Vitamină

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor
Aflațipemaicaremult
le
Vitaminele sunt substanțe chimice organice necesare în cantit ăți mici pentru ca
organismul să fie sănătos. Majorit atea vit aminelor nu pot fi sintetizate de către organism,
deci ele trebuie obținute din alimentație.
Termenul de vitamine nu cuprinde alți nutrienți esențiali cum ar fi mineralele, acizi grași
esențiali sau aminoacizi esențiali.
Suplimentarea cu vit amine este larg răspândit ă în ziua de azi. Multor alimente li se adaugă
vit amine în plus față de ce conțin iniț ial în timpul procesului de fabricație. Una din
problemele suplimentării cu vit amine este faptul că multe dintre ele cresc în mod
semnificativ apetit ul. În ziua de astăzi, obezit atea este o problemă serioasă, iar
suplimentarea cu vit amine o poate crea sau accentua. Există oameni care au devenit obezi
din cauza suplimentării cu vit amine în copilărie sau adolescență.
Termenul de vitamină a fost folosit pentru prima dată de biochimistul polonez Casimir
Funk în 1912. Vita, în limba latină, înseamnă viață, iar sufixul -amină este pentru amine; la
momentul respectiv se credea că toate vit aminele sunt amine. Acum însă se știe că nu
este așa.

