Testingul articular

dr. Sbenghe T
KINESIOLOGIE FUNCŢIONALĂ
Dan Nemeş, Armand Gogulescu
DE CE SA MASURAM GRADUL DE MISCARE A
UNEI ARTICULATII SAU FORTA MUSCULARA ?
1.pentru a putea stabili un diagnostic funcţional în cadrul
bolilor care afectează aparatul locomotor.
2.Uneori, deficitul funcţional al acestui aparat este uşor
vizibil şi fără a examina bolnavul, altă data el poate fi pus
în evidenţă doar printr-un examen atent, fiind mascat de
gestici compensatorii.
3.Studii de ergonomie pt omul sanatos
Testarea clinică musculoarticulară = modalitatea prin care
se va aprecia, calitativ şi cantitativ, capacitatea de „mişcare” a
sistemului mioarticular.
„bilanţ articular" sau „testing articular“= tehnica prin care
este analizat gradul de mobilitate articulară
„bilanţ muscular”sau „testing muscular“= analizarea
forţei diverselor grupe musculare
Aceste bilanţuri clinice sînt analitice, deoarece ele evalueaza
fiecare articulaţie, grupe musculare şi mişcare în parte.
„bilanţuri globale" sau „bilanţuri sintetice" =aprecieri
sumative bazate pe gestica şi activitatea vieţii obişnuite sau,
eventual, pe gestica din timpul desfăşurării anumitor
munci,
Bilanțul articular =aprecierea gradului de mobilitate într-o
articulație, prin măsurarea analitică a unghiurilor de
mișcare, pe direcțiile anatomice posibile, în planurile și
axele corespunzătoare.
După nr axelor de mișcare și forma suprafețelor articulare:
uniaxiale - cu 1 axă de mișcare: trohleare (humero-ulnară, interfalangiene), trohoide
(radioulnară proximală și distală, atlantoaxoidiană);
biaxiale - cu 2 axe de mișcare, perpendiculare una pe cealaltă: elipsoidală
(radiocarpiană, metacarpofalangiene) și articulații în șa (carpometacarpiană a
policelui, trapezometacarpiană);
triaxiale – mișcări în toate planurile spațiului și includ articulații sferoidale, cotilice
numite și enartoze (umăr, șold).
Goniometrele sunt de diferite modele și mărimi, adaptate dimensiunilor
segmentelor de studiat.
un raportor (0-180°) și 2 brațe: unul fix și celălalt mobil. Cele două brațe
se întâlnesc într-un punct, care reprezintă axul goniometrului.
 Condiții de aplicare ale goniometrului:

1. Subiectul de testat trebuie să fie relaxat, aşezat confortabil, să fie instruit

asupra manevrelor care vor urma. Starea de contractură,teama necooperarea,
limitează amplitudinile de mişcare

2. Calculul unghiurilor unei mişcări pleacă de la 0 spre 180°, corpul şi segmentele

corpului trebuind să fie poziţionate ca în poziţia anatomică (în ortostatism —
tălpile pe sol, membrele superioare pe lingă corp, cu palmele în supinaţie), cu
excepţia măsurătorii pronosupinaţiei,cînd nu se pleacă de la poziţia anatomică
a mîinii, ci de la poziţia de „indiferenţă" a mîinii (intermediară între pronaţie şi
supinaţie). Respectînd principiul poziţiei de bază, vom aşeza pacientul şi
segmentele în diverse poziţii (poziţii preferenţiale )care să înlesnească
desfăşurarea mişcării şi aplicarea goniometrului
Aceste poziţii vor fi specificate pentru fiecare mişcare în parte.

3. Goniometrul va fi aplicat întotdeauna pe partea laterală a articulaţiei,cu cîteva

excepţii (de exemplu, măsurarea supinaţiei,rotatie cap,rotatie membru
inferior).
4. Braţele goniometrului se aseaza paralel cu axele longitudinale ale
segmentelor care formează articulaţia şi brațul fix pe segmentul fix, iar
brațul mobil pe segmentul mobil care execută mișcarea,

5.axul goniometrului sa va suprapune cu axul de miscare al articulatiei, prin

repere vizibile sau palpabile;
Odată cu segmentul care se mişcă se deplasează şi indicatorul, notându-se
gradele de la care se începe mişcarea şi gradele la care se termină
mişcarea, calculându-se apoi amplitudinea mişcării (se va nota astfel, nu
numai amplitudinea mişcării, ci şi poziţia arcului de cerc pe care se
execută aceasta);

6.Goniometrul nu trebuie presat pe segmente, ci aplicat uşor, pentru a nu

împiedica mişcarea.
7. Amplitudinile mişcărilor articulare în direcţii opuse (de exemplu, flexie-
extensie) se vor măsura fiecare în parte, apoi se va nota şi suma lor, care
reprezintă gradul de mişcare a unei articulaţii într-un anumit plan.
8. Gradul de mişcare (mobilitate) a unei articulaţii este egal cu valoarea unghiului
maxim măsurat al acelei mişcări, dar numai dacă s-a plecat de la poziţia zero.
în cazuri patologice, scăzînd din valoarea acestui unghi, valoarea unghiului de
la care porneşte mişcarea, obţinem gradul de mobilitate a acelei articulaţii

9.Genunchiul şi cotul nu au mişcare de extensie, deoarece poziţia de extensie

maximă a lor este considerată poziţie zero. Se măsoară însă deficitul de
extensie, care, scăzut din unghiul maxim de flexie realizat, ne dă gradul de
mobilitate (deci de flexie) a cotului sau genunchiului.

10.Valorile obținute se exprimă în grade de la 0 la 180, deoarece orice mișcare

se încadrează între aceste limite.
11. Exista tabele cu valori maxime posibile
12. La articulațiile membrelor interpretarea se face în comparație cu unghiul
aceleiași mișcări, efectuată cu segmentul opus și/sau cu valorile standard ale
amplitudinii maxime de mișcare.

13. Coloana vertebrală are amplitudinile de miscare greu de evaluat iar

articulațiile sterno-costo-claviculare și intercostale nu se pot evalua. Acestea
se vor evalua cu ajutorul mișcărilor test, prin studiul radiografiei în poziții
extreme sau prin radiocinema.
14. Mobilitatea coloanei poate fi măsurată prin teste specifice ,cu banda metrica
acurateţea măsurătorilor este acceptată în funcţie de obiectivele
măsurătorii:
● pentru un examen clinic general se admit variaţii de 8-10º;
● pentru alcătuirea unui program de recuperare se admit variaţii de 5-
6º;
● pentru studii de cercetare nu se admit variaţii >3º;
Ideal – mișcările trebuie să se execute în amplitudinea lor maximă.
în activitatea cotidiană, rareori solicitarea articulară se realizează la
acești parametri. → necesară definirea unor noțiuni ca: poziție de
funcțiune (utilitate), sector util și coeficient global funcțional de
mobilitate.
Amplitudine maxima a mişcării= amplitudine max
posibila

De obicei se folosesc unghiurile din imediata

vecinătate a poziţiei de repaus articular (poziţia de
funcţiune), ceea ce reprezintă aşa-numitul „sector
util de mobilitate" care asigură independența
funcțională individului..
Pe măsură ce mişcarea se îndepărtează de acest
sector, valoarea funcţională a amplitudinilor maxime
este mai redusă.
Imobilizările prelungite se efectuează în poziția de
funcțiune, tocmai pentru a o conserva, în eventualitatea
instalării ankilozelor secundare.
Sectorul util de mobilitate.= încadreaza poziția de funcțiune, (Valoarea
totală a amplitudinilor, mici în aparență (30-40°),
Pozițiile de funcțiune pentru articulații sunt:
– umăr: flexie 45°, abducție 60°, rotație 0°;
– cot: flexie 90-100°, cu mâna în semipronație;
– pumn: extensie 30-35°, abducție 15°
– șold: flexie 15°, abducție 5°;
– genunchi: anatomică zero (0);
– gleznă: picior la 90° sau în ușoară extensie.
• Pentru membrul inferior se descriu și poziții de repaus, care reprezintă
poziții de maximă relaxare articulară:
– șold: flexie 30°, abducție 30° și rotație externă;
– genunchi: flexie 30-40°;
– picior: extensie 15-20°.
• coeficient funcţional de mobilitate",= pentru
a exprima diferenţiat importanţa pentru
funcţia articulară a diverselor segmente de
mobilitate
• Fiecare tip de mişcare are coeficienţi
funcţionali de mobilitate elementari,care,
prin sumare, determină un coeficient
global funcţional.
Rocher a introdus noţiunea de
“coeficient funcţional de mobilitate”
= cifra găsită la goniometrie x coeficientul
fiecărui sector de mobilitate.
Amplitudinile articulare pot fi afectate prin deficit si exces
-în caz de redoare sau ankiloză.
Redoarea = deficit de amplitudine, indiferent de mecanismul său.
Ex:
redoarea în extensie evidențiază un deficit de flexie
redoarea în abducție reprezintă un deficit de adducție

Ankiloza = absența totală, a oricărei mișcări la nivelul unei articulații, nu

corespunde realității din punct de vedere mecanic decât în fuziunea osoasă.

anomalie de amplitudine articulară→

depistarea cauzei:
anomalii prin exces (hiperlaxitate capsulo-ligamentară sau hipotonie musculară)
anomalii prin deficit (redoare articulară sau hipertonie musculară).