VULNERABILITATE ŞI

FACTORI DE RISC

CURS NR. 2
VULNERABILITATE ŞI FACTORI DE RISC

Doctrina vulnerabilitate /stres a lui ZUBIN.

O stare psihopatologică apare la o persoană
"predispusă" care a devenit "vulnerabilă" la tulburări
psihopatologice în cursul personogenezei
(vulnerabilitate de fond). In anumite perioade de viaţă
vulnerabilitatea creşte, datorită unor factori intrinseci şi
extrinseci (vulnerabilitate circumstanţială). In acest
context, anumiţi stresori actuali (fizico-biologici sau
psiho-sociali) pot declanşa sau determina tulburarea
psihică, ce se manifestă sub forma unui "episod
psihopatologic". In cazul repetării unor episoade
psihopatologice putem vorbi de o "boală psihică"; mai
ales dacă se poate identifica şi un tratament specific, în
cursul episoadelor sau preventiv pentru recăderi.
VULNERABILITATE ŞI FACTORI DE RISC

I. Factori de vulnerabilitate
1. Vulnerabilitatea de fond: cuprinde totalitatea
factorilor ce perturbă personogeneza normală.

A. Factori genetici:
 Importanţa factorilor genetici a fost dovedită pentru o
serie de tulburări psihiatrice (psihoze endogene,
alcoolism, atac de panică etc).
 Acţiunea factorilor genetici se manifestă prin intervenţia
directă sau imprimând anumite particularităţi
temperamentale (abilitatea de contact interuman,
receptanţa informaţiei din jur), modificând mai ales
filtrul perceptiv.
VULNERABILITATE ŞI FACTORI DE RISC
 B. Factori intranatali, perinatali şi postnatali:
 1.Complicaţiile sarcinii şi ale naşterii;
 2.Fenomenul de "impregnare": în primul an de viaţă, relaţiile
insuficiente sau deformate între mamă şi copil au un rol important în constituirea
unei vulnerabilităţi psihopatologice.
 3.Comunicarea extraverbală deformată în familie (fără
logică, mesaj dublu)
 4.Tulburări de identificare (identificări insuficiente sau
deformate cu părinţii)
 5.Lipsa de logică în aplicarea sancţiunilor şi
recompenselor
 6.Comportamentul hiperprotector al unui părinte (de
obicei mama)
 7.Influenţele biologice nocive care afectează creierul:
 - suferinţele cerebrale minime dar difuze ale creierului, pot induce apariţia ticurilor,
a dislexiei, disgrafiei,
 - boli somatice repetate precum şi bolile cronice pot creşte vulnerabilitatea
persoanei pentru stări reactive şi nevrotice.
 8.Influenţele psiho-sociale
 În prezent se fac eforturi în direcţia identificării unor “markeri” biologici şi bio-
psihologici de fond care să permită identificarea grupelor populaţionale cu risc .
VULNERABILITATE ŞI FACTORI DE RISC

Prin conjuncţia şi cumularea acestor factori adultul tânăr poate fi

caracterizat prin plasarea sa în una din următoarele clase:
 Normal în sens larg a termenului, non-vulnerabil pentru tulburări psihice;
 Persoană deosebit de dotată in anumite direcţii (anormal pozitiv);
 Persoană particulară, care prezintă unele deficienţe minore ale
structurii psihismului şi poate prezenta o vulnerabilitate crescută pentru
tulburări psihice, care să devină mai evidentă în anumite împrejurări;
 Persoană patologică (dizarmonic-psihopată) care prezintă importante
tulburări ale structurii psihice, pot fi mai mult sau mai puţin vulnerabile
pentru apariţia unui episod psihopatologic şi a unor boli psihice;
 Persoane anormale prin faptul că, în cursul devoltării ontogenetice nu
s-au putut dezvolta abilităţile de comunicare şi relaţionare interpersonal-
sociale ( autismul infantil);
 Persoane anormale prin faptul că inteligenţa nu s-a dezvoltat,
rămânând la diverse nivele inferioare oricât s-ar progresa în vârstă
(deficienţii mentali - oligofrenii).
 Sub influenţa factorilor enumeraţi se produce o dezvoltare anormală
ontogenetică, ce poate conduce la vulnerabilitate crescută pentru tulburări
psihopatologice.
VULNERABILITATE ŞI FACTORI DE RISC

