MONEDĂ -

CREDIT, BĂNCI ŞI BURSE

NICOLAE PETRIA
CUPRINS
 CAP. I : Moneda şi rolul său în viaţa economico - socială
 CAP . II: Moneda şi sistemele monetare
 CAP. III: Lichiditatea şi agregatele monetare, cererea şi
oferta de monedă
 CAP.IV: Creditul şi dobânda în condiţiile economiei de
piaţă
 CAP.V: Băncile şi operaţiunile bancare
 CAP. VI: Pieţele financiare- PIAŢA MONETARĂ,
VALUTARĂ, DE CAPITAL
 CAP. VII: Echilibrul monetar şi inflaţia
 CAP. I Moneda şi rolul său în viaţa
economico-socială

 1.1 Concept, definire, forme

 1.2 Funcţiile monedei
 1.3 Moneda naţională, leul
 1.4 Puterea de
cumpărare a monedei
1.1 Concept, definire, forme
1.1.1 Concept
 Banii sunt o denumire generică pentru toate
felurile de monede şi de semne de valoare.
 Idei dominante:
- banii sunt o marfă cu însuşiri speciale, desprinsă
din lumea diversă a mărfurilor şi având o existenţă
obiectivă
- banii sunt o expresie a voinţei oamenilor, un semn
sau o creanţă asupra emitentului sau economiei
deci un instrument cu însuşiri subiective.
1.1 Concept, definire, forme
Banii ca instrument de schimb au cunoscut două mari epoci:
1. Epoca premonetară: în care semnul cu însuşirile şi
funcţiunile de instrument de schimb, era creaţia liberei
voinţe a indivizilor, fără nici un amestec din partea
autorităţilor şi suveranităţii statului;
2. Epoca monetară: în care semnul cu însuşirile sale ne apare
ca tutelat de stat, sau chiar ca o creaţie a statului.
Termenul de bani nu trebuie confundat cu moneda, venitul
sau avuţia. Noţiunea de ban este foarte largă, mai veche
decât cea de monedă şi cuprinde toate instrumentele de
schimb folosite până la apariţia monedei.
 1.1 Concept, definire, forme

1.1.2 Apariţia monedei este condiţionată de formarea unei

societăţi cu preocupări economice, ale cărei caracteristici
principale sunt:
a. Proprietatea particulară
b. Diviziunea muncii
c. Schimbul de bunuri şi servicii
 Dreptul de a bate monedă
 din punct de vedere juridic,
 este un drept regalian.
1.1 Concept, definire, forme
Elemente esenţiale ale monedei
 “legea”: constituie “sufletul monedei”.”
 “materia”: moneda poate fi confecţionată dintr-o marfă
oarecarea, ca şi banul.
 “ forma”: fixată după nevoile de circulaţie, cu
preocuparea principală de a îngreuna contrafacerile.
Primele semne monetare
 au apărut la lydieni şi la greci;
 monezi bătute: aur= stateri, argint= drahme, didrahme
sub domia regelui Croesus.
1.1 Concept, definire, forme
 Moneda metalică a cunoscut trei mari etape:

1. Moneda cântărită: apărută în Babilon şi Egipt sub formă

de lingouri care trebuiau cântărite la fiecare tranzacţie.
2. Moneda numărată: către anul 800 î.H - lingourile au fost
divizate în piese, invenţie ce a cunoscut o mare difuzare.
3. Moneda bătută: sub controlul autorităţilor, mai întâi
religioase, apoi politice care garantau valoarea pieselor,
adică titlul şi greutatea metalului conţinut.
1.1 Concept, definire, forme
1.1.3 Definirea monedei
 Moneda se defineşte ca fiind un instrument legal de plată pentru
facilitarea schimbului, pentru acumulări şi pentru stingerea obligaţiilor
de plată, etalon general de valori care se bucură de încrederea publică şi
poartă girul statului, sau mai nou al unui organism interstatal;
 Recapitulând definiţiile date monedei de către Aristotel, Platon, Jean
Baptiste Say, Gonnard, Aupetit, Walras, putem spune că în general ele
reprezintă două puncte de vedere:
a. Unii care definesc moneda ca o marfă.
b. Alţii o definesc ca un drept abstract, ca o creanţă.
 Moneda este în acelaşi timp unul din instrumentele puterii de stat.
 1.1 Concept, definire, forme
1.1.4 Formele monedei:
Piese-discuri metalice-din Diversificarea
Monedă de hârtie
bronz, argint, aur, pe care era schimburilor
bătută efigia care garanta
valabilitatea monedei, iar
- bancnotă-
cifrele înscrise pe monedă Sec. XVIII
determinau mărimea valorii
apare prima dată în
cuprinsă în monedă. China.

După modul de utilizare şi scopul acestor utilizări:

•Moneda de calcul •Moneda de tezaur
•Moneda de cont •Moneda divizionară
•Moneda de credit •Moneda fictivă
1.1 Concept, definire, forme
1.2 Funcţiile monedei:
a) Funcţiuni principale:
 instrument de schimb şi de circulaţie a bunurilor;
 unitate de exprimare a pretului bunurilor şi serviciilor ce se schimbă în
activitatea economică sau denominator comun al acestora;
 mijloc legal de plată pentru stingerea drepturilor şi obligaţiilor către
indivizi;
b) Funcţiuni secundare:
 mijloc de păstrare sau tezaurizarede valori în timp;
 mijloc de transport sau deplasare de valori în spatiu;
 mijloc de circulaţie a capitalurilor dintr-o mână în alta pe calea
creditului.
1.1 Concept, definire, forme

1.3 Moneda naţională-leul

 Numele de monedă vine de la monetăria romană de lângă
templul zeiţei Junon Moneta.
 Primele monede autohtone au fost drahmele, confecţionate
din argint, de către oraşul pontic Histria. (sec. V-vi î.H)
 În sec. XVIII-XIX leul devine unitatea de măsură în ţările
române.
 La 4 mai 1867 leul devine unitate monetară a ţării noastre.
1.1 Concept, definire, forme
1.4 Puterea de cumpărarea a monedei
Teoretic, puterea de cumpărarea este reciprocă unui
indice de preţ;
Indici folosiţi în calculul puterii de cumpărare:
 indici speciali
 indicele general
 indicii de consum
Definiţie: cantitatea de bunuri şi servicii de un anumit tip
care pot fi achiziţionate la un moment dat cu ajutorul unei
unităţi monetare.
1.1 Concept, definire, forme
1.4.1 Puterea de cumpărare a monedei în cadrul naţional
n
P = Σ aipi în care:
I= 1
ai= ponderea fiecărui produs în total tranzacţii 1<I<n
pi= pretul monetar al produsului i

