Sunteți pe pagina 1din 45

Declararea independenței Republicii Moldova

IONEL MARINA
La 26 martie 1989 au loc alegerile în Sovietul Suprem al
URSS. Din partea Moldovei deputaţi au devenit: I.
Druţă, Gr. Vieru, D. Matcovschi, M. Cimpoi, I. C.
Ciobanu, E. Doga, N. Dabija, I. Hadârcă, A. Grăjdieru şi
alţi militanţi pentru renaşterea naţională.
La 27 august 1989, în conformitate cu decizia prezidiului SS de a
desfăşura la locul de trai adunări populare pentru discutarea proiectelor de legi,
FPM organizează la Chişinau MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ, la care
participă între 500000– 800000 de cetăţeni ai Moldovei. Adunarea s-a pronunţat
în sprijinul legiferării proiectelor de legi propuse, pentru suveranitatea deplină a
Moldovei, pentru dreptul de iesire din componenţa URSS, restabilirea
simbolurilor naţionale, revenirea la glotonimul de „români”.
Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova a fost adoptată cu o anumită întârziere, abia
pe 27 august, după ce alte 8 republici s-au declarat independente în zilele imediat după puci,
inclusiv Ucraina şi Belarus, două republici care aveau o relaţie specială cu Rusia şi care, potrivit
unor proiecte, precum cel a lui Soljeniţân, ar fi trebuit să constituie nucleul unei noi Uniuni, pan-
slave de data asta.
Declarația de
Independență a
Republicii
Moldova
În stânga Nistrului continuă
grevele şi mitingurile zilnice de
protest contra decretării limbii
moldoveneşti în calitate de
unică limbă de stat.
La 31 august 1989 Sovietul Suprem al RSSM cu majoritate covârşitoare
adoptă legile de funcţionare a limbilor (din 341 deputati, contra au votat 43,
unul s-a abţinut). Din acest moment limba moldovenească (română) devine
unica limbă de stat a RSSM, iar limba rusă – limbă de comunicare interetnică.
Ulterior ziua de 31 august va deveni sărbătoare naţională oficială. În acea zi
memorabilă, în grevă totală sau parţială se aflau: la Tiraspol – 44 întreprinderi
de stat; Bender – 35; Chişinău – 31; Râbniţa – 25; Comrat – 18; Bălţi – 7;
Ceadîr-Lunga – 5.
În ciuda părerilor răspândite de propaganda separatistă, alegerile parlamentare din 1990 nu au fost
câştigate de Frontul Popular. Deputaţilor FPM le-au revenit doar 94 din cele 380 de locuri ale Sovietului
Suprem al RSSM, adică mai puţin de 25%. Dar tocmai acest Soviet Suprem, care a devenit mai târziu
primul parlament al Moldovei independente, a adoptat hotărârile
revoluţionare ale anului 1990, hotărâri care au pregătit terenul pentru
proclamarea independenţei politice a Republicii. În favoarea acestor hotărâri au
votat nu doar deputaţii Frontului Popular al Moldovei, ci şi majoritatea
celorlalţi deputaţi din parlament, cu excepția reprezentanţilor Interfrontului,
nucleul cărora îl constituiau reprezentanţii Transnistriei
Președinții Republicii Moldova
NUME, PRENUME PERIOADA

1991 mai 23 – 1991 decembrie 8


Snegur Mircea
1991 decembrie 8 – 1996 decembrie 1

Lucinschi Petru 1996 decembrie 1 – 2001 aprilie 4


2001 aprilie 4 – 2005 aprilie 4
Voronin Vladimir
2005 aprilie 4 – 2009 septembrie 11
Ghimpu 2009 septembrie 11 – 2010 decembrie
Mihai (interimar) 28
Lupu Marian (interimar)2010 decembrie 28 – 2012 martie 23