Istorie
Importanța mâncării anumit or alimente pentru păstrarea sănătății a fost recunoscută cu
mult înainte să se fi identificat vit aminele. Egiptenii antici știau că dacă hrăneau un pacient
cu ficat, acesta se va vindeca de orbire de noapte, acum știindu-se că este cauzată de o
deficiență de vit amina A. În 1747, chir urgul scoțian James Lind a descoperit că cit ricele și
preparatele din ele previn scorbutul, o boală letală, în care colagenul nu se formează
corect și caracterizată prin vindecări lente, sângerări ale gingiilor și dureri acute. În 1753,
Lind a publicat Tratat asupra Scorbutlui. Totuși, descoperirea sa nu era unanim acceptată.
În expediț i le Marinei Regale din secolul XIX, de exemplu, se credea că scorbutul era
prevenit de o igienă bună la bordul navei, exerciț i fizice regulate și menținerea moralului
ridicat al echipajului, în locul unei diete bazată pe mâncare proaspătă, așa că aceste
expediț i au continuat să fie compromise de scorbut. În acea perioadă, când Robert Falcon
Scott a făcut cele două expediț i în Antarctica la începutul secolului XX, teoria medicală
general acceptată era că scorbutul era cauzat de mâncarea la conservă contaminată.
În 1881, chir urgul rus Nikolai Lunin a hrănit șoareci cu un amestec artificial de toți
constit uenții laptelui cunoscuți la momentul respectiv, adică proteine, grăsimi,
carbohidrați și săruri. Aceștia au murit , în timp ce șoarecii hrăniț i cu lapte natural s-au
dezvoltat normal. A formulat o concluzie precum că "un aliment natural ca laptele trebuie
deci să conțină, pe lângă ingredientele principale cunoscute, mici cantit ăți de substanțe
necunoscute esențiale vieții" [1] (http://nobelprize.org/medicine/laureates/1929/hopkins-
lecture.html) . Concluzia trasă de el a fost respinsă de ceilalți cercetători, care nu au
putut să reproducă rezultatele experimentelor sale. O diferență a fost faptul că el a
folosit zahăr normal (zaharoză), pe când ceilalți cercetători au folosit zahăr din lapte
(lactoză), care încă mai conținea cantit ăți mici de vit amina B.
În 1905, William Fletcher a descoperit că prin mâncarea orezului nedecorticat în locul celui
decorticat se prevenea boala beriberi. În anul următor, Frederick Hopkins a afirmat că
alimentele conțin "factori accesori"—pe lângă proteine, carbohidrați, grăsimi etc.—care
sunt necesari corpului uman. Când Casimir Funk a izolat complexul hidrosolubil de
micronutrienți a cărui bioactivit ate fusese identificată de Fletcher, a propus ca acesta să
fie numit "Vit amină". Numele a devenit repede sinonim cu "factorii accesori" ai lui Hopkins,
iar până când s-a demonstrat că nu toate vit aminele sunt amine, cuvântul era deja
popular. În 1920, Jack Cecil Drummond a propus ca "e"-ul final să cadă, pentru a se
dezaccentua legătura cu "aminele", după descoperirea faptului că vit amina C nu avea
componentă aminică. În limba română, forma a rămas neschimbată, spre deosebire de
limba engleză.
La începutul anilor 1900, oamenii de știință au fost capabili să izoleze și să identifice un
număr de vit amine. Iniț ial, lipide din ulei de pește au fost folosit e pentru vindecarea
rahit ismului la șobolani, iar nutrientul liposolubil a fost numit "antirahit ic A". Între timp,
 Numele Denumire chimică Solubilitat
vitaminei
Vitamina Retinol Grăsimi
A
Vitamina Tiamină Apă
B1
Vitamina Riboflavină Apă
B2
Vitamina Niacină Apă
B3
Vitamina Acid pantotenic Apă
B5
Vitamina Piridoxină Apă
B6
Vitamina Biotină Apă
B7
Vitamina Acid folic Apă
B9
Vitamina Cianocobalamină Apă
B12
Vitamina Acid ascorbic Apă
C
Lamisterol,
Ergocalciferol,
Vitamina Calciferol, Grăsimi
D1-D4 Dihidrotachisterol,
7-
dehidrositosterol
Vitamina Tocoferol Grăsimi
E
Vitamina Naftoquinonă Grăsimi
K
 = Deficiența de acid folic (Vitamina
B9) în timpul sarcinii este asociată cu
boli congenitale ale bebelușilor și
este legată de apariția cancerului.
Unele dintre vit amine sunt cunoscute după numele din lit eratura de specialit ate mai
veche. Vit amina B2 este numit ă și vit amina G. Vit amina B7, sau biotină este știută și ca
"vit amina H". Vit amina B9, sau acid folic și alți folați precum "vit amina M (acid pteril-tri-
glutamic)" sunt cunoscute drept folicină. Vit amina B3 apare și ca "vit amina PP", un nume
derivat de la termenul învechit "factor prevenit or de pelagra". Multe alte substanțe
esențiale ale dietei care erau numit e la început vit amine sunt acum clasificate ca făcând
parte din alte grupuri.
Alte vit amine posibile sunt DMAE (pește, ouă, soia, creier), acidul lipoic (ficat), acidul folinic
(ficat), bioptrină (pește, ficat), PPQ (mai jos) și coenzima Q (carne, iaurt, soia).

Deficiențe și excese de vitamine

Un organism poate supraviețui pentru un timp fără vit amine, deși deficit ul prelungit de
vit amine poate duce la boli, de obicei dureroase și potențial fatale. Rezervele organismului
de vit amine pot varia foarte mult; un adult poate avea un deficit de vit amina A sau B12 de
un an sau mai mult înainte să apară vreo boală, în timp ce vit amina B1 din rezerve nu
rezistă mai mult de două săptămâni.
Vit aminele solubile în grăsimi pot fi păstrate ca rezervă în organism și sunt toxice când
sunt luate în exces. Vit aminele solubile în apă nu sunt păstrate în organism, cu excepția
vit aminei B12, rezerva ei aflându-se în ficat.
Pseudo-vitamine

