Tema 5 „CONSULTULUI CENTRAT PE PACIENT.

COMUNICAREA – INSTRUMENT IMPORTANT ÎN

ACTIVITATEA MEDICULUI DE FAMILIE.”

1. Consultul medical. Tipurile, scopurile, particularităţile.

consult medical = schimb de informatie intre medic si pacient; dialog intre 2 experti
pacientul este apt de a participa la actul de luare a deciziilor
consultul medical – holistic!

Modele de abordare a pacientului:

 m. biomedical
 m. biopsihosocial
deviere  interviu
disfunctional

Modele de comunicare cu pacientul:

 SEGUE
 Calgary-Cambridge
 E4
 comunicare centrata pe pacient
 model trifunctional

Scopurile consultului medical:

1) formare relatie medic-pacient
2) stabilire dialog
3) colectare informatie
4) intelegere viziune pacient
5) informarea pacientului
6) obtinerea acordului, luarea deciziei
7) incheierea consultului

2. Modelul biologic şi biopsihosocial al consultului. Caracteristica. Diferenţa.

Model
biomedical:
centrat pe maladie
abordare tehnica
conditii de spital
cunostinte teoretice + tehnologii medicale si informationale

Model biopsihosocial:
fondator – George Engel
centrat pe pacient
abordare holistica, exhaustiva
rezultat: dezvaluirea a 4 caracteristici a bolii
1) sentimentele pacientului referitor la problemele de sanatate
2) ideile lui despre ce este rau
3) efectele bolii asupra activitatilor zilnice
4) asteptarile fata de medic

3. Funcţiile şi scopurile medicului de familie în timpul consultului medical.

Un interviu medical are ca bază 3 funcţii principale, formulate în 1990 de Bird şi Cohen-Cole:
1. Colectarea datelor pentru îmbunătățirea înțelegerii problemelor pacientului
2. Formarea relaţiei eficiente între pacient şi medic
3. Educaţia pacientului în cunoştinţe despre maladie şi implementarea planului de tratament, managementul comportamentului

4. Etapele consultului medical. Ghidul Calgary-Cambridge.

1) Inițierea interviului
 asigurare conditii pt o relatie pozitiva
 motivul adresarii la medic
2) Colectarea informației
 explorare probleme pacient
 deprinderi aditionale pt intelegerea viziunii pacientului
3) Structurizarea consultului
 organizare
 asigurare desfasurare consult
4) Formarea relației
 folosire corecta limbaj non-verbal
 stabilire incredere
 implicare pacient in procesul consultului
5) Explicații şi planificare
  acordare informatie in mod comprehensive
 asigurare ca pacientul intelege informatia
 luarea mutuala a deciziilor
6) Încheierea sesiunii
 planificare vizite ulterioare
 verificare finala

5. Deprinderile de comunicare necesare medicului de familie pentru un consult efectiv în cadrul

etapelor de consultaţie.
Deprinderile de comunicare care rezultă în expresia spontană a gândurilor pacientului includ şase elemente de
bază:
- tăcere
- încurajare nonverbală
- răspuns neutral (facilitare nonverbală)
- reflectarea (ecou)
- cerere
- recapitulare (rezumare)

Tehnici non-verbale:
 contact vizual adecvat
 folosirea adecvata a spatiului orizontal si vertical intre medic si pacient

p
ostur
a
corp
ului
Tehn
ici
verb
ale:
 intrebari deschise
 intrebari inchise
 facilitare nonverbala
 precizare, directionare
 verificare
 identificarea altor probleme

Raspunsul la emotiile pacientului:

 empatie
 reflectare
 legitimare (justificare)
 suport personal
 parteneriat
 respectful pentru atitudinea pacientului fata de boala

Educatia pacientului:
 informatia despre maladie
 negocierea planului de tratament

6. Scopurile şi importanţa comunicării interpersonale în cadrul unui consult medical. Factorii
care influenţează comunicarea în practica medicului de familie.
7. Cauzele eşecului unui consult medical.
a) problema de baza (Byrne, Long) = incapacitatea de a determina
motivul adresarii la medic Pacientul nu trebuie intrerupt la inceputul
consultatiei!
b) dominarea medicului in timpul consultatiei
c) timpul insuficient;
d) întreruperea consultaţiei de către altă persoană;
e) contact nesatisfăcător la începutul consultaţiei;
f) consultarea / examinarea a mai mult de o persoană (mama şi copilul, soţul şi soţia);
g) pacientul este într-o stare de nervozitate (medicul se află într-o stare de nervozitate);
h) consultarea aşa-numitor pacienţi „dificili”;
i)pacientul se aşteaptă să-l consulte alt medic;
j)consultaţia se efectuează seara;
k) existenţa barierelor lingvistice.