DREPT FINANCIAR

Tema 1: Finanțele publice

2017
 SURSE NORMATIVE ȘI BIBLIOGRAFICE
 Constituţia Republicii Moldova adoptată la 29.07.1994, în vigoare din 27 august 1994 //
M. Of. al R. Moldova nr. 1 din 12.08.1994.
 Legea Republicii Moldova nr. 181 din 25.07.2014 finanţelor publice şi responsabilităţii
bugetar-fiscale // Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 08.08.2014, nr. 223-230.
 M. A. Ratiu – Drept financiar public. Drept bugetar, Editura C.H. BECK, Bucuresti
2013.
 M.Șt.Minea, C.F.Costaș, Dreptul finanțelor publice. Vol.I – Drept financiar, Edit.
„Universul Juridic„ București, 2013
 I. Lazăr, Dreptul finanțelor publice. Drept bugetar, Edit. „Universul Juridic„ București,
2013
 R. Postolache, Drept Financiar, Edit. „C.H.Beck„ București, 2014
 Moldovan D., Doctrinele economice , Chişinău, 2003 ( monografia despre care am vorbi
la seminar in raport de conceptele finanțelor publice in RM)
 Televca O., Evoluţia istorică a finanţelor publice de la origini pînă la Unirea
Principatelor// Studia Universitatis, Seria Știinţe sociale, nr.3(23),2009, p.69-75.
 Şaguna D. D., Şova D., Drept financiar public, Bucureşti, 2007.
 Şaguna D. D., Tofan M., Drept financiar şi fiscal european, Bucureşti, 2010.
 Secrieru A., Finanţele Publice, Chişinău, 2004.
 Văcărel I., Finanţe publice, Bucureşti, 2004.
 CONȚINUTURI

1. Noţiune de finanţe publice;

2. Concepte privind finanţele publice;
3. Structura şi trăsăturile caracteristice ale finanţelor
publice;
4. Funcţiile finanţelor publice;
5. Activitatea financiară a statutului.
 OBIECTIVE :

 Definiția conceptului de finanţe publice;

 Evoluția istorica a conceptului de finanțe;
 Finanțe publice vs finanțe private, asemănări si deosebiri
 Trasaturile specifice ale finanțelor publice
 Caracteristica conceptelor despre finanţele publice:
clasice, moderne, postmoderniste;
 Structura finanțelor publice
 Funcţiile finanţelor publice;
 Definiția si Formele de activitate financiară a statului;
 Caracteristica organelor de activitate financiară a
statului;
 Elementele sistemului financiar al RM
 Identificarea structurii finanţelor publice la etapa
actuală în Republica Moldova.
 SUB. 1. NOŢIUNE DE FINANŢE PUBLICE

Finanțele publice

influențează decisiv

organizarea și funcționarea unui stat

stau la baza serviciilor pe care un stat este în măsură să le pună, la un

moment dat, la dispoziția comunității.

Ex: Un volum redus al banilor publici și/sau o gestionare deficitară a

administrării și utilizarea acestora se va reflecta imediat în gradul de
dezvoltare a infrastructurii, nivelul pensiilor, asistenței sociale în
general, în tipul și calitatea investițiilor publice, etc.
 CAND SE ATESTA:

supradimensionare a personalului angajat în sectorul

public,
deficiențe majore în funcționarea unor servicii publice
(asistența medicală, infrastructura de transport, asistența
socială)

primele elemente care se pot supune analizei sunt:

 Modalitatea de constituire a fondurilor publice;
 Structura cheltuielilor publice;
 Caracteristicile politicilor de investiții publice;
 Modalitățile în care interferează statul cu agenții
economici în derularea cu caracter economic
 Etc.
 ORIGINE:

Apariția și evoluția FP este inseparabil legat de existența de tip

statal și folosirea banilor și formelor valorice de realizare și
repartiție a produsului social. De la geneza primelor elemente de
finanțe, în perioada destrămării societății gentilice și formarea
comunităților sclavagiste, pînă în zilele noastre.

 lat. finantio, financias, financia pecuniaria – tranzacție care

presupunea plata unei sume de bani.