1.4.2 Puterea de cumpărare în context internaţional

n
curs real : Crs= ΣaiCri
i=1
unde: ai= ponderea produsului “I” în volumul tranzacţiilor internaţionale ale unei ţări sau în
totalul produsului social al ţării respective;
Cri= cursul de revenire realizat la produsul “I” în relaţiile cu ţara de referinţă
 Calculul puterii de cumpărare a monedei naţionale

 Deci, puterea de cumpărare a produsul % pret valoare

monedei este egală cu 1/682,5 UM. 1 0.05 123 6.15
2 0.08 451 36.08
 Cu alte cuvinte, cu o unitate 3 0.08 478 38.24
monetară (UM) poate fi cumpărată a 4 0.12 451 54.12
5 0.05 451 22.55
682,5 - a parte din noul produs 6 0.07 453 32.13
format în mod convenţional. 7 0.1 78 7.8
8 0.05 45 2.25
 Pentru a urmării evolutia valorii 9 0.07 758 53.06
monedei prin această modalitate 10 0.01 99 0.99
trebuie respectate cel puţin două 11 0.07 4562 319.34
12 0.05 145 7.25
cerinţe: 13 0.05 554 27.7
- Menţinerea sructurii coşului 14 0.08 458 36.64
15 0.07 547 38.29
- Stabilitatea relativă a preţurilor total 1 x 682.5
componente. N
P = Σ ai p i
I=1
Calculul cursului economic al monedei ţării A (Ma) în raport
cu moneda ţării B (Mb)

 Rezultă deci că nr. crt. produse pret in Ma pret in Mb curs de revenire % media ponderata
1 p1 456 145 3.14 0.24 0.75
pentru o unitate 2 p2 485 215 2.26 0.28 0.63
monetară a ţării B 3 p3 65 498 1.31 0.15 0.2
4 p4 425 315 1.35 0.14 0.19
deţinătorii trebuie 5 p5 452 256 1.77 0.19 0.34
să cedeze 2,11 total 1 2.11

unităţi monetare ale n

curs real : Crs= ΣaiCri
ţării A.
i=1

La nivel internaţional , cursul real se fundamentează pe

teoria parităţii puterii de cumpărare, în variantă absolută
Cr = P/Px unde: P= indicele preţurilor în ţara de referinţă
iar Px= indicele preţului în străinătate.
Cap. II Moneda şi sistemele monetare

 2.1 Banii şi sistemele monetare de la apariţie şi până în

epoca modernă;
 2.2 Conţinutul şi elementele sistemelor monetare;
 2.3 Evoluţia sistemelor monetare;
 2.4 Sistemul monetar internaţional de la Bretton Woods;
 2.5 Sisteme monetare regionale;
 2.6 Moneda şi schimburile economice: paritate, curs,
cotare, coşuri valutare
2.1 Banii şi sistemele monetare de la apariţie
şi până în epoca modernă

 Caracteristicile sistemelor monetare din Antichitate şi evul

mediu:
a. fărâmiţare
b. deteriorarea monedei

 1519-1579 legea Gresham “ moneda rea alungă pe cea bună”

 Clasificare:
a. Bimetalismul integral
b. Bimetalismul paralel
c. Bimetalismul parţial
2.2 Conţinutul şi elementele sistemelor
monetare

Elementele sistemului monetar clasic:

2.2.1.etalonul monetar
2.2.2 unitatea monetară
2.2.3 baterea şi circulaţia monedei
2.2.4 emisiunea şi circulaţia bancnotelor
 2.2.1 Etalonul monetar

In funcţie de conţinutul etalonului monetar adoptat,

sistemele monetare sunt:
- Sistemul monetar având ca etalon metalul în raport cu care au funcţionat
sistemul monetar monometalist şi bimetalist
- Sisteme monetare bazate pe etalonul combinat aur-devize
- Sisteme monetare bazate pe etalonul putere de cumpărare

Principale momente ale dataşării sistemelor băneşti de metalul preţios:

- primul razboi mondial
- anul 1971
- anul 1973
- anul 1978
 2.2.2 Unitatea monetară
-“uniforma naţională” pe care o îmbracă banii-

Elemente caracteristice:

 valoarea paritară: ex. în 1785: 1 dolar = 1,504 g. aur fin

în 1934: 1USD = 0,888671 g. aur fin

 paritatea monetară: ex. 0,290: 1,504 = 0,1928 $ / leu

1,504: 0,290 = 5,1862 leu / $

 cursul de schimb: este dat de piaţă, de raportul cerere - ofertă.

 2.2.3 Baterea şi circulaţia monedei

Au existat 2 tipuri de reglementări:

1. Pentru monedele cu valoare deplina: bătute din aur şi argint
ex: dacă 1 dolar = 1,5 g. aur 10 dolari =15 g. aur
- pentru aceste monede era specifică baterea liberă;
- monetizarea liberă ( ca şi libera tezaurizare) asigura adaptarea rapidă a
cantităţii de bani la necesităţile economiei;
- au dispărut din circulaţie odată cu primul război mondial.

2. Pentru monedele fără valoare deplină: bătute din diverse aliaje

- erau folosite pentru divizionare, determinate de nevoile schimbului;
- cantitatea lor trebuia menţinută la un nivel redus pentru a evita scoaterea
din circulaţie a monedei cu valoare integrală (de aur şi argint);
- nu erau obiectul baterii libere , ci constituiau monopol de stat;
2.2.4 Emisiunea şi circulaţia bancnotelor

Cauza apariţiei: -insuficienţa metalului monetar,

-greutăţile apărute în utilizarea lui pentru
satisfacerea nevoilor schimburilor .

