Electroencefalografie

Curs 2
 Aplicatii clinice
Inregistrarea EEG de rutina dureaza de obicei intre 20-40 minute.
Se pot efectua diferite procedee de activare care evocă o activitate diferita
de cea observata in timpul starii de veghe în repaos.
Procedee de activare pot include:
- somnul,
- stimulare luminoasa intermitenta (SLI)
- hiperventilatie,
- inchiderea ochilor.
Cand se efectueaza EEG la un pacient cu epilepsie cunoscuta sau suspectata
se urmaresc descarcarile intercritice (ex. activitate anormala ce rezulta din
excitabilitatea cerebrala, indicand posibile predispozitii la crize epileptice ).
In aceste cazuri poate fi necesara monitorizarea video EEG (inregistrare
video sincronizata cu traseul EEG).
Monitorizarea video EEG presupune:
- internarea pacientilor, zile – saptamani.
- intreruperea pe parcursul internarii a medicatiei antiepileptice astfel
incat crizele sa poata fi inregistrate.
- utilizarea unui aparat portabil concectat la ICU (intensive care unit)
- pacient pentru a detecta activitatea anormala, care nu este evidenta
clinic și EEG de rutină.

Aspectul EEG la debutul crizei poate furniza mai multe informatii

despre epilepsie decat inregistrarile intercritice.
In cazul inducerii comei, patternul EEG poate fi utilizat ca masura a
profunzimii comei.

O parte dintre pacientii cu epilepsie pot sa nu prezinte nici o

anomalie pe electroencefalograma, iar o parte dintre persoanele
sanatoase pot sa prezinte anomalii ale electroencefalografiei.
Ecran de monitorizare video-EEG . EEG multicanal continuu este afișat
împreună cu o imagine video a subiectului monitorizat.
• Diferenţele de potenţial generate de structurile
cerebrale se situează între 5 şi 100 microvolţi.
• Pentru înregistrarea şi studierea lor este nevoie de
aparate cu funcţionalitate complexă:
 Amplificatoare - de sute de mii de ori,
 Sisteme speciale de înregistrare a diferenţelor de
potenţial
 Sisteme de transmisie la distanţă, aparatură pentru
stocarea informaţiilor, aparatură pentru analiza automată
a datelor
Tehnici de inregistrare EEG

Masuratorile electroencefalografice folosesc sistem de inregistrare ce consta din :

-electrozi cu medii (suport) conductoare

-amplificatoare cu filtru

-convertor A/D (analog/digital)

-dispozitiv de inregistrare

Electrozii citesc informatia de la nivelul suprafetei capului,

Amplificatoarele aduc semnalul microvolt in campul (domeniul) in care poate fi

masurat cu precizie,

Convertorul modifica semnalele din forma analoga in forma digitala

Computerul memoreaza si afiseaza datele obtinute.

 Inregistrarea activitatii neuronale cerebrale la nivelul scalpului,
(EEG) permite evaluarea potentialelor si modificarile in timp, in
circuitul electric de baza dintre electrodul activ si electrodul de
referinta.
Al 3 lea electrod = electrod de sol (de legare la pamant), este
necesar pentru obtinerea unui voltaj (tensiune) diferential prin
scaderea aceluiasi voltaj atat la punctul activ cat si la cel de
referinta.
Configuratia minima pentru EEG mono canal consta din
electrod activ, unul sau doi electrozi de referinta si un electrod
de sol.
Configuratiile multicanal pot avea 128 - 256 electrozi activi.
Principii care trebuie respectate pentru efectuarea unei
electroencefalografii corecte:
- folosirea unui mare numar de electrozi astfel incat sa nu
ramana zone ale creierului neexplorate;
- plasarea corecta a electrozilor conform sistemului
international 10-20 (eventual 10-10);
- asigurarea unei impedante cat mai scazute (sub 10kohm);
- folosirea unor derivatii standardizate monopolare si bipolare;
- filtrarea cu precautie a traseului (filtrele pot sterge elementele
epileptiforme!);
- inregistrarile trebuie sa fie suficient de lungi si sa cuprinda
fiecare 2-3 probe de activare;
- repetarea examinarii creste sensibilitatea metodei.
 EEG Pregatire

Inaintea efectuarii testului:

