FRACTURILE

CLAVICULEI
 Anatomie clinica
Osteologie :
 forma de S italic ;
 2 extremitati aplatizate
 1/3 medie tubulara, subţire = zona vulnerabila

Clavicula dr. fata sup

fata inf.
Frecventa:
 10-12% din fracturile scheletului ;
 44% - 66% din fracturile umărului.

Datorate :
 este primul os care se osifica (a 5-a saptamana de
gestaţie) ;
 singura legătura osoasa intre membrul superior si
trunchi ;
 situata superficial (mecanismul direct);
 este un os relativ fragil ;
 os curb in forma de S italic.

Predominant la copii si adulţii tineri si la sexul

masculin.
Mecanism de producere :

Traumatic :
 Cel mai frecvent indirect (80%), prin
cădere pe umăr sau pe mana (jocuri,
sport, etc.)
 Mai rar, prin mecanism direct (20%)

Netraumatic (foarte rar):
 contracţii musculare violente – epilepsie ;
 fractura pe os patologic si fractura de
stres.

Nou născut – fractura obstetricala,

Copii – se întâlnesc fracturi incomplete, in
„lemn verde”.
Imagistica:

Rx. standard de incidenta antero-posterioara

este suficienta in marea majoritate a cazurilor.
Rx. incidenta antero-posterioara tangenţiala (oblica 45º
si 20º inclinaţie cefalica ) - dispare suprapunerea pe
cutia toracica.
Este utila in fracturile cu deplasare minima in special la copii.
CT – este util in cazul fracturilor 1/3 mediala si
laterala, evidenţiind interesarea suprafeţelor
articulare.

Fr. articulara 1/3 mediala clavicula.

Clasificare :
Allman - după sediul fracturii (anatomica)

I – 1/3 proximala
(interna)
(intre articulaţia
sternoclaviculara si lig.
costoclavicular);

II – 1/3 medie
(intre inserţia lig.
coracoclaviculare si lig.
costoclavicular);

III – 1/3 distala

(externa)
I. Fractura 1/3 proximale (interne) :
 Forma cea mai rara (5%).

 Fara deplasare sau cu deplasare redusa - in funcţie de

poziţia traiectului intern/extern fata de inserţia m.
Sternocleidomastoidian.
II. Fractura 1/3 medie (intre inserţia lig. Coraco-
claviculare si ligamentul costoclavicular).
 - Cele mai frecvente (80%).

Traiect :
 Orientare - de obicei oblic, plasat medial fata de
ligamentele coracoclaviculare ;
 Deplasare
 fragmentul intern este tras in sus si posterior de
către m. Sternocleidomastoidian ;
 fragmentul extern este tras in jos, medial si anterior
de către m. Mare pectoral, deltoid si greutatea
membrului.
Fractura este de obicei
simpla dar poate fi si
cominutiva, cu al 3 – lea
fragment in aripa de
fluture, situat antero-
inferior, cu riscuri de
III. Fractura 1/3 distale (externe):
 mai rara (15%);

 survine după aplicarea unei forte care împinge umărul in

jos.
Clasificarea Neer a fracturilor 1/3 distale
(externe):
1. Fr. fara deplasare
- ligamente intacte;

2. F. interligamentara
cu deplasare
- Lig. conoid este
rupt,
- Lig. trapezoid
ramane ataşat
fragmentului distal.

3. Fr. articulara
- ligamente intacte
Exemple Rx:

Fr
Neer 2

Fr. Neer 1

Alte clasificări a fracturilor 1/3 distale – Rockwood si

Green cu 5 tipuri.
Complicaţii imediate (Leziuni asociate):

 leziuni tegumentare;
 leziuni pleuro-pulmonare;
 leziuni vasculare;
 leziuni ale plexului brahial - cele mai multe fiind
asociate cu fr. din 1/3 proximala.