Bancnotele, biletele de bancă, sunt cambii ale băncilor de

emisiune cu următoarele atribute:
- au putere circulatorie în toată ţara;
- sunt poliţe la vedere asupra băncii centrale;
- sunt convertibile în metalul ce stă la baza etalonului;
- sunt numiţi bani reprezentativi, monedă fiduciară.
 2.3 Evoluţia sistemelor monetare
Forme:
a. Gold Specie Standard: sistemul monetar baza pe etalonul
aur-monedă
b. Gold Bullion Standard: sistemul monetar bazat pe etalonul
aur-lingouri
c.Gold Exchange Standard: sistemul monetar bazat pe
etalonul aur-devize
d. Exchange Standard: sistemul monetar bazat pe etalonul
devize
 A. Gold Specie Standard (aur-monedă)

Caracteristici principale:
1. Stabilirea prin lege a conţinutului în aur al unităţii
monetare (valoare paritară);
2. Stabilirea parităţilor monetare ca raport între valorile
paritare ale respectivelor unităţi monetare;
3. Baterea liberă a monedelor de aur;
4. Convertibilitatea liberă şi neliminată a bancnotelor în
monede de aur;
5. Circulaţia liberă a aurului , atât în interiorul ţării cât şi între
ţări, în general sub formă de monede.
 B. Gold Bullion Standard (aur-lingouri)

1 lingou standard = 400 uncii = 12,444 kg. A ur

1 uncie = 31,1035 g. aur
Caracteristici principale
- Etalonul aur-lingouri limitează convertibilitatea, rămânând
convertibile numai sumele care au cel puţin valoarea unui
lingou;
- Etalonul aur-lingouri s-a dovedit o soluţie de organizare
monetară neviabilă, limitând excesiv posibilităţile de
adaptare a masei monetare la necesităţile circulaţiei.
C. Gold Exchange Standard (aur-devize)

Caracteristici principale:
1. Definirea unităţii monetare naţionale printr-o cantitate de aur sau în
funcţie de o anumită monedă mai puternică, convertibilă în aur, cum a
fost dolarul american;

2. Excluderea aurului din circulaţia internăîn care apar exclusiv semne ale
valorii( monede, monezi divizionare, bani scriptuali);

3. Convertibilitatea externă, la alegerea băncii, în aur sau în valute - aur;

4.Deţinerea unor rezerve de mijloace de plată internaţionale, compuse atât
din aur cât şi din valute de rezervă şi alte active;

5. Transferabilitatea liberă sau cu anumite restricţii a fondurilor.

D. Exchange Standard - devize
Caracteristici principale:
1. In prezent, aurul nu mai îndeplineşte funcţii monetare;
2. Moneda se bate numai în scopuri jubiliare;
3. Metalul galben este cotat la bursă la fel ca orice altă marfă;
4.În condiţiile etalonului devize, sistemele monetare ale
principalelor ţări ale lumii nu mai au ca referinţă aurul.

! FMI recomandă ţărilor membre să nu-şi definească

monedele în aur sau faţă de vreo monedă singulară a altei
ţări ci faţă de coşuri valutare de genul DST(drepturi
speciale de tragere).
 2.4 Sistemul monetar de la Bretton Woods
1-22 iulie 1944 primul sistem monetar internaţional

 La baza tratativelor purtate de către reprezentanţii a 45 ţări din coaliţia

antifascistă au stat 2 proiecte:
A. Proiectul american
B. Proiectul englez
 Scopul principal: asigurarea unei largi cooperări monetare, creşterea echilibrată
a comerţului internaţional ca o condiţie a dezvoltării economice mondiale.
Principii importante:
1.Universalitatea;
2. Stabilitatea cursului de schimb;
3. Convertibilitatea reciprocă a monedelor;
4. Crearea unui volum de rezerve adecvat
nevoilor de echilibrare a balanţelor de plăţi;
5. Echilibrul balanţelor de plăţi.
 2.4.1 Instituţii monetare şi de credit
internaţionale, expresie a acordului de la
Bretton Woods 1944

- 1. FMI - Fondul Monetar Internaţional -1945

-2. BIRD - Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltar

FMI - Fondul Monetar Internaţional -1945

 înfinţată în 1945 de către 29 membre fondatoare;
 principala funcţiune este creditarea temporară a deficitelor
balanţelor de plăţi;
 este o societate pe acţiuni bazată pe cote părţi care determină
numărul de voturi şi importanţa împrumuturilor de care ţara
poate beneficia;
 are 188 ţări membre.
 Fondul monetar internaţional
-conducere şi obiective fundamentale-

Conducerea FMI
 Consiliul guvernatorilor: instanţa supremă de decizie ;
 Comitetul Monetar şi Financiar Internaţional (CMFI)
 Consiliu de administraţie
 Directorul General
Obiective fundamentale
 Promovarea cooperării monetare internaţionale;
 Stimularea dezvoltării comerţului;
 Promovarea stabilităţii cursurilor valutare;
 Sprijinirea stabilirii unui sistem multilateral de reglare a tranzacţiilor;
 Întărirea credibilităţii statelor membre;
 Reducerea amplorii dezechilibrelor balanţelor de plăţi ale statelor
membre.
 Fondul monetar internaţional
-resurse şi mecanisme de creditare-

Resurse de creditare
 Resurse propii: cote părţi subscrise şi vărsate de ţările membre
 Total cota SDR(DST) 217,4 mild = 325 mild $
 Resurse atrase: de la state şi bănci centrale, surse private.
Surse oficiale
1. Acordurile Generale de Împrumut( GAB)
2. Noile Acorduri de Împrumut (NAB)
Mecanisme de creditare:
a. sub forma “tragerilor de la FMI”
b. sub forma “creditelor propriu zise”
Tragerile asupra FMI se efectuează strict în funcţie de mărimea cotei de
participare ţării membre care le efectuează, avantajând din start ţările
dezvoltate, cu cote mari la fond.
 Banca mondială

Grupul Băncii Mondiale este format din:

 BIRD - Banca Internaţională pentru reconstrucţie şi dezvoltare

 CFI - Corporaţia Financiară Internaţională
 IDA - Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare
 MIGA - Agenţia pentru Garantarea Multilaterală a Investiţiilor
 ICSID - Centrul Internaţional de Reglementare a Disputelor în Investiţii
 Banca Internaţională
de Reconstrucţie şi Dezvoltare- 1945

Principalii acţionari:
 SUA 17%
 JAPONIA 9,8%
 GERMANIA 7,29%
 MAREA BRITANIA 6,99%
 FRANŢA 4,76%
 CANADA 2,78%
 ITALIA 2,55%
România a aderat la Banca Mondială în 1972 şi se
află între primele 50 de state membre ale BIRD.
 Corporaţia Financiară Internaţională -
1956