Timofti Nicolae 2012 martie 23 – 2016 decembrie 23

Dodon Igor 2016 decembrie 23 - prezent


Politica externă a Republicii Moldova
MARINA IONEL
Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene este organul central de specialitate al administrației publice, abilitat să promoveze și să realizeze politica
externă a statului. Aparatul central al Ministerului, oficiile consulare, misiunile diplomatice, reprezentanțele și misiunile de pe lîngă organizațiile
internaționale, precum și personalul, care activează în cadrul acestora, constituie, în ansamblu, Serviciul diplomatic al Republicii Moldova.
PARLAMENTUL
HOTĂRÎRE Nr. 368
din 08.02.1995
pentru aprobarea Concepţiei politicii
externe a Republicii Moldova
În baza prevederilor Constituţiei, drept priorităţi în politica sa
externă Republica Moldova consideră:
• consolidarea independenţei şi suveranităţii ţării;
• asigurarea integrităţii teritoriale;
• afirmarea ţării în calitate de factor de stabilitate pe plan regional;
• contribuirea la promovarea reformelor social-economice necesare
PRIORITĂŢILE pentru tranziţia la economia de piaţă şi ridicarea bunăstării populaţiei;

POLITICII • edificarea statului de drept în care vor fi garantate şi aduse la


nivelul standardelor internaţionale drepturile şi libertăţile
EXTERNE fundamentale ale omului, precum şi ale persoanelor aparţinînd
minorităţilor naţionale.
Realizarea acestor priorităţi ce constituie esenţa politicii externe
a Republicii Moldova, va asigura în concordanţă cu interesele naţionale
majore, edificarea statului nostru în calitate de stat independent,
unitar şi indivizibil, care întreţine relaţii reciproc avantajoase cu toate
ţările lumii.
Respectînd cu stricteţe principiile şi normele dreptului internaţional recunoscute de comunitatea
internaţională, în conformitate cu Declaraţia asupra principiilor dreptului internaţional privind
relaţiile prieteneşti şi cooperarea între state, adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. la 24 octombrie 1970,
precum şi cu Declaraţia privind principiile care guvernează relaţiile reciproce dintre statele
participante la C.S.C.E. din Actul final al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, semnat la
Helsinki în 1975, Republica Moldova îşi realizează politica externă în baza următoarelor principii:
• nerecurgerea la forţă sau la ameninţarea cu forţa;
• reglementarea diferendelor internaţionale prin mijloace paşnice;
• neamestecul în treburile interne ale altor state;
• cooperarea internaţională;
• egalitatea în drepturi a popoarelor şi dreptul lor de a-şi hotărî singure soarta;
• egalitatea suverană a statelor;
PRINCIPIILE •


îndeplinirea cu bună-credinţă a obligaţiilor asumate;
inviolabilitatea frontierelor;
integritatea teritorială a statelor;
POLITICII • respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Republica Moldova promovează o politică de neutralitate permanentă, angajîndu-se să nu ia parte la


EXTERNE conflicte armate, la alianţe politice, militare sau economice care au ca scop pregătirea războiului, să nu
folosească teritoriul său pentru amplasarea bazelor militare străine, să nu deţină, să nu producă şi să nu
experimenteze arma nucleară.

Ţara noastră sprijină încheierea şi respectarea acordurilor în domeniul neprolefirării armei nucleare,
controlului asupra armamentului, susţine eforturile îndreptate spre dezarmare şi destingere a încordării.

În relaţiile cu alte state Republica Moldova nu acceptă politica


hegemonistă a dictatului, a constrîngerii politice şi economice, împărţirii sferelor de influenţă, considerînd
drepturi inalienabile ale fiecărui popor egalitatea suverană a statelor şi obţiunea liberă a căilor lor de
dezvoltare.
Relațiile cu Uniunea Europeană
Relațiile dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană au fost formal lansate odată cu
semnarea la Bruxelles în data de 28 noiembrie 1994 a Acordului de Cooperare și Parteneriat,
care a intrat în vigoare la 1 iulie 1998.
Acordul de Asociere RM-UE
Acordul de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi
Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte a
fost semnat la 27 iunie 2014 la Bruxelles, Belgia. Acordul a fost ratificat de Parlamentul RM pe 2
iulie 2014, iar de Parlamentul European pe 13 noiembrie 2014.

