafațelor pleurale . Se pot
administra intrapleural : tetraciclină ( 500 – 1000 mg ) , thio-tepa ( 15 – 30 mg ) , fluorouracil
( 750 – 1000 mg ) , bleomicină ( 15 – 30 unități ) . Rezultatele drenajului pleural și instilării
de agenți iritanți sclerozanți sunt medii și sunt uneori grevate de complicatii: închistarea
revărsatului pleural , pneumotorax , febră prin medicamente sau complicații pulmonare ,
empiem pleural .
Prezența unui revărsat pleural la un bolnav cu neoplasm broșic nu exclude posibilitatea
unei intervenții chirurgicale , cu rezecția tumorii primare , deoarece nu toate revărsatele
pleurale sunt rezultatul afectării neoplazice a pleurei și mediastinului . Dacă citologia este
repetat negativă și sunt îndeplinite criteriile bronhoscopice și radilogice de rezecabilitate a
tumorii , atunci se poate încerca o toracotomie exploratorie , urmată de rezecția tumorii .

43
 Tratamentul pleureziei în boli de colagen sau lupusul eritematos sistemic ( LES )
este cel comun al bolii lupice , dacă manifestarea pleurală este pe primul plan , se va începe cu
aspirină ( 4 – 6 g/zi ) sau alte antiinflamatoare nonsteroidiene . Medicația cu corticosteroizi ,
mai activă , nu are indicații decât în lipsa de răspuns la medicația antiinflamatoarie , în caz de
exudat pleural abundent sau în condițiile unui LES cu manifestări generale semnificative sau
determinări viscerale , evoluând concomitent cu pleurezia .
Tratamentul poliartrita reumatoidă ( PR ) – administrarea de corticosteroizi , în
doze medii , pe cale generală , trebuie încercată totdeauna , deși rezultatele sunt modeste .
Corticoterapia poate crește riscul de empiem pleural . Evacuarea lichidului pleural este
necesară în caz de revărsat abundent sau în absența răspunsului la tratament . Repetarea
toracocentezei poate evita pahipleurita și decorticarea pulmonară .
Tratamentul pleureziei de cauză subdiafragmatică – aceste tipuri de pleurezii
vizează în primul rând tratamentul specific al afecțiunilor subdiafragmatice ( tratament
antibiotic , drenaj , rezolvare chirurgicală radicală ) . Este adesea necesară adăugarea unei
medicații antiinflamatorii și evacuarea exudatului prin toracocenteză . Când evoluția
exudatului este prelungită , în caz de micropurulență , chiar aseptică sau dacă lichidul pleural
are pH-ul sub 7,20 și glucoza sub 60 mg/dl , este indicată pleurotomia și drenajul pleural .
C ) Tratament chirurgical :
 În caz de eșec după 5 zile de tratament medical sau de pneumotorax : pleurotomie a
minima + drenaj aspirativ continuu
 În caz de eșec ( la 4 săptămâni ) : pleurotomie largă + drenajul cavității închistate ,
tomografia computerizată este importantă preoperatorie dar și postoperatorie ( pentru
decelelarea cavităților reziduale )
 Decorticarea cu toracoplastie .

44
 CAPITOLUL III
ÎNGRIJIRI SPECIFICE

3.1. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU PLEUREZIE

Pleureziile sunt afecțiuni caracterizate prin existența lichidului intrapleural , cu caracter
de exsudat , secundare unui proces inflamator la nivelul foițelor pleurale .
Circumstanțe de apariție :
- În cursul unor afecțiuni : pneumopatii bacteriene sau virotice , cancer pulmonar ,
infecție T.B.C. , reumatism articular acut
- Posttraumatice
- Secundare unor abcese de vecinătate ( abces hepatic )
Manifestări de dependență :
a ) pleurezia serofibrinoasă T.B.C. :
- Frison
- Febră
- Transpirații , indeosebi noaptea
- Inapetență
- Slăbiciune , oboseală
- Durere toracică accentuată la mișcarea toracelui
- Scăderea ponderală
- Dispnee : apare când exsudatul este masiv și comprimă plămânul
- Tuse
- La examenul fizic se observă : bombarea toracelui , limitarea mișcărilor în timpul
respirației la nivelul hemitoracelui afectat
b ) pleurezii purulente :
- Frisoane repetate
- Febră remitentă
- Durere toracică
- Tahicardie
45
 - Paloare
- Hipertensiune arterială
- Alterarea stării generale
- Semne locale la nivelul toracelui
 Examinări paraclinice :
- Examenul lichidului pleural
- Biopsie pleurală
- Radiografie toracică
- I.D.R. la P.P.D.
 Examene de laborator :
- Sânge : hiperleucocitoză cu neutrofilie ( în pleurezia purulentă )
Problemele pacientului :
- Disconfort
- Alterarea respirației
- Potențial de alterare a nutriției
- Intoleranță la efort
Obiective :
- Îmbunătățirea respirației , a schimburilor gazoase
- Favorizarea expansiunii toracice
- Combaterea infecției cauzale
- Diminuarea manifestărilor clinice
- Prevenirea complicațiilor
Intervenții :
- Asigurarea repausului la pat în perioadele febrile
- Alimentație ușor digerabilă , bogată în vitamine
- Asigurarea poziției care diminuează durerea și facilitează o ventilație maximă
- Administrarea tratamentului medicamentos :
- Simptomatic : de combatere a transpirațiilor , a tusei , a durerii
- Etiologic : tuberculostatice , antibiotice
- Patogenic : corticoterapie
- Pregătirea pacientului pentru examinări paraclinice

46
- Recoltarea produselor biologice pentru examinări de laborator
- Învățarea pacientului să efectueze gimnastică respiratorie
- Observarea semnelor și simptomelor de complicații
- Educația pacientului :
- Administrarea tratamentului la domiciliu
- Necesitatea continuării exercițiilor respiratorii
- Importanța expectorării sputei

47
3.2 CAZUL I

NUMELE V
PRENUMELE C
Sexul M
Data naşterii: zi 03 lună 05 an 1981
Domiciliul legal: judeţul Gorj , Com. Drăguțești
Data internării: 10. 03. 2022 Data externării: 25.03.2022
Cetăţenie: Român
Ocupaţia: instalator
Locul de muncă societate privată
Nivel de instruire: şcoală profesională
Statut asigurat: Asigurat CNAS
Categ. asig. CNAS: salariat
Tipul internării: urgenţă
Criteriu internare: urgenţă
Diagnosticul la internare: pleurezie stângă serofibrinoasă
Examenul subiectiv :
- Bărbat în vârsta de 41 de ani , muncitor , căsătorit , consumă alcool ocazional ,
lucrează în aer liber( tractorist ) , nu respectă orele de masă
- Cu câtva timp în urmă a stat ud câteva ore , neavând posibilitatea de a-și schimba
lenjeria dupa o ploaie torențială
- Bolnavul declară că are febră de trei zile , nu poate respira , are frisoane intermitente ,
transpiră abundent , are junghiuri în partea stânga , transpiră mai mult noaptea
- Din datele bolnavului aflăm că tatăl său a avut TBC pulmonar
Examenul obiectiv :
- Tegumente și mucoase palide
- Transpirații
- țesut celulo-adipos : normal reprezentat

48
 - torace cu absența mișcărilor costale
- matitatea în jumătatea inferioară a hemitoracelui cu absența murmurului vezicular în
regiunea respectivă

T.A. = 140 / 100mm Hg

P = 84 bătăi / minut
T = 36,4 C
R = 24 respiratii/minut
Aparat digestiv = în limite normale
S.N. = bolnavul este orientat temo-spațial
Aparat cardio-vascular = în limite normale

Examenul radiologic : radioscopia pulmonară evidențiază o opacitate lichidiană ce ocupă

