Intelegerea Vietii (Alfred Adler)

Marele filosof William James spune ca doar o stiinta care are legatura directa cu lumea este
cu adevarat o stiinta, deci o stiinta de a trai trebuie sa iaba legatura directa cu viata, teoria si
practica, care sa se modeleze dupa dinamica vietii, iar acestea sunt considerente aplicabile cu o
deosebita forta stiintei psihologiei individuale. Psiholopgie individuala incearca sa vada vietile
individuale ca pe un intreg si priveste fiecare recatie in parte , fiecare actiune si impuls ca pe o
expresie a atitudinii unui individ fata de viata. O astfel de stiinta este necesar sa fie atata practica
cat si pragmatica, deorece cunoasterea vine in ajutorul schimbarii si corecatarii atitudiii fata de
lume si viata. Astfel, psihologia sociala are ca scop nu numai ca face predictii asupra a cee ace se
va intampla, dar si asupra a cee ace s-ar putea intampla, tocami ca sa nu se intample.
In psihologia judiciara, de exeplu se acorda mai multa atentie infractiunii decat infractorului, dar
pentru a intelege natura infractiunii avem nevoie sa privim infractiunea ca pe un episode din
viata unui anumit individ (infractorul), avem nevoie sa intelegem natura scopului sau (in viata)
pentru a intelege semnificatia unui act separate ca parte a unui intreg. Autorul sublinieaza inca
din primele pagini ale cartii ca atunci cand studiem partile trebuie sa le studiem ca parti ale unui
intreg pentru o intelegere mai buna a acestui intreg.
Pentru a explica lupta pentru atingerea unui scop, Alfred Adler porneste de la organismal
fizic spunad ca in organism toate organelle se dezvolta spre anumite obiective. Autorul ne mai
spune, ca “viata tinde intodeauna spre supravietuire, iar forta vitala nu cedeaza niciodata sa lupte
in fata obstacolelor externe. Prin urmare, dezvoltarile psihologice sunt similare cu cele organice.
Fiecare psihic isi formeaza o anumita conceptie despre un scop sau un ideal, un mijloc de a trece
dincolo de starea prezenta si de a depasi dificultatile prezente prin formularea unei anumite
intentii sau a unui obiectiv pentru viitor. Asa cum suntem obisnuiti in psihanaliza, toate
trasaturile sau majoritatea au ca punct de plecare copilaria, punctul in care se dezvolta un
protoptip de viata si o directie si abia cand vedem directia in care se indreapta o viata putem
intuii ce pasi se vor face in viitor. Copii au tendinta de a cauta in mediul lor o persoana puternica
pentru a o transforma in modelul lor. Atunci cand acest protoptip s-a formar, individul se
orienteaza spre o anumita directie. Autorul subliniaza ca exemple faptul ca, copiii cu probleme
de vedere dezvolta o inclinatie spre lucruri vizibile sau cei care au tulburari la nivelul stomacului
dezvolta un interes anormal spre mancare. Este de amintit faptul ca un copil vede totul intr-o
schema a relativitatii inevitabila, nicoiunul dintre noi nu este binecuvantat cu o cunoastere
absoluta a adevarului si cu totii facem greseli, important este insa sa ni le putem corecta. Autorul
atrage in continuare atentia asupra influentelor parentale deorece numai atunci cand avem acces
la structurile de baza a persoanlitatii putem face schimbari. Spre exemplu una dintre influentele
cele mai commune asupra mintii copilului este refularea provocata de pedepsele sau abuzurile
primate din partea unuia dintre parinti. “Erorile timpurii ale copiilor costa scump, dar in ciuda
acestui fapt, ei primesc putine indrumari”. Pnetru a putea ajuta oamenii, trebuie sa ii facem sa
intelega ce s-a intamplat in acea copilarie timpurie, ca prototipul pe care l-au dezvoltat are o
influenta daunatoare asupra vietii lor, prin urmare explorarea amintirilor din copilarie este
esentiala, aceasta arta a intelegerii amintirilor implica un grad foarte mare ridicat de empatie
“abilitatea de a te identifica cu copii in situatiile copilariei lor”.