Acordul de Asociere RM-UE stabileşte un nou cadrul juridic pentru avansarea relaţiilor dintre RM
şi UE spre o treaptă calitativ superioară, cea a asocierii politice şi integrării economice cu UE.
Tratatul de
liber schimb
În noiembrie 2013, la Vilnius,
Republica Moldova a parafat cu
Uniunea Europeană un Tratat de
Asociere și un Tratat de Liber
Schimb, ca urmare produsele
moldovenești au căpătat acces
liber pe piața comunitară, iar din
28 aprilie 2014 cetățenii țării pot
circula fără vize în țările Schengen
și în țările care folosesc regimul
Schengen.
Relațiile cu Statele Unite ale Americii
Relațiile dintre Republica Moldova și Statele Unite ale Americii au fost formal lansate odată de
recunoaștere independenței Republicii Moldova de către SUA pe 25 decembrie 1991. De-a
lungul anilor, ambele state au dezvoltat relații politice și economice puternice. Cea mai mare
realizare s-a produs în anul 2010, cînd a fost semnat între părți acordul Millennium Challenge
Corporation, în valoare de 262 de milioane de dolari pe un termen de 5 ani.
Relațiile cu
NATO
Relațiile dintre Republica Moldova și
Alianța Nord-Atlantică au fost stabilite
după declararea independenței țării.
La 20 decembrie 1991, la Bruxelles, a
avut loc reuniunea Consiliului de
Cooperare Nord-Atlantică, creat în
urma hotărîrii reuniunii la nivel înalt a
țărilor membre ale NATO de la Roma
din 7-8 noiembrie 1991. La 30
octombrie 2008, Jaap de Hoop
Scheffer, Secretar General NATO, a
efectuat o vizită de lucru la Chișinău.
Relațiile cu România
Relațiile Republicii Moldova cu România ar fi trebuit să obțină un caracter privilegiat, special, datorită culturii,
limbii și trecutului istoric comun. Însă acestea devin încordate începând cu anul 1994, odată cu adoptarea
Constituției RM care stipula că limba de stat este moldoveneasca, iar imnul Deșteaptă-te, române! este
preschimbat în Limba noastră.
Semnalele inițiale cum că România și Republica Moldova ar putea să se unească după trecerea ambelor state de
la regimul totalitar comunist la democrație s-au stins rapid datorita intervenției rusești care a dus la apariția
regiunii autonome Găgăuzia și a republicii nerecunoscute Transnistria, ambele create de Rusia în scopul
împiedicării reunificării teritoriului românesc. România rămâne interesată de afacerile politico-economice din
Moldova și sprijină limitat Republica Moldova în timpul conflictului civil cu republica separatistă Transnistria.
Începând cu anul 2009, cînd la putere în Moldova vin forțele pro-europene, relațiile dintre cele două maluri se
schimbă cardinal în sens pozitiv: sînt eliminate barierele la traversarea hotarului, este scos gardul ghimbat de pe
malul stâng al Prutului, se intensifică relațiile culturale și sociale între cele două state.
Podul de flori de peste Prut (6 mai 1990)
Relațiile cu Rusia
Relațiile dintre Republica Moldova și Rusia au început într-o manieră tensionată de faptul că
Transnistria, o regiune separatistă din Moldova independentă, a fost și este susținută de către
Rusia în tendințele sale secesioniste. Analiștii susțin că Transnistria este o creație rusă cu scopul
de a evita unirea Republicii Moldova cu România în anii 1990.
Embargoul
În septembrie 2013, Rusia a reintrodus embargoul total asupra vinurilor din Republica Moldova,
care continuă până în prezent. De asemenea, începând cu toamna anului 2013, mii de muncitori
moldoveni au fost deportați de către Serviciul Federal de Migrație din Rusia, doar în primele
câteva săptămâni din septembrie fiind deportați circa 3.500 de cetățeni ai Republicii Moldova.
Embargoul
Începând cu 21 iulie 2014, Rusia a interzis toate livrările de fructe din Republica Moldova.
Potrivit agenției Rosselkhoznadzor, decizia se bazează pe numeroase cazuri de încălcări în
