CONȚINUTURI

 Noţiunea şi rolul răspunderii juridice;

 Formele răspunderii juridice în procesul execuţiei bugetare;

 Felurile sancţiunilor aplicate în procesul execuţiei bugetare.

 1. NOŢIUNEA ŞI ROLUL RĂSPUNDERII JURIDICE

Răspunderea juridică este acea formă a răspunderii sociale stabilită

de către stat în urma încălcării normelor de drept printr-un fapt ilicit şi care
determină suportarea consecinţelor corespunzătoare de către cel vinovat,
inclusiv prin utilizarea forţei de constrângere a statului în scopul restabilirii
ordinii de drept uzate.

Răspunderea juridică este o măsură de constrîngere aplicată de

către stat pentru comiterea unei fapte ilicite și exprimată prin aplicarea
unor sancțiuni cu caracter material, organizațional sau de ordin personal

Răspunderea juridică este un raport statornicit de lege, de norma

juridică, între autorul încălcării normelor juridice şi stat, reprezentat prin
agenţii autorităţii, care pot să fie instanţele de judecată, funcţionarii de stat sau
alţi agenţi ai puterii publice. Conţinutul acestui raport este complex, fiind
format în esenţă din dreptul statului.
 PRINCIPIILE RĂSPUNDERII JURIDICE

Răspunderea se fundamentează pe o serie de principii:

a) orice răspundere are un temei

b) principiul legalității răspunderii juridice

c) principiul răspunderii personale (non bis in idem)

d) proporționalitatea răspunderii juridice

e) răspunderea doar pentru fapte săvârșite cu vinovăție

f) obligativitatea tragerii la răspundere penală

g) operativitatea răspunderii juridice

 CONDIȚIILE RĂSPUNDERII JURIDICE

Condițiile răspunderii juridice reprezintă ansamblul factorilor ce se cer a fi

reuniți atât sub aspectul faptei ilicite cât și sub aspectul autorului ei.

Ele constau în:

a) conduita, fapta ilicită

b) rezultatul, efectul produs

c) legătura de cauzalitate dintre faptă și rezultat

d) existența autorului si vinovăției acestuia

e) lipsa unor împrejurări care să excludă caracterul ilicit al faptei sau să

excludă răspunderea juridică.
 FUNCȚIILE SANCȚIUNILOR JURIDICE

Sancţiunile juridice aplicabile în cazul nerespectării normelor de drept,

îndeplinesc 2 funcţii:

a) coercitivă - care se realizează prin influenţa pe care o exercită dreptul asupra

conştiinţei oamenilor

b) educativ-preventivă. – care se realizează prin conştientizarea că fapta ilicită

cauzatoare de prejudicii nu rămâne nesancţionată.
 FORMELE RĂSPUNDERII JURIDICE
Legea 181, Articolul 81. Formele de răspundere juridică
Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspundere disciplinară, civilă,
contravenţională sau penală în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Încălcarea normelor dreptului financiar poate îmbrăca forma unor acţiuni

sau inacţiuni cărora legea le dă caracterul de fapt juridic şi care pot avea grade
diferite de pericol social.

Pericolul social în domeniul dreptului financiar se exprimă în principal prin

determinarea volumului resurselor financiare publice care se cuvin statului sau
colectivităţilor locale, precum şi prin încălcarea unor reguli fundamentale care
stau la baza organizării sociale în ceea ce priveşte contribuţia fiecărui cetăţean la
acoperirea cheltuielilor publice.

