Placebo și nocebo în

studiile clinice

În procesul de testare a noi

tratamente, folosirea placebo pentr
realizarea de studii clinice controlat
susţinute de dovezi ştiinţifice, joacă
un rol esenţial. 
Sunt întrebuinţate diferite modele de
placebo, însă se disting două mari
categorii: modelele cu control pasiv (o
parte dintre subiecţi sunt trataţi cu
substanţa activă – verum, iar o altă
parte, cu o substanţă inactivă –
placebo) şi modelele cu control activ
(când un medicament ale cărui efecte
sunt cunoscute este administrat în
doză întreagă unui eşantion de subiecţi
şi, în doză redusă, altui grup de
pacienţi).
În studiile clinice,
răspunsul nocebo se reflectă
prin agravarea bolii pacienţilor
din grupul placebo. Iar aici
poate fi vorba despre o
coincidenţă sau de simpla
atitudine negativă a subiectului,
generată de neîncredere sau de
intuiţia de a nu fi fost expus la
medicamentul activ.
În urma unui amplu studiu, Evers et al.
subliniază necesitatea ca profesioniștii
din domeniul sănătății să beneficieze
de specializare în scopul maximizării
efectelor placebo și reducerii efectelor
nocebo. Acest lucru este imperios mai
ales în cazul anumitor pacienți, cum ar
fi cei cu risc crescut de reacţii adverse
severe de tip nocebo, din cauza
nivelului ridicat de teamă faţă de efecte
adverse sau proceduri medicale
traumatizante anterioare.