2. Vulnerabilitatea circumstanţială crescută

A. Factori extrinseci:
 - evenimente de viaţă stressante;
 - schimbări de viaţă solicitante;
 - conflicte interpersonale etc.
B. Factori intrinseci:
 - perioadele de tranziţie caracteristice ciclurilor vieţii (cronologic, al
familiei de origine şi proprii, instructiv-profesional, locativ-
gospodăresc);
 - oscilaţiile periodice ale bio-psiho-ritmurilor;
 - proiecte de viaţă;
 - bilanţurile existenţiale negative;
 - conflictele intrapsihice majore;
 - alte influenţe psiho-sociale: frustrarea, eşecul, epuizarea etc.
VULNERABILITATE ŞI FACTORI DE RISC

II. Factori de nonvulnerabilitate

1.Reţeaua de suport social : constă din acele persoane pe care un

individ le consideră ca sprijinitorii săi, care îl ajută zilnic sau îl pot ajuta în situaţii
de criză .
 Pentru evaluarea mărimii şi structurii reţelei de suport social este chestionat
pacientul în cauză. Părerea, convingerea subiectivă a individului este bine să fie
verificată, completată şi prin chestionarea altor persoane ce-i sunt apropiate.
 In mod normal reţeaua de suport social este formată din 8-15 persoane care fac
parte din reţeaua socială de gradul I, mai precis din: familie (cea de origine şi
cea proprie), din unii colegi de muncă, vecini, prieteni, membrii unor
comunităţi pe care individul le frecventează.
 Funcţiile reţelei de suport social:
 - suportul "instrumental" : în sensul rezolvării unor probleme practice
 - suportul "afectiv": constă în apropierea sufletească, ascultarea problemelor şi
necazurilor care-l frământă pe subiect, sfaturi şi încurajări, etc.
 Reţeaua de suport social funcţionează ca o grilă protectoare, ca un
"tampon" în faţa stresurilor existenţiale filtrându-le şi atenuându-le. De aceea
când ea scade sau e redusă, vulnerabilitatea pentru apariţia sau recăderea unor
boli somatice şi psihice, creşte.
VULNERABILITATE ŞI FACTORI DE RISC
Scădere a reţelei de suport social se poate produce prin:

 - moartea unor persoane apropiate,

 - prin schimbări de viaţă (plecarea într-o altă localitate sau
ţară),
 - prin aspecte fireşti ale ciclurilor vieţii cum ar fi divorţul,
pensionarea, etc.
 - persoane cu fire mai introvertită cu o r.s.s. redusă, dar cu
care se simt satisfăcuţi.
 - apariţia unor boli somatice prelungite care scot subiectul din
circuitul social firesc,
 - tulburările şi bolile psihice, ca de exemplu unele psihoze,
alcoolismul maladiv, duc de asemenea la reducerea r.s.s. Se
creează astfel un cerc vicios: prin evoluţia bolii psihice r.s.s. se
reduce iar această reducere îl face pe pacient tot mai
vulnerabil la stresori, favorizând recăderile.
VULNERABILITATE ŞI FACTORI DE RISC

 2.Fondul structural, poate juca un rol pozitiv atunci

când e capabil să controleze stressorii. La aceasta
contribuie o bună educaţie, asimilarea unui stil de viaţă
sanogenetic, o bună capacitate de relaţionare, de
rezolvare a problemelor, bune strategii de depăşire a
situaţiilor stressante, de relaxare şi de a realiza bucurii de
viaţă.
 3.Alţi factori protectivi:
 - dinamica internă a bio-psiho-ritmurilor;
 - parcurgerea firească a ciclurilor vieţii;
 - iniţierea unor programe existenţiale ce dau speranţă;
etc.
VULNERABILITATE ŞI FACTORI DE RISC

