Sunteți pe pagina 1din 8

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

AMELIORAREA SPECIEI DE CARTOF


DISCIPLINA:
AMELIORAREA PLANTELOR ŞI PRODUCERE DE SĂMÂNŢĂ
INTRODUCERE:
 Cartoful este o plantă cu o mare importanţă în economia mondială. Ocupând o suprafaţă de
18 milioane de hectare şi realizând o producţie de 300 de milioane de tone, este a patra
cultură, după grâu, porumb şi orez.
 Cartoful prezintă o deosebită importanţă în alimentaţia oamenilor, medicina alopată,
furajarea animalelor şi în industria alimentară.
 În alimentaţia oamenilor cartoful se foloseşte în stare proaspătă sau sub formă de preparate
uscate şi semipreparate. Pentru o mare parte a populaţiei cartoful reprezintă alimentul de
bază în alimentaţie.
 Consumul anual de cartofi pe locuitor oscilează, în diferite ţări ale lumii între 44 şi 140 kg.
În România consumul anual de cartofi pe locuitor este de circa 100 kg.
 Primele încercări de ameliorarea cartofului s-au făcut imediat după introducerea acestei
plante în Europa, când, folosind sămânţa botanică de la diferite proveniente de la subspecia
andigena, s-au selectat caracteristici de tuberosum, cea mai importantă caracteristică fiind
adaptarea la ziua lungă din nordul Europei.
 Primele încercări în ameliorarea cartofului,la noi în ţară, au constat fie în autofecundarea
solurilor străine, fie în efectuarea hibridării intraspecifice. Astfel, în anul 2000 s-au
omologat în jur de 40 de soiuri româneşti alături de altele.
METODOLOGIE DE AMELIORARE:
Obiective:
 un potenţial mediu de producţie de 40-60 t/Ha, constant în timp şi spaţiu,
 Să corespundă diferitelor scopuri de folosinţă (consum proaspăt, prelucrarea industrială, furajarea
animalelor),
 Aspect comercial superior al tuberculilor,
 Rezistenţe superioare la viruşi, mană şi dăunători, care să permită folosirea lor într-un sistem de
agricultură durabilă,
 Adaptabilitate superioară la condiţii de climă şi sol,
 Să permită obţinerea de culturi economic profitabile,
 Compoziţie şi structură chimică favorabile unei alimentaţii raţionale(conţinut ridicat de proteine,
structură favorabilă unor amino-acizi esenţiali, conţinut sporit de vitamina C, conţinut redus de
alcaloizi, acid clorogenic şi nitraţi),
 Să permită obţinerea de culturi economic profitabile,
METODE UTILIZATE ÎN AMELIORAREA CARTOFULUI:
Corespunzător particularităţilor biologice şi fiziologice ale plantei, la cartof se folosesc două
tiputi de metode:
 Metode şi tehnici cu care se acţionează asupra organelor vegetative de reproducere,
 Introducerea unor forme noi,
 Selecţia vegetativă sau colnală,
 Selecţia itraclonală (mutaţii morfologice şi fiziologice),
 Schimbarea structurii genelor
 Metode şi tehnici de ameliorare cu care se acţionează asupra plantelor obţinute prin
înmulţire sexuată
 Hidratarea, transferul şi combinarea unor genomi,
 Incorporarea unor gene străine,
 Consangvinizarea şi utilizarea heterozistului.
METODE ŞI TEHNICI CU CARE SE ACŢIONEAZĂ ASUPRA
ORGANELOR VEGETATIVE DE REPRODUCERE
 Selecţia clonală constă în alegerea celor mai buni descendenţi rezultaţi prin înmulţirea
vegetativă, dintr-un individ iniţial, provenit din sămânţa hibridă. Fiindcă toţi indivizii unei
clone au aceleaşi însuşiri genetice, au şi o mare stabilitate în timp şi spaţiu, iar eficienţa
metodei este determinată de valoarea genetică a materialului. Această metodă este eficientă
pentru extragerea unor clone pozitive, cât şiameliorarea de menţinere a soiurilor ameliorate.
