Curs 7.

Metode de colectare și centralizare a datelor în monitorizare și evaluare

Bibliografie:

Chelcea, Septimiu (2001). Metodologia cercetării în științele sociale. Metode cantitative și

calitative. București: Editura Economică

Mărginean, Ioan (2004). Proiectarea Cercetării Sociologice. Iași: Editura Polirom

Secretariatul General al Guvernului (2009). Manual de monitorizare și evaluare a politicilor
publice. http://sgg.gov.ro/docs/File/UPP/doc/manual-monitorizare-si-evaluare-politici-
publice.pdf

Datele – baza monitorizării și evaluării

Monitorizarea performanței unui serviciu socio-medical implică colectarea/centralizare unor

indicatori relevanți privind modul de desfășurare a acestuia (specific, puncte tari,
probleme). Rolul colectării de date în monitorizare este acela de a asigura o bază validă
pentru descrierea și înțelegerea modului în care se desfășoară intervențiile. Astfel,
colectarea de date stă la baza înțelegerii modului în care se desfășoară un anumit proces,
a planificării activităților următoare și a fundamentării deciziilor strategice care se impun a
fi luate în diversele contexte.

Date primare vs. date secundare în monitorizare

Monitorizarea serviciilor socio-medicale presupune colectarea, centralizarea și analiza de

date referitoare la servicii în sine, modul de furnizare a acestora, situația beneficiarilor
cărora le sunt adresate, resursele implicate (infrastructură și de personal).

Datele folosite sunt fie date primare (obținute în mod direct prin aplicarea unor instrumente
de cercetare), fie date secundare (statistici, recensăminte, consemnări, înregistrări, date
administrative, etc, ce sunt deja colectate și sunt puse la dispoziția publicului larg și
specialiștilor prin diverse surse și platforme)

Datele cantitative reprezintă acele informații centralizate de la un număr mare de

respondenți, prin metode specifice (de regulă anchetă bazată pe chestionar, recensământ,
raportări oficiale ce utilizează diferite fișe de date). Datele calitative, pe de altă parte, sunt
informații în profunzime, obținute prin metode precum ancheta bazată pe interviu sau
observația.
Cadrul metodologic al monitorizării. Metode, tehnici, procedee și instrumente
folosite în monitorizare

”Prin metodologie se înțelege știința efectuării cercetării. Denumirea provine de la

coniventele grecești methodos = drum, cale și logos = știință. Este vorba despre disciplina
generală în care se dezvoltă modalitățile de realizare a cunoașterii științifice și privește
ansamblul elementelor care intervin în cercetarea vieții sociale” (Mărginean, 2004, 53).

Metoda reprezintă calea de realizare a cercetării (ex: ancheta reprezintă o metodă)

Procedeul este modul de utilizare a instrumentelor, maniera în care sunt colectate datele
(ex: autoadministrare, face-to-face, telefonic, online, etc.)

Instrumentul reprezintă forma concretă a materialului de colectare a datelor (ex:

chestionar tipărit, chestionar online, ghid de interviu, ghid de observație etc.)

Metodele, tehnicile, procedeele și instrumente sunt subsumate obiectivelor stabilite prin

cercetare și perspectivei teoretice asumate de către investigator

Aceleași metode pot implica mai multe tehnici, iar fiecare tehnică poate fi aplicată prin
diferite procedee. Instrumentele, la rândul lor, sunt extrem de variate

Principalele metode folosite în colectarea de date: ancheta, observația, analiza

documentelor sociale, experimentul

Nivelul de adecvarea al metodelor, tehnicilor, procedeelor și instrumentelor este dat de

obiectivele de cercetare asumate și de opțiunile cercetătorului.

”Combinarea metodelor, tehnicilor, procedeelor și instrumentelor conduce la conturarea

unei strategii de cercetare” (Mărginean, 2004, p.59).

Ancheta reprezintă culegerea în mod direct de către cercetător a unor informații/date prin
convorbiri cu subiecții (aplicare de chestionare, realizare de interviuri, focus-grup-uri etc.)

Observația corespunde modalităților de urmărire a unui eveniment/teme în desfășurarea

sa.

Analiza documentelor sociale se referă la utilizarea în cercetare a diverselor tipuri de

informații (date) care se regăsesc în diverse documente, rapoarte, statistici. În acest caz,
datele au fost colectate anterior în cadrul unui alt demers de cercetare.

Experimentul reprezintă o observația provocată de către cercetător.

Metodă

Tehnică Tehnică Tehnică

Procedeu Procedeu Procedeu

Instrument Instrument Instrument

Clasificarea strategiilor de cercetare (Mărginean, 2004, p.59)

- Cercetării cantitative – cercetării calitative

- Cercetării experimentale - cercetări neexperimentale
- Cercetări comparative - cercetări non-comparative
- Cercetări ce utilizează o singură metodă – cercetări strategii ce utilizează mai multe
metode
- Cercetări ce reprezintă studii de caz – cercetări ce vizează fenomene de masă
- Cercetări longitudinale – cercetări transversale
- Cercetări ce implică interacțiunea cercetătorului cu subiectul de cercetare –
cercetări non-interactive

Diferența între cercetarea cantitativă și cercetarea calitativă:

Cercetarea cantitativă reprezintă strategia de colectare a datelor prin aplicarea

instrumentelor unui volum mare de subiecți. În cercetarea cantitativă sunt utilizate date
statistice, date de anchetă bazată pe chestionar sau interviu structurat.

Cercetarea calitativă vizează abordările care urmăresc înțelegerea și explicarea unor

probleme sau fenomene sociale plecând de studiul în profunzime a unor cazuri particulare.
În această situația, accentul nu este pus pe volumul eșantionului (totalul populației
investigate) sau specificul acestuia, ci pe colectarea de informații profunde (evaluări,
motivații, opinii de profunzime) cu privire la tema de cercetare.

Pierre Paillé (1996, apud. Chelcea, 2001, p. 62) consideră că expresia cercetare calitativă
desemnează: 1) cercetarea care urmărește înțelegerea unui fenomen/temă/problemă; 2)
care abordează obiectul de studiu într-o manieră deschisă; 3) include date ce sunt culese
prin metode calitative, adică prin metode ce nu implică cuantificare; 4) analizează datele
cantitativ, fără a trece printr-o operație de numărare; 5) are ca rezultat o povestire o
teorie, nu o demonstrație.

În practica cercetării calitative, cele mai utilizate metode și tehnici sunt ancheta bazată pe
interviul nestructurat, ancheta realizată prin focus-grup, observația participativă sau focus-
grup-ul.

Caracteristici cercetare cantitativă vs. cercetare calitativă (Meuman, 1991/1997,

apud. Chelcea, 2001, p. 65)

Cercetarea cantitativă Cercetarea calitativă

Urmărește măsurarea obiectivă a faptelor Urmărește construirea realității sociale,
semnificațiile culturale

Implică multe cazuri (populații, eșantioane Implică puține cazuri, subiecți

mari)

Face recurs la analize statistice Utilizează analize tematice

Este centrată pe variabile Este centrată pe procesele interactive, pe cazuri

Reliabilitatea este hotârâtoare Autenticitatea este hotărâtoare

Abordare liberă de valori Valorile sunt prezentate și explicite

Independență de context Constrângeri situaționale

Cercetătorul este detașat de tema investigată Cercetătorul este implicat