Aspecte moderne ale organizării

învăţării
- Strategia învăţării prin cooperare -
 CUPRINS:

 1 Principalele caracteristici ale învăţării prin cooperare

– 1.1 Definirea învăţării prin cooperare
– 1.2 Diferenţe între învăţarea prin cooperare, cea competitivă şi cea individualistă
– 1.3 Teorii ce stau la baza învăţării prin cooperare
– 1.4 Istoricul strategiilor cooperante
 2 Modele ale învăţării prin cooperare
– 2.1 Teoria învăţării prin cooperare emisă de Johnson şi Johnson
– 2.2 Modelul lui Slavin STAD
– 2.3 Teams – Games – Tournaments TGT
– 2.4 Team Accelerated Instruction (TAI)
– 2.5 Group Investigation
– 2.6 Academic Controversies
– 2.7 Tehnica Jigsaw
 3 Studii metaanalitice asupra învăţării prin cooperare
 Definirea învăţării prin cooperare

 Cooperarea reprezintă lucrul în comun pentru îndeplinirea unor ţeluri comune. În cadrul situaţiilor de
cooperare, indivizii se află în căutarea unor rezultate benefice pentru ei şi pentru toţi membrii
grupului respectiv.
 Învăţarea prin cooperare (cooperative learning) reprezintă utilizarea, ca metodă instrucţională, a
grupurilor mici de elevi, astfel încât aceştia să poată lucra împreună, urmând ca fiecare membru al
grupului să-şi îmbunătăţească performanţele proprii şi să contribuie la creşterea performanţelor
celorlalţi membri ai grupului.
 Învăţarea prin cooperare desemnează o situaţie de învăţare în care elevii lucrează în grupuri cu
abilităţi şi cunoştinţe eterogene şi sunt recompensaţi pe baza performanţelor grupului.
 Învăţarea prin cooperare este o metodă de promovare a armoniei sociale şi a şanselor egale. Acest tip
de învăţare contribuie în egală măsură la acumularea de cunoştinţe şi la instalerea unei atmosfere de
acceptanţă, efectele ei pozitive durând mult timp, mai ales datorită atitudinilor pe care le formează.
 Diferenţe între învăţarea prin cooperare, cea competitivă şi cea individuală

 Învăţarea prin cooperare poate fi studiată prin opoziţie cu învăţarea competitivă (elevii se confruntă unii cu
alţii pentru obţinerea unui calificativ(notă) bun şi numai unii dintre ei ating succesul) şi cu învăţarea
individualistă (elevii studiază independent pentru a îndeplini obiectivele de studiu, fără să relaţioneze cu
ceilalţi colegi).
 În cazul situaţiilor de învăţare competitive indivizii caută rezultate care le sunt benefice numai lor şi
neprofitabile celorlalţi. În învăţarea individuală scopul elevului este să atingă un anumit standard,
independent de eforturile colegilor. În situaţia cooperantă cei care învaţă muncesc în comun pentru
creşterea performanţelor grupului şi îmbunătărirea rezultatelor tuturor membrilor lui.
 Învăţarea competitivă reprezintă canalizarea eforturilor elevului în scopul învăţării mai rapide şi mai
performante în relaţie cu colegii de clasă. Elevul consideră că îşi poate atinge obiectivele dacă şi numai
dacă ceilalţi colegi de clasă ratează atingerea lor. În situaţia individuală interdependenţa nu există, fiecare
muncind pentru sine şi raportându-şi performanţele la rezultatele sale anterioare. Învăţarea prin cooperare
presupune interdependenţa pozitivă, a scopurilor, a sarcinilor, rolurilor sau identităţilor.
 Efectele pozitive ale învăţării prin cooperare în raport cu cea competitivă şi individuală:
 Depunerea unui efort mai intens de către elevi în procesul de învăţare
 Rezultate mai bune şi un randament mai mare în învăţare
 Dezvoltarea unor relaţii interpersonale mai bune
 Un tonus psihic mai ridicat
 utilizarea proceselor mentale de nivel superior (dezvoltarea gândirii abstracte) şi dezvoltarea gândirii critice
 prezenţa motivaţiei intrinseci pentru învăţare
 Teorii ce stau la baza învăţării prin cooperare