 Depășind etapa primară, expresia „finanțe publice” s-a răspîndit

cu referire prioritară la plățile bănești de interes public, necesare
în relațiile cu statul și colectivitățile publice.
 „finanțe” – s-a impus în ultimele secole, pe filiera franceză, cu
înțeles de „bani” „resurse bănești”, „venit al statului”, „les
finances” – gospodărie publică, patrimoniul statului.
 ÎN LIMBAJUL COMUN :

finanțelor li se atribuie următoarele semnificații:

 Relațiile sociale de natură economică, ce apar în
procesul repartiției produsului intern brut, în
legătură cu îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor
statului
 Totalitatea mijloacelor care se găsesc la
dispoziția unui stat, necesare pentru îndeplinirea
funcțiilor și sarcinilor sale;
 Totalitatea mijloacelor bănești ale unei
întreprinderi;
 Averea în bani a unei persoane particulare;
 Știința care studiază finanțele, pentru disciplina
noastră avînd relevanță primul sens menționat
 DOCTRINA ECONOMICO-FINANCIARĂ

finanțelor li se atribuie următoarele semnificații:

 relații sociale de natură economică care apar în procesul
constituirii resurselor bănești publice necesare satisfacerii
nevoilor generale ale societății;

 mijloace de intervenție ale statului prin intermediul cărora

este influențată activitatea economică;

 fonduri bănești la dispoziția statului necesare îndeplinirii

funcțiilor și sarcinilor sale;

 Acte juridice (acte de dispoziție autoritară) prin care se

preia la dispoziția statului o parte a produsului intern brut.
 DEFINIȚIE

 „venituri publice utilizate pentru efectuarea

cheltuielilor publice”.(D.D. Șaguna).

 diferite mijloace prin care persoanele publice – statul,

comunele, instituțiile, etc., - își procură resursele
necesare activității lor.

Statul și celelalte organizații publice desfășoară o

activitate de procurare și întrebuințare a fondurilor
bănești pentru acoperirea cheltuielilor colective,
această activitate formînd conținutul conceptului de
economie financiară: bugetul, impozitele,
împrumutul de stat și cheltuielile (C. Albuț, Drept
financiar, 1995).
 DEFINIȚIE
Finantele publice „o știință care studiază
activitatea statului in calitatea sa de utilizator a
unor tehnici financiare specifice: buget,
impozite, taxe, venituri, cheltuieli.”
Piere Lalumière

Finantele publice se ocupa cu studiul

mijloacelor prin care statul incerca sa
realizeze concomitent cu acoperirea
cheltuielilor publice, pe seama resurselor
publice interventii pe plan social si
economic.
Maurice Duverger
 DEFINITIE

Finanțele publice sunt formate din

totalitatea relațiilor sociale de natură
economică ce apar în procesul realizării și
repartizării, în formă bănească, a resurselor
necesare statului pentru îndeplinirea
funcțiilor și sarcinilor sale. Aceste relații s-
au constituit, în toate timpurile, sub formă
valorică, bănească.
(D.D. Șaguna).
 DEDUCEM:
 În procesul procurării și repartizării resurselor
de care are nevoie statul pentru îndeplinirea
sarcinilor sale se nasc anumite RELAȚII
(raporturi sociale)
 Aceste relații sunt de natură economică și
exprimă repartizarea unei părți din produsul
intern brut, prin intermediul statului, între
diferite categorii sociale.
 Aceste relații apar în procesul de mobilizare și
repartizare a resurselor necesare statului.
 DEFINIȚIA LEGALĂ
 Finanţele publice cuprind totalitatea
resurselor financiare acumulate în
numele statului şi distribuite de către
stat pentru îndeplinirea funcţiilor şi
sarcinilor sale.
Legea nr. 181, Articolul 4.
 FINANȚE PUBLICE ȘI FINANȚE PRIVATE:

„public”

autoritățile publice,
instituțiile publice sau alte persoane de
interes public,
administrarea sau folosirea bunurilor
proprietate publica,
serviciile de interes public,
precum si bunurile de orice fel care,
potrivit legii, sunt de interes public
 FINANȚE PUBLICE ȘI FINANȚE PRIVATE
 trebuie sa fie asociate cu statul, cu  sunt asociate cu
UAT sau cu alte institutți de drept intreprinderile, bancile si
public, în legătură cu resursele, societatile de asigurare
cheltuielile, împrumuturile si datoria private
acestora  regim juridic de drept privat
 regim de drept public.  puse in slujba realizarii de
 satisfacerea intereselor generale ale
profit în interes personal
societății
 surse specifice (investitii
 surse specifice (impozite, taxe, etc)
personale, cote de
 se constituie si se gestioneaza printr-un
participatii, credite, economii
sistem de bugete, si anume: bugetul de
personale,etc)
stat, bugetele locale, bugetele
fondurilor speciale, bugetul statului si
 în țările bazate pe economia
bugetele instituțiilor publice cu de piata, cea mai mare parte a
caracter autonom, în condițiile mijloacelor de productie sunt
asigurarii echilibrului financiar. concentrate in proprietatea
privata a diferitor categorii de
persoane
 CONCEPTE PRIVIND FINANŢELE PUBLICE

3 etape distincte:
I
Concepte clasice
(mașinismul, capitalismul ascendent – sec. XVIII- înc. XX)
II
Concepte moderne
(dezvoltarea monopolurilor secolul XX și
mai cu seamă după marea recesiune economică mondială)
III
Concepte post-moderne sau contemporane
(dupa 1978-1980 - prezent)
 CONCEPTE CLASICE