Logica particulara este de asemenea importanta de inteles : de obicei cei care isi vad numai
intersul propriu au dificultati in a distinge dintre ceea ce este correct si ce este gresit. Autorul ne
transmite concluzica ca “cea mai buna cale de a opri infractiunile este de a convinge pe toata
lumea ca infractiunea nu este altceva decat o expresie a lasitatii”. Interesul social este important
deorece reprezinta cea mai importanta parte din educatia si tratamentul nostru. Cei curajosi au
incredre in ei si se simt la ai acasa benefiind atat de pe urma avatajelor vietii cat si a
dezavantajelor ei. Lipsa acestui interes social tinde sa orienteze oamenii spre partea negative sau
inutila a vietii, cei carora le lipseste risca sa devina delicventi, infractori, dependent de substante
sau bolnavi mental. In cazul acestora datoria noastra este sa reusim sa-I influentam sa adopte
tipare comportamentale constructive sis a-I determinam sa fie interesati si de altii. Adoptarea
unui scop in viata ne dicteaza trasaturile esentiale si domina viata sentimentelor: “fecaem cee ace
oricum am face, iar sentimentele ne insotesc actiunile.” si vrem mereu sa ne convingem pe noi
insine sa mergem pe calea dictate de propriile prototipuri, asa cum s-au format ele in copilarie.
In urmatoarele doua capitole ale cartii sale, Alfred Adler vorbeste despre complexul de
superioritate sic el de inferioritate: fiecare trasatura de character are un trecut si un viitor.
Viitorul este strans legat de straduinta si scopul nostrum, in timp ce trecutul reprezinta starea de
inferioritate pe care incercam sa o depasim. In cazul unui complex de iferioriotate, suntem
interesati de debutul sau, in timp ce in cazul unui complex de superioritatea ne intereseaza
tranzitia lui. Autorul ne sfatuieste sa nu fim uimiti atunci cand, in cazurile in care gasim un
complex de inferioritate, vom gasii si un complex de superioritate ascuns. Oe de alta parte, daca
facem cercetari asupra unui complex de de superioritate si ii studiem continuitatea, putem afla si
un complex de inferioritate mai mult sau mai putin atenuat.
In capitolul al doilea, cel despre complexul de inferioritate, Alfred incepe prin a vorbii despre
constient si inconstient: “Psihicul constient sic el inconstient lucreaza impreuna in aceeasi
directie si nu sunt in opozitie sau in conflict, asa cum se crede atat de des. Mai mult, nu exista o
linie definite de demarcatie intre ele. […] Intreaga noastra psihologie si toate incercarile noastre
de a intelege indivizii sunt futile si lipsite de sens daca nu recunoastem ca fiinta umana este o
unitate. Daca presupunem existenta, in fiecare persoana, a doua aspect fara nicio legatura intre
ele, este imposibil sa vedem viata ca pe o entitate coerenta.” Pe langa considerare a individului
ca unitate, trebuie luat in examinare si contextual relatiilor ei sociale. Inca din copilarie,
individualitatea este compusa din ceva mai mult decat individualitatea fizica, ea implica o
intreaga retea de relatii sociale. Slabiciunea copiilor care face necesar ca viata lor sa se petreaca
intr-un grup familiar este similara cu slabiciuna care ne face pe noi ca oameni sa traim in
comunitati, aceasta fiind una dintre cele mai puternice tendinte ale omului, de cele mai multe ori
pentru ca ne simtim coplesiti de dificultatile vietii, iar o societate corespunzator organizata va
sprijini diversele abilitati ala indivizilor care o compun. Tocmai aceste deficient sunt cele care au
dus la inventia limbajului.
Oamenii reactioneaza fiecare in propriul mod. Cu totii ne luptam pentru un stil de viata mai
bun, dar fiecare o facem in propriul mod, folosind proprrile aproximari ale succesului si facand
propriile greseli. Cheia procesului social este reprezentata de faptul ca oamenii se straduiesc
mereu sa gaseasca o situatie in care sa exceleze. De aceea, uneori nu observam sentimental de
inferioritate al unor personae in timp ce acestea sunt la locul de munca, pentru ca acolo se simt
sigure pe abilitatile lor, dar in compania altora e posbil ca aceste personae sa nu se mai simta la
fel de sigure, in special in realtiile cu sexul opus, unde se poate descopri adevarata lor situatie
psihologica. Totodata prototipul personal al fiecaruia apare intr-o situatie dificila, care de cele
mai multe ori este o situiatie noua, aici este evidentiata gradul de interes social al unei personae.
