„Omul se naște liber

și pretutindeni el este în lanțuri.”

Iată faimoasa replică a ilustrului gânditor iluminist, (1712-1778)

așezată în Capitolul I al Cărții I.
El, filosoful genevez, care urmărea identificarea unui tip
de guvernare care să-i asigure cetățeanului libertatea prin
pactul semnat de acesta cu statul.
Pe parcursul evoluției sale în plan filosofic și literar, vom
observa că nu de puține ori, scriitorul, filosoful și
compozitorul născut în 1712 la Geneva, va fi privat de
libertate, dar nu în sensul de întemnițare, ci de interdicție
a libertății de exprimare prin scris.
Teoria contractului social avea să introducă noțiunea de
egalitate politică începând cu epoca modernă. Această
teorie stă la baza unor idei ale Revoluției Franceze.
Influența cărții sale va fi majoră în Europa, dar și în
Statele Unite, amintindu-ne de impactul Principelui lui
Machiavelli, publicat cu două secole înainte.
Jean-Jacques ROUSSEAU - interzis
în Franța și izgonit din Geneva
natală
Despre contractul social este opera sa
fundamentală și a apărut în 1762, concomitent
cu binecunoscutul roman pedagogic, Émile sau
Despre educație.
Criticile aspre la adresa ambelor cărți îi vor
pregăti căile exilului și ale rătăcirilor dintr-un
canton în altul, sau din inima Parisului în
liniștea satelor. Părăsirea Genevei nu era ceva
nou pentru cel care în copilărie cunoscuse calea
autoexilării.
În ultimul capitol al Contractului social,
Rousseau critică instituțiile religioase,
denunțând autoritatea de care abuză acestea în
numele adevărului. Drept consecință, autorului
îi va fi interzis să mai locuiască în Franța, dar
nici în Geneva lui natală nu va mai fi primit, el,
„născut cetățean al unei țări libere.”
 Înainte și după apariția Contractului social...
Înainte...
Rousseau ajungea în Orașul Luminilor la
30 de ani. În exilul parizian, devenea
secretar al ambasadorului Franței în
Republica Veneției și se împrietenea
cu Diderot și alți savanți iluminiști,
contribuind împreună la redactarea
Enciclopediei. Pentru Discurs asupra
științelor și artelor, primea în 1750
premiul Academiei de Dijon care îi va
aduce faima.
După ...
La îndemnul scoțianului David Hume, Rousseau
va locui un an în Anglia, apoi va rătăci din
nou prin Franța, dar sub nume fals. Se va
ocupa de compoziții muzicale și de
erboristică. Va plonja în solitudine și va scrie
texte obsesive: Rousseau, judecător al lui
Jean-Jacques sau Visările unui hoinar
singuratic. La 66 de ani, moare la
Ermenonville, pe domeniul Marchizului de
Girardin. Înmormântat la început pe o insulă
din apropierea castelului, osemintele sale au
fost depuse cu fast la Panthéon în 1794.
 Dar oare cât din experiențele sale de viață au influențat ideile
expuse în lucrarea Despre contractul social?
Contractualismul și familia. Rousseau adulat și criticat

