Contact indirect

La disciplina:
„Ameliorarea generală a plantelor”

Elaborat de
elevul Gr. 42- H
Procopișin Daniel
 Tema: Selecția individuală
Selectia individualǎ
Alegerea individualǎ a plantelor elitǎ urmatǎ de inmultirea separatǎ a
descendentilor si studierea acestora se numeste selectie individualǎ. Aceast tip de
selectie este genotipic deoarece apreciazǎ valoarea genotipicǎ a elitelor alese prin
valoarea descendentilor.
Scopul metodei este diferit, in functie de materialul biologic folosit si de
procedurile adoptate. Selectia individualǎ se poate realiza pentru:
- conservarea unor soiuri existente;
- obtinerea unor cultivare noi;
- obtinerea unor linii consangvine homozigote.
 Selectia individualǎ simplǎ (pe linii)- se aplicǎ numai la plantele autogame si constǎ in
alegerea individualǎ de elite, o singurǎ datǎ, in campul de alegere si urmǎrirea
descendentilor (liniilor), separat, 2 – 3 generatii. Metoda se bazeazǎ pe Teoria liniilor pure a
lui Johansen (1903), conform cǎreia selectia la plantele autogame este eficientǎ numai panǎ
la obtinerea liniilor pure (linii provenite de la elite homozigote).
In campul de selectie (CS) rǎman liniile provenite de la elitele homozigote (de aceea se mai
numeste si selectie genotipicǎ) (Fig. 5.4.)
Dacǎ testǎrile fǎcute de ISTIS obtin rezultate superioare timp de 2 – 3 generatii, liniile
obtinute sunt declarate soiuri. Asa cum am definit la inceputul indrumarului, soiurile noi,
obtinute numai prin inmultirea unei singure linii, se numesc soiuri sau cultivare monoliniare.
Dacǎ in timpul selectiei se obtin unele linii foarte asemǎnǎtoare, acestea se pot amesteca,
obtinand un soi sau cultivar multiliniar.
Dacǎ metoda se aplicǎ in procesul de selectie conservativǎ, sǎmanta obtinutǎ in campul de
selectie (CS) sau in campul de control (CCt) formeazǎ sǎmanta de prebaza (PB), din care, prin
inmultiri succesive (selectie in masǎ negativǎ), se obtin sǎmanta de bazǎ si respectiv
sǎmanta certificatǎ.
Selectia individualǎ repetatǎ (Selectia genealogicǎ sau metoda
pedigree-ului) constǎ in alegerea repetatǎ in mod individual a
elitelor in fiecare generatie de selectie, in functie de valoarea
descendentelor. Se aplicǎ in populatiile hibride, atat la plantele
autogame cat si la plantele alogame.
Scopul acestei metode este de a extrage linii sau familii cu o
bazǎ ereditarǎ cat mai ingustǎ, care sǎ confere in descendentǎ o
variabilitate mai mare. In mod special, metoda se foloseste la
extragerea liniilor homozigote la plantele alogame, in procesul
de consangvinizare.