 Teoria interdependenţei sociale

Premise: Modul în care structura interdependenţei sociale determină persoanele cu care

individul intră în contact şi rezultatele
contactului social
Începutul sec. al Kurt Koffka: grupurile sunt entităţi dinamice care asigură interdependenţa
XX-lea membrilor lor
1920-1940 Kurt Lewin: cercetări asupra interdependenţei membrilor grupului şi a
obiectivelor comune
1940-1970 Morton Deutsch: cercetări asupra interdependenţei pozitive, negative şi a celei
fără obiectiv
Anii ’60 David şi Roger Johnson: studii cu privire la impactul interdependenţei sociale
asupra rezultatelor învăţării

Anii ’70 Dean Tjosvold: cercetări în domeniul relaţiilor sociale în mediul industrial şi de afaceri

Concluzii: 1.eforturile de tip cooperativ se bazează

pe o motivaţie intrinsecă generată de factorii
interpersonali care intervin în lucrul în comun şi de aspiraţia comună de a
îndeplini un anume obiectiv
2.pun accentul pe concepte relaţionale care au ca obiect relaţiile interumane

 Teoria behavioristă a învăţării

 Teorii ce stau la baza învăţării prin cooperare

Teorii behavioriste ale învăţării

Premise Acţiunile urmate de recompense extrinseci (contingenţe de grup) sunt repetate.

Contribuţii: Skinner (contingenţele de grup),

Bandura (teoria imitaţiei),
Homans, Thibaut&Kelley (echilibrul dintre recompense şi eforturi),
Mesch-Lew-Nevin-particularizări pentru metoda învăţării prin cooperare
Concluzii: Eforturile de cooperare sunt susţinute de motivaţia extrinsecă de a obţine
recompense la nivel de grup

Teoria dezvoltării cognitive

Premise Când indivizii cooperează în acelaşi mediu, intervin conflicte de natură socio-
cognitivă; în felul acesta se creează dezechilibrul cognitiv, care stimulează
distanţa de rol şi dezvoltarea cognitivă
Contribuţii: Vîgotski, Kohlberg, Murray, Johnson şi Tjosvold

Concluzii: Pun accentul pe fenomenele la nivel individual (dezechilibru, reorganizare

cognitivă)
 Istoricul strategiilor cooperante
 Tabel sinoptic al istoriei învăţării prin cooperare

 Începutul secolului al XX-lea Cercetările psihologilor J.Dewey, K. Lewin, J. Piaget, L. Vîgotski

 1929-1930 Cărţi despre cooperare şi competiţie publicate de Maller, Mead, May,
promovează competiţia
 1949 M. Deutsch, teoria şi cercetarea în domeniul cooperării şi competiţiei
 1960 Madsen (Kagan)-cercetări despre cooperare şi competiţie la copii
Mişcarea învăţării prin descoperire: Bruner, Suchman
B.F.Skinner-învăţarea programată, modificarea comportamentală
 1962 M. Deutsch, Cercetări despre cooperare şi încredere
R. Blake şi J. Mouton - cercetări despre competiţia intergrupuri
 1969 S. Cook-cercetare despre cooperare
 1971 R. Hamblin: cercetări ale comportamentului în situaţii de
competiţie/colaborare
 1973 D. DeVries şi K. Edwards- metodaTems-Games-Tournaments