 Perioada liberală a finanţelor publice (doctrina liberala)

 concepţia privind superioritatea iniţiativei particulare (idee susţinută
de A. Smith, J.B. Say, Ion Ghica, Ion Ionescu de la Brad etc.)
 activitatea economică trebuie să se desfăşoare în conformitate cu
principiul „laissez-faire, laissez-passer
 intervenţia statului în economie ar putea perturba iniţiativa privată,
libera concurenţă, acţiunea legilor obiective ale pieţei
 statul trebuia să se limiteze la sarcinile sale tradiţionale vizând
menţinerea ordinii publice, apărarea frontierelor ţării şi întreţinerea
de relaţii diplomatice cu alte state
 cheltuielile publice trebuiau restrânse la minimum
 păstrarea echilibrului între veniturile şi cheltuielile bugetare
 mîna invizibilă
 guvernul cel mai bun este cel ce lucreaza cel mai putin
 Statul jandarm
 A dus la crearea monopolurilor particulare
 CONCEPTE MODERNE
 doctrina intervenţionistă (John Maynard Keynes)
 Sistemul New Deal – lansat de președintele Franklin D.
Roosevelt
 statul este chemat să exercite un rol activ în viaţa
economică, să influenţeze procesele economice, să
corecteze evoluţia ciclică, să prevină crizele sau cel puţin
să le limiteze efectele negative
 acordarea de subvenţii şi de facilităţi întreprinderilor
private,
 acţiuni pentru combaterea şomajului,
 acţiuni pentru restabilirea echilibrului general economic
temporar perturbat,
 acţiuni pentru redresarea economiei stagnante, etc.
 Finanţele publice devin un mijloc de intervenţie a statului
în economie
 CONCEPTE MODERNE (TRĂSĂTURI SPECIFICE)

 studierea instrumentelor cu ajutorul cărora statul

poate interveni în viaţa economică, a modalităţilor
de influenţare a proceselor economice şi a relaţiilor
sociale
 Intervenţia statului în economie prin intermediul
cheltuielilor şi veniturilor publice (buget)
 Promovarea politicilor bugetare, monetare şi
valutare, în influenţarea proceselor economice spre
un curs favorabil.
 Locul „statului jandarm” a fost luat de „statul
providenţă” (sau statul bunăstării generale)
 A dus la crearea monopolurilor de stat
 CONCEPTE MODERNE ( TRASATURI SPECIFICE)
 utilizarea finanțelor în scopuri economice (prin
includerea în bugetele publice de cheltuieli
economice și sociale);
 Stabilirea de principii bugetare imperative care
trebuie avute în vedere la structurarea bugetelor, a
căror respectare este monitorizată prin instituirea
unui control special exercitat de un organism
dedicat utilizării finanțelor publice (ex: Curtea de
Conturi)
 Franța – începînd cu anii 1930, intervenționismul
ia forma naționalizării, pentru a prelua
întreprinderile aflate în pragul falimentului, și apoi
după război pentru a sprijini reconstrucția.
 CONCEPTE MODERNE ( STATE SOCIALISTE)

 Limitarea pînă la desființare a proprietății private

prin naționalizare;
 Existența unui partid unic;
 Derularea activităților economice de ăntreprinderi
publice în toate sectoarele;
 Eliminarea concurenței comerciale;
 Cheltuieli sociale susținute integral de către stat
(învățămînt gratuit, asistența medicală gratuită,
etc);
 CONCEPTE POST- MODERNE (CONTEMPORANE)

 schimbare de dimensiune care a transformat raportul lor cu

economia generală:
 sub aspect cantitativ (ponderea financiară a statului şi
componentele sale în PIB)
 sub aspect calitativ, întrucât au apărut şi s-au dezvoltat
cheltuielile publice de tip nou, în special cheltuielile de
transfer
 2 curente: neo-liberalism și neo-keynesist
 armonizarea intereselor şi intervenţiei statului cu cele ale
sectorului privat.
 intervenţia statului pentru a stabili cadrul juridic al
concurenţei, baza funcţionării armonioase a mecanismului
preţurilor şi a împiedicării abuzurilor monopolurilor
 stimularea ofertei şi se pronunţă împotriva intervenţiei
statului în economie prin metoda stimulării cererii
 CONCEPTE CONTEMPORANE ( STATE CU ECONOMIE DE PIAȚĂ)