2/3 inferioară din hemitoracele stâng , cu tendințe la pleurezie latero-bazală stângă
Examenul de laborator :
- examenul urinei evidențiază glucoza absentă , cilindri hialini și granuloși
- VSH crescut
Puncția pleurală : arată prezența unui lichid serocitrin în cavitatea pleurală cu reacția Rivalta
slab pozitivă, proteine 5,68 g% , glucoză 71 mg%.
Examenul bacteriologic al lichidului pleural evidențiază stafilococul patogen .
Celularitatea :
- Limfocite = 13%
- Polimorfonucleare = 4%
- Mezotelii = 3%
Recoltări de produse Valori normale Valori ale bolnavuilui
biologice și patologice
V.S.H 1 h 4-6 mm 1 h 90 mm
2 h 5-10 mm 2 h 120 mm
Heomoglobină 14-18 g% 10 g%
Hematocrit 45 ±9% 30,1%
Leucocite 4-8 mil/ mm3 13 mil/mm3

49
Glicemie 70-120 mg% 94 mg%
T.G.O. 2-46 u/l 18 u/l
T.G.P. 2-49 u/l 9 u/l
Fibrinogen 200-400 mg 325 mg
Ex.sputei negativ Negativ
Ex.lichidului pleural pozitiv Pozitiv
Glicopleuria 70-110 mg/dl 47 mg/dl
Proteinopleuria 6,2-8 g/dl 5,7 g/dl
Amilaze pleurale 24-99 U/l 62 U/l
LDH pleural 230-460 U/l 1735 U/l

Administrarea medicamentelor

Denumire Calea Doza

Izoniazidă oral 1x300 mg/zi/7 zile
Rifampicină oral 1x600 mg/zi/7 zile
Pirazinamidă oral 1x1500 mg/zi/7 zile
Prednison oral 1x25 mg/zi/7 zile
Augmentin oral 3x625 mg/zi/7 zile
Paracetamol oral 3x500 mg/zi/7zile
Diclofenac oral 2x25 mg/zi/7zile
Dicarbocalm oral 1x6 mg/zi/7zile
Codenal oral 3x20 mg/zi/7zile

Epicriză : Pacient în vârstă de 41 de ani, internat la data de 10.03.2022 cu următoarele

simptome: junghi în regiunea hemitoracelui stâng, febră neregulată, tuse seacă, scădere
ponderală. A fost investicat paraclinic: examen radiologic, toracocenteza, examen lichid
pleural, sumar urină și de laborator: V.S.H., Hb, Ht, TGO, TGP, glicemie, uree, creatinină,
acid uric, formulându-se diagnosticul de pleurezie serofibrinoasă stângă. Pe perioada internării
urmând tratament cu: tuberculostatice ( Izoniazidă 300mg, Rifampicină 600 mg, Pirazinamidă
1500 mg), antibiotic ( Augmentin 625 mg,),corticoterapie (Prednison 25 mg),

50
antiinflamatoare( Diclofenac 6 mg), antipirelice(Paracetamol 500 mg), antitusiv( Codenal 20
mg ).
Starea pacientului ameliorându-se sub tratament.
Se externează cu următoarele recomandări:
- regim alimentar hiposodat, cu conținut de proteine și glucide
- evitarea frigului, umezelii, tutunului, alcoolului
- respectarea tratamentului prescris de medic
Tratament recomandat:
- antibiotic: Augmentin 1g 1/12h/7 zile
- antitusive: Tusin 20 mg 2/zi / 10 zile
- bronhodilatator: Theo SR 25 mg 1/zi / 7 zile
Se revine la control la 10 zile pentru efectuarea unui Rx pulmonar .

51
Nevoia Problema Diagnostic Obiectivele Intervenție autonome și delegate Evaluare
afectată pozitiv îngrijirii
Nevoia de a -dispnee - alterarea -pacientul să -asigur repaos la pat - pacientul prezintă
respira și de- - alterarea respirației prezinte o bună -așez pacientul în poziție semișezând pentru ai tuse iritativă, dispneea
a avea o vocii datorită respirație și căi favoriza respirația încă persistă, iar
bună -durere dispneei și respiratorii -aerisesc salonul cefaleea s-a mai
circulație -tuse tusei permeabile - combaterea frisonului și a febrei diminuat
-combaterea - administrarea de medicamenete conform -am notat valorile în
durerii prescripției medicului de specialitate foaia de temperatură:
-supraveghez pacientul pentru a observa T.A.=140/70mmHg
caracteristicile tusei AV=80 puls/min
-recoltez produse biologice pentru examene de R=25 resp/min
laborator, la recomandarea medicului: sânge T = 38 grade C
pentru Ht, Hb, VSH, TGP, TGO, uree, creatinină, -am administrat la
acid uric indicația medicului
-pregătesc pacientul pentru examenul radiologic medicația prescrisă
-fac testare pacientului la antibiotic, deoarece -testarea la penicilină a
acesta nu știe la ce este alergic ieșit negativă
-administrez medicația prescrisă de medic
Nevoia de a- -febră Febră -pacientul să -urmăresc curba termică cu înregistrări de mai -pacientul coopereză
și menține moderată moderată prezinte multe ori pe zi și notez valorile în foaia de cu cadrele medicale
temperatura temperatura -curba termica se

52
corpului în -frison corpului în temperatură : D 36,2 grade C , S 36,8 grade C menține în
limite -transpirație limite normale -aplic pacientului comprese reci pe frunte subfebrilitate
normale -administrarea -educ pacientul sa schimbe lenjeria de pat și de T = 36,8 grade C
de lichide corp, ori de câte ori este nevoie
-scăderea febrei -mențin tegumentele pacientului curate și uscate
-asigur un aport suficient de lichide pe 24 de ore
-calculez bilanțul ingesta excreta și îl notez în
foaia de temperatură
Nevoia de a -neliniște -somn -pacientul să -asigur un mediu ambian corespunzător, care să -somnul pacientului
dormi și a se neodihnitor beneficieze de favorizeze odihna pacientului: semiobscuritate și este agitat datorită
odihni datorită tusei un somn liniște perfectă factorilor perturbaori:
și dispneei odihnitor -asigur un climat confortabil cefalee, dispnee
-aerisesc salonul, asigur temperatura și umiditatea -factorii perturbatori nu
acestuia au putut fi eliminați ci
-urmăresc somnul pacientului doar calmați
-urmăresc funcțiile vitale fără a deranja pacientul
-îi administrez ceaiuri călduțe

Nevoia de a -igienă -igienă -păstrarea -schimbarea lenjeriei de pat și de corp -pacientul are o igienă
fi curat și de deficitară deficitară tegumentelor -calmarea durerii și a transpirației corporală bună
a se îmbrăca curate și integre

Nevoia de a -postură -oboseală -pacientul să - stabilește împreuna cu pacientul nevoile de - în urma programului

53
se mișca și a inadecvată musculară aibă o poziție exercițiu fizic de exerciții moderate
avea o bună -poziții adecvată - planifică un program de exerciții moderate, pacientul adoptă o
postură inadecvate adaptat capacității fizice ale pacientului postură mai adecvată
date de boală - învață pacientul să folosească tehnici de
-dificultate în destindere și relaxare
schimbarea - educă pacientul să evite tabagismul, mesele
poziției copioase, surplusul de greutate

A doua zi de la internare
Nevoia Problema Diagnostic Obiectivele Intervenții autonome și delegate Evaluare
afectată pozitiv îngrijirii
Nevoia de a -dispnee - alterarea -pacientul să -asigur repaos la pat - pacientul prezintă
respira și de- - alterarea respirației prezinte o bună -așez pacientul în poziție semișezând pentru ai tuse iritativă, dispneea
a avea o vocii datorită respirație și căi favoriza respirația încă persistă, iar
bună -durere dispneei și respiratorii -aerisesc salonul cefaleea s-a mai
circulație -tuse tusei permeabile - combaterea frisonului și a febrei diminuat
-combaterea - administrarea de medicamenete conform -am notat valorile în
durerii prescripției medicului de specialitate foaia de temperatură
-supraveghez pacientul pentru a observa -am administrat la
caracteristicile tusei indicația medicului
- -administrez medicația prescrisă de medic medicația prescrisă

54
Nevoia de a- -febră Febră -pacientul să -urmăresc curba termică cu înregistrări de mai -pacientul coopereză
și menține moderată moderată prezinte multe ori pe zi și notez valorile în foaia de cu cadrele medicale
temperatura -frison temperatura temperatură: D 37 grade C, S 37,2 grade C -curba termică se
corpului în -transpirație corpului în limite -aplic pacientului comprese reci pe frunte menține în
limite normale -educ pacientul sa schimbe lenjeria de pat și de subfebrilitate
normale -administrarea de corp, ori de câte ori este nevoie T = 37,8 grade C
lichide -mențin tegumentele pacientului curate și uscate
-scăderea febrei -asigur un aport suficient de lichide pe 24 de ore
-calculez bilanțul ingesta excreta și îl notez în foaia
de temperatură
Nevoia de a -neliniște -somn -pacientul să -asigur un mediu ambian corespunzător, care să -somnul pacientului
dormi și a se neodihnitor beneficieze de favorizeze odihna pacientului: semiobscuritate și este agitat datorită
odihni datorită tusei un somn liniște perfectă factorilor perturbaori:
și dispneei odihnitor -asigur un climat confortabil cefalee, dispnee
-aerisesc salonul, asigur temperatura și umiditatea -factorii perturbatori
acestuia nu au putut fi eliminați
-urmăresc somnul pacientului ci doar calmați
-urmăresc funcțiile vitale fără a deranja pacientul
-îi administrez ceaiuri călduțe
Nevoia de a -igiena -igienă -păstrarea -schimbarea lenjeriei de pat și de corp -pacientul are o igienă
fi curat și de tegumentelor

55
a se îmbrăca deficitare deficitară curate și integre -calmarea durerii și a transpirației corporală mai bună
Nevoia de a -postură -oboseală -pacientul să - stabilește împreuna cu pacientul nevoile de - în urma programului
se mișca și a inadecvată musculară aibă o poziție exercițiu fizic de exerciții moderate
avea o bună -poziții adecvată - planifică un program de exerciții moderate, pacientul adoptă o
postură inadecvate adaptat capacității fizice ale pacientului postură mai adecvată
date de boală - învață pacientul să folosească tehnici de
-dificultate în destindere și relaxare
schimbarea - educă pacientul să evite tabagismul, mesele
poziției copioase, surplusul de greutate

A treia zi de la internare
Nevoia Problema Diagnostic Obiectivele Intervenții autonome și delegate Evaluare
afectată pozitiv îngrijirii
Nevoia de a -dispnee - alterarea -pacientul să -asigur repaos la pat - pacientul prezintă tuse
respira și de- - alterarea respirației prezinte o bună -așez pacientul în poziție semișezând pentru ai iritativă, dispneea încă
a avea o vocii datorită respirație și căi favoriza respirația persistă, iar cefaleea s-a
bună -durere dispneei și respiratorii -aerisesc salonul mai diminuat
circulație -tuse tusei permeabile - combaterea frisonului și a febrei -am notat valorile în
-combaterea - administrarea de medicamenete conform foaia de temperatură
durerii -am administrat la

56
 prescripției medicului de specialitate indicația medicului
-supraveghez pacientul pentru a observa medicația prescrisă
caracteristicile tusei
- -administrez medicația prescrisă de medic
Nevoia de a- -febră Febră -pacientul să -urmăresc curba termică cu înregistrări de mai -pacientul coopereză cu
și menține moderată moderată prezinte multe ori pe zi și notez valorile în foaia de cadrele medicale
temperatura -frison temperatura temperatură: D 37,4 grade C, S 37,8 grade C -curba termică se
corpului în -transpirație corpului în limite -aplic pacientului comprese reci pe frunte menține în subfebrilitate
limite normale -educ pacientul sa schimbe lenjeria de pat și de T = 37,8 grade C
normale -administrarea de corp, ori de câte ori este nevoie
lichide -mențin tegumentele pacientului curate și uscate
-scăderea febrei -asigur un aport suficient de lichide pe 24 de ore
-calculez bilanțul ingesta excreta și îl notez în
foaia de temperatură
Nevoia de a -neliniște -somn -pacientul să -asigur un mediu ambian corespunzător, care să -somnul pacientului este
dormi și a se neodihnitor beneficieze de favorizeze odihna pacientului: semiobscuritate și agitat datorită factorilor
odihni datorită tusei un somn liniște perfectă perturbaori: cefalee,
și dispneei odihnitor -asigur un climat confortabil dispnee
-aerisesc salonul, asigur temperatura și umiditatea -factorii perturbatori nu
acestuia au putut fi eliminați ci
-urmăresc somnul pacientului doar calmați

57
 -urmăresc funcțiile vitale fără a deranja pacientul
-îi administrez ceaiuri călduțe
Nevoia de a -igienă -igienă -păstrarea -schimbarea lenjeriei de pat și de corp -pacientul are o igienă
fi curat și de deficitară deficitară tegumentelor -calmarea durerii și a transpirației corporală mai bună
a se îmbrăca curate și integre
Nevoia de a -postură -oboseală -pacientul să - stabilește împreuna cu pacientul nevoile de - în urma programului
se mișca și a inadecvată musculară aibă o poziție exercițiu fizic de exerciții moderate
avea o bună -poziții adecvată - planifică un program de exerciții moderate, pacientul adoptă o
postură inadecvate adaptat capacității fizice ale pacientului postură mai adecvată
date de boală - învață pacientul să folosească tehnici de
-dificultate în destindere și relaxare
schimbarea - educă pacientul să evite tabagismul, mesele
poziției copioase, surplusul de greutate

58
59
60
CAZUL II

CULEGEREA DATELOR
Date fixe: Numele şi prenumele: A.C.
Vârsta: 37 ani
Data naşterii: 3.02.1985
Înălţime: 1.72m
Greutate: 57kg
Religie: ortodox
Sex: masculin
Ocupaţia: contabil
Echipa de susţinere: familia
Condiţii de viaţă: corespunzătoare
Antecedente heredo-colaterale: neagă T.B.C.
Antecedente patologice- personale:
- bolile infectocontagioase ale copilăriei
- amigdalite acute repetate
Anamneză bolnavului: Bolnavul acuză dureri toracice, febră 38-39°C, tuse iritativă, scădere
ponderală, apetit scăzut. Se prezintă la medic care îi pune diagnosticul de pleurezie
serofibrinoasă a marii cavităţi stângi şi este internat la spitalul de Pneumoftiziologie
T.VLADIMIRESCU DOBRITA-RUNCU pentru confirmarea diagnosticului şi tratament.
Motivele internării:
- junghi în regiunea hemitoracelui stâng
- febră neregulată
- tuse seacă
- scădere ponderală

Parametrii actuali ai stari de sanatate:

T.A = 190/100mmHg
P = 96 bataii/minut

61
R = 26 respiratii/minut
T = 36 grade
Probelemele pacientului:
- durere
- febră, frison
- scădere ponderală
- anxietate
Diagnostic de internare: Pleurezie serofibrinoasă a marii cavităţi de etiologie T.B.C.
Data internării: 06.04.2022 Data externării: 12.05.2022

Recoltări de produse Valori normale Valori ale bolnavuilui

biologice și patologice
V.S.H 1 h 4-6 mm 1 h 95 mm
2 h 5-10 mm 2 h 135 mm
Heomoglobină 14-18 g% 16 g%
Hematocrit 45 ±9% 45%
Leucocite 4-8 mil/ mm3 16 mil/mm3
Glicemie 70-120 mg% 82 mg%
TGO 2-46 u/l 16 u/l
TGP 2-49 u/l 9 u/l
Fibrinogen 200-400 mg 285mg
Ex.sputei negativ negativ
Ex.lichidului pleural pozitiv pozitiv
Glicopleuria 70-110 mg/dl 56 mg/dl
Proteinopleuria 6,2-8 g/dl 6,8 g/dl
Amilaze pleurale 24-99 U/l 78 U/l
LDH pleural 230-460 U/l 1849 U/l

Administrarea medicamentelor

62
Denumire Calea Doza
Izoniazidă oral 1x300 mg/zi/7 zile
Rifampicină oral 1x600 mg/zi/7 zile
Pirazinamidă oral 1x1500 mg/zi/7 zile
Prednison oral 1x25 mg/zi/7 zile
Augmentin oral 3x625 mg/zi/7 zile
Paracetamol oral 3x500 mg/zi/ 7 zile
Diclofenac oral 2x50 mg/zi/7 zile
Dicarbocalm oral 1x6 mg/zi / 7 zile
Codenal oral 3x20 mg/zi/7 zile

Epicriză : Pacient în vârstă de 37 de ani, internat la data de 06.04.2022 cu următoarele

simptome: junghit în regiunea hemitoracelui stâng, febră neregulată, tuse seacă, scădere
ponderală. A fost investicat paraclinic: examen radiologic, toracocenteza, examen lichid
pleural, sumar urină și de laborator: V.S.H., Hb, Ht, TGO, TGP, glicemie, uree, creatinină,
acid uric, formulându-se diagnosticul de pleurezie serofibrinoasă a marii cavitații de etiologie
TBC. Pe perioada internării urmând tratament cu: tuberculostatice ( Izoniazidă 300mg,
Rifampicină 600 mg, Pirazinamidă 1500 mg), antibiotic ( Augmentin 625 mg,), corticoterapie
(Prednison 25 mg), antiinflamatoare ( Diclofenac 6 mg), antipirelice (Paracetamol 500 mg),
antitusiv( Codenal 20 mg ).
Starea pacientului ameliorându-se sub tratament.
Se externează cu următoarele recomandări:
- regim alimentar hiposodat, cu conținut de proteine și glucide
- evitarea frigului, umezelii, tutunului, alcoolului
- respectarea tratamentului prescris de medic
Tratament recomandat:
- antibiotic: Augmentin 1g 1/12h/7 zile
- antitusive: Tusin 20 mg 2/zi / 10 zile
- bronhodilatator: Theo SR 300 mg 1/zi / 7 zile
- Se revine la control la 10 zile pentru efectuarea unui Rx pulmonar .

63
Nevoia Problema Diagnostic pozitiv Obiectivele Intervenție autonome și delegate Evaluare
afectată îngrijirii
Nevoia de a Dispnee Respirație - îmbunătățirea -asigurarea repausului la pat Pacientul
respira si de-a Tuse inadecvata respirației și a -asigurarea poziției care diminuează durerea și prezintă o st
avea o buna Respirație manifestată prin : schimburilor facilitează o ventilație maximă generală m
circulație dificilă pe nas - dispnee datorită gazoase -oxigenoterapie la bolnavii cu dispnee accentuată bună decât
exudatului masiv -pentru combaterea dispneei este necesară venire
care comprimă toracocenteza de către medic
plămânul -informez pacientul cu privire la scopul puncției li
- junghi în poziția în care va sta în timpul puncției
regiunea -la indicația medicului administrez o fiolă de
hemitoracelui atropină cu 30 de minute înaintea puncției pentru a
stâng prevenii accidentele ( atropina scade excitabilitatea
generală și a nervului pneumogastric )
-în timpul puncției îl îndrum să-și mențină tusea
pentru a evita accidente
-după efectuarea puncției ajut bolnavul să adopte o
poziție comodă în pat : supraveghez funcțiile
vitale, culoarea tegumentelor periodic
-pentru combaterea durerii la indicația medicului
administrez antialgezice

64
 -explic pacientului importanța gimnastici
respiratorii și îl învăț cum să o efectueze
Nevoia de a -hipertermie -proces inflamator Bolnavul să-și -asigur repaos la pat Datorita
menține -stare generală pulmonar , mențină -aerisesc încăperea mai ales dimineața repaosului la
temperatura alterată - frisoane temperatura -asigur lenjerie curată de corp și de pat pe care o și a tratamentu
copului în - transpirații - febră corpului în limite schimb ori de câte ori este nevoie medicamentos
limite normale fiziologice -asigur aportul de lichide starea bolnavu
-aplic comprese reci pe frunte s-a amelio
-la indicația medicului am administrat tratamentul temperatura
mai scazut
Nevoia de a -alimentație -alimentație Bolnavul să se -asigur un climat corespunzător și un anturaj Bolnavul
bea și a mânca inadecvată inadecvată poată alimenta corespunzător vârstei respectă regim
manifestată prin : corespunzător -aerisesc bine salonul înaintea fiecărei mese alimentar
apetit scăzut, -educ bolnavul în ceea ce privește importanța prezintă poftă
scădere ponderală respectării tratamentului medicamentos și a mâncare
regimului alimentar
-administarea medicamentelor în funcție de orarul
mesei
-asigur un regim alimentar care va constitui un
aport suficient de proteine, glucide și multe lichide
pentru hidratarea organismului
-prezint meniul atractiv pe o tavă protejată cu un

65
 șervet curat
-după evidențierea lichidului pleural în urma
examenului radiologic , se va impune un regim
hiposodat
Nevoia de a -confuzie Comunicare la - pacientul să - preiau pacientul din momentul internării şi mă Pacientul se
comunica -singurătate nivel afectiv comunice cel puţin prezint cu numele,funcţia şi rolul meu în echipa de simte în
-izolare socială inadecvată din non-verbal cu îngrijire siguranţă
cauza alterării echipa de îngrijire - realizez un climat de linişte,calm,asigurând deoarece sunt
profunde a stării pe toată perioada pacientul de întreaga mea disponibilitate în prezentă în
generale, spitalizării - acordarea îngrijirilor permanență
manifestată prin: pacientul să fie - mă adresez calm pacientului şi familiei, lângă bolnav.
- anxietate liniştit şi convins - asigurându-l că echipa de îngrijire va face tot
- somnolentă de prezenţa posibilul pentru evoluţie bună
diurnă familiei pe toată - asigur familia că pacientul nu va avea dureri şi
perioada bolii că voi fii prezentă în permanenţă lângă bolnav
Nevoia de a -crampe Absenţa pacientul să - se administrează multe lichide Pacientul
elimina -anorexie peristaltismului prezinte un tranzit - se recomandă mişcare prezintă un
- iritabilitate intestinal intestinal normal - se administrează supozitoare cu glicerină sau tranzit intestin
-flatulența manifestat prin: ciocolax normal
- constipaţie
Nevoia de a se -postură -oboseală -pacientul să aibă - stabilește împreuna cu pacientul nevoile de - în ur
mișca și a inadecvată musculară exercițiu fizic programului

66
 avea o bună -poziții inadecvate o poziție adecvată - planifică un program de exerciții moderate, exerciții
postură date de boală adaptat capacității fizice ale pacientului moderate
-dificultate în - învață pacientul să folosească tehnici de pacientul ado
schimbarea destindere și relaxare o postură m
poziției - educă pacientul să evite tabagismul, mesele adecvată
copioase, surplusul de greutate

A doua zi de internare
Nevoia Problema Diagnostic pozitiv Obiectivele Intervenție autonome și delegate Evaluare
afectată îngrijirii
Nevoia de a Dispnee Respirație - îmbunătățirea -asigurarea repausului la pat Pacientul
respira si de-a Tuse inadecvata respirației și a -asigurarea poziției care diminuează durerea și prezintă o st
avea o buna Respirație manifestată prin : schimburilor facilitează o ventilație maximă generală m
circulație dificilă pe nas - dispnee datorită gazoase -oxigenoterapie la bolnavii cu dispnee accentuată bună decât
exudatului masiv -pentru combaterea dispneei este necesară venire
care comprimă toracocenteza de către medic
plămânul -pentru combaterea durerii la indicația medicului
- junghi în administrez antialgige
regiunea -explic pacientului importanța gimnastici
hemitoracelui

