Grupele sanguine.

Transfuzia de
sânge si produse de sânge

Șef lucrări dr. Dan CORNECI

UMF Carol Davila București

Spitalul Universitar de Urgență Elias
 Scurt istoric
 1900-1901 Karl Landsteiner descoperă grupele sanguie, punând
în contact diverse eșantioane de seruri umane cu diverse
eșantioane de eritrocite, observă că unele erau aglutinate, iar altele
nu. Pe această bază descrie trei grupe sanguine pe care le
denumește cu litere mari O, A, B.

 1902 - Decastello și Sturli descriu al patrulea grup, pe care îl

denumesc AB.

 1907 - Iansky descrie cele patru grupe sanguine pe care le notează

I, II, III, IV.

 1911 - von Dungern și Hirtyfeld observă că nu toate eritrocitele A

dau reacții de aglutinare de aceeași intensitate cu serul anti A. Se
descoperă astfel subgrupele A1 și A2.
 Antigene eritrocitare

 Se recunosc oficial 30 de sisteme de grupe sanguine.

Multe sunt specifice unor grupuri etnice.

 Antigenele eritrocitare sunt determinate genetic și au

corespondenți anticorpi specifici.
 Anticorpi naturali regulari în sistem AB0
 Anticorpi naturali iregulari, pentru antigenele P1, A1, H, M, N, S,
Ma, Kpa, Lea, Lex, Leb, Tya
 Anticorpi de alloimunizare (sarcina și/sau transfuzii preexistente)
care apar pentru antigenele D, E, Kell, e, c, S, Jka
 Sitemul ABO

 In Romania 34% din populatie au Grup O, 41%

Grup A, 19% Grup B si 6% Grup AB

 În sistemul OAB, plasma umana posedă anticorpi

(aglutinine) antieritrocitari antiA ( α) și antiB (β).

 În mod natural niciodată nu se găsesc la același

individ antigenul (aglutinogenul) și anticorpul
(aglutinina) omolog
 Antigene eritrocitare

 Un individ, de obicei, pastreaza aceeasi grupa

sanguina toata viata

 Aceasta se poate modifica daca apare:

 Supresia antigenica din sepsis, neoplasme, boli
autoimmune
 Transplant de maduva osoasa (ex: daca un pacient
grup A primeste maduva grup O, acesta se poate
converti la grupul donatorului)
 Sistemul ABO

 Cel mai important sistem in transfuzii Fenotip Genotip

 Mediat de IgM A AA sau
 Sunt caractere permanente, transmise AO
conform legilor mendeliene. B BB sau
 Apar în primele săptămâni de viață BO
embrionară cu apogeu în dezvoltare în
săptămânile 5-14, iar în săptămâna a AB AB
20-a se ajunge la distribuția definitivă a O OO
antigenelor ABO în organism.
Sistemul ABO
Graficul compatibilitatii in sitemul ABO
 Sistemul Rh
 Al doilea cel mai important sistem de grupe sanguine
transfuzii
 85% din populatie poseda Rh pozitiv
 Se transmite pe cale paterna
 Fenotipul sistemului Rh se diagnostichează prin cele
cinci antiseruri: anti C, anti c, anti D, anti E, anti e. din
punct de vedere practic are importanță Du care este o
alelă a lui D.
 Anticorpii sistemului Rh sunt anticorpi de
alloimunizare, sunt IgG și apar în urma transfuziilor de
sânge și/sau sarcină
 Tehnici serologice transfuzionale
 Beth – Vincent de determinare a antigenelor OAB eritrocitare pe
lamă.
 Pe o lamă de sticlă, se pun de la stânga la dreapta, trei picături de
ser test: prima picătură este un ser anti A+anti B, a doua de ser anti B
și a treia de ser anti A. Cu o pipetă, se adaugă o picătură mică din
suspensia de eritrocite de cercetat. După trei minute de așteptare la
temperatura camerei se face citirea macroscopică.

 Simonin de determinare a grupei sanguine OAB prin

identificarea aglutininelor din serul de cercetat.
 Se folosesc ca reactiv eritrocite test de grup 0, A, B. După ce se pun pe
o lamă de sticlă trei picături din serul de cercetat, se adaugă cu pipete
diferite, câte o picătură din cele trei suspensii de eritrocite test. Se
citește aglutinarea după trei minute, la temperatura camerei și se
determină grupa sanguină.
 Tehnici serologice transfuzionale
 Tehnica de compatibilitate directă Jeanbreau
 se execută pentru a detecta anticorpii incompatibili în serul
bolnavului față de eritrocitele donatorului.
 Se folosec două metode, una pentru anticorpii de tip natural
și una pentru anticorpii de tip imun.
 Prezența aglutinării pe lama 1 (anticorpi naturali) sau lama 2
(anticorpi de tip imun) înseamnă incompatibilitate.

 Cauze de eroare în determinarea grupului sanguin

OAB:
 False reacții pozitive de aglutinare

 False reacții negative.

 Transfuzia
 Indicatia principala - menținerea capacității de transport a
oxigenului către țesuturi.

 Indivizii sănătoși sau cei cu anemie cronică tolerează un

hematocrit de 20 – 25% în condiții de normovolemie.