- medicul trebuie informat asupra medicatiei curente.
- poate decide intreruperea anumitor medicamente (sedative,
tranchilizante, miorelaxante sau medicamente anticonvulsivante).
Aceste medicamente pot afecta activitatea electrica cerebrala normala,
producand anomalii in rezultatul EEG.
- Nu se recomanda consumul bauturilor ce contin cafeina (cafea, ceai,
cola, ciocolata) cu 12 ore inainte de testare.
- Electrozii fiind atasati la scalp, parul trebuie sa fie curat si se evita
utilizarea de: creme, lotiuni, spray-uri; parul se va sampona, se va clati
si nu se va utiliza balsam.
- Pentru a identifica anumite tipuri de activitate cerebrala anormala,
poate fi nevoie ca pacientul sa doarma in timpul inregistrarii (pacientul
rugat sa nu doarma cu o noapte inainte sau sa doarma mult mai putin
4-5 ore – va adormi mai tarziu si se va trezi mai devreme decat de
obicei).
Similar, copiii ce urmeaza a fi testati nu vor fi lasati sa atipeasca inainte
de examinare.
 Cum se efectueaza ?
• EEG se efectueaza in spital/cabinet medical de catre un technician EEG.
• Inregistrarea EEG este interpretata de un doctor specializat in diagnosticul si
tratamentul afectiunilor sistemului nervos central (neurolog).
• Pacientul - in decubit dorsal, cu ochii inchisi.
•Tehnicianul va monta 17-21 electrozi, la nivelul capului cu ajutorul unei paste ce
ajuta electrozii sa ramana fixati pe pozitia respectiva.
• In locul electrozilor individuali poate fi utilizata o calota cu electrozi fixati.
• Arareori, electrozii pot fi atasati la scalp cu ace foarte subtiri.
• Electrozii sunt conectati la un computer ce inregistreaza activitatea electrica
cerebrala.
• Aparatul inregistreaza activitatea electrica sub forma unei serii de linii ondulate ,
pe o hartie in miscare, sau afisata pe un computer.
• Pe parcursul inregistrarii nu se va vorbi cu tehnicianul, decat daca este neaparat
nevoie.
•Tehnicianul asista in mod direct sau se afla intr-o alta camera de unde urmareste .
• Inregistrarea poate fi oprita din cand in cand pentru a permite pacientului sa se
miste si sa se reaseze.
Pacientului i se poate cere sa efectueze diferite manevre in timpul inregistrarii
pentru a determina tipul de activitate desfasurata de creier la momentul
respectiv.
- pacientul va respira adanc si rapid (hiperventilatie ) - 20 respiratii/minut timp
de 3 minute.
- pacientul va fi rugat sa priveasca o lumina intermitenta, puternica
(stroboscop) → stimulare luminoasa sau stroboscopica.
- pacientul poate fi rugat sa doarma ± sedative
- EEG efectuat in scopul evaluarii unei tulburari de somn => inregistrare a
activitatii electrice pe tot parcursul noptii.
O inregistrare EEG dureaza 1-2 ore; dupa testare, subiectul isi poate relua
activitatile zilnice.
In cazul administrarii unui sedative, acesta necesita insotitor pentru a - l
conduce acasa.
 Ce se simte ?

EEG nu produce durere.

Daca se utilizeaza produse pentru fixarea electrozilor, acestea pot
ramane pe par, dupa testare, fiind nevoie de spalarea parului.
In cazurile cand sunt folositi electrozi tip ac, se va simti o durere
scurta, la insertia fiecarui electrod.
Daca electrozii sunt plasati nasal, se va simti o senzatie, de gadilire sau
o mica sangerare (1-2 zile dupa testare).
In cazul hiperventilatiei poate aparea ameteala sau parestezii la nivelul
degetelor; este o reactie normala ce trece imediat cu reluarea respiratiei
normale.
 Riscuri
EEG reprezinta un test foarte sigur.
Se inregistreaza activitatea electrica dar in nici un moment al
examinarii, curentul electric nu intra in contact cu corpul .
Nu trebuie confundat cu terapia electroconvulsiva
(electrosocuri).
Daca exista o tulburare convulsiva (epilepsia), exista riscul
declansarii crizelor de catre lumina intermitenta sau de
hiperventilatie => tehnicianul instruit pentru a acorda
ingrijirea necesara.
 Limite EEG

- rezolutia spatiala slaba

- EEG → sensibil la o serie de potentiale postsinaptice - ca
cele generate in straturile superficiale ale cortexului.
Dendritele din profunzimea cortexului, interiorul santurilor,
structurile profunde (hipocamp, girus cingulat) sau care
produc curenti tangentiali pe craniu, au o contributie
nesemnificativa in generarea semnalului EEG.
Meningele, LCR si craniul distorsioneaza semnalul EEG
- diversitatea aspectelor EEG la normal,
- existenta unor limite relative si neprecise intre normal si
patologic,
- lipsa de specificitate a semnalelor si aspectelor EEG (cu
mici exceptii).
 Avantaje

EEG → puncte importante ca si instrument de evaluare a activitatii cerebrale:

- Rezolutie temporala inalta (milisecunde ).