67
 stâng respiratorii și îl învăț cum să o efectueze
Nevoia de a -hipertermie -proces inflamator Bolnavul să-și -asigur repaos la pat Datorita
menține -stare generală pulmonar , mențină -aerisesc încăperea mai ales dimineața repaosului la
temperatura alterată - frisoane temperatura -asigur lenjerie curată de corp și de pat pe care o și a tratamentu
copului în - transpirații - febră corpului în limite schimb ori de câte ori este nevoie medicamentos
limite normale fiziologice -asigur aportul de lichide starea bolnavu
-aplic comprese reci pe frunte s-a amelio
-la indicația medicului am administrat tratamentul temperatura
mai scazut
Nevoia de a -alimentație -alimentație Bolnavul să se -asigur un climat corespunzător și un anturaj Bolnavul
bea și a mânca inadecvată inadecvată poată alimenta corespunzător vârstei respectă regim
manifestată prin : corespunzător -aerisesc bine salonul înaintea fiecărei mese alimentar
apetit scăzut, -educ bolnavul în ceea ce privește importanța prezintă poftă
scădere ponderală respectării tratamentului medicamentos și a mâncare
regimului alimentar
-administarea medicamentelor în funcție de orarul
mesei
-asigur un regim alimentar care va constitui un
aport suficient de proteine, glucide și multe lichide
pentru hidratarea organismului
-prezint meniul atractiv pe o tavă protejată cu un

68
 șervet curat
-după evidențierea lichidului pleural în urma
examenului radiologic , se va impune un regim
hiposodat
Nevoia de a -confuzie Comunicare la - pacientul să - preiau pacientul din momentul internării şi mă Pacientul se
comunica -singurătate nivel afectiv comunice cel puţin prezint cu numele,funcţia şi rolul meu în echipa de simte în
-izolare socială inadecvată din non-verbal cu îngrijire siguranţă
cauza alterării echipa de îngrijire - realizez un climat de linişte,calm,asigurând deoarece sunt
profunde a stării pe toată perioada pacientul de întreaga mea disponibilitate în prezentă în
generale, spitalizării - acordarea îngrijirilor permanență
manifestată prin: pacientul să fie - mă adresez calm pacientului şi familiei, lângă bolnav.
- anxietate liniştit şi convins - asigurându-l că echipa de îngrijire va face tot
- somnolentă de prezenţa posibilul pentru evoluţie bună
diurnă familiei pe toată - asigur familia că pacientul nu va avea dureri şi
perioada bolii că voi fii prezentă în permanenţă lângă bolnav
Nevoia de a -crampe Absenţa pacientul să - se administrează multe lichide Pacientul
elimina -anorexie peristaltismului prezinte un tranzit - se recomandă mişcare prezintă
- iritabilitate intestinal intestinal normal - se administrează supozitoare cu glicerină sau tranzit intest
-flatulența manifestat prin: ciocolax normal
- constipaţie
Nevoia de a se -postură -oboseală -pacientul să aibă - stabilește împreuna cu pacientul nevoile de - în urma
mișca și de a inadecvată musculară exercițiu fizic programului d

69
 avea o bună -poziții inadecvate o poziție adecvată - planifică un program de exerciții moderate, exerciții
postură date de boală adaptat capacității fizice ale pacientului moderate
-dificultate în - învață pacientul să folosească tehnici de pacientul adop
schimbarea destindere și relaxare o postură mai
poziției - educă pacientul să evite tabagismul, mesele adecvată
copioase, surplusul de greutate

A treia zi de internare
Nevoia Problema Diagnostic pozitiv Obiectivele Intervenție autonome și delegate Evaluare
afectată îngrijirii
Nevoia de a Dispnee Respirație - îmbunătățirea -asigurarea repausului la pat Pacientul
respira si de-a Tuse inadecvata respirației și a -asigurarea poziției care diminuează durerea și prezintă o st
avea o buna Respirație manifestată prin : schimburilor facilitează o ventilație maximă generală m
circulație dificilă pe nas - dispnee datorită gazoase -oxigenoterapie la bolnavii cu dispnee accentuată bună decât
exudatului masiv -pentru combaterea dispneei este necesară venire
care comprimă toracocenteza de către medic
plămânul -supraveghez funcțiile vitale, culoarea
- junghi în tegumentelor periodic
regiunea -pentru combaterea durerii la indicația medicului
hemitoracelui administrez antialgige
stâng -explic pacientului importanța gimnastici

70
 respiratorii și îl învăț cum să o efectueze
Nevoia de a -hipertermie -proces inflamator Bolnavul să-și -asigur repaos la pat Datorita
menține -stare generală pulmonar , mențină -aerisesc încăperea mai ales dimineața repaosului la
temperatura alterată - frisoane temperatura -asigur lenjerie curată de corp și de pat pe care o și a tratamentu
copului în - transpirații - febră corpului în limite schimb ori de câte ori este nevoie medicamentos
limite normale fiziologice -asigur aportul de lichide starea bolnavu
-aplic comprese reci pe frunte s-a amelio
-la indicația medicului am administrat tratamentul temperatura
mai scazut
Nevoia de a -alimentație -alimentație Bolnavul să se -asigur un climat corespunzător și un anturaj Bolnavul
bea și a mânca inadecvată inadecvată poată alimenta corespunzător vârstei respectă regim
manifestată prin : corespunzător -aerisesc bine salonul înaintea fiecărei mese alimentar
apetit scăzut, -educ bolnavul în ceea ce privește importanța prezintă poftă
scădere ponderală respectării tratamentului medicamentos și a mâncare
regimului alimentar
-administarea medicamentelor în funcție de orarul
mesei
-asigur un regim alimentar care va constitui un
aport suficient de proteine, glucide și multe lichide
pentru hidratarea organismului
-prezint meniul atractiv pe o tavă protejată cu un

71
 șervet curat
-după evidențierea lichidului pleural în urma
examenului radiologic , se va impune un regim
hiposodat
Nevoia de a -confuzie Comunicare la - pacientul să - preiau pacientul din momentul internării şi mă Pacientul se
comunica -singurătate nivel afectiv comunice cel puţin prezint cu numele,funcţia şi rolul meu în echipa de simte în
-izolare socială inadecvată din non-verbal cu îngrijire siguranţă
cauza alterării echipa de îngrijire - realizez un climat de linişte,calm,asigurând deoarece sunt
profunde a stării pe toată perioada pacientul de întreaga mea disponibilitate în prezentă în
generale, spitalizării - acordarea îngrijirilor permanență
manifestată prin: pacientul să fie - mă adresez calm pacientului şi familiei, lângă bolnav.
- anxietate liniştit şi convins - asigurându-l că echipa de îngrijire va face tot
- somnolentă de prezenţa posibilul pentru evoluţie bună
diurnă familiei pe toată - asigur familia că pacientul nu va avea dureri şi
perioada bolii că voi fii prezentă în permanenţă lângă bolnav
Nevoia de a -crampe Absenţa pacientul să - se administrează multe lichide Pacientul
elimina -anorexie peristaltismului prezinte un tranzit - se recomandă mişcare prezintă
- iritabilitate intestinal intestinal normal - se administrează supozitoare cu glicerină sau tranzit intest
-flatulența manifestat prin: ciocolax normal
- constipaţie

Nevoia de a se -postură -oboseală -pacientul să aibă - stabilește împreuna cu pacientul nevoile de - în ur

72
mișca și a inadecvată musculară o poziție adecvată exercițiu fizic programului
avea o bună -poziții inadecvate - planifică un program de exerciții moderate, exerciții
postură date de boală adaptat capacității fizice ale pacientului moderate
-dificultate în - învață pacientul să folosească tehnici de pacientul ado
schimbarea destindere și relaxare o postură m
poziției - educă pacientul să evite tabagismul, mesele adecvată
copioase, surplusul de greutate

73
74
CAZUL III

CULEGEREA DATELOR
Date fixe: Numele și prenumele: M.A.
Vârsta: 35 ani
Data nașterii: 3.11.1987
Înalțime: 1.72m
Greutate: 57kg
Religie: ortodoxa
Sex: feminin
Ocupația: profesor
Echipa de susținere: familia
Conditii de viata: corespunzatoare
Antecedente heredo-colaterale: - neaga T.B.C.
Antecedente patologice - personale: - bolile
infectocontagioase ale
copilariei
Anamneza bolnavului:
Doamna M.A. se prezintă la medic acuzând durere toracică, dispnee, febră, frisoane,
transpirații, îndeosebi noaptea. La indicația medicului de familie, a urmat un tratament
injectabil cu Ampicilină 2x500 mg. Starea pacientei se agraveaza, necesitând spitalizare
și tratament de specialitate.
Motivele internarii:
- durere toracică
- febră, frisoane
- transpirații
- scadere ponderală
Parametri actuali ai starii de sanatate:
T.A = 100/90mmHg
R = 25respiratii/minut

75
P = 90 bataii/minut
T = 36,4 grade
Probelemele pacientului:
- durere
- frison, transpirații
- inapetenta, scadere ponderală
- anxietate, insomnie, somn neliniștit
Diagnostic de internare: Pleurezie serofibrinoasă de etiologie T.B.C.
Data internarii: 10.03.2022
Data externarii: 10.04.2022

Recoltări de produse Valori normale Valori ale bolnavuilui

biologice și patologice
V.S.H 1 h 4-6 mm 1 h 120 mm
2 h 5-10 mm 2 h 210 mm
Heomoglobină 14-18 g% 17 g%
Hematocrit 45 ±9% 47%
Leucocite 4-8 mil/ mm3 19 mil/mm3
Glicemie 70-120 mg% 85 mg%
TGO 2-46 u/l 16 u/l
TGP 2-49 u/l 17 u/l
Fibrinogen 200-400 mg 285mg
Ex.sputei negativ negativ
Ex.lichidului pleural pozitiv pozitiv
Glicopleuria 70-110 mg/dl 53mg/dl
Proteinopleuria 6,2-8 g/dl 7,3 g/dl
Amilaze pleurale 24-99 U/l 58 U/l
LDH pleural 230-460 U/l 1063 U/l

Administrarea medicamentelor:

76
Denumire Calea Doza
Izoniazidă oral 1x300 mg/zi/7 zile
Rifampicină oral 1x600 mg/zi/7 zile
Pirazinamidă oral 1x1500 mg/zi/ 7 zile
Prednison oral 2x25 mg/zi/7 zile
Augmentin oral 3x625 mg/zi/7 zile
Paracetamol oral 2x500 mg/zi/7 zile
Diclofenac rectal 2x1 sup/zi/7 zile
Dicarbocalm oral 3x6 mg/zi/7 zile
Condenal oral 3x20 mg/zi/7 zile

Epicriză : Pacient în vârstă de 35 de ani, internat la data de 10.03.2022 cu următoarele

simptome: durere toracică, febră, frison, transpirații, scădere ponderală. A fost investicat
paraclinic: examen radiologic, toracocenteza, examen lichid pleural, sumar urină și de
laborator: V.S.H., Hb, Ht, TGO, TGP, glicemie, uree, creatinină, acid uric, formulându-se
diagnosticul de pleurezie serofibrinoasă a marii cavitații de etiologie TBC. Pe perioada
internării urmând tratament cu: tuberculostatice ( Izoniazidă 300mg, Rifampicină 600 mg,
Pirazinamidă 1500 mg), antibiotic ( Augmentin 625 mg,), corticoterapie (Prednison 25 mg),
antiinflamatoare( Diclofenac 6 mg), antipirelice (Paracetamol 500 mg), antitusiv ( Codenal 20
mg ).
Starea pacientului ameliorându-se sub tratament.
Se externează cu următoarele recomandări:
- regim alimentar hiposodat, cu conținut de proteine și glucide
- evitarea frigului, umezelii, tutunului, alcoolului
- respectarea tratamentului prescris de medic
Tratament recomandat:
- antibiotic: Augmentin 1g 1/12h/7 zile
- antitusive: Tusin 20 mg 2/zi / 10 zile
- bronhodilatator: Theo SR 25 mg 1/zi / 7 zile
Se revine la control la 10 zile pentru efectuarea unui Rx pulmonar .

77
78
 Prima zi de internare
Nevoia Problema Diagnostic pozitiv Obiectivele Intervenții autonome și delegate Evaluare
afectată îngrijirii

Nevoia -dispnee Respirație inadecvată Îmbunătățirea - asigurarea repausului la pat Pacientul

de a -obstrucția manifestata prin: respirației și a - asigurarea poziției care diminueaza durerea și prezintă o stare
respira și căilor - dispnee schimburilor facilitează o ventilație maxima generală mai
a avea o respiratorii datorită exudatului gazoase - ajut pacientul să adopte o poziție antalgica, pe partea bună decât la
bună -tuse masiv care comprima bolnavă, pentru a reduce mișcările costale venire
circulație plămânul - oxigenoterapie la bolnavii cu dispnee accentuată
- dureri toracice - pentru combaterea dispneei este necesară efectuarea
inițial puternice, toracocentezei de către medic
accentuate la - informez pacientul cu privire la scopul puncției și
mișcarea toracelui și poziția în care va sta în timpul puncției
diminuate odata cu - la indicația medicului administrez o fiola de atropina
acumularea de lichid cu 30 de minute înaintea puncției pentru a preveni
accidentele (atropina scade excitabilitatea generala și a
nervului pneumogastric)
- în timpul puncției îl îndrum să-și mențina tusea
pentru a evita accidentele
- dupa efectuarea puncției ajut bolnavul să adopte o
pozitie comoda în pat: supraveghez funcțiile vitale,

79
 culoarea tegumentelor periodic
- pentru combaterea durerii la indicatia medicului
administrez antialgice: Algocalmin, Mabron,Tramadol
- explic pacientului importanta gimnastici respiratorii și
îl învat cum sa o efectueze
Nevoia -piele Hipertermie din asigurarea - asigurarea repausului la pat în perioadele febrile Pacientul își
de a umedă, cauza procesului unei - asigur condiții de confort termic în salon menține
menține caldă infecțios la nivelul temperaturi - asigur lenjerie adecvata pe care o schimb dupa temperatura în
temperat -frisoane pleurei manifestat normale fiecare val de transpirații limitele normale
ura prin: - șterg tegumentele pacientului dupa fiecare val de
corpului - frisoane transpirații și ori de câte ori este nevoie
la limite - diaforeza - învat pacientul să poarte șosete de bumbac absorbante
normale - febră „in platou' și să le schimbe frecvent
(39- 40°C) - combaterea deshidratării prin administrarea de lichide
sub forma de sucuri, ceaiuri
- la indicația medicului administrez tratamentul
medicamentos
Nevoia -inapetență Alimentație pacientul să - asigur un climat corespunzator și un anturaj Pacientul
de a te -dificulatea inadecvată se poată corespunzator vârstei respectă regimul
alimenta de a se manifestată prin: alimenta - aerisesc bine salonul înaintea fiecărei mese alimentar
și hidrata alimenta și - inapetență corespunzător - educ bolnavul în ceea ce privește importanța și prezintă poftă
hidrata respectării tratamentului medicamentos și a regimului