 9% dintre pacienţii cu fr. de clavicula au si alte

fracturi, in special fr. costale;
Semne
clinice :
Inspecţie:

 Poziţie antalgica, „de umilinţa”, specifica

leziunilor traumatice ale MS, cu trunchiul
aplecat înainte si de partea afectata, cu
antebraţul susţinut de mana sănătoasa.
 Umărul de partea respectiva este coborât si mai
scurt, verificat prin măsurarea distantei acromio
- sternale (in fracturile cu deplasare);
 Inspecţia din spate se observa o îndepărtare a
marginii spinale a omoplatului de linia apofizelor
spinoase (in fracturile cu deplasare);
 Deformarea regiunii, cu echimoza difuza
secundara in fosa supra si subclavicular.
 Mai târziu edemul regiunii;
Palparea (blânda !):
 durere in punct fix;
 extremitatea externa a fragmentului intern
(in fracturile cu deplasare);
 întreruperea continuităţii osului (in
fracturile cu deplasare);
 mobilitate anormala;
 crepitaţie osoasa.

 Impotenta funcţionala incompleta;

 Mişcările pasive ale umărului sunt posibile.

Se notează starea vascularizaţiei si

inervaţiei si examenul atent al aparatului
respirator.
Diagnosticul pozitiv: Uşor de stabilit clinic si Rx.

Diagnostic diferenţial :
 Fractura pe os patologic (anamneza si Rx de
calitate);

 Disjuntie / Luxatie acromio-claviculara (Rx);

 Torticolisul (Rx);
 Luxaţia scapulohumerala (Rx);
 Contuzia (Rx).
Tratament :

1. Tratament ortopedic al fracturilor recente =

tratament de elecţie!
a. Fracturile fara deplasare:
Imobilizare scurta (2 sapt. la copil; 3 sapt. la adult) cu
ajutorul unui bandaj cu cotul la corp (Velpeau, Sayre, etc.)

La copil
La adult
b. Fracturile cu deplasare:
 reducere, imobilizare, reeducare.

Reducerea – prin tracţiunea umerilor înapoi, in sus si in

afara in timp ce genunchiul medicului ortoped este sprijinit
intre omoplaţi.
Imobilizarea (menţinerea reducerii):
 dificila;
 bandaj in „8”, la adult timp de 4-6 saptamani urmat de
eşarfa 4 saptamani.
Dezavantaje:
 Compresiunea la nivelul axilei (parestezii la nivelul MS,
dispariţia pulsului la radiala la apropierea braţelor si
reapariţia lui in abducţia MS). Soluţie – înlocuire cu alt
bandaj in „8” necompresiv prin adăugare de vata in axila si
tensionare adecvata a feşelor.
 Pacientul trebuie sa doarmă in decubit dorsal si fara
perna;
 Supravegherea continua a bandajelor – saptamanal
sau când pacientul are senzaţia ca s-au detensionat;
Recuperarea:
 Mobilizarea imediata a cotului si pumnului.

Reluarea activităţii la 3-4 luni după accident.

Complicaţii:

Frecvent - calus vicios

cu disfuncţie estetica
dar cu rezultate
funcţionale excelente!

Pseudartroza – in cazul
interpozitiei parţilor moi
(in majoritatea cazurilor a
m. trapez) si in
traumatismele de energie
2. Tratament chirurgical
Avantaje:
 reducere anatomica;

 mobilizare precoce.

Dezavantaje:
 deperiostare;

 devascularizarea fragmentelor;

 întârziere in consolidare;

 pseudartroza;

 infecţii.
Indicaţii:
 Fractura deschisa;
 Asocierea leziunilor neurovasculare;
 Fractura închisa cu deplasare importanta in care unu
din fragmente are potenţial de a leza tegumentul;
 Fr. cu deplasare mare(>2 cm);
 Ireductibilitatea;
 Fracturile bilaterale;
 Fracturile cu deplasare la politraumatizati;
 Asocierea cu fr. ale unghiului superoextern al
omoplatului ipsilateral (umărul flotant);
 Fracturile complexe ale MS ipsilateral.

 Fractura Neer 2 (Lig. conoid este rupt) –

controversat;
 Fractura la sportivii de performanta – controversat.
a. Fr. 1/3 proximala (interna) Allman I:
Fr. cu deplasare anterioara – tratament ortopedic in marea
majoritate; consolidare rapida cu risc foarte scăzut de
pseudartroza.