Alte metode care exploreaza activitatea creierului (PET ,Fmri ) au rezolutie
temporala de secunde-minute.

- Masoara activitatea electrica a creierului, direct in timp ce alte metode

masoara modificari ale fluxului sangvin (SPECT, f MRI ) sau activitatea
metabolica (PET), => constituie markeri indirecti ai activitatii electrice cerebrale.

- Poate fi folosit simultan cu fMRI astfel incat date cu rezolutie temporala inalta
sa fie inregistrate in acelasi timp cu date cu rezolutie spatiala inalta.
- Dificultati tehnice in asocierea acestor procedee – necesitatea de a elimina
artefactul produs de puls si artefactul balisocardiografic (rezultat din miscarea
produsa de sangele pulsat)

- Poate fi inregistrat in acelasi timp cu MEG astfel ca datele obtinute prin aceste
tehnici complementare cu rezolutie temporala inalta sa poata fi combinate.
 Ce afecteaza examinarea ?
Motive pentru care nu se poate efectua testarea sau apar rezultate fara
semnificatie:
- pacientul se misca prea mult
- medicamente (anticonvulsivante, barbiturice, sedative, tranchilzante)
- Pacientul:
- nu mananca inainte de test
- consuma cafea, ceai, sau alimente ce contin cofeina inainte de test.
- hipotermia,
- stare de inconstienta prin intoxicatie medicamentoasa,
- par murdar sau utilizarea diferitelor produse - spray, lotiuni, creme…
 La ce te gandesti ?

Daca medicul considera ca o persoana are epilepsie dar EEG

este normal, tehnicianul va folosi stimularea luminoasa,
hiperventialatia sau somnul - pe perioada inregistrarii.
Aceste tehnici, uneori determina aparitia unor patternuri EEG
epileptice, ce nu apar altfel.
Daca se suspecteaza epilepsia dupa primul EEG, se va
recomanda repetarea acestuia.
EEG efectuat in timpul unei crize, va prezenta intotdeauna
patternuri electrice anormale. (aceasta este de ajutor cand
medicul suspicioneaza ca subiectul prezinta crize psihogene),
fara o cauza fizica, dar produse de stress, emotii, boli mentale.
Crizele psihogene nu determina activitate electrica anormala.
 Alte teste ce pot fi efectuate
Video EEG – inregistreaza EEG pe caseta sau computer → medicul poate vedea
ce se intampla inaintea, in timpul si mediat dupa crize.
- ajutor in identificarea ariei cerebrale specifice, de origine a crizei.
- ajutor in diagnosticarea crizelor psihogene, ce pot mima crizele reale
dar nu afecteaza activitatea electrica cerebrala.
Video EEG se poate folosi pe termen scurt/lung.
Monitorizarea pe termen scurt in ambulatoriu si dureaza in jur de 6 ore.
Pe termen lung se efectueaza in spital si dureaza 3-7 zile.
Mapping – o metoda similara EEG.
Electrozii sunt plasati pe scalp, iar computerul efectueaza o harta color codata a
creierului, cu semnale de la nivel cerebral.
Uneori se efectueaza pentru a identifica o arie specifica afectata, la nivel cerebral
care a fost deja identificata pe EEG de rutina.
Monitorizarea EEG ambulatorie
- Persoana se poate deplasa; testarea permite inregistrarea pe perioade lungi a
activitatii electrice cerebrale.
Se utilizeaza mai putini electrozi; pacientul poarta un aparat portabil pentru
inregistrare.
Inregistrarea poate dura o zi sau mai mult, pacientul putand parasi spitalul.
Tehnica nu este atat de precisa ca si un EEG conventional
 Beneficii in utilizarea EEG in cercetarea neurostiintifica:

- EEG este o metoda non invaziva.

