COMUNICAREA VEȘTILOR PROASTE

Poţi da o veste proastă …

Obiective educative:
la sfârşitul sesiunii participanţii vor fi capabili să:

 discute importanţa comunicării adevărului pacienţilor

 demonstreze paşii protocolului de comunicarea a veştilor proaste”

 A spune adevărul când veştile sunt
proaste

• Ce reprezintă pentru fiecare din noi o veste

proastă?

(brainstorming)
 Veştile proaste - Definiţie

• informaţii care influenţează negativ, în mod semnificativ, aşteptările

pacientului pentru viitor;
– exemple: ineficienţa tratamentului într-o boala neoplazică, prognosticul sever în
evoluţia unei boli, etc.

• transmiterea veştilor proaste este mai dificilă pentru personalul

medical atunci când: relaţia cu pacientul este de durată, pacientul este
tânăr sau şi-a exprimat în mod repetat optimismul privind rezultate
bune ale investigaţiilor sau tratamentului (Roberts).
 Adevărul, ca şi un medicament, poate fi
utilizat în mod inteligent şi, ţinându-se
seama de potenţialul său, poate fi folosit
atât pentru a ajuta, cât si pentru a face
rău.”
Avery Weisman
 Comunicăm sau nu ?

Un bărbat de 54 ani, recent întors acasă de la spital unde i s-au

făcut anumite teste.
Biletul de externare ne informează că, în urma analizelor s-a
constatat o formă avansată de cancer la esofag.

Ar trebui să i se comunice adevărul?

De ce da sau de ce nu?
 Comunicarea adevărului
• reduce incertitudinea si ajută la găsirea răspunsurilor la
întrebările pe care le-ar avea pacientul, dar îi este teamă să le
pună.

• reduce speranţa deşartă şi îndelungata căutare a unui leac

miraculos,

 permite pacientului să ia o decizie, fiind bine informat şi să

reducă timpul pierdut şi banii cheltuiţi pe tratamente
neadecvate,
 Comunicarea adevărului

 permite pacientului să-şi facă planuri realiste( să-şi scrie

testamentul, etc.), pentru cei dragi şi pentru timpul rămas,

 permite o comunicare sinceră cu membrii familiei şi cu

personalul medical,

 dacă se face in mod adecvat, această discuţie poate duce la

o îmbunătăţire a relaţiei medic-pacient.
 Atitudini de-a lungul timpului
• Iniţial, vestea poate influenţa negativ lupta pacientului cu boala prin
intermediul depresiei care scade imunitatea antitumorală (Iamandescu).

• În anii '60-'70 se considera că a comunica diagnosticul pacientului reprezintă

un gest inuman (Oken, Friedman).

• Societăţile anglosaxone sunt orientate spre individ şi acordă o mare

importanţă dreptului său la informare în privinţa bolii.

• În ţările mediteraneene şi în cele balcanice, creşte orientarea asupra familiei

şi boala poate deveni problema acesteia în aceeaşi măsură cu a individului.
 România

• Pacientul şi familia au dreptul la informaţii şi comunicarea

adevărului (legea drepturilor bolnavilor, februarie 2003).

• "Pacientului trebuie să i se comunice diagnosticul numai dacă

doreşte să ştie".
 Ce doresc pacienţii?

• În general, pacienţii doresc să cunoască diagnosticul.

• Studii realizate în SUA şi Europa între 1980 şi 1999, au arătat că

pacienţii doresc să-şi cunoască diagnosticul în procente variind între
90-96% (Cassileth, Blanchard, Meredith).

• Inclusiv un studiu realizat în România a calculat un procent de 95%

de pacienţi dornici să ştie (Popovici-Mârşu C,1990).
 Cum abordam familia?

• Ḯn timp ce vă gânditi la ce să-i spuneţi pacientului, fiica

acestuia vă roagă să purtaţi o discuţie afară. Printre altele vă
spune: “Nu puteţi să-i spuneţi adevărul deoarece acest fapt l-
ar întrista. Nu va putea face faţa unei veşti rele şi situaţia
creată ar inrǎutaţi evoluţia ulterioară a evenimentelor”.

• Ar trebui să fiţi de acord?

• De ce da sau de ce nu?
 De ce este important ?

 Este mereu important să ascultăm rudele şi grijile lor,

 Familia vrea să-i protejeze pe cei dragi şi pe ei înşişi, dar poate

că nu îşi dau seama de avantajele faptului de a spune
adevărul,

 Poate fi nevoie de consilierea rudelor,

 Este de ajutor atât bolnavilor cât şi rudelor să poată vorbi

deschis şi sincer despre boală,
 De ce este important ?
 Pacientul- în centrul atenţiei noastre. Facem ce este bine
pentru el, uneori fiind diferit de ceea ce doresc rudele,

 Tradiţia culturală românească nu oferă întotdeauna soluţia

optimă de rezolvare a problemelor,

 Oferim pacientului posibilitatea de a şti mai mult, dar nu

spunem lucruri pe care nu vrea să le audă.
 Exerciţiu:

• Aţi pierdut cheile de la casă

• Prin ce stări emoţionale treceţi?