1975 D. şi R. Johnson- Learning Together and Alone
 1976 S. şi Y. Sharan: didactica grupurilor mici Group Investigation
 1978 Publicaţii în domeniu: Elliot Aronson Jigsaw Classroom
 1981-1983 D. şi R. Johnson- Metaanalize asupra cercetării în domeniul cooperării
 1985 S. Kagan dezvoltă Metoda lucrului în echipă
 1989 D. şi R. Johnson: Cooperare şi Competiţie -teorie şi rezultate
experimentale
 1990 Strategia dobândeşte popularitate printre cei ce activează în domeniul
educaţiei
 1996 Prima conferinţă anuală de mangeriat în domeniu, Minneapolis
 Metode ale învăţării prin cooperare

 1. Teoria învăţării prin cooperare elaborată de Johnson şi Johnson

 Promovează situaţia şcolară în care elevii în mici grupuri eterogene realizează o sarcină
comună şi sunt recompensaţi ca grup.
 Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească grupul de învăţare prin cooperare sunt:
 Interdependenţa pozitivă (percepţia pe care membrii grupului o au asupra acestuia: trebuie să
lucreze împreună pentru a atinge scopul propus; au nevoie unul de celălalt pentru sprijin, explicaţii,
coordonare)
 Responsabilitatea individuală (performanţa individuală a membrilor grupului se raportează la un
anumit standard şi fiecare membru este răspunzător de propria contribuţie la îndeplinirea scopului
propus)
 Interacţiunea directă – elevii sunt plasaţi în aşa fel încât să interacţioneze direct, faţă în faţă la
nivelul grupului, şi nu dintr-un colţ în altul al clasei
 Analiza activităţii de grup (grupurile de elevi reflectează asupra colaborării lor şi decid asupra
modului de îmbunătăţire a eficienţei aceetui tip de activitate)
 Dezvoltarea deprinderilor interpersonale în cadrul grupurilor mici (acestea sunt necesare pentru
funcţionarea eficientă a grupului
 Metode ale învăţării prin cooperare

2. Modelul lui Slavin STAD

 Elaborată de Slavin în anii 1970 este cunoscută sub denumirea de Student Teams – Achievement Divisions,
STAD
 Etapele lecţiei STAD:
 Profesorul prezintă conţinutul unei lecţii iar elevii caută să aprofundeze aceste conţinuturi în grupuri de către patru.
 Elevii parcurg teste de evaluare individuale în timpul cărora elevii nu se pot ajuta reciproc.
 Calificativele unui grup se obţin prin însumarea calificativelor individuale, nota finală este dată de evoluţia (progres
sau regres) a fiecărui membru al grupului faţă de performanţele anterioare.
 Evaluarea grupului este consemnată în rapoarte care sunt aduse la cunoştinţa elevilor.
 STAD a fost folosită în toate disciplinele de învăţământ de la matematică, română, arte sau stiinţe sociale şi la
toate nivelele de clasă, de la a doua la clasa a XII a. se pretează mai mult la disciplinele exacte, ca matematica,
fizica chimia sau geografia.
 Slavin (1995) a trecut în revistă 29 de studii asupra eficacităţii STAD, concluzionând:
 Se constată o îmbunătăţire semnificativă a performanţelor în învăţare;
 Relaţiile inter rasiale sunt mult ameliorate
 Se îmbunăţăţesc atitudinile vizavi de şcoală şi învăţare
 Creşte suportul acordat colegilor
 Atribuirea succesului sau eşecului se face intern
 Creşte timpul petrecut de elev căutând soluţii şi rezolvând sarcina

–
 Metode ale învăţării prin cooperare

3. Metoda Teams – Games – Tournaments TGT

 Metoda Teams – Games – Tournaments a fost descrisă iniţial de DeVries şi Edwards în 1974
 Etape ale lecţiei TGT:
– Activitatea începe prin prezentarea conţinuturilor de către profesor
– Aceste informaţii sunt aprofundate de către elevi în cadrul grupurilor de învăţare
– Evaluarea se face în cadrul unor “turnee” săptămânale în care elevii participă la jocuri educaţionale
– În aceste turnee membrii grupurilor de învăţare se întrec cu elevii din celelalte grupuri pentru a strânge puncte care contribuie
la scorul final al echipei.
– Elevii participă la jocuri în grupuri de câte trei, fiecare cu performanţe similare la acel obiect de studiu.