- EEG inregistreaza activitatea cerebrala spontana si nu este necesara
cooperarea subiectului cu cel care efectueaza cercetarea (asa cum este
necesar in testele comportamentale din neurofiziologie.
- EEG prezinta rezolutie temporala inalta comparativ cu tehnici precum
fMRI (rmn functional ) si este capabil sa detecteze modificari in
activitatea electrica cerebrala , pe o scala de milisecunde.
Aparatul de inregistrat, electroencefalograful - produce o inregistrare
scrisa a undelor cerebrale, pe 16 canale, → electroencefalograma.
Este interpretata de personal specializat .
Plasarea celor aproape 20 elecrozi, egal distantati, asezati pe suprafata
scalpului se face in concordanta cu pozitiile standard adoptate de
Federatia Internationala de EEG, si se numeste sistemul 10 - 20.
Pozitia electrozilor este masurata cu atentie, pentru ca EEG-uri de la
aceeasi persoana sa poata fi comparate.
Sunt selectate in jur de 10 modele de montaje sau combinatii de
electrozi pentru a transforma localizarea spatiala de pe scalp in canale,
trasate pe EEG.
• Sistem de inregistrare a activitatii electrice cerebrale:

 A.Circuit de intrare
1)Elecrozi
2)Port-electrozi
3)Cablu ecranat
 B. Aparat EEG.
 C. Tehnici speciale.
 A) Circuit de intrare: electrozi şi derivaţii

• 1)Electrozi - realizează contactul între terminalul de

intrare al aparatului şi ţesutul de unde se înregistrează
activitatea electrică cerebrală => conexiunea electrică
între ţesut şi aparat şi este obligatorie existenţa unei
legături metal – lichid;
- electrodul nu vine în contact direct cu scalpul ci în
contact indirect prin intermediul unei punţi electrolitice
- soluţie salină, pastă, gel.
• Proprietăţile electrochimice la nivelul acestei joncţiuni
determină ele însele un potenţial electric care poate
modifica performanţele sistemului de înregistrare -
potenţial de electrod - impedanţă. Acesta trebuie
măsurat şi corectat.
• Se folosesc electrozi nepolarizabili de argint clorurat -
Ag-sol.NaCl 5-10% pentru a avea un potenţial de
electrod stabil şi cât mai mic.
 Electrozii de inregistrare

Electrozii de inregistrare EEG si asigurarea unei functionari

corecte sunt esentiale pentru obtinerea unor date adecvate si
interpretarea corespunzatoare a acestora.
Exista mai multe tipuri de elecetrozi cu diferite caracteristici.
Tipuri de electrozi
- de unica folosinta
- reutilizabili (aur, argint, otel inoxidabil, cositor)
- electrozi cu ac
- electrozi de tip banda si tip “cascheta”
Pentru montajele multicanal sunt preferati
electrozii tip “cascheta” .
Electrozii pentru scalp utilizati de obicei
constau in discuri din Ag - AgCl, cu diametru
de 1-3 mm, cu fire lungi, flexibile care pot fi
conectate intr-un amplificator.
Electrozii AgCl pot inregistra cu precizie si
modificari lente (mici ) de potential.
Electrozii ac sunt utilizati pentru inegistrari
lungi, sunt inserati invaziv sub scalp.
Pregatirea la nivelul tegumentului difera; in
general se recomanda curatarea suprafetei
tegumentare cu indepartarea produselor
uleioase si perierea partilor uscate.
Pentru electrozii de unica folosinta si cei tip disc se foloseste o pasta abraziva
pentru usoara abraziune a pielii.
Pentru sistemele tip ”cascheta”, in examinare EEG repetata, cand “cascheta” este
montata in aceleasi puncte exista risc de sangerare si durere.
Utilizarea de electrozi Ag - AgCl , spatiul dintre electrod si piele trebuie umplut cu
pasta care sa ajute la aderare (lipire)

Impedanta crescuta poate

determina distorsiuni ce
pot fi greu diferentiate de
semnalul real.
Pentru prevenirea
distorsiunilor de semnal,
impedantele la nivelul
fiecarui electrod in contact
cu scalpul ar trebui sa fie
sub 5 K Ohm.
 Tipuri de electrozii in funcţie de:

localizare – la scalp, în profunzime,

starea pacientului - veghe, somn, comă.
1.Electrozi la scalp:
se folosesc diferite scheme în care plasamentul
electrozilor pe scalp să corespundă cât mai mult cu
regiunile anatomice subiacente
standardizarea plasamentului electrozilor pentru a
permite compararea traseelor în timp.
Jasper 1958-Sistem 10/20 cu 21 de
electrozi.
 American EEG Society-75 de electrozi.
• In 1958 Federatia
Internationala de
electroencefalografie si
neurofiziologie clinica
adopta o metoda standard
de plasare a electrozilor =
standardul “10-20” de
plasare a electrozilor.
• Capul este impartit in parti egale
pornind de la puncte de reper
(puncte preauriculare, nazale si
inion) pentru a asigura o acoperire
adecvata a tuturor regiunilor.
• Plasarea electrozilor se face in
concordanta cu ariile cerebrale
adiacente: F (frontal), C (central),
T (temporal), P (parietal), O
(occipital).
• Literele sunt insotite de numere
impare pe partea stanga a capului
si pare pe partea dreapta.
• Partea dreapta, stanga se
considera din punctul de vedere al
pacientului
• Distanta interlectrozi - 6 cm
 Electrozii de scalp sunt identificati cu litere +
cifre.
- literele desemneaza o arie cerebrala
aproximativa - Fp = frontopolar, F = frontal, C =
central, T = temporal, P = parietal, O = occipital
- Electrodul de la nivelul urechii se noteaza A .
- Electrozii cu cifre impare sunt situati de partea
stanga a capului (Fp1, F3, C3, O1, F7, T3, T5, A1)
iar electrozii cu cifre pare de partea dreapta (Fp
2, C4, F 4, C4, O2, F8, T4, T6, A2 ).
- Electrozii de linie mediana sunt notati cu litera
“z”: Fpz, Fz, Cz , Pz, Oz ).