Fr. cu deplasare posterioara – potenţial de compresiune a

structurilor vitale de la rădăcina gatului.
 Pacienţii care acuza tulburări ale deglutiţiei, de respiraţie sau
neurovasculare sau cei fara semne clinice dar cu evidenţierea pe
CT a compresiunii structurilor vitale sunt candidaţi pentru
reducere deschisa.
 Reducerea cu un rac a deplasării posterioare se poate efectua in
camera de urgenta doar in cazurile cu afectare severa respiratorie
sau hemodinamica. In rest aceasta manevra se face doar in sala de
operaţie, cu anestezie generala, toracele fiind pregătit pentru
sternotomie si un chirurg toracic disponibil. Se încearcă plasarea
fragmentului distal anterior celui proximal, ajutat de manevre de
reducere la nivelul umărului.
 Reducerea fragmentelor este in general stabila, in cazurile in care
aceasta este instabila sau nu se poate obţine este nevoie de
reducerea deschisa pentru îndepărtarea interpozitiei parţilor moi.
 Fixarea fragmentelor se poate face cu sarma si refacerea
ţesuturilor moi, sau utilizarea unei placi înşurubate in acest caz
fiind importanta protejarea structurilor vitale.
b. Fr. 1/3 medii a claviculei:
1. Fixarea centromedulara.
Avantaje:
 abord mai mic

 fara deperiostare

 extragere facila a implantului;

Implanturi:
 Brose Kirscner;

 Cui Steinmann filetat;

 Cui Rockwood, Hagie filetat la ambele capete

(conferă o bună fixare, compactare şi evitarea
migrării). Se introduce anterograd in fragmentul
lateral apoi retrograd in fragmentul medial.
 Broşă Knowles.
Tehnica:
- Incizie de 3 cm centrata pe
capătul distal al fragmentului
proximal

- Îndepărtarea atenta a ţesuturilor moi interpuse;

- Fragmentele de cominuţie sunt lăsate la locul lor;

- Forarea canalului medular al

fragmentului
proximal cu burghiul;
- Forarea canalului medular al
fragmentului lateral cu penetrarea prin
corticala posterioara (locul ideal este
imediat lateral de tuberculul conoid);

- Trecerea retrograda a cuiului

(DePuy) prin fragmentul lateral;
- Reducerea fracturii si trecerea pinului in
fragmentul medial;

Dezavantaje:
Fixarea centromedulara necesita supraveghere
radiologica frecventa pentru depistarea precoce a
migrării materialului de osteosinteza.

In situaţiile cu introducerea din lateral a materialului

de osteosinteza exista riscul eroziunii tegumentare la
2. Fixarea cu placa (3,5mm) cu compresiune
dinamica cu sau fara contact limitat si şuruburi
(minim 6, maxim 10), plasate superior sau
anteroinferior;

Necesita un abord mai larg

decât fixarea intramedulara
dar oferă o fixare mai buna
a fragmentelor.

Nu se folosesc placi
semitubulare sau 1/3 de
tub - prea slabe pentru
forţele care interesează
regiunea!!!
 Anestezie generala;

Decubit dorsal cu un sul

sub umărul ipsilateral;
MS pe langa corp.

Incizie:
Orizontala – paralel cu linia Langer (deasupra
marginii inferioare a claviculei).
A se evita lezarea iatrogena a nervului supraclavicular.

Verticala – in „lovitura de sabie” – avantaj estetic.

Izolarea câmpului operator
Incizie

Deschiderea focarului de fractura

Reducerea
fragmentelor
Fixare provizorie cu broşa
Poziţionarea plăcii superior
2.00mm
perpendicular pe focarul de
fractura

Fixare şuruburi Imobilizare post op

Conduita postoperatorie:

 Imobilizare eşarfa in primele zile postoperator;

 In prima saptamana – exerciţii pasive de
pendulare a MS;
 Saptamana a 2-a – mobilizare activa asistata a
MS;
 Ablaţie fire la 12-14-zile postop;
 In primele 8 saptamani control radiologic la 2-4
saptamani;
 După 4 saptamani, daca controlul Rx arata
poziţionarea corecta a materialului de
osteosinteza si a fragmentelor este autorizata
mobilizarea activa si pasiva completa a umărului.
 Reluarea activităţii se face după confirmarea Rx.
a calusului, de regula in jur de 6-8 saptamani.
3. Fixarea cu fixator extern monoplan:
c. Fr. 1/3 laterale a claviculei:
 Osteosinteza cu broşe;

 Miniplaca in T;

 Placa cu cârlig;
 Banda de tensiune;

 Şurubul
clavicoracoidian;
In cazul fracturilor survenite la pacient
vârstnic, taraţi – tratamentul este
ortopedic si consta in imobilizare pe o
perioada de 2-3 saptamani cu bandaj
toracobrahial moale.
Complicaţii tardive:

 Neurovasculare care pot fi secundare

traumatismului iniţial, a calusului vicios sau al
deformării reziduale a regiunii.
 Tratamentul consta in rezecţia parţiala a
treimii medii, cleidectomia, abraziunea
calusului, excizia primei coaste, excizia
muşchiului subclavicular sau scalen.