livrarea produselor. La doar câteva zile, Rusia a mai interzis importurile de conserve de fructe și
legume, dar și cele carne procesată din Republica Moldova. Oficialii de la Chișinău au calificat
acțiunile Moscovei drept o decizie politică, și este considerat de un răspuns-răzbunare politică
față de semnarea Acordului de Asociere dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană.
La mijlocul lunii ianuarie 2015, Serviciul
fitosanitar al Rusiei, Rosselkhoznadzor, a distrus
cu un buldozer un lot de peste 20 de tone de
mere presupuse a fi moldovenești, care ar fi
ajuns ilegal în Rusia având marcaje că ar fi din
Chile. Imaginile au fost făcute publice de
serviciul de presă al Rosselkhoznadzor.
Pe 1 septembrie 2015, șeful interimar al Inspectoratului
General de Poliție, Gheorghe Cavcaliuc, a fost reținut pe
aeroportul Domodedovo din Moscova de către Poliția de
Frontieră din Rusia, în timp ce se deplasa la reuniunea șefilor
ministerelor de Interne din CSI la Minsk, împreună cu
ministrul de Interne, Oleg Balan. Din cauza reținerii,
delegația moldovenească a pierdut avionul spre Minsk.
Motivul reținerii nu a fost explicat clar: inițial i s-a spus că ar
avea probleme cu pașaportul, iar apoi au declarat că
Cavcaliuc ar semăna cu un infractor dat în căutare. După trei
ore, Cavcaliuc a fost eliberat iar ulterior și-a putut continua
drumul spre capitala Belarusului, Minsk.
Parada de la
Tiraspol
Pe 2 septembrie 2015, autoritățile
separatiste de la Tiraspol au organizat
o paradă militară dedicată împlinirii a
25 de ani de la autoproclamarea
independenței Transnistriei. La
paradă, calificată drept una fără
precedent, au participat peste 2.000
de militari și peste 120 de unități de
tehnică de luptă.
A doua zi, dimineața, reprezentanții
Ambasadei Rusiei în Republica Moldova au
fost convocați la Ministerul de Externe al
Republicii Moldova să ofere explicații în
legătură cu participarea unui atașat militar
rus la paradă, întrucât încă de pe 14 august
Ministerul a atras atenția tuturor misiunilor
diplomatice acreditate în Moldova să se
abțină să participe la evenimentele
prilejuite de împlinirea a 25 de ani de
autoproclamare a Transnistriei. Biroul
pentru Reintegrare de la Chișinău a calificat
acțiunea diplomaților ruși ca fiind „orientată
spre subminarea principiilor recunoscute de
comunitatea internațională de suveranitate,
independență și integritate teritorială a
Republicii Moldova”.
Politica externă a României după sfârșitul Războiului Rece
MARINA IONEL
După Războiul Rece bipolaritatea a fost înlocuită cu multipolaritatea, iar statele slabe au inceput
sa se bucure de mai multa libertate de luare a deciziei în ceea ce priveste schimbarea politicilor
externe. Între 1989 și 1994 s-a produs o schimbare în politica externă a României. Holsti
identifică 4 tipuri ideale de politică externa: izolarea, independență, dependență și diversificare
nealiniată. Gustavsson identifică 4 tipuri de schimbare a politicii externe: schimbare de ajustare,
programatică, schimbare de tematici și scopuri și schimbarea orientării internaționale.
• Organizarea sistemului- sfîrșitul bipolarității-
România nu a mai fost o ramură a sistemului
sovietic, scapă de sub politica izolaționistă
Factori
internaționali • Balanța de putere- URSS se dizolvă, SUA
globali ai ramane singura mare putere- Europa o oază
schimbării de pace, stabilitate și prosperitate
politicii externe
• Normele sistemului internațional- triumful
CEE în Vest-semnarea de tratate bilaterale cu
vecinii statelor membre CEE
• Existența unui hegemon regional- după 1989, Rusia este
îngrijorată pentru problemele intenre, iar SUA și-a făcut simțită
prezența în spațiul est-european, dar nu a devenit un hegemon

