Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Esofagul, o parte a
tractului
gastrointestinal,
prezintă un organ
tubular, de formă
cilindrică cu o lungime
ce variază între 25-30 cm
(în funcție de tipul
constituțional) cu
grosimea 3-4 mm
Fig. Nr.1
Drenajul venos:
- Segmentul superior
în vena cavă
superioară prin
intermediul venelor
tiroidiene inferioare
- Segmentul mijlociu
prin intermediul
venelor intercostale
drepte – în vena
Azygos, iar ale celor
stângi – în sistemul
Hemiazygos
Fiziologie
Funcția de bază a esofagului constă în transportarea
alimentelor din faringe spre stomac. Într-o diurnă omul
efectuează circa 600 acte de deglutiție:
- 200 în timpul alimentației
- 50 în timpul somnului
- 350 – acte involuntare efectuate pe parcursul zilei
Deglutiția – conștientă se prezintă printr-o reacție
neuromusculară cu includerea componentelor voluntar și
involuntar care se petrece în 2 faze:
- faza bucală
- faza faringiană
Centrul de glutițe se află în bulb
În procesul de trecere a bolului alimentar se constată
următoarele etape:
1. orală
2. oral-propulsivă
3. faringiană (transferul bolului din faringe în esofag)
4. esofagiană (evacuarea bolului din esofag în stomac)
Din momentul în care bolul alimentar trece de sfincterul
esofagian superior începe peristaltica esofagului.
Transportarea alimentelor prin esofag se datorează
undelor peristaltice
În funcție de densitatea și vilozitatea sa, bolul alimentar
parcurge esofagul în 3-15 sec. (2-3 sec. pentru apă)
UNDE PERISTALTICE
Undele peristaltice Undele peristaltice
primare secundare
(de deglutiție). (la iritarea mecanică a mucoase).
La oameni sănătoşi se Apar ca consecință a dilatării
răspândesc cu viteza de 2-6 esofagului de către bolul alimentar
cm/sec în treimea inferioară s esofagului
Unde terţiare
(de obicei lipsesc la persoanele sănătoase).
Mai frecvent apar la senili deseori sunt
asociate cu disfagia
Pentru menținerea funcției de barieră gastro-
esofagiană un rol important îi revine SEI
(sfincterul esofagian inferior) și pediculului drept
al diafragmei, contracția cărora împiedică
refluxul gastroesofagian
HORMONII
1. VIP (peptidul
1. Gastrina
intestinal vasoactiv)
2. Motilina
2. Glucagonul
3. Histamina
3. Progesteronul
4. Serotonina
4. Secretina
5. Enkefalinele
6. Somatostatina
Măresc
presiunea SEI Diminuează
presiunea SEI
FACTORII CE INFLUENŢEAZĂ TONICITATEA SEI
PRODUSE ALIMENTARE
Grăsimile
1. Alimentaţia proteică Ciocolata
2. Carnea Citrice
Roşiile
3. Foamea
Menta
Ceai
Cafea
Măresc Alcool
presiunea SEI Alimente picante
A B C D
Clasificarea manifestărilor BRGE
[The Montreal definition and classification of gastroesophageal reflux
disease: A global evidence-based consensus, 2006]
OBIECTIVELE TERAPEUTICE:
Durata bolii
Hernie hiatală
Simptome extraesofagiene
Complianţa la tratament scăzută
Optimizarea tratamentului în caz de răspuns
insuficient la terapia standard
Optimizarea tratamentului antisecretor Variante de tratamente
antireflux adiţionale
Verificarea dacă IPP se administrează corect Prokinetice adiţional
(cu 30-60 min înainte de dejun) tratamentului cu IPP
În caz de persistență a simptomelor
nocturne: Inhibitorii relaxărilor
o Dublarea dozei de IPP (suplimentare cu tranzitorii ale SEI*
doza de seară) sau (IRTSEI) - baclofen
o Suplimentare cu H2-histaminolitice
(doza de seară) Chirurgie antireflux
Schimbarea preparatului IPP (preparate noi
(omeprazol sodium bicarbonat)* și
(dexlansoprazol)* pot oferi flexibilitate în
regimul de administrare)
Notă: *Ppreparatele menţionate nu sunt înregistrate în Nomenclatorul de Stat al
Medicamentelor din Republica Moldova. Administrarea lor se permite în cazurile de
necesitate a optimizării tratamentului la pacienţii refractari.
Grupurile de preparate folosite în BRGE –
descrierea şi comparaţia eficacităţii
IPP – eficacitate superioară (83% răspuns clinic şi 78% endoscopic în 4-8
săpt) vs H2-blocanții, în plus, sunt superiori în menţinerea remisiunii la 12
luni.
C. Lipsa refluxului.
Pacienții refractari fără reflux obiectivizat, dar cu persistența
pirozisului, pot fi clasificați ca ”pirozis funcțional”
Pacienții cu simptome estraesofagiene (astm, tuse, laringită) vor
necesita examinări suplimentare pentru etiologii non-BRGE (ORL,
pulmonare, alergologice)
Tratament de menținere:
Indicații:
Persistența simptomelor după finisarea curei cu IPP
Prezența complicațiilor, inclusiv EB
De tip hipomotilitate
• Hipotonia şi atonia esofagului După localizare:
• Insuficienţa cardiei •Ale sfincterului esofagian superior
(SES)
De tip hipermotilitate •Ale corpului esofagian
• Esofagospasm •Ale sfincterului esofagia inferior
• Segmentar (SEI)
• Difuz
• Cardiospasm
• Achalazia
ACHALAZIA CARDIEI (AC)
Tablou clinic:
• Disfagia – cel mai precoce şi constant simptom. Particularităţile disfagiei în
achalazie:
• apare la 2-4 sec. după deglutiţie, dereglat pasajul alimentelor solide şi
lichide, retenţia alimentelor se percepe retrosternal.
• Regurgitaţii
• Durere, senzaţie de presiune retrosternal, poate iradia în zona interscapulară,
gât, mandibulă.
• Hipersalivaţie, eructaţii, simpaticotonie.
Stadializare:
• I st. – disfagie spastică intermitentă
• II st. – spasm SEI permanent, esofagul distal uşor dilatat
• III st. – SEI sclerozat, incapabil la deschidere completă, esofagul dilatat
• IV st. – complicaţii: stenoza cardiei, esofag dilatat, atonic, esofagite cu zone de
necroză, hemoragii, perforaţii, diverticuli, mediastinită, carcinom, compresia
n.vagus şi v.cave superioare, pneumonii prin aspiraţie, stări carenţiale.
ACHALAZIA CARDIEI (AC)
Diagnostic: