Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs 5.-Vestibular
Curs 5.-Vestibular
Műhlfay Gheorghe
C Anatomia
Fiziologia
a Aparatului
p Vestibular.
i
t
o
l
u
l
I. 2
Introducere
Echilibrul, menţinerea posturii, este o capacitate complexă,
dobândită, care se formează în primul an de viaţă, și se
realizează prin analiza informaţiilor provenite din partea:
organelor vizuale;
receptorilor proprioceptivi;
organelor vestibulare din urechea internă;
Analizatorul vestibular este un organ “ascuns” care poate fi
investigat numai prin metode indirecte.
Cunoaşterea detailată a anatomiei şi fiziologiei sistemului
vestibular este necesară pentru înţelegerea şi interpretarea
rezultatelor investigaţiilor şi pentru aplicarea unui
tratament corect.
Patologie de graniţă, necesită colaborare între ORL-ist,
neurolog, neurochirurg, oftalmolog, endocrinolog şi
medici de medicină internă .
3
foot sole pressure somatosensory
gravitoreceptors vision
CNS
interpretation
labyrinths hearing
learning
adaptation
autonomic compensation
processes circadian rhythm
blood pressure / respiration + heart frequency
image stabilisation
spatial orientation
balance control 4
Anatomia sistemului vestibular - 1.
Urechea internă conţine segmentul periferic al
analizatorului acustic şi vestibular. Este un sistem
cavitar complex în stânca temporalului, înconjurat
de ţesut osos:
Labirintul osos: vestibul, canalele
semicirculare osoase, apeductul vestibulului,
melcul şi apeductul melcului;
Labirintul membranos: utricula, sacula,
canalele semicirculare membranoase, canalul
cochelar şi sistemul endolimfatic;
Lichidele sau umorile labirintice: perilimfa,
endolimfa şi cortilimfa;
5
Anatomia sistemului vestibular - 2.
1. Labirintul osos:
Labirintul anterior sau auditiv: melcul;
Labirintul posterior, vestibular stato-cinetic: vestibul şi CS.
Labirintul posterior:
Vestibulul:
Porţiunea iniţială a labirintului,
Situat între casa timpanului şi CAI;
La nivelul pereţilor sunt 7 orificii: fereastra ovală, rampa vestibulară
a melcului şi cele 5 orificii ale canalelor semicirculare.
Canalele semicirculare:
Trei tuburi ce formează bucle incomplete și care prin extremităţile
lor se deschid în vestibul.
Cele 3 canale: canalul extern sau orizontal (CSO), canalul superior
sau anterior (CSS) şi canalul posterior (CSP).
Canalele semicirculare nu respectă cele trei direcţii din spaţiu, CSO
este înclinat cu 30 grade faţă de orizontală, CSS şi CSP sunt
înclinate cu aprox. 45 grade faţă de planurile sagitale şi frontale.
6
Canalele semicirculare
7
Labirintul
membranos
9
10
Receptorii vestibulari.
11
12
kinociliu
m
stereocilia
tip links
B
nerve fibre
C 13
Superior nerve
horizontal scc 2.bis/b.
anterior scc
utriculus
sacculus
Inferior nerve
posterior scc superior
sacculus
Tr. Optic
Nc. IX
Nc. Oculomot.
Receptori - Nuclei
stimuli specifici; Vestibulari
Căi aferente;
Centri;
Căi eferente;
Conexiuni;
Caracteristici.
15
Fiziologia sistemului vestibular - 1.
Sistemul vestibular este considerat component al unui
complex de trei sisteme implicate împreună în
menţinerea echilibrului: sistemul proprioceptiv,
sistemul vizual şi sistemul vestibular.
Pierderea propriocepţiei sau a vederii determină un
balans al corpului şi un desechilibru mult mai
important, decât pierderea funcţiei vestibulare.
Absenţa bilaterală a funcţiei vestibulare creează
dificultăţi doar când şi unul din celelalte două sisteme
este întrerupt.
Cel mai important deficit vestibular funcţional survine
atunci când sistemul vestibular prezintă o leziune
acută, asimetrică.