Scop principal:
 Finanţarea proiectelor de investiţii private în ţările
în curs de dezvoltare fără garanţia statelor.
 Este catalizator al investiţiilor atrăgând şi alţi
investitori la operaţiile pe care le efectuează
(cofinanţare)
Corporaţia funcţionează ca o bancă de investiţii
participând la riscurile întreprinderilor în care s-a
angajat.
 Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare
1960

 Sprijină statele cele mai sărace , aflate în curs de

dezvoltare;
 Creditele sunt rambursabile în 35-40 ani şi sunt
acordate cu un mare grad concesional sau procent
de donaţie (subvenţie);
 Creditele nu sunt purtătoare de dobânzi;
 Sunt purtătoare de comision de serviciu 0,75% şi
comision de angajare 0,50%
 Asociaţia pentru Garantarea Mutuală a
Investiţiilor 1988

Obiectiv: sprijinirea ţărilor în curs de dezvoltare de a mobiliza

investiţiile străine productive;
Riscuri necomerciale:
 riscul transferurilor
 riscul pierderilor ce rezultă din măsuri legislative,
administrative sau de omisiune a guvernului de primire
 denunţarea de către un guvern a unui contract care îl leagă
pe investitor, acesta neavând acces la instanţele
competente
 riscurile datorate conflictelor armate şi tulburărilor civile.

România a devenit membră în 1990.

Mișcarea spre o monedă
europeană comună
I. Bretton Woods Era: 1945-1973
 1971 Raportul Werner propune crearea sistemului european al
băncilor centrale.
II. Intre Bretton Woods si European Monetary System, 1973–1979
1973 Bretton Woods sfarsitu ancorei dolar. Șarpele- in-tunel, șarpe in
afara tunelului
III. European Monetary System (EMS) incepe in martie 1979
1,979 Exchange Rate Mecanism (ERM) a stabilit: banda de fluctuare la
±2.25% (Italia ±6% ). Control omniprezent al capitalului. Limite ale
diferențialele de inflație. Unsprezece realinieri de la 3/79 la 1/87.
 Drumul Spre o moneda comuna

 1987 "Nou EMS" - mai putine controale de capital, fara realinieri,

convergența inflației
 1989 Comitetul Delors stabilește obiectivul unei monede comune
 1989-1990 Extinderea ERM pentru a include Spania (1989) și Regatul
Unit (1990). (Portugalia se alătură în 1992.)
 7/1990 reunificarea Germaniei.
 12/1991 Maastricht Treaty
 1992 criza ERM. Danemarca votează "nu". Majorarea ratei dobânzii
marcii germane. 9/92 atacuri speculative marca finlandeză se
depreciază, Suedia crește rata dobânzii, Marea Britanie și Italia
renunțe la ERM. Peseta se devalorizeaza și Spania reimpune controale
de capital. Mai târziu, Escudo se devalorizeaza și coroana suedeză și
norvegiană floteaza..
Mișcarea spre o monedă europeană
comună
 Primăvara anului 1993 Danemarca votează "da cu clauza
de neparticipare" la Tratatul de la Maastricht. Parlamentul
britanic votează restrictiv pentru ratificare
 8/1993 banda ERM a crescut la ±15% în urma atacurilor
speculative
 1994 Ultimele controale de capital eliminate. Este
creat Institutul Monetar European, precursorul Băncii
Centrale Europene
 1995 Austria, Finlanda, Suedia adera la Uniunea
Europeană
 1996 Italia se alătură EMS cu benzi țintă,
 Martie 1998 Institutul Monetar European și
Comisia Europeană emit rapoarte finale de
convergență.
 Mai 1998 de Liderii Uniunii Europene iau
decizia asupra numarului de țări care vor
participa la Uniunea Monetară Europeană,
la început
Criterii convergenta
 "Cerințele" Tratatului de la Maastricht includ
următoarele:
 1. Moneda trebuie să rămână în cadrul Mecanismului
Ratei de Schimb cel puțin doi ani.
 2. Deficitul bugetar de 3 la sută din PIB sau mai puțin.
 3. Datoria publică 60 la sută din PIB sau mai puțin.
 4. inflației nu mai mult de 1,5 puncte procentuale peste
rata medie a trei membrii cu cea mai mică inflație.
 5. Ratele dobânzilor pe termen lung nu mai mult de 2
puncte procentuale peste media celor trei membri cu
cele mai mici rate
 Se anunța rate bilaterale fata de euro , dar
nu intra încă în vigoare.
 Institutul Monetar European se dizolva și
se constituie în mod oficial Banca Centrală
Europeană (BCE) cu guvernatorul și
Consiliul de conducere. BCE, împreună cu
băncile centrale naționale, constituie
Sistemul European al Băncilor Centrale
(SEBC).
 Unsprezece din cele cincisprezece membri
ai UE se vor califica și vor dori să se alăture
UEM la începutul sau. Acestea includ
Germania, Franța, Italia, Spania, Olanda,
Belgia, Austria, Finlanda, Portugalia,
Irlanda, Luxemburg .
 Danemarca, Marea Britanie, Suedia nu
doresc să se alăture la început iar Grecia
nu va îndeplini criteriile
 Unu ianuarie 1999 Etapa 3 începe.
 Monede irevocabil legate cu rate de schimb fixe.
 Politică monetară unică încadrată și implementată de
SEBC.
 Noua datoriei publică a statelor membre vor fi exprimate
în euro.
 Piețele financiare vor folosi euro și, prin urmare, se
introdu în Sistemul Monetar Internațional
 1/2002 bancnotele și monedele euro încep să circule
alături de monedele naționale.
 07/2002 Comutarea la Euro este completă
SME - Sistemul Monetar European

Mecanismul Mecanismul
şarpelui în tunel şarpelui în afara UEM
1971-1973 tunelului
1973-1978

Cotarea este operaţiunea prin care se stabileşte preţul unei

monede într-o altă monedă-preţ ce exprimă cursul valutar
al monedei respective.
Cotarea poate fi: Directă (incertă)
Indirectă (certă)
Cap. III Lichiditatea şi agregatele monetare
Cererea şi oferta de monedă