 III. Factori declanşatori ai episodului psihopatologic

 A. Influenţe biologice:
 Diversele noxe organice acţionează direct sau
indirect asupra creierului, perturbând funcţionalitatea
acestuia. La toate vârstele, dar mai ales în perioada adultă şi la
vârsta a III-a, pot apare tulburări psihopatologice acute,
prelungite sau sechelare, ca o consecinţă a acţiunii directe sau
indirecte a unor noxe fizico-organice care ce acţionează
asupra creierului. Astfel, un traumatism cranian se poate
produce într-o situaţie de catastrofă naturală ce induce şi o
puternică spaimă. Sau, dacă apare ca şi consecinţă a unei
agresiuni, subiectul se simte prejudiciat, frustat, şi poate
deveni revendicativ. Starea de boală, mai ales dacă e
prelungită, reprezintă prin ea însăşi un eveniment de viaţă,
stressant pentru subiect.
VULNERABILITATE ŞI FACTORI DE RISC
 B. Influenţe psihosociale:
 1. Psihotrauma : reprezintă un eveniment de viaţă trăit, resimţit
ca extrem de impresionant de către o persoană. Ea stă la baza “reacţiilor
psihopatologice comprehensibile”; adică a unor modificări psihice care apar
în mod firesc în asemenea situaţii (ca de exemplu pierderi importante, spaime şi
ameninţări) la toţi oamenii, dar care sunt trăite de anumite persoane în mod
exagerat, rezultând astfel o reacţie anormală (psihopatologică). După încetarea
cauzei psihotraumatice există o tendinţă spontană la remisiune, dar, în perioada
acută, uneori este necesară intervenţia psihiatrică.
Un eveniment nu e suficient să se producă, ci el trebuie să fie perceput şi
înţeles de către pacient (deci “trăit” de către acesta) şi sa aibă pentru el o semnificaţie
importantă.
 - modul anormal de reacţie depinde de:
  dacă subiectul se află într-o perioadă mai deosebită (mai
vulnerabilă) de existenţă,
  dacă în antecedente au mai existat psihotraume care, prin
cumulare, au vulnerabilizat subiectul,
  dacă psihotrauma afectează o persoană particulară şi
vulnerabilă
  dacă psihotrauma afectează o persoană dizarmonic-psihopată,
  dacă evenimentul trăit impresionează subiectul şi prin
“contagiune psihică”, ca de exemplu în cazul marilor catastrofe naturale, etc.
VULNERABILITATE ŞI FACTORI DE RISC

 2. Evenimentul de viată ce constă într-o importantă schimbare a

cursului existenţei personale.
 Astfel de “evenimente” pot fi dorite de către subiect şi fireşti în
cadrul desfăşurării existenţei, (intrarea în diverse faze de
şcolarizare, schimbare de domiciliu, căsătoria, naşterea copiilor,
obţinerea unei locuinţe, etc). Chiar în cazurile în care schimbarea
de viaţă se realizează din iniţiativa subiectului, ca o consecinţă a
unui proiect pentru care el depune eforturi (ca de exemplu
intrarea la facultate, etc) ea poate juca un rol în etiopatogenia
psihiatrică prin faptul că solicită subiectul la eforturi deosebite în
perioada de tranziţie şi necesită readaptarea la o nouă situaţie
existenţială, care presupune alte bio-psihoritmuri, alte
responsabilităţi (de obicei crescute), reconstrucţia reţelei sociale,
etc. Acest efort de readaptare poate epuiza subiectul şi poate
induce stări de nesiguranţă mai ales când el se însoţeşte de
reducerea reţelei de suport social.
VULNERABILITATE ŞI FACTORI DE RISC

 3. Eşecul.
 În acest caz este vorba de nerealizarea unui proiect de viaţă în
care subiectul s-a angajat în mod serios având o mare
speranţă că va realiza scopul propus. De exemplu: nereuşita la
un examen de admitere la facultate, nereuşita întemeierii unei
familii, nereuşita în realizarea unui proiect financiar sau în
realizarea unei locuinţe, etc. În cazul eşecului, în general, nu
se produce, nici o schimbare înregistrabilă din exterior, dar
tocmai acesta este faptul care condiţionează trăirea negativă,
vulnerabilizantă pentru pacient. Uneori trăirea eşecului apare
cu ocazia bilanţurilor existenţiale, când subiectul evaluează că
nu s-a realizat în profesie, căsnicie sau nu a evoluat pozitiv,
copilul său etc. In aceste ultime cazuri trăirea sentimentului
eşecului este prelungită şi nu secvenţială ca în situaţiile
menţionate la început.
VULNERABILITATE ŞI FACTORI DE RISC