In finalul capitolului, autorul ne spune ca sarcina noastra in cazul persoanelor cu complex de
inferioritate este sa ii invatam sa se detaseze de atitudinile ezitante si tratamentul potrivit este sa
ii incurajam in activitatile pe care le intreprind pentru a-I face sa inteleaga ca sunt capabili sa
infrunte dificultatile vietii. “Aceasta este singura cale de a construe increderea de sine si singura
cale in care poate fi tratata inferioritatea”.
Pe de alta parte, exista lupta pentru superioritate, care nu inceteaza niciodata. Aceasta este
esentiala pentru psihicul individului. Asa cum autorul mentioneaza in reptate randuri in carte
“viata este atigerea unui scop sau a unei forme ideale, iar lupta pentru superioritate este cee ace o
pune in miscare”. Multe personae, inca din copilarie, manifesta un proces de fuga si de evadare
prin care ei isi pastreaza sentimental ca sunt mult mai puternici si isteti decat sunt in realitate.
Astfel dusa la extrem, criminalitatea este expresia unui complex de superioritate, nu a unei
rautati fundamentale sau originare. Tot ca o forma a evitarii solutiilor reale, apare anxietatea care
ii transforma pe indivizii ce o poseda in tirnai pentru altii, ei obisnuiesc sa ii conduca pe altii,
deorece au in permanenta nevoia de a avea oameni in jurul lor si trebuie insotite in permanenta
oriunde merg. Mai tarziu, in carte, autorul atrage atentia asupra felului in care axietatea poate fi
folosita ca o arma pentru a manipula situatiile si contextele in care indivizii se afla.
Apoi ajungem la copiii cu crize temperamental de furie care prin aceste crize incearca sa ii
controleze pe altii. De ce sunt acestia atata de nerabtatori si pretentiosi? Pentru ca nu sunt siguri
ca sunt sufficient de puternici pentrua-si atinge scopul – se simt inferiori. Ei se comporta astfel
pentru ca nu inteleg ordinea naturala a lucrurilor si nu trebuie sa ii cenzuram, ci sa le explicam
prieteneos perspectiva bunului somt sis a ii ajutam treptat sa inteleaga.
O alta expresie a complexului de superioritatea este sentimental posedarii unor puteri magice.
Un aspect important al complexului de superioritate este interesul de sine: “Atat timp cat
oamenii sunt interesati nu numai de ei insisi, ci si de altii, ei vor rezolva in mod satifacator
problemele vietii. Dar daca dezvolta un complex de inferioritate, se trezesc ca sic and ar trei intr-
un teritoriu inamic – vazandu-si mereu propriile interese mai curand decat pe cele ale altora si
astfel fiind lipsiti de orice sentiment comunitar.” Atat timp cat oamenii care lupta pentru
superioritatea personala isi mai tempereaza eforturile cu ajutorul interesului social, ei pot face
ceva lucruri bune. Un fenomen opus se manifesta la megalomania care se cred Isus Hristos, de
exemplu; acestia sunt izolati in viata si daca mergem inapoi in trecutul lor aflam ca s-au simtit
inferiori si ca in compensare au dezvoltat un complex de superioritate.
In concluzie, complexul de superioriate este una dintre modalitatile prin care oamenii se simt
inferiori incearca sa scape de greutati. Ei se autoconvinf ca sunt superiori, in timp ce nu sunt, iar
acest fals success le compenseaza starea de inferioritate pe care nu o pot indura. Omanii normali
au ambitia de a avea success, dar atat timp cat aceasta straduinta este exprimata constructive nu
conduce la valori false, valori care se afla la originea bolilor psihice.
In cee ace priveste stilul de viata, acesta difera foarte mult in functie de mediul in care
individul isi desfasoara activitatea. Alfred Adler este de parere ca atata timp cat oamenii se afla
intr-o situatie favorabila nu le putem vedea stilul de viata si ca acestea devin evidente atunci cand
subiectul este pus intr-o situatie nefavorabila sau dificila. Stilul de viata este o unitate deorece isi
are radacinile in dificultatile vietii timpurii si in straduinta atingerii unui scop. REalizam de
multe ori ca in incercarea de a gasi stilul de viata al unui individ, folosim ca punct de reper un
stil de viata normal, al unui individ bine adaptat social.