Formele consacrate ale răspunderii juridice, respectiv răspunderea

penală, civilă, contravenţională, disciplinar materială se regăsesc şi cu privire la
încălcarea normelor juridice de drept financiar în special cu privire la execuţia şi
realizarea bugetului public.
 FORMELE RĂSPUNDERII JURIDICE
Răspunderea penală – reprezintă cea mai gravă formă a răspunderii
juridice. Aceasta constă în dreptul statului exercitat prin instituţiile sale de a
lua măsuri de constrângere prin aplicarea unei pedepse persoanei vinovate de
săvârşirea unei infracţiuni. Această răspundere poate fi angajată numai pentru
fapte ilicite prevăzute în lege ca infracţiuni.
Satisfacerea intereselor părţii vătămate prejudiciate prin fapta
infracţională nu absolvă pe infractor de pedeapsa prevăzută de lege deoarece
sancţiunea penală constituie o măsură de apărare împotriva celor care
săvârşesc fapte antisociale.
Răspunderea civilă – reglementată prin legislaţia civilă se
fundamentează pe obligaţia celui ce a păgubit pe altul de a repara prejudiciul
produs. Răspunderea civilă poate fi sub forma răspunderii contractuale sau
delictuale . În domeniul execuţiei bugetare poate fi trasă numai răspunderea
delictuală atunci când se încalcă obligaţia instituită prin lege.
Răspunderea patrimonială – este o formă a răspunderii juridice care
sancţionează conduita ilicită a organelor administraţiei publice, persoane
fizice, juridice prin care s-au cauzat prejudicii datorită actelor de putere
nelegale. Are ca finalitate satisfacerea intereselor patrimoniale ale celui
prejudiciat prin fapta ilicită.
 FORMELE RĂSPUNDERII JURIDICE
Răspunderea materială – este o răspundere specifică dreptului muncii
care constă în obligaţia persoanei încadrată în muncă de a repara în anumite
condiţii prejudiciul pe care l-a cauzat unităţii unde este încadrat din vina sa şi
în legătură cu munca sa.
În domeniul execuţiei bugetare, răspunderea materială are ca subiecţi
activi salariaţi din cadrul societăţii comerciale şi a altor agenţi economici,
plătitori de impozite şi taxe pentru neplata integrală şi la termen a sumelor de
bani datorate bugetului de stat. Sancţiunea constând în majorări de întârziere
se poate aplica direct salariatului cu atribuţii specifice, ori unităţii, situaţie în
care aceasta, folosind procedurile legale se va îndrepta împotriva salariatului
vinovat.
În literatura juridică se precizează că şi neurmărirea la timp a unui
debitor prescris atrage răspunderea materială, adică cel vinovat va răspunde
pentru contravaloarea creanţei.
Răspunderea disciplinară – intervine numai în cadrul raporturilor
juridice de muncă dintre angajat şi angajator şi numai atunci când angajatul
încalcă obligaţiile sale de serviciu. Aceasta poate interveni numai pentru fapte
ce contravin regulilor de disciplină a muncii.
 RĂSPUNDEREA CONTRAVENŢIONALĂ
Contravenţia este fapta săvârşită cu vinovăţie care prezintă un pericol
social redus, mai redus decât infracţiunea şi este prevăzută şi sancţionată ca
atare prin legi, decrete, sau alte acte normative.
Codul contravențional al Republicii Moldova a prevăzut în Capitolul
XV Partea Specială contravențiile ce atentează la relațiile sociale din
domeniul executării bugetare. (Contravenții ce afectează activitatea de
întreprinzător, fiscalitatea, activitatea vamală și valorile mobiliare). Cîteva
exemple de contravenții sunt:
 Achiziţionarea, păstrarea, transportul spre comercializare şi comercializarea
ilegală a valorilor materiale
 Încălcarea regulilor de gestionare a mijloacelor financiare provenite din
fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală
 Încălcarea regulilor privind operaţiunile valutare
 Neprezentarea informaţiei de către entităţile raportoare
 Etc.
 RĂSPUNDEREA CONTRAVENŢIONALĂ
Subiectul răspunderii contravenționale din cap. XV Cod
Contraventional este persoana fizică care a împlinit 16 ani. Este pasibilă de
răspundere contravenţională persoana juridică, cu excepţia autorităţilor
publice şi instituţiilor publice, în cazurile prevăzute de codul contravențional
al RM pentru contravenţiile săvîrşite în numele său ori în interesul său de
către organele sale ori de reprezentanţii acestora dacă aceasta corespunde
uneia dintre următoarele condiţii:
a) este vinovată de neîndeplinirea sau de îndeplinirea necorespunzătoare a
dispoziţiilor legii ce stabilesc îndatoriri sau interdicţii pentru desfăşurarea unei
anumite activităţi;
b) este vinovată de desfăşurarea unei activităţi ce nu corespunde actelor sale
constitutive ori scopurilor declarate;
c) fapta care a cauzat sau a creat pericolul cauzării de daune în proporţii
considerabile unei alte persoane, societăţii ori statului a fost săvîrşită în
interesul acestei persoane, a fost admisă, sancţionată, aprobată, utilizată de
organul său împuternicit ori de persoana cu funcţie de răspundere.
 RĂSPUNDEREA PENALĂ

Răspunderea penala ca fiind un ansamblu de drepturi si obligatii

corelative ale subiectilor raportului juridic penal care se realizeaza prin
constrangerea exercitata de stat fata de infractor, ca acesta sa suporte
sanctiunea prevazuta de lege pentru fapta comisa, in vederea restabilirii
ordinii de drept si a reeducarii acestuia. Raspunderea penala se realizeaza
efectiv in cadrul procesului penal, prin aplicarea si executarea sanctiunii de
catre faptuitor,deci sanctiunea apare ca o consecinta a raspunderii penale.