 Proprietatea privată este forma dominantă de

proprietate;
 Viața politică este caracterizată de pluripartitism;
 Activitățile economice se derulează preponderent
de către persoane private pe baza liberei inițiative
și concurenței comerciale;
 Statul nu asigură decît pe cale de excepție
finanțarea integrală a unor cheltuieli sociale cum ar
fi învățămîntul, asistența medicală, etc.
 CONCEPTE CONTEMPORANE

 se lansează conceptul economiei sociale de piaţă (Ludwig

Erhard) - statul urmând să intervină: pe calea socialului, pe
calea politicii fiscale, să efectueze redistribuiri când acestea
sunt necesare, dar intervenţia statului să nu vizeze
mecanismele intime ale pieţei.
 în mod cu totul excepţional ar interveni statul şi în
mecanismul economic după regulile pieţei, dar numai
asupra consecinţelor, şi nu asupra regulilor de joc ale
pieţei.
 s-a acordat prioritate mediului economic faţă de intervenţia
directă a statului, s-a dat întâietate producţiei (influenţării
ofertei) şi au intervenit modificări în redistribuirea valorii
adăugate în favoarea producţiei, dirijismul fiind înlocuit cu
stimularea iniţiativei
 China – „o țară , două sisteme”, permite dezvoltarea
proprietății private alături de puternice întreprinderi de stat.
 ROLUL FINANȚELOR PUBLICE

În prezent, finanţele publice joacă două roluri:

I - ele reprezintă un mijloc de acoperire a

cheltuielilor cu funcţionarea sectorului public,

II - finanţele publice sunt un mijloc de intervenţie

economică şi socială.

Ex: Germania isi schimba curentul... odata la 6-7 ani.

 FACTORII CE INFLUENȚEAZĂ CEREREA DE FINANȚE PUBLICE
Cererea de resurse financiare publice este determinata de nivelul si evoluția
cheltuielilor publice, dar posibilitatea acoperirii acestei cereri, la un moment dat,
este influențată de un ansamblu de factori, ca:
1) factori economici care determina sporirea produsului intern brut si pe aceasta
baza sporirea veniturilor impozabile;
2) factori monetari (dobânda, creditul, masa monetara) care își transmit influența
prin intermediul prețurilor. Creșterea prețurilor și accentuarea fenomenelor
inflaționiste determină în anumite condiții, creșterea salariilor și a profiturilor, care
la rândul lor determină sporirea resurselor financiare provenite din impozitele
directe pe venit;
3) factori sociali, a căror însemnătate este tot mai mare în condițiile accentuării
rolului social al statului determinat de necesitatea distribuirii resurselor pentru
satisfacerea nevoilor de educație, sănătate etc.;
4) factori demografici, care influențează numărul contribuabililor;
5) factori politici si militari, care pot determina efecte multiple asupra producției și
veniturilor, contribuției la asigurările sociale, fiscalității etc., ca urmare a măsurilor
de politică economică, sociala sau financiară;
6) factori de natura financiara, care, de fapt, sintetizează influența celorlalți
factori prin dimensiunea cheltuielilor publice, a căror creștere determină sporirea
necesarului de resurse financiare publice.
 STRUCTURA ŞI TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE FINANŢELOR PUBLICE

inițial 2 componente de baza –

cheltuielile si veniturile publice

pentru a-si realiza functiile si sarcinile sale,

statul mobilizeaza resurse si
realizeaza cheltuieli banesti

în acțiunea de mobilizare a resurselor, statul repartizeaza sarcinile

publice intre persoane fizice si juridice (contribuabili), prin
intermediul obligatiei fiscale, reglementată juridic.
! Cheltuielile publice se realizează pentru satisfacerea
intereselor publice, în raport de funcțiile și sarcinile pe care
statul le-a asumat și pe care le selectează în funcție de urgență,
necesitatea lor și resursele posibil de realizat, cheltuielile fiind
în raport de cauzalitate cu conjunctura economică.
 MOMENTE ESENȚIALE ÎN EVOLUTIA FINANTELOR PUBLICE

1. reglementarea bugetului de stat ca procedeu

de corelare a cheltuielilor cu veniturile publice,
pentru mentinerea unui echilibru banesc

finantele publice devin un ansamblu de

operațiuni și acte de natura financiara – de
formare și întrebuințare a fondurilor bănești
necesare întreținerii și funcționării organelor de
stat și altor servicii sau instituții publice - și au
dobîndit o însemnătate politică fundamentală.
 MOMENTE ESENȚIALE ÎN EVOLUTIA FINANTELOR PUBLICE

2. individualizarea și evidențierea finanțelor UAT

în contextul dezvoltării administratiei interne, a
împărțirii teritoriului statului în UAT și conferirii
acestora a largi prerogative decizionale și
executive.