Este subliniat faptul ca fiintele umane nu pot fi impartite in tipologii, caci fiecare fiiinta
umana are un stil de viata individual. Cei care iau tipurile si clasificarile prea in serios tind sa
plaseze oamenii in niste custi si apoi nu mai reusesc sa vada cum ar putea fi plasati intr-o alta
clasificare.
Inivizii bine adaptati social, din punct de vedere psihologic, au sufoicienta energie si curaj sa
infrunte dificultatile vietii pe masur ace acestea apar. Ambele calitati lipsesc in cazul psihoticilor:
acestia nu sunt nici bine adaptat social, nici adaptati psihologic la indatoririle vietii de zi cu zi.
Psihologia individuala se angajeaza sa analizeze cauzele acestor stiluri de viata “inadecavate”. O
posibila cauza este ca acesti indivizi sa fi suferit o trauma care sa-I fi influentat major in primii
ani de viata. In cee ace priveste diagnosticarea descrierea de catre subiect a amintirilor timpurii
este foarte clarificatoare. Privind in urma, fiecare isi adduce aminte de anumite lucruri
importante si, intr-adevar, cee ace ramane pastrat in memoria cuiva este mereu important. Insa
cum poate fi dezvoltat sentimental social pentru indivizii cu stiluri de viata antisociale, care au
trecut prin evenimente tragice? Devine imposibil sa le schimbam ideile daca nu reusim sa
patrundem cumva in personalitate lor intr-un fel in care sa le ridice niste semne de intrebare in
cee ace priveste ideile lor preconcepute. Un lucru important pe care autorul il evidentiaza aici
este diminuarea sentimentelor de inferioritate ale pacientilor, aratandu-le ca ei de fapt se
subevalueaza. Acestea nu pot fi eliminate in intregime, si de fapt nici nu este de droit acest lucru
pentru ca aceste sentimente de inferioritate, odata diminuate pot servi ca o buna baza pe care sa
construiesti. O problema majora de care un psiholog se poate lovi in aceasta practica aceea ca
oamenii care sufera de conceptii gresite nu-si pot intelege situatia din cauza logicii lor particulare
si a lipsei de bun-simt.
Cele mai multe finite umane au tendinta de a se teme. Timiditatea, atunci cand este exprimata
intr-o situatie sociala, este una dintre cauzele cele mai frecvente ale unui adaptari sociale
defectuase. Noi avem ca sarcina sa-I ajutam pe toti copii sa devina independent, iar acest lucru
nu poate fi realizat decat daca ii facem sa-si inteleaga erorile stilului de viata. In acest caz,
copilul ar trebuii invatat sa faca o treaba utila si atunci nu s-ar mai simtii rusinat in fata fratilor si
surorilor sale sau in fat altor copii de vrasta apropriata lui.
Dupa ce am analizat semnificatia unui stil de viata, ne recentram acum atentia asupra
amintirilor din copilarie, care, dupa parerea autorului, sunt probabil calea cea ,ai importnata in
intelegrea acestui stil de viata. Cautand prin amintirile din copilarie , vom fi capabili sa
descoperim proptotipul – miezul stiluii de viata – mai bine decat prin oricare alta metodata.
Asculandu-le amintirile din coilarie ne putem da seama ca cee ace scoate fiecare la iveala din
memoria sa va fi ceva important pentru ei din punct de vedere emotional si astfel obtinem un
indiciu in cee ace priveste personalitatea lor.
Amintirile din copilarie pot fi calsificate in tipuri si reprezinta un indiciu al lucrurilor la care
ne putem astepta in comportamnetul unui anumit tip de persoana.
Unul dintre cele mai semnificative tipuri de amintiri din copilarie este moartea cuiva drag.
Atunci cand copiii vad pe cineva murind, efectul produs asupra lor este foarte profund, uneori
acesti copii devin morbizi; alteori, fara a devein morbizi, isi dedica viata problemei mortii si nu
numai ca sunt angajati intr-o lupta particulara impotriva mortii, ci ii ajuta si pe altii. Totusi,
exista cazuri in care prototipul acestora se poate dezvolta intr-un fel foarte egoist cum este
exemplul unui pacient al lui Alfred Adler care relateaza ca isi doreste sa devina gropar pentru a fi
el cel care ii ingroape pe altii si nu cel care este ingropat.