Vitamina F este termenul care

desemna la început acizii grași
esențiali pe care corpul nu îi poate
sintetiza. Au fost excluși din categoria
vitaminelor pentru că sunt acizi grași.
Acizii grași sunt o componentă
majoră a grăsimilor care, ca și apa,
sunt necesare organismului în
cantități mari și deci nu sunt sub
incidența definiției vitaminelor, care
sunt necesare în cantități mici.
Herbaliștii și naturopații au numit
diferite substanțe chimice
terapeutice "vitamine", deși nu sunt,
printre care vitamina T, vitamina U și
vitamina X.
Unele autorități în domeniu spun că
ubiquinona, numită și coenzima Q10,
este o vitamină. Ubiquinona este
produsă în cantități mici de organism,
ca și vitamina D.
Vitamina B15 (Acid pangamic);
substanța înrudită dimetilglicina este
numită greșit vitamina B , dar
15
numită și B16.
Toxinele Laetrile și amigdalina sunt
numite uneori vitamina B . Și acidul
17
pangamic, și laetrile au fost propuse
ca fiind vitamine de Ernst T. Krebs;
nici una nu a fost recunoscută drept
vitamină de comunitatea medicală.
Capacitățile vitaminei B17 de a
combate cancerul au fost negate de
multe experimente. Ele produc drept
metabolit acid cianhidric și pot
provoca moartea.
Flavonoizii sunt numiți uneori și
vitamina P.
Factorii de creștere a animalelor au
fost desemnați vitamine, precum
acidul para-aminobenzoic (PABA),
care este factorul datorită căruia
cresc penele păsărilor (vitamina B10),
folacina (vezi acid folic) acid pteril-
heptaglutamic este factorul de
creștere a păsărilor (vitamina B11 sau
 vitamina Bc-conjugată) și acidul
orotic ca vitamina B13 pentru
șobolani.
Câteva substanțe erau crezute a fi
vitamine complexe B și sunt numite
vitamine B în literatura veche,
incluzând B4 (adenină) și B8 (acid
adenilic), dar nu mai sunt
recunoscute ca vitamine.
Doctorii mici au etichetat și unele
analgezice și antibiotice ca vitamine.
Nomenclatură
Vit aminele pot prezenta mai multe denumir i:
DENUMIREA ALFABETICĂ:
se folosesc lit erele mari ale alfabetului A, B, C, D, E, K și diferiț i indici în cadrul unui tip de
vit amină D2-D3, B1, B2 ,B6 etc.
DENUMIREA CHIMICĂ: are la bază
structura chimică a vitaminei
A1 – retinol
B1 – TIAMINĂ
B2 – RIBOFLAVINĂ
B6 – PIRIDOXINA
C – ACID ASCORBIC
E – TOCOFEROL
H1 – ACID PARAAMINOBENZOIC
K – FITOMENADIONĂ
DENUMIREA TERAPEUTICĂ după
efectul terapeutic
A – ANTIXEROFTALMICA
C – ANTISCORBUTICĂ
D – ANTIRAHITICĂ
 E – ANTISTERILITĂȚII
PP – ANTIPELAGRĂ
K – ANTIHEMORAGICA
Clasificare
S-a încercat o clasificare în funcție de mecanismul de acțiune, deși nu este pe deplin
cunoscut pentru toate vit aminele. Multe vit amine funcționează ca atare sau după o
prealabilă biotransformare, formând coenzime ale unor enzime specifice (toate vit aminele
B, biotina, vit aminele A și K). Altele acționează pe căi asemănătoare hormonilor (D și A).
Unele (vit aminele C și E) funcționează ca sisteme antioxidante față de peroxizi nocivi.
Vit aminele A (retinalul, acidul retinoic) au modalit ăți particulare de acțiune. O clasificare mai
veche împărțea vit aminele în 2 mari clase, în funcție de solubilit atea lor:
- vitamine hidrosolubile (solubile în apă), din care fac parte toate vit aminele B, biotina,
acidul ascorbic;
- vitamine liposolubile, (insolubile în apă), solubile în lipide (grăsimi), din care fac parte
vit aminele A, D, E și K. Există o serie de substanțe, numit e antivit amine care prezintă o
acțiune antagonistă vit aminelor și care produc efectele avit aminozelor respective. În
principiu fiecare vit amină poate avea una sau mai multe antivit amine.
SOLUBILITATE:
LIPOSOLUBILE : A, D, E, K
(solubile în grăsimi).
 HIDROSOLUBILE: COMPLEXUL B
, VITAMINA C (solubile în apă)
MECANISM DE ACȚIUNE
EFECT NUCLEAR – acționează influențând transcripția ADN : vit amina A și vit amina D.
EFECT MEMBRANAR- împiedică acțiunea unor radicali liberi în organism vit amina E,
vit amina C. TRANSFERAREA UNOR GRUPĂRI FUNCȚIONALE (CO2, CH 3, NH 2) vit aminele
B1, B6, B12, BIOTINA, ACID FOLIC. TRANSFER DE ELECTRONI : Vit amina PP, vit amina B2,
vit amina K.
VITAMINELE HIDROSOLUBILE
Din această clasă fac parte compuși polari, solubili în apă, dar cu structuri și funcții
biochimice foarte diferit e. Un număr dintre ele alcătuiesc grupul vit aminelor B, prezente în
drojdie, în semințe de cereale, în ficat. Lipsa de aport prin alimentație, provoacă stări de
policarență și nu de hipovit aminoză anume. Sunt absorbite la nivelul intestinului subțire,
trecând în circulația portală. Se stochează în cantit ăți foarte mici și sunt eliminate urinar.
De aceea trebuie continuu furnizate prin alimentație. Excesul este, în general bine tolerat,
surplusul eliminându-se urinar, fără afectarea organismului. Excepție face supradozarea
unora cum sunt acidul nicotinic și vit amina B6