Finantele locale au evoluat mai mult sau mai

putin de cele centrale de stat, însă corelîndu-se
cu acestea, au in structura lor veniturile si
cheltuielile publice locale, stabilite si aprobate
prin bugetele UAT si constituie o componenta
autonoma a finantelor statelor contemporane.
 MOMENTE ESENȚIALE ÎN EVOLUTIA FINANTELOR PUBLICE

3. Împrumuturile publice s-au dezvoltat treptat,

devenind o componenta distincta a FP, cu o
relevanță deosebita în condițiile actuale, în care
trebuințele publice depășesc cu mult nivelul
veniturilor publice, colectate sub forma
impozitelor, taxelor, contribuțiilor, etc.
 STRUCTURA FINANȚELOR PUBLICE

Din punct de vedere al conținutului economic

Prelevări cu Resurse provenite Emisiune

Resurse de
caracter din împrumuturi monetară fără
trezorerie publice
obligatoriu acoperire
 STRUCTURA FINANȚELOR PUBLICE

După structura organizatorică a statului

State de tip federal State de tip unitar

Resursele Resursele Resursele

bugetului federal bugetului dtatului bugetelor locale Resursele bugetului central Resursele bugetelor locale
 STRUCTURA FINANȚELOR PUBLICE

După regularitatea încasării la buget

Resurse
Resurse extraordinare
Ordinare curente
 STRUCTURA FINANȚELOR PUBLICE

După proveniență

Resurse Resurse
Interne externe
 STRUCTURA FINANȚELOR PUBLICE

Prin prisma bugetului central consolidat

Resurse Resurse financiare

Resurse financiare Resurse financiare
ale asigurărilor
financiare ale sociale
cu destinație ale bugetelor
bugetului de stat specială locale
de stat
 STRUCTURA FINANȚELOR PUBLICE

sediu normativ:

Legea Republicii Moldova nr. 181 din 25.07.2014

finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-
fiscale

Legea Republicii Moldova nr. 397 din 16.10.2003

privind finanţele publice locale.
 STRUCTURA FINANȚELOR PUBLICE

1. Bugetul public național

2. Fondurile Speciale

3. Finantele intreprinderilor, institutiilor publice

4. Asigurarea de stat obligatorie

5. Creditul public
 BUGETUL PUBLIC NAȚIONAL
 Bugetul public național, (Articolul 26 LRM nr. 181 + art. 131
Constitutia RM), care cuprinde:
 a) bugetul de stat - totalitate a veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor
de finanţare destinate pentru realizarea funcţiilor autorităţilor
publice centrale, cu excepţia funcţiilor proprii sistemului public
de asigurări sociale şi sistemului de asigurări obligatorii de
asistenţă medicală, precum şi pentru stabilirea  relaţiilor cu alte
bugete; 
b) bugetul asigurărilor sociale de stat - totalitate a veniturilor, a
cheltuielilor şi a surselor de finanţare  destinate pentru realizarea
funcţiilor şi gestionarea sistemului public de asigurări sociale; 
c) fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală -
totalitate a veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor de finanţare 
destinate pentru realizarea funcţiilor şi gestionarea sistemului de
asigurări obligatorii de asistenţă medicală;
 d) bugetele locale - totalitate a veniturilor, a cheltuielilor şi a
surselor de finanţare destinate pentru realizarea funcţiilor
autorităţilor administraţiei publice locale de toate nivelurile.
 FONDURILE SPECIALE

 Fondurile Speciale - fonduri ce conțin veniturile

cu destinatii speciale, pentru realizarea unor
scopuri si programe ale guvernului, si organelor
administrației publice locale

(Ex: Fonduri ecologice locale, Fonduri speciale

pentru manuale, Fondul national pentru sustinerea
stiintei, etc).
 FINANTELE INTREPRINDERILOR, INSTITUTIILOR PUBLICE

 Articolul 130 al Constituției RM. Sistemul

financiar-creditar, alin.1
Formarea, administrarea, utilizarea şi controlul
resurselor financiare ale statului, ale unităţilor
administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice
sînt reglementate prin lege.
 ASIGURAREA DE STAT OBLIGATORIE

 Din bugetul de stat sunt asigurati obligatoriu un șir de

subiecți, precum: colaboratorii poliției, procurorii,
judecatorii, militarii, etc.

ex: art. 33 al Legii RM privind statutul judecatorului;

art. 62, alin. 3 al Legii RM privind procuratura;
art. 41 al Legii RM privind CNA.
 CREDITUL PUBLIC