Electrozii de scalp asigura masurarea adecvata a activitatii cerebrale de la

nivelul partilor superioare si laterale ale creierului.
2.Electrozi adiţionali →pentru înregistrarea unor zone
ale suprafeţei corticale nereprezentate la nivelul
scalpului (suprafaţa laterală şi inferioară a
hemisferelor cerebrale, lobul temporal).
electrozi zigomatici,
electrozi mandibulari,
electrozi nazo-faringieni,
electrozi timpanici,
electrozi sfenoidali
Lobul temporal
anterolateral poate fi
evaluat folosind o pereche
de electrozi temporali
“adevarati “, (T1 ,T2 ) in
plus fata de electrozii din
sistemul 10-20.
Partea mediana si bazala a creierului nu poate fi evaluata
bine prin electrozii de scalp.
Electrodul nazofaringeal este utilizat pentru a masura
activitatea electrica cerebrala in partea anteromeziala a
lobului temporal.
Se produc artefacte mari cauzate de respiratie si inghitit.

Electrodul reprezinta o alternativa semiinvaziva

Consta dintr- un fir de Ag Cl sau din platina , introdus
prin narine, pana vine in contact cu peretele posterior al
nasofaringelui. plasat langa foramen ovale la
aproximativ 3-4 cm in profunzime .
Monitorizarea invaziva a activitatii electrice corticale se face
cu ajutorul electrozilor profunzi sau a “benzilor “subdurale
sau a unei matrici (retea ) de electrozi .
Electrodul profund este subtire, fin, acoperit de o teaca de
teflon.
Este plasat stereotaxic cu ajutorul unui tub rigid care este
indepartat ulterior.
Electrozii tip banda subdurali sau tip matrice /retea constau
din discuri de otel inoxidabil sau platina incorporate intr - o
teaca de teflon.
Electrozii profunzi sunt plasati prin craniotomie , de marime
in concordanta cu marimea electrozilor .
3.Electrozi de profunzime → metodă EEG invazivă complementară în
explorarea patologiei cerebrale (limitele înregistrărilor cu electrozi
plasaţi pe scalp -numai anumite zone şi aspecte ale activităţii cerebrale).

 Talairach-1952 Stereoencefalografie -

 principii stereotaxice

 sistem tridimensional - atlase.

 Plasarea electrozilor în profunzimea creierului se face în funcţie de scop.

 Foarte importantă este selecţionarea pacienţilor: în cazuri extreme,

rebele la tratament şi care se pretează la tratament chirurgical - existând
restricţii etice şi o tehnică laborioasă.
• Scop:
 Diagnostic - în selectarea cazurilor de epilepsie care
ar beneficia de tratament chirurgical (explorarea
structurilor profunde temporale şi frontale -
amigdala, hipocamp, cortex fronto-orbitar)
 Terapeutic:
 leziuni de termocoagulare în boli ale ggl.bazali - B.Parkinson.
 stimulare electrica prelungită - Inhibarea activităţii critice - cerebel
(Cooper)
Electrozi invazivi sunt utilizati fie extraoperator in timpul
monitorizarii video EEG, fie intraoperator in timpul unei
excizii chirurgicale.
Principala lor utilizare este definirea mai precisa a unui focar
epileptic.
In plus, electrozii de pe suprafata corticala pot fi folositi in
scopul stimularii suprafetei cerebrale pentru determinarea
functiei unei arii corticale specifice (vorbire, intelegerea
limbajului, controlul functiei motorii).
4.Electrozi plasaţi direct pe cortex-electrocorticograma
(intraoperator)
5.Electrozi epidurali, subdurali - pt. structurile corticale.
Ex: la epileptic - localizarea activităţii focale (cât trebuie
extirpat pentru a evita deficitele neurologice majore).
Semnalul electrocorticografic este prelucrat in acelasi mod ca
si semnalul EEG de scalp.
Semnalul subdural este format in principal din componente
cu frecventa inalta.
Deoarece multe din artefactele prezente normal pe EEG de
suprafata, nu afecteaza electrocorticografia, nu este
necesara filtrarea pentru afisare.
Un semnal EEG tipic la adult are o amplitudine de 10-100
uV, masurat la nivelul scalpului si 10-20 mV masurata la
nivelul electrozilor subdurali.
 Electrocorticografia (ECoG )