Răspunderea penală constituie alături de infracțiune și pedeapsă una

din instituțiile fundamentale ale dreptului penal. Astfel infracțiunea ca fapt
interzis de legea penală nu poate fi concepută fără consecința inevitabilă
care este răspunderea penală, iar aceasta este lipsită de obiect fără
sancțiunea penală. Și invers, pedeapsa nu poate fi concepută fără existența
răspunderii penale, iar aceasta nu poate avea ca temei juridic decât
infracțiunea
 RĂSPUNDEREA PENALĂ

Răspunderea penala este guvernată de mai multe principii general

recunoscute:
a) legalitatea răspunderii penale
b) infracțiunea singurul temei al răspunderii penale
c) principiul raspunderii penale subiective- Fara vinovatie nu exista infractiune,
iar neexistand infractiune, nu exista nici temeiul raspunderii penale. Vinovatia
poate lipsi ca urmare a existentei, spre exemplu, a vreuneia din cauzele care
inlatura caracterul penal al faptei.
d) principiul caracterului personal al raspunderii penale
e) principiul individualizarii raspunderii
f) unicitatea răspunderii penale (non bis in idem
g) principiul prescriptibilității
 RĂSPUNDEREA PENALĂ

În sfera executării bugetului public național, răspunderea penală

intervine în cazurile în care încălcarea dispozițiilor legale cu privire la
realizarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor bugetare întrunește elementele
constitutive ale infracțiunilor din legea penală. Reglementarea răspunderii
penale operează nemijlocit cînd legea penală incriminează unele fapte sub
aspectul elementelor constitutive ale infracțiunii stabilind și sancțiunile
corespunzătoare.
În procesul de execuatare a bugetelor persoanele fizice, personale
juridice, persoanele cu funcție de răspundere sau demnitate public pot fi
tentați sa savîrșească anumite fapte care conform legislației penale naționale
reprezintă infracțiuni pasibile de răspundere și pedeapsă penală. În mod
preponderent infracțiunile care pot apărea la executarea bugetelor sunt
reglementate de cap. X partea specială CPRM a RM, Infracțiuni Economice,
însa unele componențe se conțin și în alte capitole ale CPRM, ex. Infracțiuni
contra patrimoniului.
 RĂSPUNDEREA PENALĂ

Autorul roman Vasile Iancu face o grupare a infracțiunilor din domeniul

execuției bugetare:

a) infracțiuni de fals

b) infracțiuni contra patrimoniului

c) infracțiuni la regimul stabilit pentru anumite activități economice

d) infracțiuni la regimul vamal

e) infracțiuni din domeniul fiscal.

 RĂSPUNDEREA PENALĂ

a) infracțiuni de fals (exemple):

- art. 3351 CP este reglementată infracțiunea de falsul în documente
contabile care se manifestă prin întocmirea sau utilizarea unei facturi sau a
oricărui alt document sau înscris contabil care conţine informaţii false,
precum şi omisiunea cu rea-voinţă a contabilizării unei plăţi, săvîrşite în
scopul disimulării sau tăinuirii unor acte de corupţie.
- art. 3521 Falsul în declarații Declaraţia necorespunzătoare adevărului,
făcută unui organ competent în vederea producerii unor consecinţe juridice,
pentru sine sau pentru o terţă persoană, atunci cînd, potrivit legii sau
împrejurărilor, declaraţia serveşte pentru producerea acestor consecinţe. În
raport cu aceasta normă generală avem infracțiunile speciale de fals în
domeniul fiscal: art. 244 și 2441.
 RĂSPUNDEREA PENALĂ

b) infracțiuni contra patrimoniului (exemple):

Cea mai relevantă componență care se ne interesează în procesul
execuției bugetare este Delapidarea averii străine care înseamnă însuşirea
ilegală a bunurilor altei persoane, încredinţate în administrarea vinovatului.
Delapidarea averii străine constă în faptul că infractorul transformă bunul aflat
în gestionarea sau administrarea sa într-un bun al său, îl trece efectiv în
stăpînirea sa, creînd posibilităţi de a se comporta faţă de bun ca faţă de un bun
propriu, de a efectua acte de dispoziţie cu privire la acel bun. Delapidarea
averii străine presupune nu numai însuşirea bunului administrat, dar şi irosirea
lui prin consumare, cheltuire, dăruire sau transmitere altor persoane fără
restituirea echivalentului lui.
Pentru delapidarea averii străine este caracteristic faptul că poate fi
săvîrşită numai de un funcţionar sau de alt salariat, care gestionează sau
administrează bunurile din avutul proprietarului.
 RĂSPUNDEREA PENALĂ

c) infracțiuni la regimul stabilit pentru anumite activități economice:

Schimbarea destinației fondurilor bănești sau a resurselor materiale fără
respectarea prevederilor legale, dacă fapta a cauzat daune financiare,
economice unui organ sau instituții reprezintă o ilegalitate.
CPRM prevede la art. 240 infracțiunea de utilizare contrar destinaţiei a
mijloacelor din împrumuturile interne sau externe garantate de stat care se
referă într-o măsură la grupul Infracțiuni la regimul stabilit pentru anumite
activități economice.