 Raporturi de creditare în situațiile cand statul are

rolul de creditor sau debitor (împrumutul de stat,
datoria publică)
 TRĂSĂTURILE FINANȚELOR PUBLICE
 Relații cu caracter economic. Intrucit ele apar in procesul
formarii, repartizarii si utilizarii produsului social.
 - sunt relatii ce imbraca o forma baneasca, intrucit ele
apar in procesul de productie, reproductie si circulatie a
marfurilor; apar in procesul retribuiri muncii; in relațiile
autorităților publice, institutiilor publice, agenților
economici si populație.
 - sunt relatii fără echivalent, intrucit nu presupun in mod
necesar o contraprestatie directa din partea subiectului
beneficiar al mijloacelor banesti.
 - mijloacele bănești sub care se prezinta relațiile
financiare nu se ramburseaza (sunt mijloace de formare
ale bugetului public national; transferurile catre populatie
sub forma de salarii, pensii, burse, alocatii,etc).
Exceptia : Creditul public (imprumutul de stat), TVA.
 FUNCȚIILE FINANȚELOR PUBLICE

Între participanții la procesul de realizare a

finanțelor publice există 2 tipuri de relații:

1. Relații care apar între participanții la procesul

de constituire a fondurilor de resurse
financiar-publice și colectivitate, reprezentată
prin stat;

2. Relații care apar între colectivitate,

reprezentată prin stat și beneficiarii fondurilor
bănești ce se constituie în economie.
 FUNCȚIILE FINANȚELOR PUBLICE

I concept: II concept:

 Funcția de alocare  Funcția de repartiție

 Funcția de distribuire  Funcția de control

 Funcția de stabilizare
 FUNCȚIILE FINANȚELOR PUBLICE
alocare (funcția fiscală) – numita si de repartizare vizează formarea veniturilor
bugetului de stat si utilizarea lor, efectuarea cheltuielilor prevăzute in acesta;
distribuire (funcțiasociala) – presupune transferul de putere de cumpărare intre
diferite domenii de activitate economico-sociala sau intre diferite categorii socio-
profesionale. Aceasta funcție are un pronunțat caracter de redistribuire întrucât, cel
puțin intr-o prima faza, resursele statului se formează pe baza veniturilor primare,
adică a veniturilor obținute de factorii de producție pe seama contribuției lor la
rezultatele activității economice: producerea de bunuri materiale, servicii,
informații, inclusiv cele de natura social-culturala, cum sunt educația, sănătatea,
asigurările sociale etc. Pe seama acestor venituri, statul întreprinde activități de
susținere fie cu caracter general (pregătire școlară obligatorie, asistenta categoriilor
sau persoanelor defavorizate, apărarea etc.), fie cu caracter punctual (încurajarea
unui anumit gen de activitate, susținerea unei zone defavorizate etc.).

stabilizare (funcția
extrafiscală) – are ca obiect utilizarea resurselor financiare ale
statului pentru favorizarea creșterii economice si atenuarea dezechilibrelor
economice. Ea presupune intervenția statului in activitatea sociala, în general, și în
cea economică, în particular. Se urmărește încasarea ritmica și în cuantum a
veniturilor statului, cheltuirea acestora potrivit legii,
eradicarea/diminuarea/limitarea evaziunii fiscale, evitarea deturnării.
 FUNCȚIA DE REPARTIȚIE

Funcția de repartiție se realizează în procesul de

formare și repartizare a mijloacelor banesti, mai
exact in momentul repartitiei produsului social si a
venitului national.
 FUNCȚIA DE REPARTIȚIE

Funcția de repartiție

Distribuirea
fondurilor

Constituirea fondurilor Redistribui re a

Distribuirea primară
Mobil iz are a Dirija re a
 CONSTITUIREA FONDURILOR BĂNEȘTI

Constituirea fondurilor financiare publice

reprezintă un fenomen complex si dificil, pe de o
parte, datorita proporțiilor mari ale „transferului
puterii de cumpărare” de la persoanele fizice si
juridice către sectorul public, iar, pe de alta parte,
datorita instrumentarului folosit la constituirea
resurselor financiare care trebuie sa semnifice nu
doar un simplu mijloc de mobilizare, ci, mai
ales,  o pârghie de redistribuire a acestora intre
membrii societății.
 CONSTITUIREA FONDURILOR BĂNEȘTI
La Constituirea Fondurilor Bănești participă următoarele subiecte:
- societățile comerciale,
- instituțiile publice și unitatile subordonate acestora,
- populatia.
Aceste subiecte contribuie la formarea fondurilor banești prin:
- impozite,
- taxe,
- contributii de asocieri sociale,
- prime medicale,
- amenzi,
- penalitati,
- majorari de întîrzieri,
- dobînzi,
- donații,
- redevente si chirii din concesiuni si inchirieri de terenuri si alte bunuri
proprietate de stat,
- imprumuturi de stat primite de la persoane fizice si juridice,
- rambursari ale imprumuturilor de stat acordate,
- dobanzi aferente imprumuturilor acordate,
- ajutoare si alte transferuri, etc.
 DISTRIBUIREA FONDURILOR BĂNEȘTI
 se realizează în functie de resursele financiare existente
și de cererea de aceste resurse.
 Prin repartiția produsului intern brut se întelege atît
distribuirea primară, cît și redistribuirea acestuia.

