C5-Politici europene și naționale privind educaţia timpurie

Clarificări conceptuale
• Copilăria timpurie (definiție acceptată la nivel internațional): perioada din viața unui
copil de la naștere până la vârsta de 8 ani care include atât servicii, cât și alte măsuri
pentru preșcolari și pentru copiii aflați în primii ani de școală (Organizația pentru
Cooperare și Dezvoltare Economică, 2006).

• Copilăria timpurie, cea mai importantă perioadă din viaţa copilului, este marcată de
momente cruciale pentru succesul de mai târziu al copilului, la şcoală şi în viaţă.
Intervenţia adultului asupra copilului în această perioadă este fundamentală.

• Educație și îngrijire timpurie: orice aranjament/acord/care oferă educație și îngrijire

pentru copii de la naștere până la vârsta școlară obligatorie - indiferent de
tip/așezământ/înființare, finanțare, orele de funcționare sau conținutul programului,
incluzând aici serviciile antepreșcolare și preșcolare .

• Educație timpurie: abordarea pedagogică care acoperă intervalul de viață de la

naștere până la momentul intrării copilului în școală, respectiv în jurul vârstei de 6/7
ani, moment când se petrec importante transformări în registrul dezvoltării unui
copil.
 Să reflectăm împreună!

• O POLITICĂ PENTRU COPILĂRIA TIMPURIE ESTE PROFITABILĂ: Fiecare dolar investit de către o societate în
educația și îngrijirea timpurie aduce un profit de cel puțin 2 dolari.(Studiul prof. James Heckman Programului Perry
Preschool și alte studii similare au arătat proporții cost-beneficiu între 1:17 și 1: 2. Prof. Daniel Schunk, Universitățile
din Zurich și Mainz)

• Analizele privind reîntoarcerea, din punct de vedere financiar, a investiției făcute în capitalul uman în perioada
educației timpurii arată că pentru fiecare dolar investit la vârsta de 4 ani, se întorc între 60 și 300 de dolari până la la
vârsta de 65 de ani (J.Heckman, 2000).

• Altfel spus, din punctul de vedere al eficienței investiției, este foarte importantă investiția în educația cât mai timpurie,
atunci când individul se află în școală, comparativ cu investiția în educația individului care a depășit vârsta școlarizării.

• Studii recente subliniază faptul că educaţia timpurie contează enorm pentru dezvoltarea ulterioară a adultului: copiii
care sunt cuprinși în programe de educaţie ante-preșcolară și preșcolară de calitate au rezultate mai bune la testele IQ,
testele standardizate, în parcursul școlar ulterior, o rată mai scăzută de plasament în formele educaționale pentru copiii
cu nevoi educaționale speciale și rate mai mari de absolvire a liceului .

• Scorurile PISA arată că elevii de 15 ani din țările cu sisteme bine dezvoltate de educație și îngrijire timpurie au rezultate
mai bune la citire, matematică și știință.

• Rezultatele testelor PISA arată că România a obținut cel mai slab punctaj din ultimii 7 ani – 44% dintre elevii de 15 ani
care au susținut testul nedepășind nivelul 2 – analfabetism funcțional (ariile testate au fost Citire, Matematică și Științe).
 Tendinţe/reguli comune în statele membre UE
Nu se mai vorbește exclusiv despre servicii de îngrijire copiilor, ci şi despre servicii
de educaţie, care contribuie la îmbunătăţirea rezultatelor de mai târziu ale copiilor la
şcoală şi a şanselor lor în viaţă, în general. Așadar, îngrijirea copiilor nu se limitează
doar la îngrijire. Serviciile dedicate pentru copiii mici au evoluat la nivelul de servicii de
educaţie timpurie.

O importanţă din ce în ce mai mare este acordată formării personalului care

lucrează în educația timpurie
• Chiar dacă în multe ţări europene există încă multe probleme legate de personal
angajat în astfel de centre, nevoia de schimbare şi de investiţie în dezvoltare fiind
evidentă, la nivel european există preocupări comune privind îmbunătăţirea
nivelului de profesionalism în acest sector.
 Politici europene
 Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene privind
competentele-cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi
(2006/962/EC);

 Comunicarea Comisiei Europene și Concluziile Consiliului Uniunii Europene privind

educația și îngrijirea timpurie: Să oferim copiilor noștri cel mai bun start pentru
lumea de mâine (2011/C/175/03)

 A Quality Framework for Early Childhood Education and Care – Raportul Grupului
de Lucru pentru Educație și Îngrijire Timpurie de la nivelul Comisiei Europene (2014)

 Recomandarea Consiliului privind sisteme de înaltă calitate de educație și îngrijire a

copiilor preșcolari (mai 2018)

 Strategia Europa 2020

 Politici naționale

• Regulamentul de organizare și funcționare a învățământului preșcolar definitivat și pus în dezbatere publică în

octombrie 2019. 
• Metodologia de organizare și funcționare a creșelor și a altor servicii de educație timpurie antepreșcolară revizuită
conform noilor prevederi legislative apărute în anul 2018 (OG nr. 9/2018 și Legea 201/2018).
• Curriculumul specific pentru educația timpurie aprobat prin Ordinul Ministrului Educației Naționale (OMEN) nr.
4694/02.08.2019.
• Proiectul Educație timpurie incluzivă și de calitate (2018-2021) dedicat implementării, în creșe și grădinițe cu copii
antepreșcolari din 4 județe (Alba, Dolj, Galati, Suceava) și din municipiul București, a curriculumului specific pentru
învățământul antepreșcolar, a programului de formare profesională unitară a personalului didactic și nedidactic și
pilotării resurselor didactice aferente curriculumului specific pentru învățământul antepreșcolar.
• Cadrul operațional național pentru asigurarea creșterii participării copiilor sub 3 ani la serviciile de educație timpurie
din creșe și/sau grădinițe. 
• Comitetul Național de Sprijin pentru Educație Timpurie (CNSET): Metodologia de colaborare interinstituțională în
vederea susținerii serviciilor de educație timpurie antepreșcolară (ETA).
• Proiectul Dezvoltarea serviciilor de educație preșcolară: formarea a 2600 de cadre didactice / personal de sprijin care
vor furniza servicii de creșă (educație și îngrijire) pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 0-2 ani, sprijiniți cel puțin
14.000 de copii cu vârste cuprinse între 0 și 3 ani (neîmpliniți) pentru a intra în sistemul de educație timpurie.
• Strategia pentru educație timpurie  (2011) elaborată de MEN cu sprijinul UNICEF și cu contribuția Centrului pentru
Educație și Dezvoltare Personalã Step by Step. 
• În anul școlar 2019 -2020, se continuă aplicarea programului Tichete pentru grădiniță privind stimularea participării în
învăţământul preşcolar a copiilor provenind din familii defavorizate (50 lei/lună pentru frecvență școlară mai mare de
50%).  
 Politici naționale
• 2007- Reperele fundamentale în învăţarea şi dezvoltarea timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între 0 şi 7 ani .
• 2007-Guvernul României lansează PROIECTUL PENTRU REFORMA EDUCAȚIEI TIMPURII (P.R.E.T.) și
PROIECTUL DE EDUCAȚIE TIMPURIE INCLUZIVĂ (P.E.T.I.)
• 2008-Curriculumul pentru nivelul ante-preșcolar elaborat inițial odată cu elaborarea curriculumului pentru
învățământ preșcolar, în cadrul Proiectului de Educație Timpurie Incluzivă (PETI, finanțat de Banca
Mondială).
• 2010- standardele de referință elaborate de către experții ARACIP și aprobate prin O.M 5233/2008 și,
respectiv, O.M 3851/2010 și se aplică în toate unitățile de învățământ preșcolar.
• Legea educației naționale nr.1/2011, cu modificările și completările ulterioare;
• Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cu modificările și completările
ulterioare
• Legea nr.263/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea creșelor, cu modificările și completările
ulterioare;
• Hotărârea de Guvern nr.1252/2012 de aprobare a Metodologiei de organizare și funcționare a creșelor și a
altor servicii de educație timpurie antepreșcolară;
• Strategia națională pentru protecția și promovarea drepturilor copilului (HG nr.1113/2014);
• Strategia naţională privind reducerea părăsirii timpurii a școlii (HG nr.417/2015)
• Strategia națională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei (HG nr.383/2015);
• Strategia Guvernului României de incluziune a cetățenilor români aparținând minorității rome pentru perioada
2014-2020 (HG 18/14.01.2015);
• Strategia națională de învăţare pe tot parcursul vieţii 2015 - 2020 (HG nr.418/2015)
• Strategia naţională pentru dezvoltare durabilă a României - Orizonturi 2013 – 2020 – 2030;
 Educația timpurie