4. Metoda Team Accelerated Instruction (TAI)

 Metoda Team Accelerated Instruction elaborată de Slavin, Leavey şi Madden în 1986
 Are la bază grupuri de învăţare formate din patru membrii cu nivele de cunoştinţe şi abilităţi eterogene
 Se foloseşte aproape exclusiv la predarea matematicii
 Etape ale lecţiei TAI:
 Elevii intră în secvenţa de învăţare pe baza evaluării individuale
 Membrii unei echipe lucrează în grupuri diferite
 Colegii se verifică între ei pe baza unor chestionare stabilite de profesor
 Rezultatele la testul final sunt notate de elevi monitori
 Profesorul totalizează numărul unităţilor parcurse în întregime de membrii echipei şi acordă un
calificativ general.
 Metode ale învăţării prin cooperare

5. Group Investigation
 Group Investigation este o metodă elaborată de Shlomo şi Yael Sharan în 1976
 Patru caracteristici principale: investigarea, interacţiunea, interpretarea şi motivaţia intrinsecă
 Aceste patru caracteristici sunt incorporate în cele şase faze ale acestui model de învăţare:
– Faza I: clasa determină subiectele ce vor fi studiate de fiecare grup şi elevii se organizează în acestea
– Faza II: Grupurile işi planifică investigaţia
– Faza III: Grupul parcurge faza de investigaţie, de cercetare
– Faza IV: grupurile îşi planifică prezentarea
– Faza V: Grupurile îşi realizează prezentările
– Faza VI: Profesorul şi elevii evaluează proi

6. Modelul lui Cohen

 O metodă de promovare a armoniei sociale şi a şanselor egale în clasele şi şcolile unde există elevi cu profiluri etnice şi
rasiale diferite
 Promovează patru caracteristici pentru instrucţia în clasă
 Stabilirea unor sarcini de lucru cu final deschis, care implică învăţarea prin descoperire şi care pun accentul pe activităţi
mentale de tip superior
 Stabilirea unor sarcini de grup care necesită reacţia celorlalţi membri ai grupului
 Stabilirea de sarcini multiple care se raportează la o temă unică de natură intelectuală
 Atribuirea de roluri diverşilor membrii ai grupului
 Metode ale învăţării prin cooperare