 Distribuirea primara constă în împărțirea acesteia între

participanții direcți, nemijlociți la procesul de formare
a produsului intern brut. Aceste resurse provin din
toate ramurile economiei nationale, in proporții
diferite.

 Procesul de redistribuire (distribuirea secundara)

venitului national cuprinde 2 faze: Mobilizare si
Dirijare.
 MOBILIZAREA ȘI DIRIJAREA

 Mobilizarea cuprinde acele relații social-economice cu

ajutorul cărora se atrage prin mecanismul economic,
financiar și bancar, prin sistemul prețurilor și tarifelor
aplicat bunurilor și serviciilor încă o parte din
veniturile agentilor economici.

 Dirijarea. Relațiile bănești prin intermediul carora sunt

dirijate și folosite aceste fonduri împreuna cu o parte a
resurselor bănești, mobilizate în procesul distribuiirii
produsului national se îndreapta către sfera social
culturală, ordinea publica, apărarea naționala, precum
și către grupele de populație care nu au primit bani sau
au primit resurse financiare insuficiente
 FUNCȚIA DE CONTROL
 Necesitatea functiei de control a finanțelor publice decurge din
faptul ca fondurile de resurse financiare constituite la dispozitia
Statului apartin intregii societati.
 Funcția de control urmărește modul de constituire a fondurilor
în economie, repartizarea pe destinatii și gestionarea lor cu o
maxima eficienta de catre agentii economici.
 Controlul exercitat de finanțele publice contribuie la realizarea
echilibrului monetar, valutar, financiar și economic.
 Funcția de control se exercită prin intermediul unor organe
specializate ale Statului: Ministerul Finantelor, Banca Națională
a Moldovei, Curtea de Conturi, Serviciul Vamal, Inspectia
financiara, Inspectorat fiscal principal de Stat, CNA, etc.
 Funcția de control este strîns legată cu Funcția de repartiție, dar
are o sfera de manifestare mult mai largă, deoarece vizeaza pe
lîngă constituirea și repartizarea acestor fonduri și modul de
utilizare a acestora.
 FUNCȚIA DE CONTROL
Controlul financiar se exercita în toate fazele reproducției sociale, astfel:
a)    în faza repartiției, urmărește:
-    proveniența resurselor care alimentează fondurile publice și destinația acestora;
-    nivelul la care se constituie aceste fonduri;
-    titlul cu care se mobilizează și cel cu care se repartizează către diverși beneficiari;
-    gradul si modul de redistribuire a fondurilor financiare publice intre sferele de
activitate, sectoarele sociale, membrii societății și între diverse regiuni și zone
geografice;
-    modul de asigurare a echilibrului intre necesarul de resurse financiare și
posibilitățile de procurare etc.
b) în faza producției, controlul financiar urmărește producția realizata în sectorul public;

c) în faza schimbului, în sectorul public, controlul urmărește dacă produsele obținute în

unitățile economice cu capital de stat se realizează ca mărfuri, dacă oferta corespunde
cererii și dacă prețurile mărfurilor, stabilite prin mecanismul pieței, acoperă cheltuielile de
producție și circulație și un anumit profit;

d) în faza consumului, controlul financiar vizează atât consumul productiv al unităților

economice cu capital de stat (gradul de valorificare a materiilor prime și a materialelor,
rentabilitatea diferitelor produse, cursul de revenire la export etc.), cât și consumul final al
instituțiilor publice (de învățământ, sănătate, cultura, apărare națională etc.).
 ACTIVITATEA FINANCIARĂ A STATULUI

Prin Activitatea Financiara a Statului

înțelegem activitatea Statului pentru formarea,
repartizarea, și utilizarea mijloacelor financiare
(centrale și locale) care asigura dezvoltarea si
îndeplinirea funcțiilor sale:
1. Formarea Bugetului de Stat.
2. Repartizarea mijloacelor financiare între APC
și APL
3. Activitatea financiara în RM la etapa actuala
are loc în condițiile colaborării economiei
naționale, cu partenerii externi.
 ACTIVITATEA FINANCIARĂ A STATULUI

Aparatul financiar al statului cuprinde totalitatea organelor statului care

participă în mod direct, sau care mijlocesc înfăptuirea activităţii financiare
prin care se aplică politica financiară a statului.