- tehnica prin care activitatea electrica cerebrala este masurata

direct, folosind electrozi profunzi, benzi de electrozi subdural,
matrice/retea de electrozi, electrozi de contact ai suprafetei
corticale.
Desi nu este o tehnica de rutina, aceasta a devenit utilizata pe
scara larga in evaluarea preoperatorie a pacientilor cu epilepsie
partiala dificil de tratat medical, cu o zona de debut a crizei
imposibil de depistat folosind metode noninvasive.
ECoG – o tehnica importanta de cartografiere functionala a
creierului in timpul rezectiei neurochirurgicale a diferitelor leziuni
– malformatii vasculare sau tumori.
La pacientii supusi unei monitorizari invazive cu electrozi de
profunzime sau subdurali pentru evaluarea chirurgicala a
epilepsiei, alegerea locului de plasare a electrozilor tine seama
de mai multi factori – semiologia crizelor, activitatea epileptica
intercritica si rezultatele neuroimagistice .
Electrozii vor fi plasati astfel incat sa acopere regiunea din
care criza ia nastere.
Adesea, cortexul corespondent contralateral, este de
asemenea acoperit, pentru referinta, si pentru a confirma ca
exista o singura zona epileptogena.
Activitatea epileptica intercritica este frecvent inregistrata
atunci cand sunt folositi electrozi invazivi si de multe ori este
multifocala.
La finalizarea monitorizarii, electrozii de profunzime sunt
indepartati, de obicei in sala de interventii.
• 2) Derivaţii
 Bipolar - înregistrarea diferenţei de potenţial între 2
electrozi activi: scalp-scalp, scalp-profunzime, etc.
 Monopolar - diferenţa de potenţial între un electrod
activ şi un electrod cu activitate electrică cerebrală cât
mai mică: (electrod de referinţă) - ureche, mastoidă,
vertex.
• 3)Montaje - combinaţia derivaţiilor examinate în
funcţie de scopul înregistrării:
Bipolare
longitudinale,
transversale
circumferenţiale.
 Monopolar - fiecare electrod cu referinţă.
Sistemul 10/20-folosit în prezent.
Montaje sofisticate - sistemul American
1991 → 75de electrozi.

Locul de amplasare a electrozilor in sistemul 10-20 .

Reprezentarea canalelor EEG se
numeste montaj.
Montajul bipolar – fiecare canal
reprezinta diferenta dintre 2
electrozi adiacenti.
Intreg montajul consta dintr- o
serie de astfel de canale.
De ex, canalul Fp1-F3 reprezinta
diferenta de voltaj intre electrodul
Fp1 si electrodul F3.
Urmatorul canal din montaj F3-C3
reprezinta diferenta de voltaj intre
F3-C3 si tot asa...
 Montajul de referinta
Fiecare canal reprezinta diferenta dintre un anume electrod si
electrodul de referinta.
Nu exista o pozitie standard pentru plasarea electrodului de
referinta; este totusi intr-o pozitie diferita fata de electrozii de
inregistrare.
Sunt de obicei utilizate pozitiile mediane pentru ca asfel nu se
amplifica semnalul unei emisfere comparativ cu cealalta.
O pozitie de referinta comuna este “linked ears”- electrozii
atasati la ambii lobi ai urechii sau la mastoide.
Average montage reference – out-put-urile fiecarui amplificator
sunt sumate, se face o medie si acest semnal care rezulta este
utilizat ca punct comun de referinta pentru fiecare canal.
Montajul Laplacian – fiecare canal reprezinta diferenta dintre un
electrod si media ponderata a electrozilor inconjuratori.
 Montaje

