Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs Morbiditate G.Zanoschi
Curs Morbiditate G.Zanoschi
Obiective educaţionale
Să cunoască la ce serveşte studiul morbidităţii
Să cunoască principalele tipuri de morbiditate
Să definească incidenţa bolilor
Să măsoare incidenţa bolilor
Să definească diferitele tipuri de prevalenţă
Să măsoare prevalenţa bolilor
Să cunoască factorii care pot modifica prevalenţa
bolilor
STUDIUL MORBIDITĂŢII SE UTILIZEAZĂ
controlul bolilor în comunitate;
planificarea şi implementarea măsurilor de prevenţie;
planificarea îngrijirilor curative;
analiza factorilor sociali în relaţie cu sănătatea
populaţiei umane;
estimarea importanţei economice a bolii;
cercetarea etiologiei şi a tabloului clinic al bolii;
comparări internaţionale şi naţionale privind
propagarea bolii în populaţie.
SURSA DE INFORMAŢII PENTRU
STUDIUL MORBIDITĂŢII
documentaţia medicală (FO, registru de
consultaţii);
registrele de boală (cancer, BCV, malformaţii
etc.);
date obţinute prin screening;
date furnizate de diferite tipuri de chestionare;
fişele de declarare a bolilor transmisibile.
MORBIDITATEA SPITALIZATĂ
Morbiditatea spitalizată nu este sugestivă pentru
morbiditatea din teritoriul arondat spitalului, pentru
că internările depind de:
dotarea spitalului;
numărul de paturi;
pregătirea şi comportamentul personalului;
dorinţa bolnavului de a se interna;
în spital ajung frecvent forme grave de boală;
se internează şi bolnavii din alte teritorii;
frecvenţa mai mare a internărilor la sexul feminin.
TIPURI DE MORBIDITATE
Există 4 tipuri de morbiditate:
1) MORBIDITATEA REALĂ = toate cazurile de îmbolnăvire
existente în colectivitate este mai mare decât morbiditatea
diagnosticabilă
2) MORBIDITATEA DIAGNOSTICABILÂ = se referă la cazurile
existente în colectivitate, dar tehnicile cunoscute nu permit
stabilirea diagnosticului. Ex. SIDA, a devenit cunoscută după
descoperirea tehnicilor de diagnostic.
3) MORBIDITATEA DIAGNOSTICATĂ = cuprinde cazurile care pot
fi diagnosticate prin tehnicile existente în perioada de referinţă.
4) MORBIDITATEA RESIMŢITĂ = interesează cele trei sfere şi
reprezintă îmbolnăvirile percepute de populaţie.
INCIDENŢA (I)
Incidenţa = fenomenul de masă ce măsoară
frecvenţa de apariţie a cazurilor noi de boală
într-o populaţie definită şi într-o perioadă de
timp (1 an calendaristic). cazurile noi de
îmbolnăvire specifică bolilor acute.
1. Incidenţa generală (anuală, globală).
în spital ajung cel mai frecvent, formele grave de boală frecvenţă mai mare a
internărilor la persoanele de sex feminin.
Utilizarea numai a morbidităţii spitalizate pentru caracterizarea unei populaţii
conduce la rezultate eronate, cunoscute sub numele de „paralogismul lui Berkson".
Morbiditatea individuală (pe contingente) - unitatea de observaţie
este persoana bolnavă care poate prezenta una sau mai multe boli.
P = fenomen de masă al tuturor cazurilor de îmbolnăvire înregistrate în populaţie
- Prevalenţa de moment
- Prevalenţa de perioadă
10
0
1992 1994 1996 1998 2000 2002
600
Incidenţa constantă
Prevalenţa crescută apare în următoarele situaţii.
500
organism cu rezistenţă scăzută.
vindecare scăzută (în bolile cronice, pentru că prevalenţa creşte,
400 adică apar cazuri noi şi vechi mai multe în teritoriu.
durata bolii este crescută datorită utilizării de medicamente cu
300 eficacitate scăzută.
sosirea în teritoriu a cazurilor noi.
200
100
0
1992 1994 1996 1998 2000 2002
80
Incidenţa este ca un arc de cerc, prevalenţa scade.
70
O astfel de situaţie apare atunci când:
durata bolii este foarte scurtă (pentru a explica aspectul
60 incidenţei, de arc de cerc.
durata bolii este foarte scurtă (pentru a explica aspectul
50
incidenţei, de arc de cerc.