 4. Conflictul interpersonal.
 În forma sa acută acesta poate juca un rol în declanşarea unei
schimbări de viaţă (eventual şi în determinarea unei reacţii
psihopatologice).
 Mai important pentru psihopatologie este însă conflictul
interpersonal trenant, cel care se menţine mult timp (luni şi
chiar ani de zile). Astfel de tensiuni şi conflicte interpersonale
se pot desfăşura de-a lungul anilor în familie, la locul de
muncă, în zona locuinţei sau cu prietenii (deci, în
principalele cicluri ale existenţei sociale a persoanei). Acest
tip de conflict poate avea o dinamică în timp, un început, un
punct culminant, un deznodământ. În unele cazuri, perioade
de tensiuni şi conflicte alternează cu perioade de armonie şi
colaborare, sau, se menţine constantă o situaţie ambivalenţă
şi duplicitară etc.
VULNERABILITATE ŞI FACTORI DE RISC

 5. Conflictul intrapsihic.

 Este vorba de conflictul subiectului cu sine însuşi, confruntarea

putându-se petrece inconştient, preconştient sau conştient.
Pentru Freud conflictul intrapsihic rezultă din opoziţia dintre
pulsiunile instinctive proprii Sinelui şi instanţa Eului. Pentru
psihanaliza lui Freud, conflictul intrapsihic este fundamentul
psihismului omenesc, este generat în prima copilărie, este
permanent şi inconştient. La unele persoane şi în anumite
împrejurări el se acutizează.
 Dintr-o altă perspectivă, se pot înregistra conflicte intrapsihice,
însoţite de ego-distonie. Aşa sunt cele care evoluează în paralel
cu sentimentul vinovăţiei ce rezultă din acţiuni reprobabile
efectuate sau intenţionate de subiect, şi deasemenea, cele care
pot deriva din modalităţile duplicitare ale existenţei omeneşti
(compromisul, ipocrizia, reaua credinţă, minciuna).
 6. Epuizarea.
 Aceasta poate fi predominant fizică sau psihică, între cele două
aspecte existând un continuum:
 - epuizarea prin solicitarea fizică şi/sau psihică excesivă;
 - epuizarea prin nopţi nedormite;
 - epuizarea prin program zilnic suprasolicitant;
 - epuizarea prin program de viaţă care perturbă bio-psiho-
ritmurile.
 Sunt de menţionat următoarele situaţii speciale:
 - persoane care se auto-suprasolicită, dorind să realizeze
performanţe care depăşesc propriile capacităţi energetice şi
psihice;
 - epuizarea prin efortul de a efectua activităţi care nu sunt dorite
şi nu produc satisfacţie subiectului;
 - epuizare ce rezultă din sentimentul de lipsă de sens al
activităţilor pe care subiectul le face.
 7. Frustarea.
 Constă din sentimentul trăit al nesatisfacerii unei dorinţe sau pretenţii
resimţite ca legitime. Ea poate fi trăită acut (caz în care se intersectează cu
trăirea eşecului), subacut (durând o importantă perioadă de timp în cadrul
desfăşurării existenţei) şi prelungit-cronic. Frustarea se poate referi la
toate dimensiunile şi aspectele vieţii psihice, de la cele biologice
(alimentaţie, sex) la cele psihologice (stimă de sine, relaţii interpersonale,
etc) la cele socio-culturale (frustare de drepturi civile din motive etnice sau
religioase) sau spirituale (persecuţii religioase,etc).
 Frustarea cronică participă la stucturarea unei persoane vulnerabile (şi/sau
particulare); cea subcronic-prelungită, participă la crearea unor momente
de viaţă cu vulnerabilitate crescută.

Influenţele psihosociale menţionate pe lângă rolul declanşant pot

condiţiona:
 - structurarea unei persoane vulnerabile (creşte vulnerabilitatea de fond);
 - creşterea vulnerabilităţii circumstanţiale.
 IV. Determinismul bolilor psihice

 Conform teoriei vulnerabilitate/stress a lui Zubin, la o

persoană predispusă (vulnerabilitate de fond crescută), cu
anumite trăsături şi caracteristici de fond, acţiunea unui
stressor (factor declanşant), într-o anumită perioadă a
existenţei, caracterizată printr-o vulnerabilitate
circumstanţială crescută, poate duce la depăşirea resurselor
protective (factori de nonvulnerabilitate), declanşând un
episod psihopatologic. În anumite condiţii (vulnerabilitate
de fond şi circumstanţială crescută), un stressor, chiar minor
(inaparent), poate declanşa un episod psihopatologic.
 Episodul psihopatologic reprezintă o "stare episodică"
psihopatologică, care are o dinamică în timp: un început, o
modalitate evolutivă cu punct culminant şi un final.