Activitatea electrica a creierului este afisata, utilizand diferite montaje, ce

reprezinta aranjamente specifice ale electrozilor.
Fiecare montaj asigura o vedere diferita pentru a contura atat activitatea
normala cat si pe cea anormala.
Obiectivul fiecarui montaj este acela de a afisa potentialele de camp
electric generate de neuronii corticali.
Output-ul din fiecare canal al unui montaj reprezinta diferenta de voltaj a
input-urilor fiecarei perechi de electrozi la amplificatorul diferential .
Standardele curente specifica faptul ca fiecare montaj incearca sa mentina
un aranjament linear al electrozilor, cu distante egale intre electrozi.
Afisajul este orientat dinspre anterior spre posterior si de la stanga la
dreapta.
Un montaj bipolar este construit prin legarea electrozilor, succesiv, in
canale secventiale .
Intr- un montaj “referential”, fiecare electrod este asezat in functie de un
electrod de referinta (vertex, ureche ipsilaterala ).
Cele mai comune montaje bipolare folosite sunt cele longitudinale
(din anterior spre posterior), montaje bipolare transverse (stanga-
dreapta ) si montajele referentiale .
Tipic, montajele bipolare sunt folosite pentru a localiza regiunea de
provenienta a unei anomalii.
Cele referentiale definesc aria de distributie a unui anomalii, prin
amplitudinea activitatii electrice in aria de interes.
Ambele tipuri de montaj prezinta dezavantaje; cele bipolare sunt
susceptibile la anularea campului deoarece elecrozii adiacenti pot
avea potential izoelectric.
• 2) Portelectrozi: - benzi de cauciuc, căşti, etc.
• 3) Cablu ecranat.
B. Aparat EEG
1) Sistem de amplificare - lant de amplificatoare.
- Sensibilitatea aparatului - relatia intre marimea semnalului de intrare (input) si
marimea semnalului de iesire (output), respectiv intre marimea potentialului
electric de intrare si deflexiunea corespunzatoare la nivelul sistemului de afisaj.
2) Masa de comanda.
- In EEG se inregistreaza uzual frecvente de la 0,1 la 1ooHz, dar
- si mai lente: in cercetare - inregistrari DC,
- si mai rapide -ex. PEA de trunchi cerebral - 3000Hz.
- Pentru a obtine inregistrari cat mai corecte se folosesc:
a. Filtre (15-30Hz) - pentru eliminarea frecventelor rapide (peste 50 Hz)
b. Constanta de timp (0,3c/sec) - pentru eliminarea relativa a frecventelor
lente (si artefactelor)
c. Sistemul de etalonare, de calibrare al aparatului: semnal de calibrare
cunoscut pentru aprecierea performantelor canalelor de inregistrare si egalizarea
lor.
 Aparatul EEG
Activitatea electrica cerebrala este condusa, de la nivelul scalpului si /sau
electrozilor invazivi la aparatul EEG. Semnalele de input sunt ulterior utilizate pentru
a compune un montaj (un aranjament specific al electrozilor).
Aparatele EEG utilizeaza 16,18 ,21 canale.
Fiecare canal consta dintr- un amplificator diferential care compara semnalele de
input dintre 2 electrozi si amplifica semnalul output catre sistemul de “scriere“ sau
de afisare video.
Deflexia, deviatia in sus este definita ca negativa si are loc atunci cand inputul I este
negativ in comparatie cu input II sau cand input II este pozitiv fata de input I .
Deflexia, devierea in jos este definita ca pozitiva cand input I este pozitiv fata de
input II sau cand input II este negativ versus input I.
In functie de polaritatea fiecarui input sau electrod poate sa apara
-sumarea ,
-nicio modificare
-anularea activitatii cerebrale EEG intre cele doua inputuri.

Anularea activitatii indica o zona de izoelectricitate => – nu se produce devierea,

deflexia penitei.
Inainte de afisare, semnalele de output din amplificator
sunt filtrate , cu un filtru de frecventa joasa 1 Hz si unul cu
frecventa inalta 70 Hz.
Filtru “notch” de 60 Hz , se utilizeaza in locuri de
inregistrare cu interferente electrice excesive (ATI).
Amplitudinea fiecarui canal poate fi ajustata prin
modificarea nivelului de amplificare al amplificatorului.
Semnalele amplificate, filtrate sunt ulterior afisate pe un
sistem de scriere analog - cu penita sau digital, pe un
monitor video.
Viteza hartiei - 30 cm/sec, fiecare pagina de EEG afiseaza 10
secunde de activitate electrica cerebrala.
Viteza de 15 cm/sec este utilizata pentru EEG neonatal,
pentru a accentua o incetinire focala.
 Amplificatoare si filtre

Semnalele trebuiesc amplificate pentru a deveni compatibile cu dispositive precum:

display, dispozitive de inregistrare, convertoare A/D.
Amplificatoarele pentru masurarea acestor semnale trebuie sa indeplineasca
cerinte stricte:
- sa asigure amplificarea selectiva a semnalului fiziologic,
- sa elimine zgomotele suprapuse si semnalele inferferente
- sa garanteze protectia impotriva eventualelor daune produse de tensiune si curent
tranzitor atat pentru pacient cat si pentru echipamentul electronic.