80
 - scădere în greutate alimentar de mâncare
- astenie fizică - administrarea medicamentelor în funcție de orarul
mesei
- asigur un regim alimentar care va constitui un aport
suficient de proteine, glucide și multe lichide pentru
hidratarea organismului.
- prezint meniul atractiv pe o tava protejata cu un
șervet
- după evidențierea lichidului pleural în urma
examenului radiologic, se va impune un regim hiposodat
Nevoia -insomnii Dificultate în a se - pacientul - asigur liniștea nocturnă și condiții de confort termic Pacientul se
de a -oboselă odihni manifestată să aiba un - aerisesc încăperea înaintea somnului nocturn poate odihni
dormi și -neliniște prin: somn liniștit, - planific îngrijiriile și interventiile delegate, astfel încat normal.
a se - treziri frecvente odihnitor pe să evit trezirea pacientului între orele 22 - 6 .
odihni - insomnii perioada - la indicația medicului administrez somnifere
internarii
Nevoia -postură -oboseală musculară -pacientul să - stabilește împreuna cu pacientul nevoile de exercițiu - în urma
de a se inadecvată -poziții inadecvate aibă o poziție fizic programului de
mișca și date de boală adecvată - planifică un program de exerciții moderate, adaptat exerciții moderate
de a avea -dificultate în capacității fizice ale pacientului pacientul adoptă o
o bună schimbarea poziției - învață pacientul să folosească tehnici de destindere și postură mai
postură relaxare adecvată

81
 - educă pacientul să evite tabagismul, mesele copioase,
surplusul de greutate

A doua zi de internare
Nevoia Problema Diagnostic pozitiv Obiectivele Intervenții autonome și delegate Evaluare
afectată îngrijirii

Nevoia -dispnee Respirație inadecvată Îmbunătățirea - asigurarea repausului la pat Pacientul

de a -obstrucția manifestata prin: respirației și a - asigurarea poziției care diminueaza durerea și prezintă o
respira și căilor - dispnee schimburilor facilitează o ventilație maxima stare
a avea o respiratorii datorită exudatului gazoase - ajut pacientul să adopte o poziție antalgica, pe partea generală mai
bună -tuse masiv care comprima bolnavă, pentru a reduce mișcările costale bună decât la
circulație plămânul - oxigenoterapie la bolnavii cu dispnee accentuată venire
- dureri toracice - pentru combaterea dispneei este necesară efectuarea
inițial puternice, toracocentezei de către medic
accentuate la - supraveghez funcțiile vitale, culoarea tegumentelor
mișcarea toracelui și periodic
diminuate odata cu - pentru combaterea durerii la indicatia medicului
acumularea de lichid administrez antialgice: Algocalmin, Mabron,Tramadol
- explic pacientului importanta gimnastici respiratorii și îl
învat cum sa o efectueze
Nevoia -piele Hipertermie din asigurarea - asigurarea repausului la pat în perioadele febrile Pacientul își

82
de a umedă, cauza procesului unei - asigur condiții de confort termic în salon menține
menține caldă infecțios la nivelul temperaturi - asigur lenjerie adecvata pe care o schimb dupa fiecare temperatura în
temperat -frisoane pleurei manifestat normale val de transpirații limitele
ura prin: - șterg tegumentele pacientului dupa fiecare val de normale
corpului - frisoane transpirații și ori de câte ori este nevoie
la limite - diaforeza - învat pacientul să poarte șosete de bumbac absorbante și
normale - febră „in platou' să le schimbe frecvent
(36- 37,5 °C) - combaterea deshidratării prin administrarea de lichide
sub forma de sucuri, ceaiuri
- la indicația medicului administrez tratamentul
medicamentos
Nevoia -inapetență Alimentație pacientul să - asigur un climat corespunzator și un anturaj Pacientul
de a te -dificulatea inadecvată se poată corespunzator vârstei respectă
alimenta de a se manifestată prin: alimenta - aerisesc bine salonul înaintea fiecărei mese regimul
și hidrata alimenta și - inapetență corespunzător - educ bolnavul în ceea ce privește importanța respectării alimentar
hidrata - scădere în greutate tratamentului medicamentos și a regimului alimentar și prezintă
- astenie fizică - administrarea medicamentelor în funcție de orarul mesei poftă de
- asigur un regim alimentar care va constitui un aport mâncare
suficient de proteine, glucide și multe lichide pentru
hidratarea organismului.
- prezint meniul atractiv pe o tava protejata cu un șervet

83
 - după evidențierea lichidului pleural în urma examenului
radiologic, se va impune un regim hiposodat
Nevoia -insomnii Dificultate în a se - pacientul - asigur liniștea nocturnă și condiții de confort termic Pacientul se
de a -oboselă odihni manifestată să aiba un - aerisesc încăperea înaintea somnului nocturn poate odihni
dormi și -neliniște prin: somn liniștit, - planific îngrijiriile și interventiile delegate, astfel încat să normal.
a se - treziri frecvente odihnitor pe evit trezirea pacientului între orele 22 - 6 .
odihni - insomnii perioada - la indicația medicului administrez somnifere
internarii
Nevoia -postură -oboseală musculară -pacientul să - stabilește împreuna cu pacientul nevoile de exercițiu fizic - în urma
de a se inadecvată -poziții inadecvate aibă o poziție - planifică un program de exerciții moderate, adaptat programului
mișca și date de boală adecvată capacității fizice ale pacientului de exerciții
de a avea -dificultate în - învață pacientul să folosească tehnici de destindere și moderate
o bună schimbarea poziției relaxare pacientul
postură - educă pacientul să evite tabagismul, mesele copioase, adoptă o
surplusul de greutate postură mai
adecvată

A treia zi de internare

84
Nevoia Problema Diagnostic pozitiv Obiectivele Intervenții autonome și delegate Evaluare
afectată îngrijirii

Nevoia -dispnee Respirație inadecvată Îmbunătățirea - asigurarea repausului la pat Pacientul

de a -obstrucția manifestata prin: respirației și a - asigurarea poziției care diminueaza durerea și prezintă o
respira și căilor - dispnee schimburilor facilitează o ventilație maxima stare
a avea o respiratorii datorită exudatului gazoase - ajut pacientul să adopte o poziție antalgica, pe partea generală mai
bună -tuse masiv care comprima bolnavă, pentru a reduce mișcările costale bună decât la
circulație plămânul - oxigenoterapie la bolnavii cu dispnee accentuată venire
- dureri toracice - pentru combaterea dispneei este necesară efectuarea
inițial puternice, toracocentezei de către medic
accentuate la - supraveghez funcțiile vitale, culoarea tegumentelor
mișcarea toracelui și periodic
diminuate odata cu - pentru combaterea durerii la indicatia medicului
acumularea de lichid administrez antialgice: Algocalmin, Mabron,Tramadol
- explic pacientului importanta gimnastici respiratorii și îl
învat cum sa o efectueze
Nevoia -piele Hipertermie din asigurarea - asigurarea repausului la pat în perioadele febrile Pacientul își
de a umedă, cauza procesului unei - asigur condiții de confort termic în salon menține
menține caldă infecțios la nivelul temperaturi - asigur lenjerie adecvata pe care o schimb dupa fiecare temperatura în
temperat -frisoane pleurei manifestat normale val de transpirații limitele
ura prin: - șterg tegumentele pacientului dupa fiecare val de normale

85
corpului - frisoane transpirații și ori de câte ori este nevoie
la limite - diaforeza - învat pacientul să poarte șosete de bumbac absorbante și
normale - febră „in platou' să le schimbe frecvent
(39- 40°C) - combaterea deshidratării prin administrarea de lichide
sub forma de sucuri, ceaiuri
- la indicația medicului administrez tratamentul
medicamentos
Nevoia -inapetență Alimentație pacientul să - asigur un climat corespunzator și un anturaj Pacientul
de a te -dificulatea inadecvată se poată corespunzator vârstei respectă
alimenta de a se manifestată prin: alimenta - aerisesc bine salonul înaintea fiecărei mese regimul
și hidrata alimenta și - inapetență corespunzător - educ bolnavul în ceea ce privește importanța respectării alimentar
hidrata - scădere în greutate tratamentului medicamentos și a regimului alimentar și prezintă
- astenie fizică - administrarea medicamentelor în funcție de orarul mesei poftă de
- asigur un regim alimentar care va constitui un aport mâncare
suficient de proteine, glucide și multe lichide pentru
hidratarea organismului.
- prezint meniul atractiv pe o tava protejata cu un șervet
- după evidențierea lichidului pleural în urma examenului
radiologic, se va impune un regim hiposodat
Nevoia -insomnii Dificultate în a se - pacientul - asigur liniștea nocturnă și condiții de confort termic Pacientul se
de a -oboselă odihni manifestată să aiba un - aerisesc încăperea înaintea somnului nocturn poate odihni
dormi și somn liniștit, - planific îngrijiriile și interventiile delegate, astfel încat să