16
Fiziologia sistemului vestibular - 2
Receptoarele sunt maculele la nivelul Saculei şi
Utriculei şi cristele ampulare la nivelul CS.
CS sunt influenţaţi de acceleraţiile angulare a
capului/corpului.
CS este excitat de mişcare în planul canalului.
Stimularea CS produce mişcare oculară în axul
canalului.
Utricula decelează acceleraţii lineare orizontale,
sacula decelează acceleraţii lineare verticale
(înclinaţiile capului).
Informaţiile senzoriale sunt transmise la SNC prin
nervul vestibular superior (CSO, CSS, utriculă) şi
nervul vestibular inferior (CSP şi saculă).
17
utriculus
2.bis/a.
lateral
sacculus
forwards-backwards,
sidewards translations
medial
19
Fiziologia sistemului vestibular - 3.
Stimulii fiziologici ai
aparatului vestibular sunt
reprezentaţi prin deplasarea
în spaţiu a capului şi a
corpului.
Mişcarea relativă a
endolimfei faţă de pereţii CS
Ewald’s 2nd Law
şi faţă de cupulă determină
deplasarea simultană a
cupulei şi a cililor receptori.
Mişcarea capului este activă
doar pe CS în planul căruia
se execută mişcarea de
rotaţie.
20
Fiziologia sistemului vestibular - 4.
În condiţii de repaus există o activitate nervoasă la
nivelul celulelor senzoriale vestibulare, numit
potenţial de repaus (“standby”).
Având în vedere simetria şi anatomia analizatorilor
(CS coplanare) mişcările corpului şi a capului în
planuri va produce excitaţia unilaterală şi inhibiţia
contralaterală a receptorilor.
Transmitera informaţiilor vestibulare la SNC va
produce un răspuns către organele efectoare – globii
oculari şi muşchii antigravitaţionali pentru a restabili
echilibrul.
Reflexul Vestibulo-Ocular.
Reflexul Vestibulo-Spinal.
Reflexul Vestibulo-Cortical.
21
4.bis. ion channels
myosine
filaments
80 mV 60 mV 120 mV
action potentials
Receptorii de rotație:
Rotația devine stimul numai dacă se produce în planul CS respectiv;
Rotațiile continue, uniforme, fără porniri, opriri, accelerări bruste, nu au efect !
CSL - curentul endolimfatic ampulipet = activ;
CSA,CSP - curentul ampulifug = activ.
down nose
right left
25
Fenomenul de compensare centrală
S-a observat că în cazul leziunilor periferice vestibulare unilaterale
(leziune de celule senzoriale nu se regenerează) simptomatologia se
remite progresiv în 1-3 luni.
Compensare centrală se produce prin compensarea reflexelor
vestibulo-oculare şi vestibulo-spinale pe parcursul mişcării capului şi a
corpului. Este stimulat de discrepanţa informaţiilor senzoriale, deci de
situaţiile când pacientul ameţeşte.
În deficitul vestibular periferic bilateral compensarea nu se poate
produce pentru că nu există informaţii periferice care ar putea fi
ajustate de SNC.
Compensarea centrală este eficientă imediat după producerea leziunii
de aceea medicamentele tranchilizante şi sedative (diazepam) nu
trebuie folosite mai mult de 3-4 zile.
Compensarea centrală statică este bună însă cea dinamică nu este
foarte eficientă.
Explicarea fenomenelor, încurajarea mişcărilor (exerciţii la domiciliu)
care provoacă vertij ajută compensarea centrală.
Reeducarea vestibulară are rolul de a înlocui funcţia sistemului
vestibular prin compensare centrală corticală şi potenţarea reflexelor
restante. (exerciţii Brandt-Daroff).
26
Examinarea aparatului
Anamneza pacientului “ameţit”:
vestibular - 1.
Descrierea ameţelii
Vertij propriu zis – senzaţie de rotire a mediului, nistagmus, fenomene
vegetative, tulburări de mers
Ameţeală - stare de beţie
Paroxistică, continuă
Durata ameţelii
Secunde (VPPB); minute, ore (Meniere); zile (neuronita vestibulară); durată variabilă
Factori declanşatori şi circumstanţele de debut – traumatisme, consum
de medicamente
Poziţie - rău de mişcare
Asocierea tulburărilor de auz, acufene, senzaţie de plenitudine
auriculară
Cefalee, fenomene vizuale – negative – pozitive – diplopie
Oscilopsie
Parestezii, tulburări de vorbire
Pierderea conştienţei
Antecedentele patologice (HTA, boli cardiace, hepatice, traumatisme,
operaţii, imobilizări prelungite, boli infecţioase, etc.) 27
Examinarea aparatului vestibular - 2.
Examinarea aparatului vestibular începe cu examinarea reflexelor
vestibulo-oculare şi vestibulospinale!
Căutarea nistagmusului spontan:
Tulburările reflexului vestibulo-ocular sunt cauzele apariţiei
nistagmusului.
Reflexul vestibulo-ocular are rolul de a menţine fixă imaginea pe retină
în funcţie de informaţiile venite de la nivelul analizatoarelor vestibulare
periferice.
La rotaţia capului globii oculari descriu o mişcare lentă de origine
vestibulară, cu sens opus rotaţiei şi o mişcare rapidă în acelaşi sens cu
rotaţia capului de origine centrală = NISTAGMUS
Dezechilibru între semnalele de repaus din căile vestibulo-oculare =
NISTAGMUS SPONTAN. (lezare unilaterală = iritaţie contralaterală)
Sensul nistagmusului este determinat de direcţia fazei rapide.
Oscilopsia – când pacientul este în mişcare obiectele statice par a se
mişca sus-jos, înainte-înapoi (ototoxicitate sau leziuni centrale).
28
Examinarea aparatului vestibular - 4.
Nistagmusul este o mişcare clonică conjugată a globilor oculari,
are o secusă lentă (de aceeaşi parte cu deviaţiile segmentare şi
tronculare în sidr vestib periferic) şi o secusă rapidă (defineşte
sensul nistagmusului)
Căutarea nistagmusului spontan
Pacientul este rugat să privească drept înainte, dreapta, stânga,
sus, jos, pentru o fidelitate mai bună se folosesc ochelarii
Frenzel, sau camera infraroşu.
Căutarea nistagmusului poziţional – manevra Dix-Hallpike
Căutarea nistagmusului declanşat de sunete puternice –
fenomen Tulio - apare în fistula perilimfatică şi boala Meniere
Căutarea nistagmusului declanşat de variaţia bruscă a presiunii
la nivelul CAE – semnul fistulei, semn Hennebert (MT intactă) -
apare în otomastoidită cronică supurată colesteatomatoasă, la
care colesteatomul a erodat labirintul osos, în fistula
perilimfatică, afectarea labrirntului în sifilis, boala Meniere
Testul impulsului – testează RVO şi integritatea CSO
29
Nystagmus
Electronistagmografia (ENG)
30
Nystagmus
Videonistagmografia (VNG)
31
Examinarea aparatului vestibular - 5.
Deviaţii segmentare:
Existenţa unui dezechilibru între informaţiile primite
din SNC pe căile vestibulare determină, prin reflexul
vestibulo-spinal, deviaţii corespunzătoare ale poziţiei
braţelor.
Proba braţelor întinse (Barany): devierea se face din
partea vestibulului hipovolent.
Proba indicaţiei: în cazul unei afectări vestibulare,
pacientul nu va reuşi să indice exact poziţia indexului
examinatorului.
32
Examinarea aparatului vestibular - 6.
Deviaţii tronculare:
Pa baza reflexelor vestibulo-spinale, diferenţa de informaţii
vestibulare determină modificarea poziţiei de repaus a corpului
în spaţiu.
Proba Romberg, Romberg sensibilizat, Romberg unipodal:
Pacientul stă în picioare, cu vârfurile şi călcâiele lipite, braţele
întinse în faţă şi ochii închişi.
Căderea spre una din părţile laterale indică vestibulul hipovalent
Balansul antero-posterior sau căderea în ambele părţi – leziune
centrală
Proba Unterberger:
Probă dinamică, rugăm pacientul să meargă pe loc.
Proba mersului în stea (Babinski-Weil):
Se deplasează faţă-spate cu ochii deschişi şi închişi – deviere spre
vestibulul hipovalent determină decrierea unui traseu asemănător
unei stele.
33
Examinarea aparatului vestibular - 6.
Probele cerebeloase:
Proba indice-nas:
Pacientul îşi atinge vârful nasului cu fiecare index cu
ochii deschişi şi închi
Dismetrii sau tremor intenţional – afectare cerebeloasă
Proba adiadocokineziei:
Pacientul stă cu braţele întinse şi efectuează mişcări de
răsucire a mâinilor, cu ochii deschişi şi închişi. Urmărim
apariţia unei asimetrii - afectare cerebeloasă
34
Examinări paraclinice:
Electronistagmografie
Proba rotatorie
Proba calorică
Posturografie Dinamică Computerizată (PDC)
Cranio-Corpo-Grafia (CCG)
Examen otomicroscopic
Audiogramă tonală liminară
Audiogramă vocală
Impendansmetria
Căutarea semnului fistulei
Potenţiale evocate auditive precoce PEAP
Testul la glicerol
Radiografii
Ex. CT, RMN
Vestibular auto rotation test (VAT)
head shaker (Collewijn)
35
Vestibulopspinal tests:
Inf. + sup.
vestibular
nerve
Sound Saccule
Sternocleidomastoid
muscle (SCM)
39
VEMP.
Un reflex ipsilateral;
Amplitudinea VEMP-ului crește cu intensitatea stimulului;
Dispare după neurectomie vestibulară cu conservarea auzului;
Prezente în surdități cu funcție vestibulară normală.
40
VEMP
in
practice
42
Sensory Organisation Test
1 2 3
stable support
4 5 6
sway referenced
support
EO EC sway referenced
vision 43
Pentru a fi și mai complicat:
vestibular
proprioceptiv
visual
miogen
psihogen
…..
44
Ultraspecializate:
Measurement of the
statolith function
The most simple
“fysiological” tests:
lateroflexion / bodyroll
The linear sled:
measuring the ability to
sense translations
Centrifugation (eccentric
rotation): unilateral
evaluation?
45
Profesionale:
constant velocity centrifugation
46
Galvanic induced body sway
47
Galvanic-stimulation
48
orientation in space
SUBJECTIVE
VISUAL VERTICAL
Capitolul II.
coupling body orientation to
orientation ground
SUBJECTIVE
PROPRIOCEPTIVE VERTICAL
Sindromul Vestibular.
49
Quantification of labyrinth function
Two labyrinths
horizontal canal
3-D
anterior canal
posterior canal
utriculus
sacculus
50
Diagnostic - Vertij
adevarat??
Examenul clinic DA NU
zile sau
Secunde minute sau ore ore sau zile
săptămâni
migrene în
indus de hipoacuzie factori de risc dezechilibru,
antecedente indus de traumă antecedente, ameţeală severă vertij
schimbarea fluctuantă, cardiovasculari, alte afecţiuni
traumatice / dureri de cap şi vărsătură; anxietate, psihogenic
poziţiei sonoră şi acufene, fără afectare neurologice
piloţi sau creştere sau aură vizuală antecedente de depresie,
plenitudine neurologică
scufundători presională infecţii atacuri de
auriculară auditivă
(tuse, strănut) respiratorii sau panică în
otite medii antecedente
vertijul
paroxistic
vertij migrenos patologie de tip
poziţional
benign central: scleroză
fistulă
boala Meniere AIT / AVC multiplă, AVC /
perilimfatică canal AIT, tumori ale
semicircular nevrită
unghiului
superior vestibulară
pontocerebelos
pierdere
auditivă
Anamneză - Chestionar
Labirintită
51
Subtipuri de AMEŢEALĂ
şi semnificaţiile clinice ale acestora
Vertij Presincopă Dezechilibru Ameţeală uşoară
Senzaţie de mişcare,
Imposibilitatea de
frecvent rotatorie în jurul O senzaţie acută de Nu prezintă o
Descriere a sta în picioare,
propriei axe sau rotaţia pierdere a conştienţei definiţie clară
balansare
obiectelor din jur
Reducerea totală a
Afectare
fluxului sangvin cerebral,
neurologică,
O gamă largă de posibile având în general o cauză Acest termen a
Semnificaţie hipotonie
cauze necesită investigaţii cardiovasculară devenit asemănător
clinică musculară sau
suplimentare Prezenţa sincopei cu presincopa
scăderea acuităţii
exclude cauzele
vizuale
periferice ale vertijului.
52
Clasificarea etiologiei vertijului
ALTE TIPURI DE
VERTIJ PERIFERIC VERTIJ CENTRAL
VERTIJ
COMUNE
Vestibulopatii acute: nevrită Atac ischemic tranzitoriu sau
vestibulară sau labirintita AVC, în special în afectarea Vertij de cauză psihogenă
sistemului vertebrobazilar
Vertijul paroxistic poziţional Vertij indus
benign medicamentos
Boala Meniere Vertij asociat cu migrenă Vertij cervical
CAUZE Scleroză multiplă
RARE
Tumori ale unghiului
Fistula perilimfatică
pontocerebelos
Eroziunea colesteatomului
Herpes zoster auricular
Otoscleroză
53
Semn cheie - NISTAGMUSUL
Nistagmus
Congenital
Dobândit
mişcare sacadată involuntară a globului ocular
cel secundar afectării vestibulare sau labirintice prezintă o fază rapidă şi una lentă
faza rapidă determină direcţia nistagmusului
Nistagmusul secundar unei afectări congenitale sau sclerozei multiple poate fi pendular, fără existenţa
unei faze rapide şi a uneia lente
Nistagmusul vertical, diagonal sau disociat este reprezentativ pentru afecţiuni ale SNC
Nistagmusul spontan
prezent fără stimulare poziţională sau labirintică
Nistagmusul indus
provocat doar prin stimulare (stimulare caloric, rotatoric, “datul în leagăn”).
Nistagmus poziţional
provocat doar prin menţinerea unei poziţii specifice
54
Caracteristicile nistagmusului poziţional
NISTAGMUSUL POZIŢIONAL
Nistagmusul spontan
Gradul I : prezent doar când pacientul priveşte în direcţia componentei
rapide
Gradul II: prezent când pacientul işi îndreaptă privirea spre direcţia
componentei rapide şi la privirea în faţă
Gradul III: prezent la privirea in orice direcţie.
Corelaţii clinice:
Gradul I: leziuni periferice
Gradul II: leziuni centrale
Gradul III: leziuni centrale
55
Caracteristicile nistagmusului poziţional
Periferic Central
Latenţă 5-15 secunde Fără latenţă
Persistenţa Dispare pînă în 50 secunde Durează mai mult de un minut
Fatigabilitate Dispare la repetiţie Repetabil
Locaţia Prezent intr-o poziţie a capului Prezent în multiple poziţii ale capului
56
Examenul clinic al pacientului 1.
Căutarea nistagmusului spontan - ochelari Frenzel sau videonistagmograf
Căutarea nistagmusului pozițional
decubit dorsal cu capul situat median și lateral
Decubit lateral dreapta și stînga
Poziția Rosen (capul în hiperextensie pe linia mediană)
Poziția Dix&Hallpike (capul în hiperextensie, înclinat spre dreapta sau stânga)
Probe cerebeloase
Proba indice-nas – dismetrie, tremor intențional
Proba adiadocokineziei
Examene complementare
Neurologic
Oftalmologic
Reumatologic
Medicina muncii
Cardiologic
Neuro-motor
58
Sindromul vestibular
Sindromul vestibular este constituit din totalitatea
manifestărilor patologice datorate afectării sistemului
vestibular, care este alcătuit din analizatorul vestibular
şi conexiunile sale.
Sindromul vestibular periferic - are sediul leziunii
periferic de aceea se numeşte şi sindrom vestibular
armonic.
Semnele apar brusc, sunt simptome grave, însoțite
de fenomene vegetative encefalice.
59
Sindromul vestibular periferic
Simptome:
Vertijul: - o halucinație de mişcare giratorie;
Ameţeala: senzaţie de nesiguranţă tranzitorie de
informare vizuală şi nu de cauză optică;
Acufene (tinnitus);
Senzaţie de plenitudine aurală (fullness) /
Hipoacuzie;
Greaţă, vărsături;
Anxietate;
60
Sindromul vestibular periferic
Semne:
Nistagmus;
Semne de iritaţie vagală - în criză:
Vomă;
Bradicardie;
Paloare;
Transpiraţii;
Deviaţii segmentare şi tronculare;
61
Clasificarea sindroamelor vestibulare
Sindromul vestibular periferic
Sindromul vestibular radicular
Sindromul vestibular central
Sindromul vestibular mixt
Manifestări vestibulare în cadrul unor
afecţiuni generale
Manifestări vestibulare reflexe
62
Diagnostic diferențial
ETIOLOGIE
63
Sindrom vestibular periferic
64
Forme clinice
Sindromul Menière (hidrops endolimfatic):
Simptome: crize de vertij rotator, fenomene vegetative,
acufene, senzaţie de plenitudine aurală, hipoacuzie
(iniţial revine după crize), durata crizelor minute - ore
(sub 24h), unilateral.
Momentul evolutiv:
Fază critică;
Fază intercritică;
Fază sechelară;
Intensitatea simptomelor:
Criză majoră;
Criză minoră;
Crize subintrante.
65
Sindrom Lermoyez - “criza vestibulară care
redă auzul”
66
Morbus Menière:
67
Boala Menière:
Criză vestibulară unică de tip periferic, foarte intensă, hipoacuzie de
percepţie profundă, definitivă,
Hemoragie intralabirintică care duce la fibroză.
Labirintita:
Infecţie a urechii interne de etiologie bacteriană, virală sau fungică;
Simptome – vertij rotator, nistagmus orizontal spre urechea bolnavă
(urechea cu iritaţie este cea hiperfuncţională), ataxie, fenomene
vegetative, hipoacuzie, acufene;
Pacient cu supuraţie otică cronică;
Ex. Clinic şi investigaţii paraclinice: examen otomicroscopic,
audiometrie, semnul fistulei pozitiv, nistagmus, deviaţii tronculare şi
segmentare spre urechea sănătoasă;
Tratamentul bolii de bază;
Labirintita sifilitică – asemănătoare cu sindromul Menière, prezentarea
afectării vestibulare poate să apară în fazele iniţiale sau tardive ale bolii,
dg. serologic, tratament antibiotic.
68
Ototoxicitate:
Afecţiune periferică, dar simptomatologie de tip
centrală (bilateralitate – nu există asimetrie marcată);
Lezarea epiteliului senzorial vestibular;
Ameţeală, dezechilibru (fără vertij, fără fenomene
vegetative), tulburări de mers importante, oscilopsie
(afectarea RVO);
Simptomele durează mult timp, nu se poate desfăşura
compensarea centrală, se face reeducare vestibulară;
Agenţi cauzatori: Gentamicina, Streptomicina sulfat,
Cisplatin, etc.
69
Sindroame vestibulare posttraumatice
Sindrom vestibular post - TCC
Fractura osului temporal - dacă interesează urechea internă duce la
pierderea completă a funcţiei urechii interne (HNS profundă
ireversibilă, sindrom vestibular periferic acut), simptomatologia
vestibulară se remite în 6-12 săpt. prin compensare centrală.
VPPB post-traumatic: la un interval de zile - săptămâni după TCC.
Sindromul “whiplash”: în accidente rutiere, impact brusc la nivelul
coloanei cervicale (hiperextensie-hiperflexie), simptomatologie:
ameţeală, vertij la mişcarea capului, prin lezarea nervilor cervicali sau
întreruperea aferenţelor cervicale spre nuclei vestibulari sau ischemia
SNC sau VPPB.
Fistula perilimfatică / ruptură de fereastră rotundă. Poate fi
posttraumatică, spontană sau iatrogenă (cofochirurgie). Simptome:
hipoacuzie NS brusc instalată, vertij episodic, rar tinitus sau
dezechilibru. 70
VPPB – Vertij paroxistic poziţional benign
Boală caracterizată printr-
o criză de vertij periferică,
de durată scurtă (câteva
secunde), apare într-o
anumită poziţie a capului.