7. Academic Controversies
 Metodă elaborată de Johnson şi Johnson şi prezentată în 1995
 Forma de bază după care se structurează secvenţa de învăţare este:
 Alegerea unui subiect al cărui conţinut este accesibil elevilor.Organizarea materialului
instructiv în pachete pro şi contra.
 Elevii trebuie să ştie unde pot căuta argumente pentru fiecare din aceste puncte de vedere.
 Repartizarea elevilor în grupuri de câte patru, fiecare grup în perechi care să apere una
din poziţii.
 Repartizarea fiecărei perechi a poziţiei pe care urmează să o apere
 Sublinierea scopurilor comune în învăţare
 Fiecare pereche îşi prezintă poziţia iar ceilalţi îi ascultă fără să intervină.
 Elevii discută în mod deschis punctele de vedere, fiecare susţinându-şi poziţia.
 Fiecare pereche trebuie să adopte poziţia adversă
 Toţi elevii renunţă la vreun punct de vedere impus, şi conlucrează la un punct de vedere
comun, susţinut de argumente solide.
 Studii metaanalitice asupra învăţării prin cooperare
Cercetarea metaanalitică în efectuată de David W. Johnson, Roger T. Johnson şi Mary Beth Stanne
la Universitatea Minessota:
 Scopul metaanalizei a fost determinarea:
– Câte cercetări au fost realizate pentru validarea fiecărei metode de învăţare prin cooperare în parte.
– Câte metode ale învăţării prin cooperare au fost evaluate
– Cât de eficientă este fiecare metodă în creşterea performanţelor învăţării
– Care sunt caracteristicile celor mai eficiente metode ale învăţării prin cooperare
 Metodele cercetării au constat în trecerea în revistă a literaturii de specialitate, căutarea în bazele de
date electronice, examinarea referinţelor bibliografice urmată de contactarea celor care au realizat
aceste studii
 Variabilele independente ale cercetării
– Metodele învăţării prin cooperare
– Clasificarea metodelor cooperante ca un continuum de la practic, direct spre conceptual
 Variabila dependentă a fost considerată reuşita şcolară a elevilor.
 Caracteristicile studiilor:
 Toate au fost realizate începând cu 1970, 28% dintre ele fiind realizate în anii 1990.
 45 % dintre ele au fost realizate în şcolile primare, 20% la clasele gimnaziale, 11 % la clasele
liceale iar 24 % în învăţământul destinat adulţilor.
 66 % dintre studii au fost publicate în reviste de specialitate iar restul au fost prezentate la
diverse reuniuni ştiinţifice.
 54 % dintre ele au fost realizate pe o întindere de la 2 la 29 de şedinţe, 46 % dintre ele fiind
realizate pe o întindere mai mare de 30 de şedinţe.
 Studii metaanalitice asupra învăţării prin cooperare
 Rezultatele cercetării:
 Ierarhizarea acestor metode, potrivit criteriului reprezentat de impactul metodei asupra creşterii
performanţelor în învăţare: Learning Together, urmată de Constructive Controversy, Group
Investigation, TGT, TAI, STAD, Jigsaw şi CIRC.
 Potrivit criteriului numărului efectelor determinate de folosirea metodei ierarhia găsită de autori este
următoarea: Learning Together, Academic Controversy, STAD, Jigsaw, TGT, TAI, CIRC, and
Group Investigation.
 Alt criteriu introdus de cercetători este cel al particularităţii-generalităţii metodei: Learning Together,
TGT, Group Investigation, Academic Controversy, Jigsaw, STAD, TAI, CIRC.

 Concluziile studiului:
 Au fost depistate 164 de studii realizate asupra unei metode specifice în SUA, Europa, Orientul Mijlociu,
Asia şi Africa începând din 1970. Aceste studii sunt considerate de autori ca având o validitate
demonstrată deci o puternică capacitate de generalizare.
 Opt metode au fost validate experimental, 113 studii au fost realizate pe metodele Learning Together şi
Constructive Controversy, 66 studii pe metodele TAI, STAD, TGT şi CIRC, 12 cercetări pe procedura
Jigsaw şi 3 studii pe metoda Group Investigation.
 Cele mai importante influenţe pozitive asupra rezultatelor învăţării au fost raportate pentru metodele:
Learning Together, Constructive Controversy, Teams-Games-Tournaments, şi Group Investigation.
 Din perspectiva gradului de conceptualizare /practicizare, ierarhia obţinută este următoarea: Learning
Together, TGT, Group Investigation, Academic Controversy, Jigsaw, STAD, TAI, CIRC.
 Studii metaanalitice asupra învăţării prin cooperare

Alte studii pun în evidenţă efectele strategiilor cooperante asupra motivaţiei:

