ţesutului sanguin caracterizată prin: – proliferarea malignă a plasmocitelor (precursorul limfocitului B). – Producerea unei cantităţi anormale de imunoglobuline. Tablou clinic: • Dureri osoase cu caracter surd, localizate la coloana vertebrală, bazin, centura scapulară, coaste. • Manifestări neurologice. • Manifestări renale: litiază renală, insuficiența renală, infecții urinare. • Manifestări generale: astenie, fatigabilitate, anemie, manifestări hemoragice. Examinări paraclinice: • VSH accelerat • Hiperproteinemie (8-13 g/dl) • Proteinurie Bence-Jones • Examenul de sângelui periferic: anemie, granulocitopenie, trombocitopenie. • Medulograma: proliferare tumorală de plasmocite atipice • Examinări radiologice osoase => osteoliza • Hipercalcemie • Hiperuricemie • Creatinina serică crescută • Cilindri în sedimentul urinar Evoluție, Prognostic, Complicații: • Boala evoluează cu perioade de remisie, cu alterarea progresivă a stării generale și apariția în timp a complicațiilor. • Factori de prognostic nefavorabil: insuficiența renală, anemia, hipercalcemia, prezența proteinemiei Bence-Jones, hipervâscozitate, extinderea leziunilor osoase. Tratament • Exereze chirurgicale • Radioterapie • Corticoterapie • Chimioterapie • Hidratare, • combaterea hiperuricemiei, • stimularea osificării. Boala Hodgkin • Este un limfom malign, • Este caracterizata prin: – prezenta unor celule maligne specifice (celule Reed- Sternberg cu origine în seria limfocitară T sau B sau cu origine monocitară) – si prin adenopatii superficiale si profunde, – splenomegalie, – febra – prurit. Apare de obicei între 20 si 40 de ani, în special la barbati. Simptome • Debutul este insidios, primele semne constând într-o adenopatie superficială, de obicei latero-cervicală. Adenopatia este fermă, nedureroasă, simetrică, nu fistulizează, nu supurează. • Uneori debutul se prin simptome generale: – febra si prurit, – fatigabilitate, – inapetenţă, – scădere ponderală Diseminarea bolii se face în mod ordonat prima dată pe cale limfatică, apoi pe cale hematogenă şi contiguitate. Examinări paraclinice • Hemograma => determinarea gradului de anemie (microcitara, hipocromă sau hemolitica) • Formula leucocitară cu eozinofilie şi limfopenie absolută • Biopsia ganglionara precizeaza diagnosticul, evidenţiind celulele gigante Reed- Sternberg. • Radiografie toracica • CT sau RMN- pelvin, toracic si abdominal => determina răspindirea malignă • Alte modificări: PCR pozitivă, VSH şi fibrinogenul crescute, albuminele scazute, Stadializarea bolii: • Stadiul I: afectarea unei singure zone ganglionare • Stadiul II: afectarea a doua sau mai multor regiuni ganglionare, de aceiasi parte a diafragmului • Stadiul III: afectarea ganglionara de ambele parti ale diafragmului – Stadiul IIIa: cu sau fără afectare splenică, hilară, celiacă sau a gg. portali – Stadiul IIIb: cu afectarea gg. paraaortici, iliaci, mezenterici • Stadiul IV: infiltrarea difuza a mai multor zone extraganglionare. Complicatiile: • Complicatiile infectioase bacteriene si virale • Fenomene compressive: ocluzie intestinală, icter mecanic, edeme limfatice, compresii mediastinale. • Insuficienţă hepatică, medulară, apariţia unei a 2-a neoplazii (leucemia acută, limfom non- Hodgkin) Tratament: • Radioterapie: stadiile I şi II, • Chimioterapie: stadiile III şi IV. • Tratament chirurgical. Complicaţiile tratamentului: • Radioterapia => Pneumonia de iradiere, Pericardita. • Polichimioterapia => greţuri, vărsături, alopecie, supresie medulară, miocardite, sterilitate. HEMOFILII Hemostaza • afecţiune cu transmitere recesivă legată de cromozomul X. • hemofilia A (deficit FVIII) sau hemofilia B (deficit FIX). • Severitatea clinică se corelează cu nivelul de activitate al FVIII sau IX: 1. Hemofilie severă <1% faţă de normal (<0.01U/mL); diagnostic în copilărie: frecvente sângerări spontane în articulaţii, muşchi, organe vitale. 2. Hemofilie forma medie 1-5% sângerări moderate la traumatisme minime sau intervenţii chirurgicale, mai puţin hemartroze, hematoame spontane.
3. Hemofilie forma uşoară 6-30%, pot fi diagnosticaţi la vârstă adultă;
sângerare excesivă la intervenţii chirurgicale sau traumatisme majore. Femeile purtătoare: risc la intervenţiile chirurgicale. Clinic • Hemartroza: cea mai frecventă, dureroasă şi invalidantă manifestare. – Cauza: sângerare în vasele sinoviale, apărută spontan sau ca urmare a unor traumatisme minore -> Absorbţia sângelui intraarticular este incompletă, sângele rămas produce inflamaţie cronică a membranei sinoviale cu tumefacţia articulaţiei, durere, impotenţa funcţională timp de luni –ani. • Stadiul final: artropatia cronică hemofilică cu anchiloza articulaţiilor mari, distrucţia articulaţiilor mici. • Hematoame – Subcutanate şi intramusculare – Hematoamele => compresie asupra structurilor vitale • Sângerări gastrointestinale şi genitourinare • Frecvente sângerări la nivelul cavităţii bucale, epistaxis, hematemeză, melena • Hematuria: sângerare la nivelul vezicii urinare, rinichi. • Hemoragii posttraumatice: intensitate mică/mare, persistente. • Sângerarea tardivă: frecventă, hemostaza după intervenţii chirurgicale/traumatisme minore pare a fi normală, după ore/ zile hemoragie de intensitate variabilă.(extracţii dentare, amigdalectomie). • Puncţia venoasă:fără probleme datorită elasticităţii peretelui venos => Presiunea digitală: utilă. • Injecţiile intramusculare: evitate. Date laborator Forme severe: • PTT, TC prelungite (cale intrinsecă) • PT normal (cale extrinsecă+trombocite) • discrepanţa PT-PTT atrage atenţia asupra deficitului FVIII, IX, XI. Forme uşoare • PTT uşor alungit