Cupulolitiază - fragmente
otoconiale desprinse din
macula utriculară ajung în
endolimfa CS.
Canalolitiază - otoliţii
liberi din endolimfa CS se
deplasează spre cupule şi
determină un efect
excitator.
71
Diagnostic diferențial între VPPB și
vertijul poziţional de origine centrală
VPPB Nistagmus
poziţional central
72
Otoscleroza
Osificare excesivă la nivelul articulaţiei
stapedo-ovale, fixarea scăriţei în fereastra
ovală - Forma clasică;
Forma labirintizată (forma cohleară
Manasse) - focare de osificare la nivelul
cohleei;
Forma vestibulară (Mc. Cabe) – focare
osteitice la nivelul labirintului osos -
sindrom vestibular periferic.
73
Nevrita vestibulară
Inflamaţia nervului vestibular şi/sau a ganglionului
Scarpa, de etiologie virală sau idiopatică;
Frevent la adulţi;
Simptome: vertij foarte puternic, durată de câteva zile,
fenomene vegetative, FĂRĂ hipoacuzie;
Semne: nistagmus orizontal, rotator cu direcţie spre
urechea sănătoasă, deviaţii segmentare şi tronculare
spre partea afectată;
Tratament: simptomatic, repaus, atenţie la tratamentul
sedativ, încurajarea compensării centrale, exerciţii
Brandt- Daroff la domiciliu.
74
Neurinomul acustico-vestibular
Tumoră benignă a tecii Schwann a nervului vestibular;
Dezvoltarea lentă a tumorii determină instalarea treptată a
deficitului vestibular unilateral, permite o compensare
centrală în timp și pacienţii nu prezintă “crize” vestibulare,
mai mult un simplu dezechilibru;
Simptomele care atrag atenţia: hipoacuzie neurosenzorială
unilaterală pe frecvenţe înalte, acufene, pareză de nerv
facial;
Investigaţii paraclinice: audiogramă, PEAP, ex. Nervilor
cranieni, impendansmetrie, CT, RMN cu substanţă de
contrast;
Tratament: chirurgical.
75
Situații rare
Vestibulopatiile bilaterale – 1%
Apariţia oscilopsiei
Ototoxice – 50% (gentamicina)
Meningita
Boala Meniere
Neurinomul acustic bilateral – chirurgie
Sdr. Mondini
Boli autoimune – extrem de rar
Particularitati de tratament
Etiologic
Evitarea ototoxicelor, a supresoarelor vestibulare
Reabilitare vestibulară
76
Sindrom vestibular în cadrul unor
afecţiuni vasculare
Afectarea ciruclaţiei vertebro-bazilare poate duce
la ischemii la nivelul urechii interne;
Obstrucţia a. auditive interne - hipoacuzie
neurosenzorială brusc instalată și poate fi însoţită
de sindrom vestibular periferic acut, se remite în 3-
4 zile;
Pacienţi vârstnici cu antecedente patologice
cardio-vasculare pot prezenta ameţeală şi
dezechilibrul de cauză vasculară.
77
Sindromul vestibular central
Aparține Neurologului și Neurochirurgului !
Sunt afectate și structuri învecinate din SNC, care dau
Alte tulburări grave (afectarea vorbirii, etc.), devenind
Disarmonic, de tip “omul beat”.
Nu se compensează;
Nu există metode de reeducare și se încadrează în
Grade sigure de handicap, cu posibilitatea unor
Dispozitive speciale pt. compensările motorii, eventual
Medicații adecvate cazului.
78
Capitolul III.
Reeducarea vestibulară.
Centre Of Mass
base of support
79
Kinetozele
Definiţii şi cauze:
Răul de mişcare
81
Bibliografie
Mădălina Georgescu: Evaluarea pacientului ameţit, Bucureşti, 2005
Cummings Otolaryngology and Head and Neck Surgery, 5th Edition,
2005
Viva in Meniere’s disease, The Otolaryngologist, 2012, V5
82