 de C.

Poleakova
 Odată, într-o poieniţă din mijlocul unei păduri, s-a întâlnit un IEPURE ŞI UN ARICI. Hai să fim
prieteni, zise iepurele.
-Bine se învoi ariciul, să fim prieteni, doar este mai uşor să trăieşti în viaţă în doi, decât de unul singur.
- Cra, cra, cra. Nimic nu se va alege din prietenia voastră, a croncănit o CIOARĂ.
Dar cei doi prieteni şi-au dat labuţele şi au plecat mai departe să-şi caute un loc unde să-şi
construiască o căsuţă.
Dar cioara se ţine după ei…CRA, CRA, ce prietenie va fi şi aceasta, ARICIUL MIC-
IEPURELE FRICOS.
Şi cum mergeau ei aşa, iepurele în faţă, ariciul după el, se auzi – ARICIULE, AJUTĂ-MĂ!!!
 Ssss TE MUŞC, Ssss TE MUŞC!!!

- Numai dacă am să te las eu, zise ariciul şi s-a repezit, curajos, la gâtul şarpelui îndepărtându-l.
- Vai, ariciule, m-ai salvat, MULŢUMESC, MULŢUMESC!
Bucuroşi că au scăpat cu bine din primejdie, au plecat mai departe.
Dar scurtă le-a fost bucuria…..
…de dupa un tufiş a apărut un LUP FIOROS.
Ariciul n-a mai stat pe gânduri, s-a făcut un ghem de ace, s-a rostogolit şi şi-a înfipt acele în labele lupului. Lupul a
urlat de durere şi-a luat-o la sănătoasa.
- Multumesc, ariciule, din nou m-ai scăpat de primejdie.
- Ei doar suntem prieteni!
Şi cei doi prieteni au plecat mai departe şi-au găsit un loc potrivit, şi-au construit o căsuţă în care au adunat câteva
provizii pentru iarnî. Nu prea multe pt că ariciul-iarna hibernează, iar iepurele găseşte şi iarna coajă de copaci, rădăcini.
 Dar a venit iarna şi câteva zile la rând a nins, iar din cauza zăpezii o creangă s-a rupt şi a dărâmat
căsuţa celor doi prieteni.
- Ce ne facem acuma, zise ariciul.
- Să mergem să cautăm alt adăpost sau poate un prieten din pădure ne va lasa în casuţa lui.
S-au dus la barlogul ursului-dar acesta hiberna-dormea.
Au ajuns la casuţa veveriţei, dar aceasta avea casuţa în scorbura unui copac şi ei
nu puteau urca.
- Nu mai pot merge, mi-au îngheţat picioarele, zise ariciul. Lasă-mă pe mine aici, să mor şi
du-te tu mai departe.
- Să nu vorbesti aşa, doar suntem prieteni.Tu rămâi aici, iar eu tot am să găsesc o căsuţă
şi-am să vin după tine.
-CRA, CRA, s-a dus iepurele şi te-a lăsat. Am spus eu că n-o să dureze prietenia voastră, zise
cioara care-i urmărea.
 În tot acest timp iepurele a ajuns la căsuţa BURSUCULUI, i-a povestit întâmplările prin care a
trecut cu prietenul său ariciul. Bursucul s-a gândit să-i găzduiască. Fără să mai stea pe gânduri,
iepurele a luat-o la fugă după prietenul lui pe care l-a găsit aproape îngropat în zăpadă, l-a luat în
braţe şi l-a dus la căsuţa bursucului.
Bursucul şi ariciul au rămas în căsuţă, iar iepurele şi-a construit un culcuş sub zăpadă, aproape de
ei.
 CRA,CRA, croncanea cioara răutăcioasă –SUNT PRIETENI ADEVĂRAŢI!!!

Şi aşa, iarna, a trecut şi odată cu venirea primăverii cei trei prieteni au început să construiască
o căsuţă mai mare în care să încapă toţi trei. Au muncit cu toţii şi s-au bucurat de căsuţa lor.