 Calusul vicios;
 Este tratat prin abrazionare doar cel care da
complicaţii neurovasculare si calusul
inacceptabil estetic;
 Pseudartroza survine intre 0,1-13% din cazuri – 85%
dintre acestea apar in fr. 1/3 medii.
 Se considera diagnosticul de pseudartroza după un interval de 6-8
luni de la traumatism.
 Factorii implicaţi in apariţia pseudartrozei:
 severitatea traumatismului iniţial;
 deplasarea mare a fragmentelor;
 interpozitia parţilor moi;
 refractura(fr. iterativa);
 perioada inadecvata a imobilizării;
 tratamentul chirurgical.
Tratamentul pseudartrozei – doar daca exista:
 durere,
 crepitaţii,
 diformitate,
 impotenta funcţionala,
 tulburări neurovasculare secundare,
 mobilitate anormala in focar.
 Consta in liberarea si pregătirea fragmentelor - suficienta in
pseudartrozele hipertrofice, si refacerea lungimii cu grefon din
creasta iliaca in pseudartrozele atrofice urmate de osteosinteza
centromedulara sau cu placa.
 Artroza posttraumatica sterno-claviculara sau
acromioclaviculara.
 FRACTURILE
OMOPLATULUII
Scapula - bine
învelita de mase
musculare si foarte
mobila 
fracturi rare
(1% din fr.
scheletului)
 Sunt întâlnite la tineri, politraumatisme

Mecanism :
 Direct - (corp, acromion)
 Indirect, prin cădere cu braţul in extensie - (col)
 Smulgere (contracţii musculare violente) –
(coracoida, unghiul superoextern)

In marea majoritate sunt fracturi secundare unor

traumatisme de energie înalta, acţionând direct.

25% sunt însoţite de fracturi ale claviculei ipsilaterale

iar 37% dintre ultimule sunt asociate cu leziuni
pulmonare hemopneumotorax, contuzie
pulmonara).

16% mortalitate in cazul leziunilor asociate.

Clasificare anatomica:

1. Corp
2. Glena
3. Col anatomic
4. Col
chirurgical
5. Apofiza
coracoida
6. Acromion
7. Spina
Clasificarea Zdravkovic si Damholt:

I. Fracturile corpului – cele mai frecvente - 35% din

fracturile scapulei
 Se produc la nivelul foselor supra- si subspinoasa, unghiul
superointern si inferior – de regula fara deplasare.
 Fractura cominutiva apare prin mecanism direct, uneori
fiind deschisa.
II. Fracturile apofizelor acromion/ coracoida.
 Fr. acromionului – de obicei in afara articulaţiei
acromioclaviculare si mai rar la baza acromionului, langa spina
omoplatului.
 Pot fi (Kuhn si colab.)
 tip I - deplasare minima
 tip II - deplasate.
 Fr. coracoidei – obişnuit la baza apofizei.
Fractura vârfului – prin smulgere (m. biceps si coracobrahia;); prin
mecanism direct – impactul capului humeral in luxaţii.
III. Fracturi ale unghiului superoextern
 fracturi extraarticulare (col);
 fracturi articulare (glena).
Fr. extraarticulare – coracoida si cavitatea glenoida
fac parte din fragmentul separat.

 Daca clavicula si articulaţia acromioclaviculara sunt

intacte – fragmentul este stabil si deplasarea poate
lipsi.
 Asocierea leziunii unuia din elementele
complexului suspensor superior al umărului,
descris de Gross (glena, coracoida, acromionul,
ligamentele care le unesc) poate duce la o deplasare
importanta a fragmentelor.
 In fr. colului , o deplasare importanta (in jos, înainte
si înăuntru) se poate produce numai in cazul unei
fracturi deplasate a claviculei de aceeaşi parte.
Fr. intraarticulara
 Fr. multipla, stelata a glenei datorita impactului central
a capului humeral. In acest caz capul nu se luxează.
 Fr. însoţita de luxaţie sau subluxaţie a capului humeral.