„Acest mic tratat”, cum îl numea însuși autorul, este „Familia este, dacă vreți, primul model al
redactat într-o manieră lejeră și, spun specialiștii, societăților politice; șeful este imaginea
nu poate fi considerat o carte propriu-zisă de știință tatălui, poporul este imaginea copiilor, și,
a dreptului. Autorul se distanțează mai mult sau pentru că toți s-au născut egali și liberi,
mai puțin de ideile filosofice ale contractualismului nu își alienează libertatea decât dacă
expuse de alți teoreticieni în operele lor, cum ar fi acest lucru le este util.”
juristul olandez Hugo Grotius, filosoful englez Rousseau a trăit într-o familie incompletă.
Thomas Hobbes sau germanul Samuel von
Pufendorf și englezul John Locke. Dar nu putem Oare această lipsă îl determină să scrie în
nega faptul că Rousseau a fost pe alocuri influențat mod radical despre familie? În plus, nici
de ideile dezvoltate de înaintașii lui. Deși Rousseau cei cinci copii ai lui nu au trăit în căminul
a criticat regimurile autoritare din perioada sa, părintesc, lucru pentru care va fi adesea
militând pentru libertatea individuală, a fost acuzat judecat.
de unii filosofi că ar fi fost un promotor al O biografie a lui Rousseau a apărut și în
totalitarismului. Printre ei și Bertrand Russell care România în anii ’60 sub semnătura
îl ia în vizor în cartea Istoria filozofiei occidentale. profesorului Dumitru Isac, într-o certă
orientare socialistă:
„A fost martirul ideilor sale cele mai
bune, a acelor idei care voiau binele celor
mulți, dreptate și libertate pentru ei. Dar
ura veacului netrebnic nu l-a nimicit;
omul și opera lui măreață au intrat în
patrimoniul conștiinței universale.”
 Contractualism și religie
Jean-Jacques Rousseau, în
lucrarea sa, Despre contractul
social, face distincție între două
caracteristici ale religiei: aspectul
moral și aspectul politic,
raportând religia la societate. De
aici, „două specii”, subliniază el:
„aceea a omului și aceea a
cetățeanului. Prima „fără temple,
fără altare, fără rituri” […].
Cealaltă, […] cu dogmele sale,
riturile sale […]”
 Iată ce afirmă autorul:
„La începuturi, oamenii nu au
avut alți regi decât zeii, nici
altă guvernare decât cea
teocratică. Ei gândeau precum
Caligula, și gândeau corect.”
 Apoi Rousseau îi explică cititorului
cum a apărut politeismul și cum s-a făcut
pasul spre intoleranța religioasă.
Vorbește despre „fantezia” grecilor,
despre zeii romanilor, despre Moise și
poporul evreu, despre păgânism, apoi despre
cruciade și creștinism, despre Mahomed și
arabi, chiar despre religia japonezilor, dar cu
o detașarea specifică gânditorului.
 Jean Jacques Rousseau- filosoful
rațional, republicanul convins că nu
există sintagma „republică creștină”,
pentru că „unul din termeni îl
exclude pe celălalt.”

„Însă oricine spune: «În afara Bisericii nu e

mântuire!» acela trebuie izgonit din Stat; asta dacă
statul nu e cumva el însuși o Biserică, iar Prințul nu
e pontif. O asemenea dogmă nu e bună decât într-o
guvernare teocratică, iar în oricare alta e
dăunătoare.”
 Pentru îndrăzneala de a fi condamnat în
Contractul social unele aspecte ale
creștinismului (dar nu creștinismul în esența
sa, ci vizavi de persecuțiile religioase, de
pedepsele crude aplicate), îndreptând toate
criticile către cler și dogme, Rousseau a primit
interdicția de a mai locui în Franța sau în
Geneva, unde se născuse, fiind considerat un
agitator în rândul semenilor.
 Cel care avea să influențeze alți
gânditori de-a lungul vremii, și care
a dezvoltat o gândire foarte
personală, pledează în Contractul
social pentru o „religie civilă”,
singura capabilă, în viziunea sa, să
scape de tirania clerului.
 Bibliografie
• ROUSSEAU, Jean-Jacques: Despre contractul social sau principiile dreptului politic. Traducere din limba
franceză, studiu introductiv și note de Cătălin Avramescu. București: Editura Nemira, 2008.

• IDEM: Confesiuni. Vol. I. Traducere şi prefaţă de Pericle Martinescu. București: Editura pentru Literatură,
1969.

• IDEM: Emile sau Despre educație. Traducere, studiu introductiv, note şi comentarii de Dimitrie Todoran.
București: Editura Didactică şi Pedagogică, 1973.