Utilizări colocviale ale

termenilor

Vitamina A și vitamina C sunt folosite

în argou ca reprezentând băuturi
alcoolice și, respectiv, cofeină.
Sedativul ketamină este numit
deseori vitamina K când este folosit
ca drog.
Vitamina Dragoste este menționată în
cântecul lui Patti Page, I Don't Care if
the Sun Don't Shine, referindu-se la
dragostea însăși.
Vitamina V este un colocvialism
pentru Viagra, vitamina Z pentru
Zoloft și vitamina R pentru ritalină (în
special când se sugerează că acestea
sunt recomandate când nu este
nevoie (sau hiperbolic: luate la fel de
comun ca și vitaminele)).
Colocvial, cuvântul vitamină se referă
în general la suplimentele de vitamine,
 produse, de obicei, sub formă de
pilulă, care conțin una sau mai multe
vitamine pure, folosite pentru a
suplimenta conținutul în vitamine al
unei diete.
Colocvialisme mai puțin cunoscute:

Vitamina G este argou pentru berea

Guinness.
 Vitamina J este folosit pentru a se
referi la Jägermeister, care este o
băutură alcoolică din plante
exportată din Germania.
Biotina mai este găsită ca vitamina H.
Vitamina I este utilizată pentru
ibuprofen.
Vitamina R se referă la rugăciune.
Vitamina S este argou pentru steroizi.
Vitamina W este folosit pentru apă.

Vitamine non-umane
Organisme diferit e au nevoie de substanțe organice diferit e. Majorit atea mamiferelor au
nevoie, cu unele excepții, de aceleași vit amine ca și oamenii. O excepție importantă este
vit amina D; majorit atea mamiferelor o poate sintetiza. Cu cât o specie este mai puțin
înrudit ă cu mamiferele, cu atât cerințele organismului devin mai diferit e. De exemplu, unele
bacterii au nevoie de adenină. Quinona pir roloquinolina (PQQ), care se găsește în iaurt, a
fost descoperit ă ca vit amină pentru șoareci în 2003. Pisicile de casă au nevoie de
nutrientul taurină; aceasta este o vit amină pentru ele, dar nu și pentru oameni, pentru că
ei și-o pot sintetiza.
Efecte ale vitaminelor și
surse ale acestora
Vitamina Efecte Surse
A întreține vederea, în morcovi , ardei
kapia, ardei gras,
special cea nocturnă sfeclă roșie,
spanac, varză roșie,
ajută la formarea verde,
tomate, salată
unt, brânză,
oaselor și dinților ouă, lapte, urzică