3.1 Lichiditatea economiei

3.2 Masa monetară
3.3 Contrapartidele masei monetare
3.4 Cererea şi oferta de monedă
 Lichiditatea economiei
Lichiditatea este capacitatea unor active financiare disponibile, de a fi transformate
fără complicaţii şi fără pierderi de valoare în monedă efectivă sau de cont.
Activele lichide sunt certificatele de depozit, certificatele de trezorerie, bonurile
de tezaur, obligaţiunile, acţiunile, care au avntajul cumulat al lichidităţii şi al unui
venit social.
Lichiditatea economiei sau lichiditatea globală, se definişte ca fiind ansamblul
activelor lichide utilizate pentru satisfacerea necesităţilor de plată şi stingere a
obligaţiilor determinate de cererea de bunuri de consum, de investiţii şi de
servicii comerciale şi financiare.
Categorii de lichidităţi:
 lichidităţi primare: bancnotele, moneda devizionară, depozitele la vedere;
 lichidităţi secundare: depozite la termen, active financiare cu scadenţă
apropiată;
 lichidităţi terţiale: acţiuni şi obligaţiuni, bonuri de tezaur, certificate de
trezorerie.
 Masa monetară
Masa monetară reprezintă ansamblul mijloacelor de plată
respectiv de lichiditate, existente la un moment dat în
economie fiind strâns corelată cu PNB sau cu alţi indicatori
ai activităţii economice.
Structură:
1. Moneda efectivă sau numerarul (bilete de bancă şi moneda
metalică)
2. Moneda de cont - respectiv disponibilităţi în conturi
curente
3. Depunerile la termen şi în vederea economisirii
4. Alte active, cu grad mai mare sau mai mic de lichiditate.
 Indicatori monetari
 Indicatori monetari propriu-zişi: indicatori care exprimă obiectivele pe
termen scurt -” short term tergets”
 Indicatori economici: exprimă obiectivele monetare pe termen lung-
“long term targets”
Indicatori de reflectare a caracterului şi obiectivelor politicii monetare:
 rata dobânzii
 agregatele monetare
Variabile:
 indicatorii lichidităţii financiare: exprimă disponibilitatea creditului şi
condiţiile de obţinere a acesteia
 indicatorii lichidităţii actorilor nefinanciari: cuprind agregatele
monetare calculate atât la nivelul băncii centrale, băncilor comerciale,
cât şi la cel al celorlalte instituţii financiare şi de credit.
Agregatele monetare M1, M2, M3, L
 M1 - masa monetară propriu-zisă sau bază monetară: regrupează toate
mijloacele de plată sub forma monedei efective (bilete de bancă şi monedă
divizionară) şi a depunerilor în conturi curente nepurtătoare de dobânzi şi care
reprezintă partea cea mai activă a masei monetare sau lichiditatea primară
M1*V = P*Y
P = NIVELUL PRETURILOR
Y = VENITUL REAL
V = VITEZA DE CIRCULATIE A BANILOR

 M2 = M1 + micile depozite (< 100.000 $)

 M3 =M2 + marile depozite la termen (>100.000 $)
 L = M3 + titluri de trezorerie pe termen scurt+titluri de credit+obliga’iunile
caselor de economii+ accepte bancare
 Cererea de monedă

Cererea de monedă exprimă cantitatea de monedă necesară şi justificată de

nevoile şi proporţiile economiei .
Forme de manifestare:
 cererea tranzacţională:
 cererea de precauţie:
 cererea de speculaţie:

Cererea de bani : Mc = P*T / V

unde: M = masa monetară
V = viteza de circulaţia a banilor
P = nivelul preturilor
T = volumul tranzacţiilor
 Oferta de monedă
Banca Centrală oferă şi crează monedă sa prin:
 împrumuturi acordate tezaurului prin achiziţionarea de bonuri de tezaur;
 atragerea de capitaluri din exterior în valute şi devize străine prin intervenţii pe
piaţa schimburilor valutare şi punerea în contrapartidă pe piaţă a monedei
centrale;
 achiziţionarea de pe piaţă a unor creanţe ale agenţilor economici;
 împrumuturi pe care le acordă băncilor comerciale sub forma rescontului sau
primirea în pensiune a efectelor reprezentative ale creanţelor;

Mm=D/R=1/r
Mm=multiplicator monetar
D= depozit la vedere
R=rezervele obligatorii
r=rata rezervelor.
 Echilibrul pieţei monetare
Echilibrul se realizează atunci când cererea este egală cu oferta de
monedă. Este un echilibru dinamic influenţat de mai mulţi factori între
care rata dobânzii este determinant. Om1
i i Om2
Om E1
E2 E2
E1
Cm1 Cm2 Cm
Modificarea echilibrului monetar ca Mm
Modificarea echilibrului monetar ca Mm
urmare a creşterii cererii urmare a creşterii ofertei
I% Om

E-echilibru monetar
Cm

Mm
Cap. IV: Creditul şi dobânda în condiţiile
economiei de piaţă

4.1 Conţinutul şi trăsăturile creditului

4.2 Formele creditului
4.2.1 Creditul comercial
4.2.2 Creditul bancar
4.2.3 Creditul obligatar
4.2.4 Creditul ipotecar
4.2.5 Creditul de consum
4.3 Titlurile de credit
4.4 Funcţiile creditului. Riscurile creditării
4.5 Dobânda şi scontul
Clasificarea
creditelor
1. După persoana creditorului:
 credite comerciale
 credite bancare
3. După durata creditului:
 credite pe termen scurt, până la 1 an;
 credite obligatare
 credite pe termen mediu, de la 1 an la 5
 credite ipotecare
ani;
 credite de consum  credite pe termen lung, de la 5 la 25, 30,
50 ani;
2. După obiectul creditului:
 credite pentru producţie
4. După calitatea creditelor:
 credite pentru investiţii
 performante;
 credite pentru comerţ
 neperformante.
Elementele constitutive ale
creditului
 Esenţa raportului de credit se dezvăluie prin
analiza elementelor constitutive ale creditului,
care sunt următoarele:
 1. subiectele raportului de credit - creditorul şi
debitorul;
 2. promisiunea de rambursare;
 3. termenul de rambursare - scadenţa;
 4. dobânda;
 5. tranzacţia sau acordarea creditului;
 6. consemnarea şi transferabilitatea.
Formele creditului
 Creditul juvenil – camataresc
 Creditul comercial
 Creditul bancar
Va = VN - S, în care :
Va - valoarea actuală,
VN - valoarea nominală,
S - scontul (dobânda).