Acestea se clasifica (Ideberg) in:

 Tip I – fr. ale marginilor(anterioara sau posterioara);
 Tip II – fr glenei cu desprinderea unui fragment inferior,
triunghiular care se deplasează si este însoţit de luxaţia
capului;
 Tip III – fr. transglenoidiana oblica – ajunge la marginea
superioara omoplatului, se asociază cu fr. extremităţii
distale a claviculei sau cu o luxaţie acromioclaviculara;
 Tip IV – fr. transglenoidiana orizontala – traiectul se
întinde pana la marginea interna a omoplatului;
 Tip V – fr. asociata tip IV cu tip II.
Clasificarea Ideberg a fr. glenei
Clinic:
Începe cu inspecţia regiunii pentru a evidenţia semne
traumatice (escoriatii, plăgi.)
In funcţie de sediul fracturii, deplasare, leziuni
asociate.

Fr. fara sau cu minima deplasare

semne clinice puţine (traumatism, durere, impotenta
funcţionala).

 Atitudine - „de umilinţa” – in traumatismele

importante;
 Palpare – durere localizata la nivelul corpului,
articulaţiei scapulohumerale, unghi superointern sau
inferior, sau apofize.
Fr. cu deplasare
Fr. corpului
 Deformarea regiunii (tumefiere triunghiulara);
 Puncte dureroase in funcţie de sediul fracturii.
 Crepitaţii osoase.
Fr. extraarticulare ale colului – sugestiv in cele cu
deplasare mare;
 Atitudine - „de umilinţa”, deformare in epolet (sugerează o
luxaţie scapulohumerala.
Dg diferential – semnul Berger absent, mişcările dureroase dar
posibile mobilizând si apofiza coracoida).
Fr. glenei
 umăr global tumefiat, clinic sugerează o luxaţie, diagnostic
pozitiv – doar cu ajutorul Rx.
Fr. apofizelor
 simplu in fr. acromionului(este la suprafaţa, palpabil);
 mai dificil in fr. coracoidei (dureri la flexia contrariata a
antebraţului, inspir profund – radiografii in incidente speciale)
 echimozele tardive - obliga la control Rx.
 Se măsoară deplasarea marginii mediale a
scapulei fata de linia spinoaselor.
 Orice fractura de omoplat trebuie examinata
complet pentru depistarea leziunilor asociate
(traumatismul toracic cel mai frecvent).
 Examenul neurologic este esenţial (funcţia n,
axilar, musculocutanat si suprascapular).
 Examenul vascular (a. brahiala si radiala) – in
caz de suspiciuni este necesar un examen de
specialitate.
Imagistica:
 Rx.

 cele trei incidente ale „seriei traumatice” ale

umărului.
 Fr. coracoida – incidente oblice speciale

 Bilateral – in caz de incertitudine.

 Rx. Toracica uneori este necesara.

 Rx profil
Rx antero-
posterioara

Rx. Y
Scapular.
Rx axilara – vizualizare buna a marginilor anterioara si
posterioara a glenei
Incidenta Stryker – evidenţiază coracoida si baza
acesteia.
CT – fr glenei

vedere anterioara vedere

posterioara

CT cu reconstrucţie – necesar pentru evidenţierea

Diagnostic pozitiv:
 Nu exista tablou clinic tipic.

Diagnostic diferenţial:
 Contuzia umărului si luxaţia – dificil fara Rx.
 In caz de incertitudine – Rx bilateral pentru comparaţie.
Evoluţie:
 Favorabila in majoritatea cazurilor (consolidare).
 Mobilizarea precoce a umărului necesara!!! Pentru a
evita periartroza.
 Fr. articulare – prognostic rezervat.

Complicaţii:
Imediate
 fr. deschisa (plăgi împuşcate);
 paralizia n. suprascapular.

Tardive
 periartroza scapulohumerala
Tratament:
 Iniţial asigurarea funcţiilor vitale!
 In cazul leziunilor asociate severe, fractura scapulei
nu este o prioritate.