A. Creează o atitudine pozitivă faţă de învăţare
 Folosirea strategiilor cooperante măresc încrederea în sine a elevilor
 Cooperarea creşte satisfacţia în învăţare prin implicarea activă a elevilor în design-ul lecţiei
 Învăţarea prin cooperare reduce anxietatea provocată de situaţiile noi
 Învăţarea prin cooperare promovează implicarea activă în lecţie
 Învăţarea prin cooperare reduce anxietatea evaluării, deoarece oferă multe posibilităţi de a alterna formele de evaluare
 Învăţarea prin cooperare dezvoltă relaţii pozitive profesor – elev
 Învăţarea prin cooperare creează o atmosferă de învăţare în care elevii se simt respectaţi şi au sentimentul
apartenenţei la grup
B. Sporeşte competenţa elevilor, creându-le simţul valorii personale, deoarece:
 Favorizează formarea unor abilităţi cognitive superioare
 Determină creşterea nivelului de performanţă
 Dezvoltă abilităţile de comunicare orală
C. Învăţarea prin cooperare sporeşte importanţa acordată acesteia şi semnificaţia ei pentru elev,
deoarece:
 Implică elevul activ în învăţare
 Implică elevii în alegerea şi programarea curriculum–ului
 Dezvoltă capacităţile lor de autoreglare a învăţării
 Bibliografie – 1 –

 Aronson, E., Blaney, N., Sikes, J., Stephan, C., & Snapp, M. (1978). The jigsaw classroom. Beverly Hills, CA: Sage.

 Baird, J., White, R. (1984). Improving learning through enhanced metacognition: A classroom study. Journal of Educational Psychology 72

 Bird, S. D. (1993) Toward a taxonomy of multi- agents sistems. International Journal of Man-Machines Studies, 39

 Blaye, A., (1998) Confrontation socio-cognitive et resolution de problemes. Artificial inteligence, 47

 Bligh, D.A. (1972). What's the use of lecture. Karmondsworth, England: Penguin

 Cohen, S., Willis, T. (1985). Stress and social support and the buffering hypothesis. Psychological Bulletin 98

 Cohen, E. (1986/1994). Designing groupwork: Strategies for the heterogeneous classroom. New York: Teachers College Press.

 Cohen, S., Willis, T. (1985). Stress and social support and the buffering hypothesis. Psychological Bulletin 98

 Cohen, B.P., Cohen, E.G. (1991). From groupwork among children to R & D teams: interdepence, interaction and productivity. in E.J. Lawler (Eds.)

 Cooper, J., Prescott, S., Cook, l., Smith, L., Mueck, R., Cuseo, J., (1984). Cooperative learning and college instruction- Effective use of student learning teams. ERIC document ES 377-038

 DeVries, D., & Edwards, K. (1974). Student teams and learning games: Their effects on cross-race and cross-sex interaction. Journal of Educational Psychology, 66

 Doise, W. (1990). The development of individual competences trought social interactions. In H.C.Foot M.J.Morgam & R.H.Shute (Eds.) Children helping children. Chichester: J.Wilez / sons.

 Durfee, E. H., Lesser, V. R., Corkill, D. D. (1989) Cooperative Distributed Problem Solving. In A. Barr The handbook of Artificial Intelligence. Reading, Massachusetts: Adison- Wesley

 Fosnot, C. (1996) Constructivism: Theory, perspectives, and practice. New York: Teachers College Press.

 Gasser, L. (1991) Social conceptions and action. Artificial Intelligence, 47

 Johnson, D. W. (1975). Cooperativeness and social perspective taking. Journal of Personality and Social Psychology 31

 Johnson, D. W., & Johnson, R. (1975/1999). Learning together and alone: Cooperative, competitive, and individualistic learning. Boston: Allyn & Bacon. First edition, 1975.

 Johnson, D. W., & Johnson, R. (1979). Conflict in the classroom: Controversy and learning. Review of Educational Research, 49

 Johnson, D.W., Johnson, D.W., Roy, P., Zaidman, B., (1985). Oral interaction in cooperative learning groups: Speaking, listening and the nature of statements made by high, medium and low-achieving students. Journal of Psychology 119

 Johnson, R.T., Johnson, D,W, (1985). Mainstreaming hearing impaired students: The effect of efforts in communicating on cooperation. The Journal of Psychology 119

 Johnson, D. W., & Johnson, R. (1991). Active Learning: Cooperation in the College Classroom. Edina, MN: Interaction Book Company.