 Creditul obligatar
 Creditul ipotecar
 Creditul de consum
 Titlurile de credit

Caracteristici esenţiale: Clasificare:

 Grupa I: Titluri care dau drepturi în bani:
 caracterul necesar al -cambia, biletul la ordin, cecul,
înscrisului; obligaţiunile, bonurile de casă, bonurile de
tezaur, cărţile de credit;
 Grupa II: Titlurile care au valoare de monedă
 caracterul literal,
liberatorie emise de bănci, cu drept de monopol
titlurile devin acte prin
în acest sens:
ele însele;
- bancnotele sau biletele de bancă
 Grupa III: Titluri care conferă drepturi asupra
 caracterul autonom,
unor mărfuri:
titlul de credit atribuie
dreptul posesorului. - warantul, certificatul de depozit,
scrisoarea de trăsătură, conosament;
 Grupa IV: Titluri cu drepturi personale:
– acţiuni, titluri de participare.
Funcţiile creditului. Riscurile creditării

Funcţii:
a. Funcţia de mobilizare a disponibilităţilor băneşti şi de
redistribuire a acestora;
b. Funcţia de emisiune a creditului;
c. Funcţia de reflectare şi stimulare a eficienţei activităţii
agenţilor economici.
Limitarea riscului de creditare prin:
 garanţii personale: cauţiunea, girul, avalul;
 garanţii reale: dreptul de reţinere, gajul, ipoteca, privilegiu
Noţiuni: asimetrie de informaţii, selecţie adversă, hazard
moral.
 Dobânda şi scontul

 Dobânda este preţul banilor, remunerarea pe care cel care dă cu

împrumut o primeşte pentru capitalul împrumutat.
 Nivelul dobânzii, mărimea sa, sunt influenţate de mai mulţi factori
dintre care cei mai semnificativi sunt:
- productivitatea capitalului;
- lichiditatea;
- riscul rambursării;
- raportul dintre cererea şi oferta de credite.
Rr (rata reală a dobânzii) = [1+ Rn(dobânzii nominale) / 1+ Ri (inflaţiei)] - 1

Dobânda D = C x r x t
360x100 Capital valorificat: Cv = C + D
C = capital investit C = capital împrumutat
r = rata dobânzii D = dobânda
t = timpul în zile
 Scontul

 Scontarea este operaţiunea prin care efectele comerciale se transformă

în lichiditate prin vinderea acestora către o bancă sau o instituţie
specializată. Prin această operaţiune un credit comercial se transformă
în credit bancar. Scontul este o formă particulară a dobânzii legată de
operaţiunile cu înscrisuri cambiale şi se calculează după formula:

Scontul S = V x T x R / 12(360) x 100

S = scontul
V = valoarea nominală a titlului de credit
T = timpul de scontare până la scadenţă exprimat în luni sau zile
R = procentul dobânzii sau taxa scontului
Cap. V Băncile şi operaţiunile bancare

5.1 Originea şi motivele funcţionării băncilor

5.2 Băncile de emisiune şi funcţiile lor
5.3 Băncile comerciale şi tipurile de operaţiuni ce le
prestează
5.4 Băncile şi instituţiile de credit specializate
5.5 Particularităţile sistemelor bancare contemporane
5.6 Sistemul bancar românesc.
 5.1 Originea şi motivele funcţionării băncilor

Băncile îşi au originea încă în antichitate la greci, egipteni, romani, mai

apoi în statele oraşe din Italia, în Olanda, Spania, Germania, Anglia,
etc. Precursorii comerţului de bancă au fost zarafii, trapeziţii în Grecia
antică, argentarii la români, fiind primii care au atras şi împrumutat
bani contra dobândă.
Apariţia şi funcţionarea băncilor este strâns legată de dezvoltarea
producţiei şi schimbului de mărfuri şi produse. Băncile au apărut ca o
necesitate a susţinerii şi dezvoltării acestor activităţi, de aceea ele au
apărut mai întâi în cele mai puternice centre comerciale şi maritime:
Veneţia - 1171, Barcelona-1341, Milano-1593, Amsterdan-1609,
Hamburg-1619, Stochholm-1650, etc.
Banca este un intermediar financiar care colectează (cumpără)
disponibilităţile băneşti sub forma depozitelor şi le vinde sub forma
creditelor sau plasamentelor, plătind şi încasând dobândă (preţul
banilor).
5.2 Băncile de emisiune şi funcţiile lor
În funcţie de natura activităţii, băncile se structurează în:
 bănci de emisiune, sau centrale
 bănci comerciale sau de depozit
 bănci de afaceri
 bănci specializate şi organisme de credit nebancare.
Băncile de emisiune sunt acele bănci investite de puterea statală cu
monopolul emisiunii, punerii şi retragerii din circulaţie a monedei. În
economia de piaţă bancară de emisiune numită şi banca centrală
înmdeplineşte următoarele funcţii:
 funcţia de emisiune monetară
 funcţia de creditare
 funcţia de bancă a băncilor
 funcţia de bancă a statului
 funcţia de gestionare a rezervelor valutare.
 5.3 Băncile comerciale şi tipurile de
operaţiuni ce le prestează
Băncile comerciale sau de depozit sunt cele care efectuează
toate tipurile de operaţiuni bancare. Operaţiunile de bază
ale băncilor comerciale sunt reprezentate de atragerea şi
constituirea de depozite şi acordarea pe baza acestora de
credite agenţilor economici.Operaţiunile bancare sunt de
trei tipuri:
1. Operaţiuni pasive- generează costuri prin:
 formarea capitalului propriu;
 atragerea depozitelor;
 refinanţarea sau rescontul.
. Operaţiunile active-aduc venituri băncii prin:
 creditarea agenţilor economici;
 creditarea persoanelor fizice;
 plasamente în diferite activităţi.
3. Operaţiunile comerciale şi de comision
constau în tranzacţii cu bunuri imobiliare
(atunci când se execută garanţii) operaţiuni
de mandat, şi operaţiuni executate pentru
comision( plasarea de valori mobiliare,
unităţi de fond, etc.)
5.4 Băncile şi operaţiuni de credit specializate