•EU- România a fost prinsă între două zone de conflict, fosta


Factorii Iugoslavie și Trans-Dnestr
regionali
internaționali • Gradul integrării regionale- România s-a alăturat programului
PHARE, care ajută statele pentru aderarea la UE

• Modul go with the fllow- aplicarea României pentru aderarea


la UE în 1995 a fost mai mult o reacție la dinamica expansiunii
estice
• Situația economică- s-a crezut că cel mai bun remediu de după
politica de izolaționism de până în 1989, este aderarea la UE

• Situația socială- noii lideri au înțeles necesitatea unei schimbări


economice și politice; comparată cu procesul de tranziție din
Europa Centrală, liderii români nu au dat dovadă de o schimbare
radicală.
Factorii interni
• Legături între politici- integrarea României la UE este un proces
ce asigură continuarea transformării democratice

• Tipul regimului- regimul de după 1989 este o democrație


multipartidică. Lipsa polarizării asupra anumitor probleme,
accentuează fisurile politicii externe.
Klaus Iohannis, actualul şef al statului, Traian Băsescu, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu
Organizații internaționale
România postcomunistă era membră doar a ONU și a CSCE, astfel că aspirațiile liderilor români s-
au îndreptat spre Consiliul Europei, NATO și mai târziu, Uniunea Europeană. Problemele de
politică externă confruntate de România în anii ’90 au avut o legătură directă cu moștenirea
lăsată de regimul comunist. Reforma a fost ideea ce a dominat întreaga activitate politico-
diplomatică în ultimul deceniu al secolului XX, iar ca urmare a implementării ei, se urmărea
aderarea la organizațiile occidentale. În ce privește aderarea la Consiliul Europei, deși, România a
întâmpinat dificultăți inclusiv de interpretare a unor documente ale Consiliului, în cele din urmă,
datorită adoptării legislației pentru minorități și a reformei politice, România a devenit membră
în 1993.
Aderarea
României la
Uniunea
Europeană
Aderarea României la Uniunea
Europeană a avut loc la 1 ianuarie
2007. Această dată a fost propusă la
summitul de la Salonic din 2003 și
confirmată la Bruxelles pe 18 iunie
2004. Raportul de țară privind
progresele României din octombrie
2004 a afirmat de asemenea data de 1
ianuarie 2007 ca dată de aderare
pentru România și Bulgaria. Cele două
țări au semnat Tratatul de aderare pe
25 aprilie 2005 la Abația Neumünster
din Luxemburg.
Deși problemele interne și economice nu
permit României să joace un rol de
putere regională, un aspect important al
acțiunii externe se referă la participarea
la organizații de cooperare regională. În
primul rând, este vorba de Organizația
de Cooperare Economică la Marea
Neagră (OCEMN), Procesul de Cooperare
Dunăreană sau Procesul de cooperare în
Europa de Sud-Est(SEECP), primele două
cu un pronunțat caracter economic.
Un alt obiectiv de perspectivă al
statului român reprezintă aderarea
la spațiul Schengen, ce provoacă
diplomația românească la eforturi
considerabile.
Vă mulțumesc!