• Pentru copii cu vârste de la naștere la 6 ani face parte din învăţământul

preuniversitar şi cuprinde, conform Legii Educației Naționale (Legea
nr.1/2011, cu modificările și completările uterioare) art.23(a):

 nivelul antepreșcolar (0—3 ani)

 învățământul preșcolar (3—6 ani). 

• Conform art.27 (1) din Legea nr.1/2011, cu modificările și completările

uterioare, educaţia antepreşcolară se organizează în creşe şi, după caz, în
grădiniţe şi în centre de zi. 
 Educația timpurie
• copiii sunt organizaţi, de regulă, în grupe de vârstă: 

 mică (3 luni – 1 an, pentru nivelul antepreșcolar și 3-4 ani

pentru nivelul preșcolar)
  mijlocie (1-2 ani, pentru nivelul antepreșcolar și 4-5 ani
pentru nivelul preșcolar)
 mare (2-3 ani, pentru nivelul antepreșcolar și 5-6 ani pentru
nivelul preșcolar).

• În același timp, este încurajată și constituirea unor grupe

eterogene, îndeosebi acolo unde nu este posibilă constituirea
grupelor după criteriul vârstei și chiar repartizarea fraților și
prietenilor în aceeași grupă.
 Educația timpurie
• În educația timpurie sunt oferite 3 tipuri de program (fie în aceeași
instituție, fie în instituții separate), respectiv:

• program normal (4 ore)

• program prelungit (10 ore)
• program săptămânal (de luni până vineri).

• Spre deosebire de învățământul preșcolar, conform HG 1252/2012, în

creșe și în alte servicii de educație timpurie antepreșcolară, se recomandă
părinților ca, în măsura posibilităților, să nu lase copiii mai mult de 10 ore
în instituție și chiar mai mult, se recomandă să folosească serviciile pe timp
de noapte numai în cazuri speciale:program de lucru pe timpul
nopții/familie monoparentală, urgențe medicale în familie, deces în familie.
 Aspecte legislative
Metodologia din 12.12.2012 de organizare şi funcţionare a creşelor şi a altor unităţi de educaţie timpurie
antepreşcolară
Art. 4.
Obiectivele generale ale educaţiei timpurii antepreşcolare vizează următoarele aspecte:
a)stimularea diferenţiată a copilului în vederea dezvoltării sale individuale în plan intelectual, socio-afectiv
şi psihomotric, ţinând cont de particularităţile specifice de vârstă ale acestuia şi de potenţialul său evaluat;
b)realizarea unui demers educaţional bazat pe interacţiunea activă cu adultul, rutina zilnică, organizarea
eficientă şi protectivă a mediului şi a activităţilor de învăţare;
c)promovarea jocului ca formă de activitate, metodă, procedeu şi mijloc de realizare a demersurilor
educaţionale la vârstele timpurii;
d)promovarea interacţiunii cu ceilalţi copii prin activităţi de grup specifice vârstei;
e)sprijinirea părinţilor şi familiei în educaţia timpurie a copiilor.