Băncile şi instituţii de credit specializate sunt:

case de economii şi împrumuturi;
 bănci mutuale de economii;
 uniuni de credit;
bănci ipotecare;
bănci agricole;
bănci de comerţ exterior;
băncile de investiţii;
societăţi de asigurări;
companii financiare;
fondurile de pensii;
bănci mutuale şi fondurile mutuale de economii;
fondurile cu capital de risc(Venture Capital)
 5.4.1 Lichiditatea bancară

Lichiditatea bancară este capacitatea băncilor de a asigura

în orice moment restituirea la cerere a depozitelor şi
efectuarea plăţilor dispuse de clienţi;

Măsuri de susţinere a stării de lichiditate:

 finanţarea băncilor de către stat;
 introducerea sistemelor de asigurare şi garantare a
depozitelor bancare;
 stabilirea obligaţiilor pentru bănci de a respecta anumiţi
coeficienţi de lichiditate.
 5.5 Particularităţile sistemelor bancare
contemporane

 Universalizarea și internaționalizarea activităţii

băncilor;
 Dezetatizarea şi liberalizarea băncilor;
 Informatizarea tehnicilor şi activităţilor bancare
 Modificarea structurii bilanțurilor bancare
 Creșterea riscului în activitatea bancară
 Rereglementarea bancară
 5.6 Sistemul bancar românesc

Două nivele:
Băncile comerciale şi alte instituţii de credit

Banca Naţională

În România operează:
•28 bănci comerciale
•8 sucursale ale băncilor străine
•41 cooperative de credit
•Capitalul străin detine 90,2 % din active
•Capitalul austriac este de 33,3%, cel francez de 13,5% iar
cel grecesc de 10,6%
 Pieţele financiare
Piaţă monetară, valutară, de capital

6.1 Piaţa monetară, definire, evoluţie

6.2 Piaţa interbancară şi operaţiunile ei
6.3 Rolul băncii de emisiune în cadrul pieţei interbancare
6.4 Instrumentele pieţei monetare
6.5 Piaţa monetară în România
6.6 Piaţa valutară-organizare şi funcţionare
6.7 Participanţi, active negociate pe piaţa valutară
6.8 Piaţa valutară în România
6.9 Piaţa de capital caracteristici generale
6.1 Piaţa monetară, definire, evoluţie

Piaţa monetară reprezintă ansamblul principiilor, regulilor,

reglementărilor mecanismelor şi instituţiilor în care se
desfăşoară zilnic tranzacţiile cu active monetare pe termen
scurt.
Piaţa monetară are două componente:
 piaţa monetară interbencară accesibilă numai băncilor
 piaţa monetară a titlurilor pe termen scurt deschisă tuturor
agenţilor economici.
6.2 Piaţa interbancară şi operaţiunile ei

Operaţiunile pieţei interbancare se desfăşoară între

 ofertanţii de credite-băncile cu solduri creditoare la banca
centrală şi
 solicitanţii de credite-băncile cu solduri debitoare la
banca centrală la finele fiecărei zile bancare.

1.Instrumentele
2. Tehnicile
3. Duratele
4. Ratele dobânzii
Instrumentele pietei interbancare

 Numerararul,
 Depozitele bancare
 bonuri de tezaur, emise de catre stat, prin intermediul bancilor
 bilete la ordin negociabile, emise de catre banci, corporatii, companii
financiare pentru a obtine finantare pe termen scurt
 certificate de depozit, creante emise de catre banci
 eurovalute sau eurodolari, sunt depozite constituite de catre un
nerezident, la banci dintr-o tara
 aranjamente de rascumparare, sunt contracte de vanzare a unui activ
financiar
 împrumuturi interbancare, acordate reciproc de catre banci
 acepte bancare, reprezinta cambii(efecte de comert), trasa sau
acceptata de catre o banca
 imprumuturi la Banca centrala, realizate de catre banci
Tehnicile

 Tehnicile de transfer utilizate sunt urmatoarele:

 operatiunile in alb ;
 cumparari si vanzari ferme de instrumente
contra moneda;
 cedarea temporara (pensiunea) a instrumentelor
contra moneda virata in cont;
 vanzari de titluri cu rascumpararea ulterioara a
titlului et
 Rolul băncii de emisiune în cadrul pieţei
interbancare

 În derularea operaţiunilor pe piaţa monetară, banca de

emisiune are un rol regulator.

 Banca de emisiune intervine pe piaţa monetară în mod

diferit:
1. Prin stabilirea nivelului de dobânzi, volumul negocierilor
variază în funcţie de această mărime;(Franţa)
2. Prin stabilirea nivelului creditului pe acre îl acordă zilnic,
cererea şi oferta adaptându-sea cestui plafon, prin
determinarea nivelului dobânzii.(Anglia, SUA)
 6.5 Piaţa monetară în România

Tehnicile de realizare a operaţiunilor pe piaţa interbancară

sunt:
 cesiunea fermă
 pensiunea
 vânzarea-răscumpărarea de titluri(repo)
 swap-ul ratei dobânzii
Operaţiunile pieţei monetare în România se derulează numai între bănci şi
numai cu un număr restrâns de instrumente, depozite , titluri de stat.
Banca Naţională a României are un rol important pe piaţa monetară pe
care îşi realizează operaţiunile de open market cumpărări şi vânzări
repo de active eligibile în scopul absorţiei, respectiv, injecţiei de
lichiditate pe/de pe piaţă.
 6.6 Piaţa valutară

Piaţa valutară reprezintă totalitatea relaţiilor, mecanismelor

normelor, cutumelor, instituţiilor şi participanţilor care
generează, reglementează şi efectuează operaţiunile de
cumpărări şi vânzări de valute şi devize.