40 rata de mortalitate este crescută (sunt decese multe pentru că
dispar cazurile vechi).
30
20
10
0
1992 1994 1996 1998 2000 2002
Prevalenţa este utilizată în:
Prevalenţa se utilizează în:
evaluarea nevoilor de îngrijiri de sănătate.
planificarea serviciilor de sănătate
formularea programelor de sănătate.
DALY
anii de viaţă ajustaţi (corectaţi) după incapacitate
măsoară povara globală a bolii în populaţie
anii de viaţă pierduţi prin deces prematur
anii trăiţi în incapacitate
un DALY reprezintă un an de viaţă sănătoasă pierdut.
ia în consideraţie doar două caracteristici:
vârsta
Sexul
ca predicţii pentru anul 2020 la nivel mondial se aşteaptă ca primele cauze
ale poverii bolii să fie determinate de:
boala ischemică
depresie unipolară
accidente de trafic
boli cerebro-vasculare
BPOC
infecţii ale tractului respirator inferior
TBC
afecţiuni cauzate de războaie
în România primele cauze care determină povara
bolii sunt:
bolile aparatului cardiovascular
tumori maligne
tulburări mentale şi de comportament
accidente, traumatisme, otrăviri
bolile SNC
bolile aparatului digestiv
bolile aparatului respirator
bolile infecţioase
malformaţii congenitale
Raportul OMS privind starea de sănătate în anul 2002 identifică cei mai
importanţi factori de risc, în număr de 10, existenţi la nivel global şi regional,
în funcţie de povara bolii pe care o determină, evaluată prin DALY, PYLL
comportamentul sexual cu risc
HTA
fumatul
consumul excesiv de alcool
lipsa apei potabile în regiune
lipsa igienei sau a sanitaţiei de bază
deficitul de fier
poluarea mediului datorită arderii combustibilului solid
colesterolul crescut
obezitatea
Pentru ţările puternic dezvoltate, primii factori de risc sunt:
fumatul
HTA
consumul de alcool
colesterolul crescut
iar în ierarhia DALY, primele cauze sunt:
boala coronariană
depresia unipolară
bolile cerebro-vasculare
alcoolismul
Pentru ţările mediu dezvoltate, primii factori de risc sunt:
consumul de alcool
HTA
fumatul
subnutriţia
obezitatea
iar în ierarhia DALY, primele cauze sunt:
tulburările depresive unipolare
bolile cerebro-vasculare
infecţii respiratorii
traumatisme datorate accidentelor rutiere
Pentru ţările subdezvoltate, primii factori de risc sunt:
subnutriţia
comportament sexual cu risc
lipsa apei potabile şi a igienei
poluarea cu particule solide
iar în ierarhia DALY, primele cauze sunt:
infecţia HIV/SIDA
infecţii ale tractului respirator inferior
boala diareică
bolile copilăriei
Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte
următorii termeni care exprimă
consecinţele bolii:
deficienţa ("impairment",
"déficience") - "este devierea de la
normalitate prin orice pierdere sau
anormalitate a structurii sau funcţiei
anatomice, fiziologice şi psihologice"
incapacitatea ("disability", "incapacité"):
"este orice restricţie sau lipsa posibilităţii de
a desfăşura o activitate într-o manieră
considerată ca fiind normală pentru un
individ. Incapacitatea reprezintă o deviere
de la normele performanţei obişnuite a
individului, caracterizată prin deficienţe ale
comportamentului sau activităţilor
considerate ca fiind socialmente
corespunzătoare "
handicap ("handicap", "désavantage"): "este
o inegalitate socio-profesională a unei
persoane, care limitează îndeplinirea rolului
acesteia în societate (în funcţie de vârstă,
sex, categorie socio-profesională, nivel de
educaţie)." Dezavantajul trebuie evaluat în
funcţie de normele sau performanţele socio-
culturale, astfel că o persoană poate fi
considerată ca fiind cu handicap întru-un
anumit grup socio-cultural, dar nu şi în alt
grup.
Raportul asupra dezvoltării globale (Banca
Mondială, 1993), foloseşte indicatorul GBD-
Global Burden of Disease - exprimat prin
ponderea globală a bolii. Acest indicator a
fost calculat pentru principalele regiuni
economice ale lumii, inclusiv fostele ţări
socialiste din Europa. GBD a fost dezvoltat
în colaborare cu OMS, pentru a cuantifica
pierderile din durata de viaţă datorate
îmbolnăvirilor, măsurate în „ani de viaţă
pierduţi”.