întreține sănătatea
pielii, gingiilor,
mucoaselor
protejează contra
infecțiilor
reglează
multiplicarea
celulară și
troficitatea
mucoaselor și a
țesuturilor
 necesară în funcția
de reproducere
protejează celulele
de acțiunea
radicalilor liberi
B1 ajută la legume uscate,
fulgi de cereale,
transformarea orez integral, pâine
integrală, drojdie
glucidelor și de bere, tărâțe de
grâu, lapte
grăsimilor în energie
are valoare în
transmiterea
influxului nervos
are rol important în
combaterea unor
afecțiuni ca:
polinevrite de
diferite origini
pareze, paralizii
medulare și ale
nervilor
periferici și boli
infecțioase ale
sistemului
nervos
accidente
vasculare și
afecțiuni
cardiovasculare
afecțiuni
hepatice și ale
căilor biliare
stări de
dezechilibru
acido-bazic
B2 este esențială în cereale integrale,
drojdie de bere,
producerea de ouă, lactate

energie
participă la
degradarea
proteinelor,
glucidelor și
grăsimilor
indicată la alăptare
este indicată în:
conjunctivită,
keratită
catar de
primăvară,
afecțiuni
alergice
hemoragii
retiniene,
 blefarospasm,
fotofobie,
hemeralopie
enterocolite,
porfinurie,
insuficiență
hepatică
anemii,
tulburări de
absorbție a
fierului
D favorizează gălbenuș
absorbția calciului și de ou,
fosforului unt, lapte
indirect stimulează de vacă
depunerea sărurilor
minerale în oase
indicații:
 rahitism,
osteomalacie,
fracturi
carii repetate
decalcifiere în
timpul sarcinii
psoriazis,
leziuni
cutanate, lupus
tuberculos
contraindicații:
nefrite, litiază
renală
procese
degenerative
cardiovasculare
arterioscleroză
 nu se
administrează
doze mari în
timpul sarcinii!
E protejează ulei de
organismul față de germeni
acțiunea radicalilor de
liberi porumb,
participă la ulei de
formarea și germeni
protejarea de
globulelor roșii și ale floarea
țesuturilor soarelui,
indicații: semințe
sterilitate (la de
ambele sexe) floarea
soarelui,
avort habitual, alune,
iminență de
avort spanac,
vărsături pâine
tulburări neagră,
neuromusculare unt,
survenite în cartofi
cursul sarcinii prăjiți,
făină
prurit vulvar grâu, de
hepatită varză,
epidemică și ouă
cronică
distrofii
musculare
reumatism
muscular
insuficiență
cardiacă
 infarct
miocardic
psoriazis
acnee
sclerodermie
participă la
formarea de
protrombină (un
coagulant natural al
K
sângelui) spanac, salată
verde, urzici, roșii,
mazăre, cereale,
participă la uleiuri vegetale,
ouă, lactate
formarea oaselor
indicat în prevenirea
hemoragiilor cu
diverse localizări
Legături externe

Ce sunt vitaminele (https://www.voce

aeuropei.com/ce-sunt-vitaminele.ht
ml) , Vocea Europei
Vitaminele care ne îmbolnăvesc (http
s://www.descopera.ro/stiinta/889046
2-vitaminele-care-ne-imbolnavesc) ,
22 octombrie 2011, Maria Olaru,
Descoperă
Când avem cu adevărat nevoie de
suplimente alimentare? (http://adevar
ul.ro/sanatate/medicina/cand-adevar
at-nevoie-suplimente-alimentarer-1_
516d48a0053c7dd83f1486ff/index.ht
 ml) , 16 aprilie 2013, Elena Diaconu,
Adevărul

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
title=Vitamină&oldid=15977885

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 14

decembrie 2023, ora 16:09. •
Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 4.0 ,
exceptând cazurile în care se specifică altfel.