 Johnson, D.W., Johnson, R.T., Holubec, E.J. (1991). Cooperation in The Classroom. Interaction Book Co: Edina, MN

 Johnson, R. T., Johnson, D,W. (1994). An overview of cooperative learning. In J. Thousand, A. Villa and A. Nevin (Eds), (1994). Creativity and Collaborative Learning. Brookes Press:Baltimore

 Johnson, D. W., & Johnson, R. (1995). Creative Controversy: Intellectual Challenge In The Classroom (3rd Edition). Edina, MN: Interaction Book Company.
 Bibliografie – 2 –

 Johnson, D., Johnson, R.& Holubec, E. (1998). Cooperation in the classroom. Boston: Allyn and Bacon.

 Johnson, D. W., & Johnson, R. (1999). Learning together and alone: Cooperative, competitive, and individualistic learning. Boston: Allyn & Bacon

 Johnson, D.W., Johnson, R.T., Stanne, M.B., (2000). Cooperative Learning Methods: A Meta-Analysis.

 Journal of Research and Development in Education, 43

 Kagan, S. (1985). Cooperative learning resources for teachers. Riverside, CA: University of California at Riverside

 .
Kagan. S. (1986) Cooperative Learning and Sociological Factor in Schooling. California State University Evaluation, Dissemination and Assessment Center,.

 Kessler, R., Price, R., Wortman,C. (1985). Social factors in psychopathology:Stress, social support and coping processes. Annual Review of Psychology 36

 Kort, M.S., (1992) "Down from the podium" in "New Directions for Community Colleges", San Francisco, CA: Josey-Bass

 Kulik, J.A., Kulik, C.L., (1979), "College Teaching" in Peterson and Walberg (Eds.) "Research in Teaching: Concepts, findings and implications", Berkeley, CA: McCutcheon Publishing

 Newman, F.M. & Thompson, J. (1987). Effects of Cooperadv in nA hi vementin Secondary Schools: A Summary of Research. Madison, WI: Wisconsin Center for Education Research.

 Panitz, T. (1996). "Getting Students Ready for Learning." Cooperative Learning and College Teaching, Winter, , v6, n2

 Piaget, J. (1965). Les etudes sociologiqeus. Geneve: Droz.

 Slavin, R. (1978). Student teams and achievement divisions. Journal of Research and Development in Education, 12

 Slavin, R. (1986). Using student team learning (3rd Edition). Baltimore: Johns Hopkins University.

 Slavin, R., Leavey, M., & Madden, N. (1986). Team accelerated instruction: Mathematics. Watertown, MA: Charlesbridge .
 Slavin. R. E. (1987) . Cooperative Learning: Student Teams. 2nd Ed. Washington, DC: National Education Association

 Slavin, R.E. ( 1995). Cooperative Learning: Theory Research and Practice. Boston, MA: Allyn & Bacon.

 Slavin, R. E.(2000). Educational Psychology: Theory and practice (6th ed.). Needham Heights, MA: Allyn and Bacon.

 Sharan, S., & Sharan, Y. (1976). Small group teaching. Englewood Cliffs, NJ: Educational Technology Publications.

 Stevens, R., Madden, N., Slavin, R., & Farnish, A. (1987). Cooperative integrated reading and composition: Two field experiments. Reading Research Quarterly, 22

 Trowbridge, D. (1987) An investigation of groups working at the computer. In K Berge, K. Pezdec, & W. Banks (Eds) Aplications of cognitive psychology: Problem solving. Education and Computing. Hillsdale, NJ: Lawrence Erlbaum Associates

 Webb, N.M., (1982), Group composition, group interaction and achievement in small groups Journal of Educational Psychology, 4

 Yager, S., Johnson,R., Johnson,D.W., Snider, B. (1985). The effect of cooperative and individualistic learning experiences on positive and negative cross-handicap relations. Contemporary Educational Psychology 10
Bibliografie – 3 –