 Reacţiile emoţionale ale pacienţilor la pierderile
produse de boala
• Manifestari: furie, agresivitate, revoltă; negare, culpabilizare;
plâns, umor, rugăciune; acceptare, atunci când raţiunea este
inaintea emoţiilor.

• Cauze: teama de moarte; teama de durere fizică; starea de

depresie (pacientul devine introvertit, retras, disperat, apatic,
lipsit de speranţa); sentimentul de abandon; izolarea socială;
pierderea autocontrolului, autonomiei, confortului; ruşine,
manifestată de starea de dependenţă, ca urmare a evoluţiei
bolii; autocompătimire
• In faţa unui bolnav cu o maladie incurabilă sau aflat în faza
terminală a acesteia, cadrele medicale, trăiesc de cele mai
multe ori sentimentul vinovaţiei, neştiind cum să comunice
aceste veşti pacientului sau familiei.
 Demonstraţie
comunicarea veştilor proaste

• Joc de rol – profesor şi un voluntar din sală

 Demonstraţie
comunicarea veştilor proaste

• A fost realist exemplul?

• A fost un exemplu pozitiv?

• De ce?
 Algoritm de pregătire pentru comunicarea
• Pregătire cât mai completă pentru aranjarea ambientului;
 cine va comunica vestea;
 cine va fi informat (pacientul, membru al familiei etc.);
 se parcurg toate detaliile cazului pentru a avea la dispoziţie informaţiile necesare (ex.
rezultatele analizelor, investigaţiilor);
 se decide cât de generală va fi informaţia, ceea ce este specific, depinde de cât ştie deja
pacientul;
 se decide ce termeni generali se vor folosi;
 se programează întâlnirea;
 se asigură intimitatea pacientului;
 se alocă timp suficient.
Protocol de comunicare a veştilor proaste

1. Pregătirea

– aflarea informaţiilor
– spaţiu intim, privat
– timp suficient
Protocol de comunicare a veştilor proaste

2. Ce ştie pacientul?

• Relatarea de către pacient a felului în care s-au întâmplat

lucrurile ne permite să aflăm noi informaţii: care sunt
speranţele lui pentru viitor, nivelul de inţelegere a situaţiei,
cuvintele folosite, ce îl ingrijorează cel mai tare pe pacient,
convingerile acestuia.
Protocol de comunicare a veştilor proaste

3. Se doreste aflarea de mai multe informaţii?

• Încercaţi marea cu degetul.

• “Aţi dori să vă explic puţin mai în amănunt?”

• Se întâmplă frecvent ca pacienţilor să le fie teamă să afle mai

multe informaţii.
Protocol de comunicare a veştilor proaste

4. Oferiţi posibilitatea de negare

• În acest mod pacientul are şansa de a controla volumul de

informaţii.

• Negarea este o reacţie de apărare, dar şi o modalitate prin

care se poate face faţa situaţiei.
Protocol de comunicare a veştilor proaste

5. Aluzia de avertizare

• Exemplu: “Mă tem ca lucrurile par să fie destul de grave”,

după care este recomandabil să faceţi o pauză pentru a
urmări reacţia bolnavului.
 Protocol de comunicare
. a veştilor
proaste

7. Incercaţi să aflaţi ce îl îngrijorează pe pacient

• Întrebaţi: “Ce vă îngrijorează cel mai mult în momentul de faţă?”

– este timpul clarificărilor şi al organizării. Ascultaţi, dar nu
încercaţi să daţi asigurări premature.
 Protocol de comunicare a veştilor proaste

8. Permiteţi pacientului să-şi exprime sentimentele

• Aceasta este faza terapeutică a dialogului, deoarece transmite

empatie. Acordaţi-i pacientului timp pentru a se gândi la propriile
sentimente.
Protocol de comunicare a veştilor proaste

9.Rezumarea si planificarea

• Încercaţi să rezumaţi care sunt motivele de

îngrijorare, planificaţi tratamentul şi menţineţi
speranţa.
Protocol de comunicare a veştilor proaste

10. Oferiţi-vă disponibilitatea

• Pentru a oferi explicaţii suplimentare în

viitor, pentru a facilita adaptarea emoţională,
pentru a discuta cu familia pacientului.
 2 reguli importante

1. La inceput puneţi intrebări:

• Ce cunoaşte pacientul?
• Ce doreşte sa afle?

2. Permiteţi pacientului să-şi exprime grijile şi

sentimentele.
 Scenarii
• Joc de rol – 25 minute
• Grupuri dintre care:
• 1 pacient
• 1 personal medical
• 1 aparţinător
• 1 observator
• Discutaţi:
• Cum v-aţi simţit?
• Ce a mers bine?
• Ce aţi dori să îmbunătăţiţi?
 Concluzii

• Comunicarea veştilor proaste, pacientului si familiei sale,

este un act de responsabilitate uriaşă, cu impact asupra
calitaţii vieţii si complianţei la tratament.