86
a se -neliniște prin: odihnitor pe evit trezirea pacientului între orele 22 - 6 . normal.
odihni - treziri frecvente perioada - la indicația medicului administrez somnifere
- insomnii internarii
Nevoia -postură -oboseală musculară -pacientul să - stabilește împreuna cu pacientul nevoile de exercițiu fizic - în urma
de a se inadecvată -poziții inadecvate aibă o poziție - planifică un program de exerciții moderate, adaptat programului
mișca și date de boală adecvată capacității fizice ale pacientului de exerciții
de a avea -dificultate în - învață pacientul să folosească tehnici de destindere și moderate
o bună schimbarea poziției relaxare pacientul
postură - educă pacientul să evite tabagismul, mesele copioase, adoptă o
surplusul de greutate postură mai
adecvată

87
88
 CONCLUZII

1. Definiție: Pleurezia este o afecțiune de natură inflamatorie cantonată la

nivelul pleurei , manifestată prin acumularea de lichid inflamator ( exudat ) în cavitatea
pleurală . Pleurita este inflamația pleurei , fără exudat , fiind prima fază a pleureziei.
2. Clasificarea pleureziilor:
a ) pleurezia serofibrinoasă T.B.C. :
b ) pleurezii purulente :
3. Tratamentul medicamentos din pleurezie se poate face cu: antibiotice
corespunzătoare tipului etiologic al pleureziei, pot fi necesare de asemenea și antitusive,
analgezice, antiinflamatoare, antitermice, antipirelice. În unele pleurezii se mai pot
administra si anticoagulante cu heparină.
Chimioterapia poate fi eficace în pleureziile neoplazice cu tumori
4. În cazul 1 este vorba de un pacient V.C., în vârstă de 41 de ani, timp de 9
zile și am constatat o îmbunătățire a stării generale a acestuia. Bolnavul se internează în
stare gravă, i se efectuează examene radiologice și de laborator care relevă unele
modificări ale valorilor normale ale analizelor de sânge, iar radiografia toracică ne arată
prezența lichidului în partea stângă a plămânilor. Îngrijirile acordate și tratamentul
efectuat au dus la îmbunătățirea stării bolnavului și a nevoilor deficitare. Tratamentul a
constat în administrarea de: tuberculostatice ( Izoniazidă 300mg, Rifampicină 600 mg,
Pirazinamidă 1500 mg), antibiotic ( Augmentin 625 mg,),corticoterapie (Prednison 25
mg), antiinflamatoare( Diclofenac 6 mg), antipirelice(Paracetamol 500 mg),
antitusiv( Codenal 20 mg ). Tratamentul medicamentos este benefic pe perioada
spitalizării.
5. În cazul 2 este vorba de un pacient A.C., în vârstă de 37 ani, timp de 7
zile și am constatat o rapidă îmbunătățire a stării generale a acestuia.Bolnavul se
internează în stare gravă, i se efectuează examene radiologice și de laborator care
relevă unele modificării ale valorilor normale ale analizelor de sânge, iar radiografia
toracică ne arată prezența lichidului în partea stângă a plamanilor. Îngrijirile acordate și
tratamentul efectuat au dus la îmbunătățirea stării bolnavului și a nevoilor deficitare.
Nevoia de a respira și de a avea o bună circulație este parțial satisfăcută după efectuarea

89
puncției. Bolnavul nu mai acuză durerii după efectuarea puncției, febra începe să scadă
după administararea antipireticelor. Bolnavul se alimentează corespunzator și-a recăpătat
pofta de mâncare și consumă multe lichide pentru a compensa pierderile suferite în
perioada febrilă.Tratamentul a constat în administarea de: tuberculostatice ( Izoniazidă
300mg, Rifampicină 600 mg, Pirazinamidă 1500 mg), antibiotic ( Augmentin 625
mg,),corticoterapie (Prednison 25 mg), antiinflamatoare ( Diclofenac 6 mg),
antipirelice(Paracetamol 500 mg), antitusiv ( Codenal 20 mg ), vitamine din complexul
B. Tratamentul medicamentos este benefic pe perioada spitalizării.
6. În cazul 3 am urmărit pacienta M.A. în vârstă de 35 de ani, timp de 8 zile
și am constatat o îmbunătățire a stării generale a bolnavei. Bolnavei i s-a recoltat sânge
pentru efectuarea analizelor biologice, sânge pentru V.S.H.,hemoleucograma,
glicemie, transaminaze, fibrinogen. Valorile examenelor biologice sunt usor
modificate, însa V.S.H.-ul este foarte ridicat. S-a recoltat urina pentru sumar de urina, ale
cărui rezultate sunt bune. De asemenea s-a recoltat sputa și lichid pleural pentru
determinarea bacteriei care a produs infecția. Sputa a ieșit negativa, însă în lichidul
pleural s-a evidențiat prezența bacilului Koch. Bolnava a fost supusă unei radiografii
toracice care arată prezența lichidului pleural în cavitatea pleurala. La internare
bolnava prezintă temperatură crescută 39.9°C care se menține în platou câteva zile,
pulsul a fost puțin crescut, T.A. normală și respirația este deficitară. Tratamentul prescris
de medic constâd în: tuberculostatice ( Izoniazidă 300mg, Rifampicină 600 mg,
Pirazinamidă 1500 mg), antibiotic ( Augmentin 625 mg,),corticoterapie (Prednison 25
mg), antiinflamatoare ( Diclofenac 6 mg), antipirelice (Paracetamol 500 mg), antitusiv
( Codenal 20 mg ) și vitamine din complexul B. Tratamentul a fost urmat corespunzator,
efectele sale fiind benefice. Dupa efectuarea puncției pleurale (toracocentezei) bolnava
urmează un regim alimentar hiposodat, cu conținut crescut de proteine și glucide. Nevoile
deficitare sunt satisfăcute în momentul externării.

90
 BIBLIOGRAFIE

1 Compendiu de anatomie
2 Victor Papillian – Anatomia omului, vol.2, Ed.Didactică și Pedagocică, București
1979
3 Harrison – Principiile medicinei interne ediția a XIV-a ,vol 1,2 ,Ed.Teora
4 Dumitru C.Gh. – Tratat de medicină internă, Ed.Medicală, București 1978
5 Păun Radu – Tratat de medicină internă, Ed.Mediclă, București 1985-1988
6 Păun Radu – Tratat de medicină internă, vol.2, Aparatul respirator,Ed.Medicală,
București 1989
7 Ion Brunckner – Medicină internă vol.1
8 L.Gherasim – Medicină internă,Vol. I, Ed. A II-A București 2003
9 M.Popescu, I.P.Stoicescu, C.Didilescu – Pneumologie Clinică, Ed.Universității
”Lucian Blaga” Sibiu 1999
10 Roxana Maria Albu – Anatomia și fiziologia omului, Ed.1996
11 Georgeta Baltă – Tehnica îngrijirii bolnavului, vol.I,II, Ed.1978
12 Borundel Corneliu – Manual de medicină internp pentru cadre medii ,Ed.a IV-a ,
rev. București 2009
13 Lucreția Titircă – Ghid de nursing , Ed.1995
14 Ștefan Suteanu – Diagnosticul și tratamentul bolilor interne, vol.1, Ed.Medicală
București
15 Virginia Henderson – Principii de bază ale îngrijirii persoanei sănătoase și
bolnave

91
i

ii