Selecţia clonată este o metodă ajutătoare, dar şi obligatorie în amelioarea cartofului.
 Selecţia intraclonală a început să se aplice pentru că stabilitatea clonelor este relativă.
Variaţiile care apar în cadrul fiecărei clone, pot avea o origine genetică, aşa cum este în
cadrul mutaţiilor somatice sau al variaţiilor spontane. Selecţia intraclonală este foarte
importantă în onţinerea de plante libere de vitoze şi alte boli rezistente la atacul unor insecte
parazite.
 Mutaţiile sunt facilitate de înmulţirea vegatativă a cartofului. Majoritatea mutaţiilor apar în
meristemele ochilor şi ale stolonilor şi se exteriorizează în cazul în care sunt dominante.
METODE ŞI TEHNICI DE AMELIORARE CU CARE SE ACŢIONEAZĂ
ASUPRA PLANTELOR OBŢINUTE PRIN ÎNMULŢIRE SEXUATĂ.
 Consangvinizarea este folosită în ameliorarea cartofului pentru cunoaşterea genitorilor sau pentru
accentuarea unor caracteristici. Această metodă este eficientă numai în cazul unui material foarte
heterozigot, la care fenomenul de segregare este foarte puternic. Soiurile hibride, cu baza genetică
complexă, realizează prin consangvinizare o variabilitate de forme şi posibilităţi de extragere a formelor
valoroase diferite. Se obţin o serie de genotipuri rezistente la boli(mană, raia neagră, viroze), dar şi
genotipuri autosterile şi autoincompatibile.
 Haploidia ca metodă de ameliorare este strâns legată de poliploidie, ambele având importanţă teoretică
şi practică în vederea stabilirii gradului de înrudire între specii, componentă normală a speciilor şi
numărul cromozomilor de bază. Prin haploidizare devine posibilă exteriorizarea unor însuşiri recesive
valoroase ale formelor iniţiale, cum ar fi – reyistenţa la mană, la nematozi, râia neagra, etc.
 Poliploidia constitue una dintre metodele eficiente pentru invingerea incompatibilităţii la încrucişarea cu
speciile sălbatice îndepărtate. Duce la creşterea fertilităţii hibrizilor.
 Hibridarea sexuată constitue metoda de bază în ameliorarea cartofului. Prin hibridare se creează
posibilităţi pentru obţinerea unei variabilităţi mari şi selecţionarea unor forme valoroase sub aspect
productiv, dar mai ales în ce priveşte rezistenţa la boli şi dăunători.
 Hibridare intraspecifică: precocitate, capacitate de producţie ridicată, conţinut în amidon, caractere
morfologice bune ale tuberculului. Se pot folosi la hibridări soiuri noi hibride în combinaţie cu soiuri
vechi cu unele insuşiri calitative superioare.
 Hibridarea interspecifică: include specii sălbatice şi primitive în procesul de creare a soiurilor de
cartof, realizandu-se pe calea hibridării speciilor sălbatice cu soiurile cultivate.
CONCLUZII

 Ameliorarea cartofului se poate realiza prin diferite metode şi tehnici cu care se


acţionează asupra organelor vegetative de reproducere, dar şi prin metode şi
tehnici de ameliorare cu care se acţionează asupra plantelor obţinute prin
înmulţire sexuată.
 Prin ameliorarea speciilor de cartofi se va mări potenţilul de producţie, se va mări
rezistenţa la viruşi, mană şi dăunători, adaptarea la sol şi la crimă, compoziţie şi
structură chimică devenind favorabile unei alimentaţii raţionale(conţinut ridicat
de proteine, structură favorabilă unor amino-acizi esenţiali, conţinut sporit de
vitamina C, conţinut redus de alcaloizi, acid clorogenic şi nitraţi),
BIBLIOGRAFIE

1. Gheorghe V., Ameliorarea plantelor agricole – Partea specială,


Editura Fairpartners, p.102-124,
2. Soare M., Ameliorarea plantelor agricole – Partea generală, Editura:
Reprografia Universităţii, Craiova, 2001,