Cerintele fundamentale indeplinite de un amplificator biopotential sunt :

-procesul fiziologic de monitorizat nu trebuie sa fie influentat de catre amplificator

-semnalul masurat nu trebuie sa fie distorsionat
-amplificatorul trebuie sa asigure diferentirea semnalului de interferente si sa ofere
protectie pacientului impotriva oricarui soc electric eventual.
-insasi amplificatorul trebuie protejat impotriva daunelor ce ar putea rezulta dintr o
tensiune prea mare.
Semnalul de intrare al amplificatorului cuprinde cinci componente:
- semnalul asteptat,
- semnalul inoportun,
- semnale de interferenta generate de tesut sau electrod,
- zgomot
- semnal de interferenta de 50-60-Hz.
Caracteristica amplificatorului in sine, asigura eliminarea unui procentaj mare
de unde interferente.
Biopotentialul asteptat apare ca un semnal diferential intre cele doua
terminale de intrare ale amplificatorului.
Puterea de amplificare reprezinta raportul dintre semnalul de iesire si
semnalul de intrare.
Pentru a asigura o calitate optima a semnalului si o tensiune adecvata pentru
prelucrarea acestuia , amplificatorul necesita amplificare intre 100-100000 si
trebuie sa mentina o rata optima semnal-zgomot.
Pentru a reduce impactul mediului electric zgomotos, amplificatoarele
diferentiale trebuie sa aiba o rata de rejectie de cel putin 100 dB si impedanta
de intrare de cel putin 100 mOhm.
Camere speciale izolate electric, reduc impactul zgomotului electric de fond.
In scop medical uzual, aceasta camera nu este necesara; pentru cercetare, cand
se doreste obtinerea de informatii de maxima calitate, devine obligatorie.
Amplificatoarele functioneaza pe baterii; se foloseste un cablu optic legat la un
computer in afara acestei camere. In plus fata de acest cablu optic sunt
necesari si convertori optici/electrici sau electrici/optici.
Cand se folosesc computere ca dispozitive de inregistrare, canale de semnal
analog sunt in mod repetat selectionate (prelevate) la un interval fix de timp
(interval de esantionare) si fiecare proba este convertita intr - o reprezentare
digitala de catre un convertor A/D analog, digital.
Convertotul este conectat la un computer, fiecare esantion putand fi stocat in
memorie.
Rezolutia convertorului este data de cea mai mica amplitudine ce poate fi
prelevata.
Filtre analoage (hardwarw) trebuie integrate in sistemul de
amplificare.
Un filtru cu high-pass este necesar pentru reducerea frecventelor
joase rezultate din anumite potentiale bioelectrice (de ex.respiratie),
care raman in semnal dupa scaderea voltajului specific electrodului de
baza.
Frecventa sa cutt-off este cuprinsa intre 0.1-0.7 Hz.
Pentru a avea siguranta ca semnalul este limitat la banda, este utilizat
un filtru cu low-pass, cu frecventa cutt-off egala cu cea mai mare
frecventa estimata.
Filtrele low pass previn distorsiunea semnalului prin interferentele cu
rata de esantionare (apar daca frecvente mai mari decat jumatate din
rata de esantionare nu pot fi diminuate )
Odata ce datele sunt memorate, pot fi folosite filtre digitale .
Puterea filtrelor analoage este limitata, astfel, pentru afisarea si
procesarea semnalelor este necesara scaderea componentelor DC .
3) Canalele de inregistrare
- inregistrarea EEG trebuie sa dea o reprezentare a distributiei spatiale a
potentialului electric pe scalp, deci trebuiesc inregistrati biocurenti de la
nivelul mai multor electrozi.
- dupa tipul aparatului - 8, 16, 19, 21, etc. canale in diferite scheme de
montaje.
4) Sistemul de afisaj
-in unitatea de inscriere energia electrica este transformata in energie
mecanica pentru inscrierea semnalului de iesire (output)- diverse sisteme.
-Tehnologii noi: EEG digital - sisteme modern de afisaj,
- sisteme de stocare a datelor (transformare
analog -digitala)
- prelucrare on-line, of-line.
5) Sisteme de impamantare eficiente.
6) Viteza de inregistrare - 30 mm/sec ;15 mm/sec - dar si mai mici (ex.
monitorizarea episoadelor repetitive), sau mai mari (ex.pentru a decela
artefacte).