Sa ne intoarcem acum la amintirile celor care au fost rasfatati in copilarie. Amintirile
indepartate oglindesc foarte clar trasaturile acestor oameni. Copiii de tipul acesta isi mentioneaza
foarte des mamele. Studinnd multe dintre aceste amintiri, putem gasi o lupta pentru preferinta.
Amintirile sunt semne a cee ace s-a intamplat in viata cuiva si ale felului in care s-a
dezvoltat; ele indica miscarea spre un anumit scop si obstacolele care au trebuit depasite. Elem ai
arata si felul in care oamenii au devenit interesati de o anumita parte a vietii mai curand decat de
alta. Vedem cum este posibil ca ei sa fi suferit cee ace numim in psihologie o trauma, de o
anume natura si de aceea este posibil sa fie mai interesati de astfel de probleme maim ult decat
de altele.
In afara amintirilor din copilarie, putem uramari si miscarile fizice caracteristice si
atutudinile mentale. Posturile si miscarile corporale sunt o expresie a atitudinilor psihologice, iar
aceste atitudini sunt o expresie a acelei intregi abordari a vietii care constitue stilul de viata. Sa
onservam modurile de a sta in picioare, de exemplu. Oamenii care stau prea drept, intr-o pozitie
inaltata ne dau de banuit ca ei fac un effort prea mare pentru a se mentine in aceasta pozitie.
Putem presupune ca astfel de oameni se simt mult mai mici decat ar dori sa para. In acest aspect
minor putem observa cum ei oglindesc cee ace am numit complex de superioritate. Ei vor sa para
curajosi. Pe de alta parte, vedem oameni cu o postura opusa: aceia care stau mereu incovoiati si
sunt mereu umiliti. O astfel de postura sugereaza ca sunt fricosi. Dar este o regula a artei si
stiintei nostre de psihologi sa fim mereu prevazatori, cautand si alte aspect si judecand
intodeauna dupa mai mult decat un singur criteriu. Este de asemenea interesant sa notam
modalitatile prin care copiii se aproprie de ceilalti, deorece aceasta arata gradul de interes social
si adaptare sociala. Exprima increderea sau lipsa de incredere pe care au au in ceilalti. Vom afla
ca oamenii care nu doresc sa se aproprie de altii si care stau mereu departe sunt rezervati si sub
alte aspect; ei vorbesc rar si sunt neobisnuit de tacuti.
Sa ne indreptam acum atentia supra atitudinilor mentale pe care le putem distinge la diversi
oameni. Unii sunt certareti sia gresivi, altii par ca vor sa renunte mereu la lupta. Totusi nu vedem
niciodata vreo persoana care sa renunte cu adevarat. Daca pare ca renunta, acest fapt indica o
lupta sim ai disperata pentru a continua decat in celelelate cazuri.
Timiditatea este o trasatura primejdioasa a copiilor, acestia vor avea intodeauna mari
dificultati in viata pana nu isi vor invinge aceasta timiditate. Daca oamenii curajosi sufera cate o
infringer, ei nu se simt chiar atat de raniti, dar oamenii timizi tind sa se refugieze in partea inutila
a vietii imediat ce se confrunta cu dificultati.
Problema curajului si a timidatatii este, din punct de vedere psihologic, strans legata de
credinta in predestinare. Aceasta credinta in soarta ne afecteaza capacitatea de actiune utila. Sunt
oameni care au un astfel de sentiment de superioritate, insa simt ca pot realiza orice; ei stiu tot si
nu vor sa invete nimic. De obicei, gasim ideea aceasta de destin privilegiat printer oamenii carora
li s-a intamplat ceva teribil din care au iesit nevatamati, drept urmare, supa logica personala, ei
sunt meniti unor lucruri superioare. Credinta in soarta reprezinta in multe feluri o fuga departe de
sarcina de a te stradui si a lucre in cardul unei activiati utile. Din acest motiv, se va dovedi a fi un
fals sprijin.
Atitudinile mentale mentionate pana cum nu sunt innascute sau mostenite, ci sunt pur si
simplu reactii la anumite circumstante. Desigur ca nu este intodeauna raspunsul logic pe care l-ar
astepta filosoful. Este raspunusl pe care experintele din copilarie ale fiecaruia si perceptiile sale
eronate i-au antrenat sa le dea.