UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINA SI FARMACIE

,,NICOLAIE TESTEMITANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA

Tema : Maladia Waldenstrom

A executat studenta : Sevcenco Maria M1629

Coordonator : Sanda Buruiana
 În 1948, Waldenström a descris o malignitate a celulelor limfoplasmacitoide care
secretau IgM. Spre deosebire de mielom, boala a fost asociată cu limfadenopatie și
hepatosplenomegalie, dar manifestarea clinică majoră a fost sindromul de
hiperviscozitate. Boala se aseamănă cu bolile associate, leucemie limfocitară
Societatea Americana de Cancer
cronică, mielom și limfom limfocitar.
(ACS) raportează că există aproximativ1.100 la 1.500 de cazuri
de boala Waldenstrom diagnosticate in fiecare an in Statele
Unite. Boala este un limfom non-Hodgkin , de asemenea
cunoscut sunt numele de :

 macroglobulinemia Waldenstrom
 limfoplasmocitic limfom
 macroglobulinemia primară
  Manifestarile bolii Waldenstrom
Simptomele bolii lui Waldenstrom va varia în funcție de severitatea afecțiunii. Cele mai frecvente simptome ale
acestei boli sunt:
 slăbiciune
 oboseală
 sângerări ale gingiilor sau nas
 pierdere în greutate
 Echimoze
 Febra
 Scaderi ponderale
 leziuni ale pielii
 decolorarea pielii
 tunzile umflate
În cazul în care cantitatea de IgM din corpul devine sever de mare, este posibil să apară simptome
suplimentare. Aceste simptome apar frecvent ca rezultat al hipervâscozitate și includ:
 tulburări de vedere, inclusiv vedere încețoșată și pierderea vederii
 dureri de cap
 amețeli sau vertij
 modificări ale statusului mental
 Factori de risc a bolii Waldenstram

 genul: riscul este mai crescut la bărbați

 istoricul familial
 vârsta: riscul este mai mare după vârsta de 65 de ani
 Diagnosticul bolii Waldenstrom

Stabilirea diagnosticului se face prin:

 analize de sânge (pentru a determina nivelul de IgM și pentru a evalua grosimea de sânge)
 tomografie computerizată (CT)
 scanare PET (tomografie cu emisie de pozitroni)
 IRM (imagistica prin rezonanță magnetică)
 biopsie a măduvei osoase

! Scanari CT ale oaselor sau ale tesuturilor moi scanare CT și cu raze X a oaselor și a țesuturilor
moi sunt folosite pentru a diferenția între boala Waldenstrom și un alt tip de cancer numit mielom
multiplu.
 Tratamentul bolii Waldenstrom

 Tratamentul vizeaza franarea proliferarii limfoide responsabila de secretia

excesiva de imunoglobulina M. El consta, in general, intr-
o chimioterapie administrata pe cale orala, asociind uneori mai
multe substante (polichimioterapie). In cazurile cele mai severe,
o plasmafereza (prelevare a plasmei bolnavului, care ii este reintrodusa in
circulatia sangvina dupa separarea anticorpilor in exces) permite sa se reduca
mai repede nivelul de anticorpi sangvini.
In formele in care cresterea nivelului de imunoglobulina M constituie singurul
semn al bolii, este necesara o supraveghere regulata a pacientului pentru a
putea detecta cat mai devreme posibil o eventuala evolutie catre boala lui
waldenstrom declarata.
 Tratamentul poate consta în:
 chimioterapie
 radioterapie
 terapie biologică (prin stimularea sistemului imunitar)
 terapie targetată (se concentrează pe anomaliile celulelor cancerigene
pentru a le distruge)
 transplant de celule stem