SUBIECTUL 16

Evidentiaza modul in care conflictul / conflictele unui roman studiat ( de tip obiectiv sau de tip subiectiv) se reflecta in evolutia personajului principal/ personajelor. Intr-o opera literara, conflictul este factorul determinant in desfasurarea actiunii, avand un rol important si in evolutia personajelor. El poate fi exterior sau interior. Cel exterior se manifesta prin confruntarea deschisa sau mocnita dintre personaje sau grupuri de personaje, avand conceptii sau interese diferite, sau prin contradictia dintre un personaj si mediul ostil afirmarii sale ca personalitate. Conflictul interior consta in tensiunea care decurge din setimentele, optiunile contradictorii ale unuia si aceluiasi personaj. In cazul romanului traditional-obiectiv, conflictul este general de obicei de dorinta de parvenire a unui personaj, de lupta pentru putere sau pentru o pozitie sociala, de obtinere a unei mosteniri. Acest lucru se observa foarte bine in romanul Ion a lui Liviu Rebreanu. Astfel, primul conflict, care marcheaza si intriga romanului, este un conflict exterior, determinat de hotararea lui Ion, un taran sarac, de a o lu ape Ana, fata lui Vasile Baciu, unul dintre taranii cu pamant, la joc, desi o place pe Florica cea saraca. Venirea lui Vasile Baciu de la carciuma la hora, si confruntarea verbala cu Ion, pe care il numeste hot si talhar, pentru ca sarantoculumbla sa-i ia fata promisa altui taran bogat, George Bulbuc, constituie declansarea acestui conflict, cu consecinte asupra amandurora : Ion se face de rusine in fata satului, insa se razbuna apoi pe Vasile Baciu, lasand-o pe Ana insarcinata pentru a-l determina sa accepte nunta. Un alt conflict aparut imediat dupa acesta, tot exterior, este cel dintre Ion si George Bulbuc, care se iau la bataie aparent pentru plata lautarilor, in fapt pentru dreptul de a o lua de sotie pe Ana. Acesta se incheie cu victoria lui Ion, care il rapune cu parul pe George. Se poate observa aici constructia simetrica a scenei cu cea de la sfarsitul romanului, cand George il ucide pe Ion, lovindu-l cu sapa. Totusi, conflictul central din roman este lupta pentru pamant in satul traditional, unde posesiunea averii conditioneaza dreptul indivizilor de a fi respectati in comunitate. Drama lui Ion este drama taranului sarac. Mandru si orgolios, constient de calitatile sale, nu-si accepta conditia si este pus in situatia de a alege intre iubirea pentru Florica si averea Anei. Astfel, apare conflictul interior, intre glasul pamantului si glasul iubirii, conflict care, dupa parerea mea, este cel ce domina opera si face din acest roman o capodopera a literaturii noastre. Insa cum spunea si Eugen Lovinescu in Istoria literaturii romane contemporane , fortele sunt inegale si nu domina decat succesiv sufletul lui Ion. Prezenta inca de la inceput, dragostea pentru Florica stavileste putin si in dezbateri sumare marea lui pasiune pentru pamant, si nu se afirma, naprasnica, decat atunci cand i s-a potolit setea de pamant. Cu toate acestea Nicolae Manolescu afirma in studiul sau Arca lui Noe :A vedea in ion viclenia ambitioasa[] sau brutalitatea condamnabila e la fel de gresit, caci implica un criteriu moral. Ion traieste in preistoria moralei, intr-un paradis foarte crud, el e asa zicand bruta ingenua. Se poate vorbi si de conflicte secundare, intre Ion si Simion Lungu, pentru o brazda de pamant, sau cel dintre preot si invatator pentru autoritate pe plan local, dar si de un conflict national in planul intelectualitatii satului ardelean, deoarece este infatisat in conditiile stapanirii austro-ungare. Destinul lui Ion este determinat in primul rand de relatia cu pamantul, de fort ape care acesta o exercita asupra lui. Dorinta obsesiva a personajului de a avea pamant, iubirea lui patimasa, il fac monumental, dar se incheie omeneste, prin intoarcerea in aceasta matrice universala.