 Pacienții în vârstă, cei cu anumite boli cronice sau acute (sindrom

coronarian) tolerează mai greu anemia.

 La pacientul anemic etiologia trebuie întotdeauna precizată

(scăderea producției – supresie medulară, pierderi – hemoragie,
distrucție - hemoliză).

 Estimarea volumului de transfuzat poate fi calculat cu formula

următoare :
volum de transfuzat = (Hct dorit-Hctprezent)xVS/Hct sânge transfuzat
 VS (volum sanguin) de obicei se situează în jurul valorii de 70ml/kgc (65ml/kgc
la femei, iar Hct sânge transfuzat este de 70%).
 Derivati sanguini

 Masa eritrocitară (hematocrit de 70% și volum de 250 ml): o

unitate va crește hematocritul cu 2-3% la pacientul euvolemic (Hb
cu 1-1,2 g/dl).
 Masa eritrocitară trebuie să fie compatibilă AB0 și Rh.

 În caz de urgență se poate administra sânge 0, Rh negativ care va

fi înlociut cît mai curînd posibil cu sânge izo grup și Rh.

 O unitate de trombocite va crește numărul acestora cu 5 la 10

mii/mm3.
 Dacă trombocitopenia este datorată distrucției transfuzia va fi mai
putin eficientă.
 Trombocitele nu trebuie să fie compatibile AB0.
 Derivati sanguini
 Plasma proaspătă congelată (PPC)
 În doză de 10-15 ml/kg va crește factorii de coagulare cu 30%.
Factorii V și VIII sunt cei mai labili.
 Nivelul fibrinogenului crește cu 1 mg/ml de PPC.

 Reversia acțiunii antinvitaminelor K, necesită 5-8 ml/kg de plasmă.

 Plasma trebuie să corespundă AB0 dar pacienții Rh – pot primi

plasmă Rh +.
 Nu se foloște pentru repleție volemică.

 Crioprecipitatul conține factor VIII, XIII și fibrinogen.

 Indicațiile includ hipofibrinogenemia, boala von Willebrand, hemofilia.

 Doza este de 1 UI la 7-10 kgc. Nu necesită compatibilitate AB0, dar

este preferabil de efectuat din cauza prezenței urmelor de plasma
 Incidente transfuzionale
Accidente hemolitice

 Acute
 Se produc prin distrugerea eritrocitelor donatorului de catre
anticorpii primitorului: naturali sau dobanditi.
 Cresc accidentele hemolitice prin allo-anticorpi imuni castigati prin
transfuzii anterioare sau prin sarcina (sistemul Rh, Kell, Kidd).
 Testul Coombs direct pozitiv inseamna prezenta acestor anticorpi pe
membrana hematiilor.

 Tardive
 Apar la 3-21 zile dupa transfuzie printr-un raspuns secundar.
 Clinic se manifesta prin anemie hemolitica autoimuna cu
reticulocitoza, cresterea bilirubinei indirecte si testul Coombs direct
pozitiv.
Incidente transfuzionale
 Purpura posttransfuzionala
 caracterizata prin trombocitopenie severa, aparuta prin
dezvoltarea anticorpilor antiplachetari.

 Reactii anafilactoide
 apar la primitorii care nu au IgA (incidenta 1:900 in populatia
generala) sau care au un titru IgA foarte scazut.

 Reactii febrile - frison

 sunt datorate prezentei de allo-anticorpi antileucocitari si mai rar
anticorpi antiHLA, fata de antigenele de suprafata ale limfocitelor
donatorului
Incidente transfuzionale
Incidente infectioase

 Hepatita
 cea mai frecventa complicatie posttransfuzionala, sub forma de
hepatita B sau C
 dupa 1990 a scazut considerabil prin profilaxie cu imunoglobuline
anti HBS

 Alte infectii virale

 Infectia cu virus citomegalic (CMV)
 infectia cu virus Epstein-Barr
 HIV/SIDA - are frecventa de 1/1 250 000-l 250 000. Testele de
depistare fiabile in 96% din cazuri, precum si perioada de pozitivare
de 3 luni a testelor face ca riscul SIDA la transfuzii sa nu poata fi
inlaturat complet.
 Sifilisul - stocarea sangelui la 4°C omoara spirocheta.
 Abordare terapeutica

 Oprirea administrarii produsului la primele simptome

 Recoltarea de probe de sange de la pacient
 Abord venos, administrare de cristaloizi/coloizi,
monitorizare, evaluare hemostaza (CID), evaluare
functie renala (IRA→Dializa)
 Se verifica identitatea pacientului
 Se trimite la lab de imunohematologie:
1. Foaia de observatie clinica asupra accidentului
2. Proba de sange pretransfuzional si din momentul
accidentului
3. Unitatea de sange transfuzata
Complicațiile transfuziei masive
 Depresie imunitară
 Risc crescut de infecții nozocomiale
 Risc la pacienții neoplazici

 TRALI – injuria acută pulmonară

posttransfuzională

 Risc infecțios crescut

 Risc crescut de hemoliza posttransfuzională

Tehnici de autotransfuzie

 Predonarea

 Hemodiluția acută normovolemică

 Autotransfuzia intraoperatorie (”cell-saver”)

 Autotransfuzia postoperatorie