Contabilitatea

mărfurilor în unitățile
alimentației publice
CEBAN CRISTINA
Alimentaţia publică reprezintă
producerea şi comercializarea
produselor proprii, precum şi procurate
în scopul revînzării prin intermediul
reţelei proprii de desfaceri: laboratoare
şi magazinele de patiserie şi cofetărie,
bufete, cantine, baruri, cafenele,
restaurante. Aceasta constituie o formă
specifică a comerţului, fiind organizată
ca un sector distinct şi cu obiective
distincte.
La unităţile de alimentaţie publică, ca şi la alte întreprinderi la organizarea
evindenţei stocurilor de mărfuri şi produse se ţine cont de succesiunea paşilor unui
ciclu, numit ciclul contabil, care constă din următoarele etape:

evaluarea şi recunoaşterea mărfurilor şi

produselor în unităţi;

reflectarea informaţiilor privind procurarea întocmirea documentelor primare şi

mărfurilor, evidenţa acestora la depozit şi centralizatoare, privind procurarea mărfurilor,
vînzarea lor, în conturi contabile; formarea preţurilor, vănzarea produselor;

întocmirea registrelor la conturile de mărfuri inventarierea mărfurilor aflate la

şi produse în unităţi; depozit precum şi în gestiunea altor
persoane responabile
 Unităţile de alimentaţie publică
achiziţionează mărfurile de la

diferiţi furnizori
de la unităţile de comerţ cu
(întreprinderi
amănuntul (magazine) sau
producătoare, unităţi de
persoane fizice
comerţ cu ridicata),
 Transmiterea materiei prime şi
produselor din depozit către secţia de
producţie se documentează prin materiale”

sau în baza „Bonului de consum

Fişa limită de ridicare a valorilor
Stocurile de mărfuri pot fi evaluate în
următoarele momente reprezentative ale
perioadei de gestiune:

la intrarea în patrimoniu ( în întreprindere);

la ieşirea (trecerea în consum, vînzarea) din patrimoniu;
la inventariere;
la data întocmirii
rapoartelor financiare.
Regula generală de evaluare şi înregistrare a stocurilor de
mărfuri şi produse este evaluarea la costul de intrare care poate
fi: pentru bunurile obţinute din
producţie proprie – costul
efectiv al consumurilor de
pentru bunurile achiziţionate
producţie care cuprinde
de la terţi – valoarea de
consumurile materiale directe,
cumpărare plus cheltuielile
consumurile directe privind
privind achiziţionarea;
retribuirea muncii, precum şi
consumurile indirecte de
producţie;

în cazul schimbului stocurilor

în procesul operaţiunilor
comerciale între părţile
indempendente – valoarea
venală a bunurilor primite sau
predate în procesul
schimbului;
pentru stocurile aduse ca aport
la capital obţinute cu titlu
gratuit sau prin donaţie –
valoarea de utilitate.
Mărfurile cumpărate – la costul de intrare, care constă
din următoarele elemente:

preţul de
cumpărare;

chletuieli acesorii
de achiziţionare

taxe vamale –
pentru mărfurile
importate
la costul efectiv, format
Produsele sînt evaluate
consumuri directe de
materiale;

-consumuri directe

din:
privind retribuirea
muncii;

-consumuri indirecte
de producţie.
Conform politicilor contabile, în funcţie de specificul activităţii,
pentru evaluarea stocurilor în cursul perioadei de gestiune
entitatea poate utiliza una din următoarele metode:

1) metoda 2) metoda
costului preţului cu
standard; amănuntul.
Stocurile se evaluează la valoarea realizabilă netă dacă
aceasta este mai mică decît valoarea contabilă a lor,
adică în cazul:

1) deteriorării sau 2) învechirii morale

degradării parţiale a parţiale sau totale a
stocurilor; stocurilor;