CP al Romaniei incriminează la art. 307 infracțiunea de delapidare de

fonduri și constă in schimbarea destinației fondurilor banețti sau a resurselor
materiale, făra respectarea prevederilor legale, dacă fapta a cauzat o
perturbare a activitații economico-financiare sau a produs o paguba unui
organ sau instituții de stat sau unei alte unitați de interes public.
 RĂSPUNDEREA PENALĂ

d) Infracțiuni la regimul vamal

În literatura de specialitate contrabanda se defineşte ca ocolirea impozitelor,
accizelor pe bunuri prin escamotarea punctelor de control. Contrabanda de
bunuri deseori are loc din următoarele motive: evitarea impozitelor de
accize, precum şi evitarea regulilor ce interzic comercializarea cu aceste
bunuri.
CPRM a prevăzut la art. 248 și art. 249 infracțiunile de contrabandă și
eschivarea de la achitare plăților vamale.
e) Infracțiuni din domeniul fiscal
practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător,
evaziunea fiscală a persoanelor fizice,
evaziunea fiscală a întreprinderilor a instituţiilor şi organizaţiilor,
transportarea, păstrarea sau comercializarea mărfurilor supuse accizelor, fără
marcarea lor cu timbre de control sau cu timbre de acciz, etc.
 FELURILE SANCŢIUNILOR APLICATE ÎN PROCESUL EXECUŢIEI
BUGETARE
Cod Fiscal, Articolul 235. Scopul şi forma sancţiunilor fiscale
(1) Sancţiunea fiscală este o măsură cu caracter punitiv şi se aplică pentru a se
preveni săvîrşirea, de către delincvent sau de către alte persoane, a unor noi
încălcări, pentru educarea lor în spiritul respectării legii.
(11) Avertizarea se aplică pentru încălcarea fiscală nesemnificativă.
(2) Pentru încălcarea fiscală poate fi aplicată sancţiunea fiscală sub formă de
avertizare sau amendă

1. Cod Fiscal. Articolul 236. Amenda

(1) Amenda este o sancţiune fiscală care constă în obligarea persoanei ce a
săvîrşit o încălcare fiscală de a plăti o sumă de bani. Amenda se aplică
indiferent de faptul dacă au fost aplicate sau nu alte sancţiuni fiscale ori plătite
impozite, taxe, majorări de întîrziere (penalităţi) calculate suplimentar la cele
declarate sau nedeclarate.
(2) Amenda reprezintă o parte a obligaţiei fiscale şi se percepe în modul stabilit
pentru impunerea fiscală.
(3) În cazul în care contribuabilul descoperă că darea de seamă fiscală prezentată
anterior conţine greşeli sau omisiuni şi prezintă darea de seamă corectată,
precum şi în cazul în care contribuabilul nu are obligaţia prezentării dării de
seamă, dar descoperă că au fost efectuate
 FELURILE SANCŢIUNILOR APLICATE ÎN PROCESUL EXECUŢIEI
BUGETARE
2. Cod Fiscal, Articolul 228. Majorarea de întîrziere (penalitatea) este si măsură de
asigurare a executării obligațiilor fiscale.
Majorarea de întîrziere (penalitatea) este o sumă calculată în funcţie de cuantumul
impozitului, taxei şi de timpul scurs din ziua în care acestea trebuiau plătite,
indiferent de faptul dacă au fost sau nu calculate la timp. Aplicarea de către Serviciul
Fiscal de Stat sau alt organ abilitat majorării de întîrziere este obligatorie,
independent de forma de constrîngere. Majorarea de întîrziere reprezintă o parte din
obligaţia fiscală şi se percepe în modul stabilit pentru impunerea fiscală.
 FELURILE SANCŢIUNILOR APLICATE ÎN PROCESUL EXECUŢIEI
BUGETARE

3. Articolul 229. Suspendarea operaţiunilor la conturile bancare (măsură

asiguratorie)
Suspendarea operaţiunilor la conturile bancare, cu excepţia celor de
împrumut, a conturilor bancare deschise conform prevederilor acordurilor de
împrumut încheiate între Republica Moldova şi donatorii externi şi a
conturilor bancare provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru
formarea sau majorarea capitalului social), precum şi celor ale persoanelor
fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător (în cazul executorilor
judecătoreşti – numai conturile speciale), conturile de acumulare deschise
conform legislaţiei insolvabilităţii, este o măsură prin care Serviciul Fiscal de
Stat limitează dreptul contribuabilului de a folosi mijloacele băneşti care se
află şi/sau se vor depune la conturile lui bancare şi de a folosi noile conturi,
deschise în aceeaşi sau în o altă instituţie financiară (sucursală sau filială
acesteia).