Distingem două grupuri de organe:

1. organe cu competenţă generală: Parlamentul RM, Preşedinţia RM,
Guvernul RM, Consiliile locale, serviciile publice locale, ministerele,
celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, precum şi
instituţiile publice de subordonare centrală sau locală

2. organe cu competenţă specială (cu atribuţii exclusiv în domeniul

finanţelor publice):
- organe centrale de specialitate (Ministerul Finanţelor, Curtea de Conturi,
BNM, etc.)
- organe teritoriale de specialitate
 ORGANE CENTRALE DE SPECIALITATE
MINISTERUL FINANȚELOR
http://mf.gov.md
 elaborarea proiectelor bugetului de stat şi conturilor generale anuale de execuţie;
 organizarea asigurării execuţiei veniturilor şi cheltuielilor prevăzute în legea

bugetară anuală;
 stabilirea măsurilor pentru asigurarea echilibrului financiarvalutar;
 asigurarea încasării în numerar şi prin cont a veniturilor bugetului public

naţional;
 efectuarea operaţiunilor de trezorerie privind împrumuturile guvernamentale cât

şi rambursarea acestora la scadenţă şi achitarea dobânzilor;

 exercitarea, prin organismele sale de specialitate, a controlului şi supravegherii

financiare a instituţiilor publice şi controlarea activităţii agenţilor economici;

 acţionarea prin mijloace specifice pentru combaterea şi eliminarea evaziunii

fiscale şi a corupţiei;
 analizarea, fundamentarea şi propunerea cadrului legislativ privind

împrumuturile necesare acoperirii deficitului bugetar sau finanţării unor acţiuni

sau lucrări de interes public;
 fundamentarea şi înfăptuirea politicii fiscale promovată de Guvern;
 înfăptuirea politicii vamale conform legii;
 avizarea proiectelor de legi sau alte acte normative care determină sporuri de

cheltuieli sau modificări ale veniturilor statului.

 ORGANE CENTRALE DE SPECIALITATE
CURTEA DE CONTURI
http://www.ccrm.md
unica autoritate publică a Republicii Moldova cu rolul de auditare a
finanțelor publice și de exercitare a controlului asupra formării,
administrării şi utilizării resurselor financiare publice şi gestionării
patrimoniului de stat.
Obiectivele activităţii Curţii de Conturi
- evaluarea regularităţii, legalităţii, conformităţii, economicităţii,
eficienţei şi eficacităţii gestionării resurselor financiare publice şi a
patrimoniului public;
- promovarea standardelor, recunoscute internaţional, privind
transparenţa şi responsabilitatea în domeniul managementului finanţelor
publice;
- asigurarea transparenţei prin informarea autorităţilor publice
responsabile şi publicului despre planurile sale strategice şi anuale,
despre constatările şi recomandările sale;
- certificarea personalului cu atribuţii de audit public.
 ORGANE CENTRALE DE SPECIALITATE
INSPECŢIA FINANCIARĂ
http://if.gov.md
este o instituţie subordonată Ministerului Finanţelor care are ca misiune protecţia
intereselor financiare publice ale statului prin exercitarea, conform principiilor
transparenţei şi legalităţii, a controlului financiar centralizat al Ministerului
Finanţelor privind conformitatea cu legislaţia a operaţiunilor şi tranzacţiilor ce
ţin de gestionarea resurselor bugetului public naţional şi patrimoniului public şi
respectarea de către agenţii economici, care livrează produse alimentare în
adresa instituţiilor publice şi către populaţie, a disciplinei formării preţurilor la
mărfuri social importante.

BANCA NAȚIONALĂ A MOLDOVEI

http://www.bnm.org/
Asigura şi menţine stabilitatea preţurilor; promovează şi menţine un sistem
financiar bazat pe principiile pieţei şi sprijină politica economică generală a
statului.
În calitate de bancă centrală, îşi orientează eforturile spre atingerea obiectivelor
sale strategice, aliniate la domeniile de activitate de bază. Acestea din urmă
vizează politica monetară, supravegherea instituţiilor financiare, emisiunea
monetară şi sistemul de plăţi.
 ORGANE CENTRALE DE SPECIALITATE

SERVICIUL VAMAL
http://www.customs.gov.md/
instituţie din sistemul organelor de drept şi de securitate a statului
avînd misiunea de a  asigura securitatea economică a ţării prin
colectarea eficientă a taxelor şi impozitelor, combaterea fraudelor
vamale, facilitarea comerţului internaţional şi protejarea societăţii,
aplicînd uniform şi imparţial legislaţia vamală.
INSPECTORATUL FISCAL PRINCIPAL DE STAT 
http://www.fisc.md/
prestarea serviciilor publice administrative contribuabililor în
scopul supravegherii, controlului în domeniul fiscal și constatării
infracțiunilor. 
AGENŢIA ACHIZIŢII PUBLICE

    CONSILIUL DE SUPRAVEGHERE A ACTIVITĂŢII DE

AUDIT.
 FORMELE ACTIVITĂȚII FINANCIARE

Juridice Nejuridice

Activitatea Consultații
de reglementare Seminare
normativă dezbateri