4) majorării
3) reducerii preţului eventualelor
de vînzare a cheltuieli aferente
stocurilor; finalizării şi vînzării
stocurilor etc.
Pentru contabilizarea operaţiunilor privind existenţa şi
circulaţia mărfurilor se folosesc anumite subconturi ale
contului sintetic 217 „Mărfuri”.
Conform Planului de conturi contabile al activităţii
economic-financiare a întreprinderilor, contul 217 "Mărfuri"
este destinat generalizării informaţiei privind existenţa şi
mişcarea mărfurilor în depozitele întreprinderii, bazele
angro, magazine. Este un cont de activ. În debitul acestui
cont se înregistrează valoarea de intrare a mărfurilor
procurate de la furnizori, iar în credit -ieşirea lor din
gestiune prin expediere şi vînzare. Soldul acestui cont este
debitor şi reprezintă existenţa mărfurilor la finele
perioadei de gestiune în magazine, în depozite, bazele
angro.
În conformitate cu Regulamentul
privind inventarierea, nr.60 din
29.05.2012 / Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.166-169/953
din 10.08.2012, persoanele juridice,
indiferent de tipul de proprietate şi
forma juridică de organizare, sînt
obligate să efectueze inventarierea
generală a patrimoniului cel puţin o
dată pe an, de regulă, la sfîrşitul
anului, cu ocazia încheierii
exerciţiului financiar.
 În conformitate cu SNC 2 „ Stocuri de mărfuri şi
materiale”, pentru calculul preţului de achiziţie a unei
unităţi marfare este necesar de a acumula la valoarea
contractuală totalitatea cheltuielilor suportate la
aprovizionarea cu mărfuri.
Preţurile cu amănuntul în alimentaţia publică
au unele particularităţi în raport cu alte subdiviziuni
ale comerţului cu influenţe însemnate asupra
contabilităţii. Modul de formare a preţurilor în
unităţile de alimentaţie publică este reglementat
de Instrucţiunea privind formarea preţurilor la
întreprinderile de alimentaţie publică ale tuturor
agenţilor economici din Republica Moldova, nr. 12
din 1996 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.
12 din 06.04.1996), precum şi de prevederile art.a
Hotărîrii Guvernului nr.102 din .11.2007.Formarea
prețurilor în alimentația publică constă în calcularea
prețurilor de vînzare la produsele fabricație proprie și
mărfurile cumpărate.
Potrivit Regulamentului de clasificare a unităţilor de alimentaţie publică pe
categorii (anexa nr.3 la H G nr. 1209), în funcţie de nivelul de servire a clienţilor,
unităţile alimentaţiei publice se clasifică în cinci categorii:

III
II
I

superioară
lux
Laboratoarele de cofetarie şi patiserie – produc diferite produse de c
ulinarie(torte, prajituri, biscuiti).

Caracteristic pentru aceste laboratoare este

combinarea procesului de producţie a mărfurilor cu Principalile conturi utilizate sunt:
cel de vânzare. Din aceasta particularitate reiese şi
sistemul de conturi utilizat în laboratoarele de
217.1 – mărfuri la
cofetarie şi patiserie. depozite;

217.2– mărfuri în
bufete;

811 – activitatea de
baza sau un subcont al
contului 217

821 – adaosul
comercial

611, 534.2, 241, 221,

711, 242 ... – Conturile
specifice vânzării;
Produsele fabricate în laboratoarele de cofetarie şi
patiserie pot fi :

• Dt 711 • Dt 217.1
Ct 811 Ct 811

b) Eliberarea
gestiunii de
1 – transmise
produsele
la depozit :
fabricate şi
vândute:

• a) Incasarea
banilor,
crearea 3 – vândute 2-transmise
diferitor spre vânzare
creantei cumpărători: în bufete:
cumpărătorul • Dt 217.2
ui:
• Dt 241, 221
Ct 811
• Ct 611
• Ct 534.2
Adaosul comercial pentru produsele fabricate (de alimentaţie publică şi comercial) se înregistrează:
Dt 811 Ct 821
Materiile prime eliberate în producţie se înregistrează la fel ca şi la laboratoare de cofetarie şi patiserie:
Dt 811 Ct 217.1
Produsele fabricate în bucatarii pot fi vândute:
1 – în aceiasi unitate:
Incasarea sumelor din vânzare:
Dt 241
Ct 611
Ct 534.2
Costul produselor vândute prin bucatarie (scoaterea produselor din gestiunea bucatariilor):
Dt 711 Ct 811
2 – cumpărătorilor externi:
Formarea creantelor cumpărătorilor:
Dt 221
Ct 611
Ct 534.2
Costul produselor vândute:
Dt 711 Dt 711
Ct 811 sau Ct 217 în cazul când produsele au fost anterior inregistrate ca mărfuri prin
formula contabila : Dt 217 Ct 811
Pentru astfel de unităţi sunt specifice vânzari prin abonamente – ce în cazul achitării lor în
prealabil se înregistrează astfel:
Dt 241, 242
Ct 523
Ulterior, la folosirea acestor abonamente pentru achitări produsele cumpărătorilor în
contabilitate se înregistrează:
Dt 523
Ct 611
Ct 534.2
Tot pentru aceste unităţi este caracteristic când se vind produsele lucratorilor proprii,
achitarea fiind retinerea din salariul muncitorilor:
Dt 531 Ct 611
Concluzii

In opinia mea,pot mentiona că oricare ar fi domeniul de activitate economică desfăşurat, o condiţie

primordială este ţinerea evidenţei contabile clară, în conformitate cu toate normele legislative în
vigoare. În acest mod, datorită contabilităţii întreprinderii se reflectă operativ, précis şi în complexitate
procesele şi fenomenele economice ce apar, se furnizează informaţii privind structura şi dinamica
patrimoniului, prin aceasta, contabilitaea îndeplinindu-şi rolul de instrument de cunoaştere a realităţii
din întreprindere, se verifică cu ajutorul datelor contabile a existenţei şi mişcării patrimoniului
întreprinderii şi totodată se relizează funcţia pervizională a contabilităţii. Datorită informaţiilor
acordate de către contabilitate pot fi luate decizii de către diferiţi utilizatori, şi se fac planuri de afaceri,
bugete de venituri şi cheltuieli pentru viitor.