„Disability adjusted life year” (DALY)
este o unitate folosită pentru a măsura atât
ponderea globală a bolii, cât şi eficacitatea
intervenţiei, aşa cum rezultă din reducerea
consecinţelor bolii. Exprimarea se face în
valoarea prezentă a anilor viitori de viaţă
sănătoasă care sunt pierduţi ca urmare a
deceselor premature sau a îmbolnăvirilor
survenite într-un an anume.
Indicatori de înrăutăţire, incapacitate şi
handicap
Clasificarea Internaţională a indicatorilor de
afectare a incapacităţii şi handicapului ca suma
efectelor anatomice, fiziologice şi biologice
ale bolii.
Incapacitatea este definită ca impactul bolii
asupra capacităţii de a îndeplini diverse acţiuni
în mod corespunzător condiţiei umane.
Handicapurile sunt impactele primelor două
categorii asupra rolurilor individului în
societate şi sunt specifice la nivel individual.
Clasificarea dimensiunilor incapacităţii
include: locomoţia, atingerea şi întinderea,
dexteritatea, văzul, auzul, capacitatea de
autoîngrijire, comunicarea,
comportamentul şi funcţia intelectuală.
Dimensiunile handicapului acoperă
funcţiile de supravieţuire: orientare,
independenţă fizică, mobilitate, ocupaţie,
integrare socială şi autosusţinerea
economică.
Metodele de măsurare şi apreciere a
incapacităţii şi handicapului au fost descrise, de
către Ibrahim (1980).
Acesta consideră necesară adăugarea unui
indice de securitate clasificării OMS. Modelul
său IDH (impairement-disability- handicap) ia
în considerare efectele pe cinci niveluri:
nivel biologic;
nivel anatomic/fiziologic;
nivel de incapacitate;
nivel de handicap;
ponderea globală a bolii.
Relaţia dintre boală şi handicap (O.M.S)
Obiective educaţionale:
- proiectarea unui studiu de cohortă şi case-control
- măsurarea şi interpretarea riscurilor în studiile de
cohortă şi case-control
- analiza şi interpretarea rezultatelor unui studiu de
cohortă şi case-control
Clasificarea studiilor se face în funcţie de
modalitatea de selecţie a subiecţilor
în funcţie de expunere – studii de cohortă
în funcţie de rezultate – studii case-control
ANCHETE DE COHORTA (generaţie)
AVANTAJE
1. Se poate urmări direct modul de acţiune a FR pe parcursul studiului
2. Permit măsurarea directă a RR şi RA.
3. Există puţine riscuri de concluzii false.
4. Expuşii şi nonexpuşii la factorul investigat sunt selecţionaţi înainte
de a se cunoaşte efectul, deci măsurarea riscului nu este influenţată
de prezenţa bolii
DEZAVANTAJE
1. Durata mare (de ani) a studiului
2. Necesită loturi mari de subiecţi pentru studiu.
3. Pot apare modificări în timp ale lotului:
prin plecarea persoanelor
prin decese
refuză să colaboreze
loturile vor fi diferite structural şi numeric, nu se mai pot obţine
rezultate
4. Modificări în timp ale criteriilor de diagnostic.
5. În clasificarea şi definiţia bolii.
6. Sunt dificil de realizat.
7. Costul mare.
ANCHETE RETROSPECTIVE CASE - CONTROL
AVANTAJE
1. Durata mică a studiului (cât mă uit în FO sau în fişele de deces)
2. Numărul mic de subiecţi necesari pentru studiu.
3. Cost scăzut.
4. Sunt aplicabile în boli rare.
5. Permit analiza concomitentă a mai multor factori.
6. Permit repetarea studiului.
DEZAVANTAJE
1. Non-răspunsul care poate ţine de dorinţa persoanelor anchetate de a
colabora sau nu, de memoria lor.
2. Documentele medicale pot fi incomplete.
3. Ancheta se adresează persoanelor în viaţă, ori tocmai decedaţii de boala
studiată au avut probabil forme mai grave ale bolii.
4. Constituirea unui LM corespunzător este de obicei foarte dificilă.
5. Permite numai estimarea RR
6. Erorile sistematice şi nesistematice apar mult mai frecvent decât în
anchetele prospective (cohortă).