• Conform Legii Educației Naționale (Legea nr.1/2011, cu modificările și completările ulterioare),

Curriculumul național pentru educația timpurie este centrat pe dezvoltarea fizică, cognitivă, emoțională
și socială a copiilor, respectiv pe remedierea precoce a eventualelor deficiențe de dezvoltare.
• Curriculumul pentru educație timpurie este stabilit de Ministerul Educaţiei Naționale și Cercetării
Științifice. 
 Educația timpurie
• În educația timpurie, nivel antepreșcolar, numărul de
copii/grupă poate fi de: maximum 7, pentru grupele cu copii
până într-un an și de maximum 15, pentru grupele cu copii
între 1 și 3 ani.

• La nivelul învățământului preșcolar, grupele de copii pot avea,

în medie, 15 copii, respectiv : minimum 10 și maximum 20.
Funcţiile didactice în educația timpurie
a) în educaţia antepreşcolară: educator-puericultor - se
normează câte un post pentru fiecare grupă de copii; în
instituţiile cu program prelungit sau săptămânal,
personalul didactic se normează pe ture; 

b) în învăţământul preşcolar: profesor pentru învăţământ

preşcolar - se normează câte un post pentru fiecare
grupă de copii; în instituţiile cu program prelungit sau
săptămânal, personalul didactic se normează pe ture.
 Finalităţile educaţiei timpurii

• Educația timpurie asigură dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalităţii copilului,

conform ritmului şi nevoilor sale.

 Dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalităţii copilului, în funcţie de ritmul

propriu şi de trebuinţele sale, sprijinind formarea autonomă şi creativă a acestuia.

 Dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţii şi cu mediul pentru a dobândi

cunoştinţe, deprinderi, atitudini si conduite noi. Încurajarea explorărilor, exerciţiilor,
încercărilor si experimentărilor, ca experienţe autonome de învăţare.

 Descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identităţi, a autonomiei şi dezvoltarea unei

imagini de sine pozitive.

 Sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi şi atitudini necesare

acestuia la intrarea în şcoală şi pe tot parcursul vieţii.
 Educaţia antepreşcolară
• vizează dezvoltarea generală a copilului, care urmează să îi asigure acestuia un
start bun în viaţă.

• Domeniile de dezvoltare ale copilului vizate în curriculumul specific vârstei

antepreşcolare:
1. dezvoltarea fizică, sănătatea, igiena personală
2. dezvoltarea socio-emoţională
3. dezvoltarea cognitivă
4. dezvoltarea limbajului şi a comunicării
5. dezvoltarea capacităţilor şi atitudinilor în învăţare

• sunt esenţiale pentru realizarea unei educaţii particularizate, prin identificarea de

către cadrul didactic a potenţialului copilului, cât şi a dificultăţilor/ deficienţelor
 fiecărui copil în parte.
 Tipurile de activităţi în educaţia antepreşcolară

a) jocul cu jucăria, jocul simbolic, jocul senzorial, jocul cu nisip şi apă, jocul de construcţie, jocul
didactic;

b) activităţi artistice şi de îndemânare: desen, pictură, modelaj, activităţi practice şi gospodăreşti;

c) activităţi de muzică şi de mişcare: audiţii, jocuri muzicale, jocuri cu text şi cânt, cântece, euritmie;

d) activităţi de creaţie şi de comunicare: povestiri, memorizări, lucrul cu cartea, citire de imagini;

e) activităţi de cunoaştere: observări, lecturi după imagini, activităţi matematice, convorbiri, jocuri
didactice, experimente;

f) activităţi în aer liber: plimbări, jocuri la nisipar, jocuri şi întreceri sportive, utilizarea aparatelor de
joacă.
 Activități de învățare în educația antepreșcolară

•În educația antepreșcolară, tipurile de activități de învățare prezente în planul de învățământ sunt:

 Activităţi tematice;
Jocuri şi activităţi liber-alese;
Rutine și tranziții

•Activitățile tematice derulate cu copiii antepreșcolari sunt:

•Jocul(mijloace de realizare: jocul cu jucăria, joc simbolic, joc senzorial, joc de construc ție, joc didactic, joc cu nisip
și apă, jocul imitativ etc.);
•Activitățile artistice și de îndemânare (mijloace de realizare: desen, pictură, modelaj, activități practice și
gospodărești);
•Activitățile de muzică și mișcare (mijloace de realizare: audiții, jocuri muzicale, jocuri cu text și cânt, jocuri cu
instrumente de percuție, cântecele, exerciții euritmice);
•Activitățile de creație și de comunicare (mijloace de realizare: povestiri, memorizări, lucrul cu cartea, citire de
imagini, jocuri de cuvinte, jocuri verbal-imitative, exerciții onomatopeice);
•Activitățile de cunoaștere (mijloace de realizare: observări, lecturi după imagini, activități matematice cu jucării și
obiecte concrete, convorbiri cu și fără suport intuitiv, jocuri didactice, microexperimente);
•Activitățile în aer liber (mijloace de realizare: plimbări, jocuri la nisipar, jocuri și întreceri sportive, utilizarea
aparatelor de joacă adecvate vârstei).
 Educația preșcolară
• se desfășoară în grădinițe sau în școli (de stat sau private) cu grupe de învățământ preșcolar, după același curriculum
și respectând aceleași standarde naționale;

• Tipurile de activităţi de învăţare pentru învățământul preșcolar sunt:

• Activităţi pe domenii experiențiale (care pot fi activităţi integrate sau pe discipline);
• Jocuri şi activităţi liber-alese;
• Activităţi pentru dezvoltare personală.

• Activităţile pe domenii experienţiale sunt activităţile integrate sau pe discipline, desfăşurate cu copiii în cadrul unor
proiecte planificate în funcţie de temele anuale de studiupropuse de curriculum, precum şi de nivelul de vârstă,de
nevoile şi interesele copiilor din grupă.

• Domeniile experiențiale sunt:

1. Domeniul Limbă și Comunicare;
2. Domeniul Științe;
3. Domeniul Om și Societate;
4. Domeniul Estetic și Creativ;
5. Domeniul Psihomotric.
• Educatoarea poate planifica activităţi de sine stătătoare, respectiv pe discipline (activităţi de educarea limbajului,
activităţi matematice, de cunoaşterea mediului, de educaţie pentru societate, de educaţie fizică, activităţi practice,
educaţie muzicală sau activităţi artistico-plastice) sau activităţi integrate (cunoştinţelele din cadrul mai multor
discipline pot fi îmbinate armonios pe durata unei zile întregi şi, cu acest prilej, în activitatea integrată intră şi
activitățile pentru dezvoltare personală și jocurile şi activităţile alese sau cunoştinţele interdisciplinare sunt focalizate
pe anumite domenii experienţiale iar jocurile şi activităţile alese și activitățile pentru dezvoltare personală se
desfăşoară în afara acesteia). 
 Principii ale aplicării
Curriculumului pentru educația timpurie
 Principiul individualizării (organizarea activităţilor ţine cont de ritmul propriu de dezvoltare a copilului,
de nevoile sale, asigurîndu-se libertatea copiilor de a alege activităţi şi sarcini în funcţie de nevoile lor)

 Principiul învăţării bazate pe joc (jocul este activitatea copilului prin care acesta se dezvoltă natural, prin
urmare trebuie să stea la baza conceperii activităţilor didactice de toate tipurile)

 Principiul diversităţii contextelor şi situaţiilor de învăţare (oferirea unui mediul educaţional de contexte
şi situaţii de învăţare diverse, care să solicite implicarea copilului sub cât mai multe aspecte: cognitiv,
emoţional, social, motric)

 Principiul alternării formelor de organizare a activităţii: frontal, în grupuri mici, în perechi şi individual şi
a strategiilor de învăţare