Ortopedic:
 Clasic (reducere si imobilizare) - proscris
 Reducerea este imposibila si nu este necesara.
 Imobilizarea de lunga durata (45 zile ) este urmata de
periartroza cu înţepenirea articulaţiei umărului):
 Mobilizarea precoce – tratament de electie!! -
marea majoritate a cazurilor;
 12-14 zile eşarfa sau aparat toracobrahial moale (pe
perioada simptomatica);
 după care începe exerciţii active pana la limita durerii.
Chirurgical (are indicaţii deosebite):
 fracturi glena;

 fracturi coracoida + disjuntie acromioclaviculara;

 fracturi acromion de stres / iatrogene

Instrumentar standard si mini-fragment, placi de reconstrucţie de 2,7

si 3,5 mm, broşe Kirschner pentru fixare provizorie sau definitiva,
masa chirurgicala radiotransparenta.
Aborduri:
 Posterior (fr. marginale posterioare ale glenei, colul
scapulei)
Pacientul in decubit ventral, cu MS de partea afectata
liber.

Poziţionarea in decubit lateral este preferata atunci când

este necesara o mai buna ventilaţie a pacientului (in
traumatismele importante ale cutii toracice si in leziunile
parenchimului pulmonar).
Abord posterior Judet Elevarea m. infraspinos,
Capsulotomie in „T”
 Abord posterior intermuscular
(subspinos si rotund mic).
Capsulotomie in „T”

a. 1. nervul suprascapular b. 3. m. deltoid

2. artera circumflexa 4. glena
5. m. infraspinos
6. m. rotund mic
7. n. suprascapular
 Anterior, deltopectoral (fr. marginale anterioare
ale glenei, coracoida),
 Pacient in decubit dorsal cu suluri sub marginea
mediala a scapulei pentru stabilizarea acesteia.
Capsulotomie in „T”

 Superior (acromion);
 Incizie paralela cu marginea laterala a
acromionului

 Combinat (pt. fracturile complexe articulare).

Fr. Tip I (fr corpului) - este excepţional (excizia unui
fragment inferoextern smuls; reducere si fixare mai
ales daca traiectul migrează spre glena).

Fr. Tip II (fr. apofizelor)

 fr. acromionului deplasate, cu reducerea
spaţiului subacromial – reducere si fixare cu
banda de tensiune sau placa si şuruburi.
 fr. coracoidei

 cu deplasare mare la sportivi si pacienţi cu

nivel de activitate crescut,
 complicate cu compresiune neurovasculara sau
ruptura lig. coracoclaviculare
Fr. Tip III
 fr. colului scapulei cu deplasare mare:

 mai mult de 1cm si/sau 40º angulatie (abord posterior,

fixare cu placa si şuruburi)
 instabile (osteosinteza claviculei/ reparaţia articulaţiei
acromioclaviculare) reduc si stabilizează mulţumitor.

La stabilirea indicaţiei operatorii se tine cont si de

vârsta, membru dominant si nivelul de activitate al
 fr. glenei (obiective – refacerea suprafeţei articulare si
a stabilităţii glenohumerale)
 Tip I – depinde de mărimea fragmentului - se operează
daca fragmentul anterior este mai mare de 25% si cel
posterior mai mare de 33%. (abord anterior sau
posterior – reducere, fixare cu şuruburi de 2,7 ori 3,5mm,
Identificarea si repararea leziunilor labrumului).
 tip II – reducerea deschisa a luxaţiei, stabilizarea
fragmentului cu şuruburi – necesara pentru stabilizarea
capului in glena.
 Tip III – in deplasarea >5mm
(abord deltopectoral prelungit in sus. Se
abordează leziunile complexului suspensor, fixarea
fr. glenei cu un şurub introdus de sus in jos).

 Tip IV – in cazurile cu deplasare mare, in special

daca fragmentul superior este translat extern
(osteosinteza cu şurub).

 Tip V – se operează combinând metodele de la

tipul II si I.
Conduita postoperatorie:

 Antalgice si antiinflamatorii;
 Imobilizare toracobrahiala tip Deseault 3-4 zile;
 Abducţie si rotaţie externa pasiva pana la 4
saptamani;
 După 4 saptamani – control Rx., mobilizare activa
si contracţii izometrice a m. coafei rotatorilor;
 După 6 saptamani este permisa reluarea
activităţii;
 Control Rx la 8 saptamani si reluarea exerciţiilor
de forţa.