Piaţa valutară este

organizată ca

1. piaţă valutară la vedere

2. piaţă valutară la termen
6.7 Participanţi, active negociate pe piaţa
valutară

Participanţii pe piaţa valutară sunt:

 băncile, instituţiile financiare, filialele financiare ale
grupurilor industriale;
 clientela privată, formată din firme şi persoane fizice;
 firmele de brokeraj;
Activele tranzacţionate pe piaţa valutară sunt:
 depozitele
 devizele
 numerarul
6.8 Piaţa valutară în România

Piaţa valutară în România este structurată pe două

componente:
1. Piaţa valutară interbancară rezervată băncilor
2. Piaţa valutară rezervată populaţiei

BNR are următoarele atribuţii:

a. reglementează şi supraveghează piaţa valutară;
b. autorizează şi supraveghează intermediarii pieţei valutare;
c. comunică zilnic, spre publicare, lista cursurilor pieţei
valutare.
6.8 Piaţa de capital

Piaţa de capital este piaţa activelor financiare pe termen

mediu şi lung (obligaţiuni, acţiuni).Are două componente:
 piaţa primară
 piaţa secundară
După modul în care sunt create titlurile financiare se împart în
trei categorii:
 titluri private
 titluri derivate
 produse sintetice
 Bursa de valori şi operaţii la bursă

După modalitatea în care are loc realizarea

contractelor încheiate se disting trei tipuri de
operaţiuni:

1. Operaţiuni la vedere
2. Operaţiuni la termen
3. Operaţiuni la termen condiţionat
Cap. VII Echilibrul monetar şi inflaţia

7.1 Echilibrul monetar, concept, trăsături

7.2 Inflaţia, concept, trăsături, factori, cauze
7.3 Evoluţiile procesului inflaţionist
7.4 Consecinţele economico-sociale ale inflaţiei
7.5 Politicile de combatere a inflaţiei
 Echilibrul monetar şi inflaţia

Echilibrul monetar se defineşte ca acea stare în care se

realizează în economie egalitatea dintre cererea de bani şi
oferta de bani.Acest echilibru se realizează într-o continuă
dinamică, funcţie de evoluţia proceselor economico-
monetare şi financiare.
Teoria economică abordează modalităţile de atingere a
echilibrului monetar în cadrul a două curente de gândire:
 curentul Keynesist
 curentul monetarist
Inflaţia concept, trăsături, factori, cauze

Inflaţia este un proces complex care se manifestă prin

creşterea cumulativă şi autoîntreţinută a preţurilor în
economie.
Inflaţia are o serie de trăsături dintre care sunt considerate ca
fiind semnificative următoarele:
 suprasaturarea arterelor circulaţiei cu semne băneşti
nesemnificative;
 creşterea preţurilor şi tarifelor şi deprecierea banilor ca o
manifestare pregnantă a inflaţiei;
 redistribuirea venitului naţional ca urmare a disparităţilor
în evoluţia preţurilor şi veniturilor;
Inflaţia concept, trăsături, factori, cauze

Cauze ale inflaţiei sunt considerate următoarele:

 excesul de bani în circulaţie-inflaţia prin bani;
 excesul de cerere de bunuri şi servicii-inflaţia prin cerere,
 insuficienţa ofertei-inflaţia prin ofertă;
 abundenţa creditului-inflaţia prin credit;
 creşterea preţurilor factorilor de producţie peste
productivitatea lor-inflaţia prin costuri;
 rigiditatea structurală a mecanismelor economice-inflaţia
structurală.
Consecinţe economico-sociale ale inflaţiei

Consecinţe economice:
 slăbirea capacităţii concurenţiale a firmelor naţionale;
 accentuarea şi extinderea şomajului;
 favorizarea şi accentuarea procesului investiţional;
 avantajarea debitorilor;
 favorizarea creşterii profiturilor.
Consecinţe sociale:
 accentuarea decalajelor economice dintre cei săraci şi cei
bogaţi, sărăcirea accentuată a celor cu venituri fixe.
Politici de combatere a inflaţiei
1. Politicile monetare care utilizează ca instrumente antiinflaţioniste:
 taxa scontului sau dobânda de politica monetara
 operaţiunile de open market
 rezervele minime obligatorii
 reglementarea bancară,
 tintirea directa a inflatiei
2.Politicile financiare
 controlul deficitului bugetar
 promovarea unui regim de austeritate bugetară
 angajarea de împrumuturi publice
 angajarea de credite externe
 sporirea impozitelor şi taxelor
3.Politicile de control asupra producţiei, salariilor şi preţurilor: constau în
orientarea ofertei, îngheţarea preţurilor şi a salariilor, indexarea
salariilor.
Tintirea directa a inflatiei
 coborârea ratei anuale a inflaţiei sub nivelul de 10 la sută;
 acumularea unui câştig de credibilitate de către banca centrală şi consolidarea
acestuia;
 întărirea independenţei de jure (prin intrarea în vigoare la 30 iulie 2004 a noului
Statut al BNR) şi de facto a BNR;
 restrângerea dominanţei fiscale, derularea procesului de consolidare fiscală şi
ameliorarea coordonării dintre politica fiscală şi cea monetară;
 relativa flexibilizare a cursului de schimb al leului şi reducerea gradului de vulnerabilitate a
economiei la fluctuaţiile acestei variabile;
 însănătoşirea şi întărirea sistemului bancar şi relativa creştere a intermedierii bancare;
 sporirea transparenţei şi a responsabilităţii băncii centrale, precum şi a ariei şi intensităţii
comunicării BNR cu publicul şi pieţele financiare, inclusiv în ceea ce priveşte aspectele
legate de noua strategie de politică monetară şi de pregătirea adoptării ei;
 conturarea mai clară a comportamentelor macroeconomice şi a mecanismelor de
funcţionare a economiei necesară identificării şi creşterii eficacităţii canalelor de transmisie
monetară.
 Mecanismul de transmisie a politicii monetare
 Mecanismul de transmisie a politicii monetare reprezintă
totalitatea canalelor prin care banca centrală, utilizând
un set variat de instrumente de politică monetară poate
influenţa dinamica cererii agregate şi a preţurilor din
economie.
 Canale de transmitere a politicii monetare:
• canalul ratelor dobânzilor practicate de instituţiile
financiare;
• canalul creditului;
• canalul cursului de schimb;
• canalul efectelor de avuţie şi bilanţ;
• canalul anticipaţiilor agenţilor economici privind
inflaţia.
Mecanismul de transmitere
Instrumentele politicii monetare

 Operatiunile de piata monetara; open

market) – dobanda de politica monetara
 Facilitatile permanente acordate
institutiilor de credit;
 Rezervele minime obligatorii;
 Politici nonstandard
Relaxarea cantitativa;
Program de rascumparare
•The Federal Reserve has a
variety of policy tools that it uses
in order to implement monetary
policy.Open Market Operations
•Discount Rate
•Reserve Requirements
•Interest on Required Reserve
Balances and Excess Balances
•Overnight Reverse Repurchase
Agreement Facility
•Term Deposit Facility
•Expired Policy Tools