 Principiul parteneriatului cu familia şi cu comunitatea (este necesar ca între educatoare şi familie să se

stabilească relaţii de parteneriat care să asigure continuitate şi coerenţă în demersul educaţional;
familia reprezintă un partener activ, nu doar receptor al informaţiilor furnizate de educatoare
referitoare la progresele realizate de copil; totodată e importantă înţelegerea valorii educaţiei, pentru
comunitate şi participarea comunităţii, în perioadele timpurii)
 Programa şcolară pentru educaţia timpurie

• valorifică paradigma curriculară centrată pe competenţe şi fundamentează demersurile

educaţionale pe copil şi pe activitatea de învăţare a acestuia ca proces, respectiv pe dobândirea
unor comportamente care să asigure premisele dezvoltării competențelor cheie mai târziu.

• Luând în calcul particularitățile dezvoltării copilului până la 6 ani, nu este proprie utilizarea
conceptului de competență, înțeleasă ca ansamblu integrat de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini.

• Competența implică existența unor scheme cognitive și pattern-uri de comportament, deci un

nivel de dezvoltare superior celui atins de copiii tipici în etapa 0-3 ani și chiar 3-6 ani.

• În Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea

Cadrului European al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții (Jurnalul Oficial C 111 din
06.05.2008) competența este descrisă din perspectiva responsabilității și a autonomiei, drept
capacitate dovedită de a utiliza cunoştinţe, abilităţi şi capacităţi personale, sociale şi/sau
metodologice în situaţii de muncă sau de studiu şi pentru dezvoltarea profesională şi personală.
 Rata de participare la educația timpurie

• Conform Eurostat (2016), România se afla pe locul 24 din 28 ca rată de participare a copiilor cu vârste cuprinse între 4 și 6 ani
la educația preșcolară, cu o pondere de puțin peste 80%. Aceeași sursă plasează România pe ultimul loc din UE ca pondere a
PIB alocată învățământului preșcolar și ante-preșcolar.

• Conform metodologiei de calcul Eurostat, doar 18.600 de copii erau incluși într-o formă de educație ante-preșcolară în 2015,
cifră care indică o rată de cuprindere relativă, raportată la populația de 0-3 ani, de sub 4%.

• Toate aceste date arată o participare mult mai scăzută la educația timpurie decât „normalul” european, cu toate consecințele
negative care derivă de aici.

• Pentru învățământul preșcolar, statisticile naționale, respectiv Caietele statistice anuale privind învățământul preșcolar din
România, elaborate de Institutul Național de Statistică (INS), arată că, la nivelul anului școlar 2015/2016, peste 90% dintre
copiii de 3-5/6 ani au fost cuprinşi în învăţământul preşcolar. Diferențele valorii indicatorului pe gen evidențiază un ușor
avantaj pentru fete.

• Rata de cuprindere în învățământul preșcolar din mediul rural este semnificativ mai redusă decât în mediul urban, ca urmare
a ponderii reduse a copiilor de vârste mici care frecventează grădinițele de la sate. Ca și în anii trecuți, diferenţele pe medii de
rezidenţă sunt mai mari în cazul vârstei de 3 ani în favoarea mediului urban (peste 95% dintre copiii de 3 ani din mediul urban
merg la grădiniţă, comparativ cu numai 76% din rural).

• La nivelul anului școlar 2015-2016, un număr de doar 2138 de copii cu deficiențe grave și asociate, reprezentând 0,4% din
totalul de 534,7 mii de copii preșcolari, se aflau în cele 7 grădinițe speciale. În clipa de față, abordările personalizate
direcționate spre facilitarea accesului în zone dezavantajate sunt cvasi-inexistente.

• În afara ratei de cuprindere inferioară mediei europene, există probleme similare de subfinanțare, de formare a cadrelor
didactice sau de structurare a curricumului în sectorul preșcolar public.
Recomandări bibliografice