Harta

conceptuală
- metodă complementară de
evaluare -

Profesor coordonator: Studente:

Lect. Univ. Dr. Ștefănescu Cornelia Bulgaru Cristina (Mustaţă)
Dobrogeanu Daniela
 Hărţile conceptuale au fost elaborate în 1977 de psihopedagogul Joseph D.
Novak (n. 1932), de la Universitatea ,,Cornell” din New York, în cadrul programului său de
cercetare, fundamentat pe psihologia lui David Ausubel, care îşi propunea să observe şi să
explice schimbările care se produc în procesul de cunoaştere ştiinţifică specifică copiilor.

Ideea centrală, aflată la baza psihologiei cognitive a lui Ausubel, susţine că învăţarea
temeinică se produce prin integrarea noilor cunoştinţe în setul de informaţii deja existent
în sistemul cognitiv al subiectului. Mai precis, învăţarea capătă sens atunci când întâlneşte
idei de bază pe care să se construiască noile acumulări în mintea celui care învaţă. Esenţa
cunoaşterii constă în modul cum se structurează cunoştinţele. Astfel, este important nu cât
cunoşti, ci relaţiile care se stabilesc între cunoştinţele asimilate.
Un potenţial instrument de captare a aspectelor cheie ale acestor legături conceptuale îl
constituie chiar hărţile conceptuale.
În acest sens, se poate afirma că, în educaţie, teoria dezvoltată de Novak subliniază
importanţa majoră a creării de conexiuni între concepte în procesul învăţării.
 Hărţile conceptuale (conceptual maps/spider maps/ cognitive maps) sunt
instrumente prin intermediul cărora se pot organiza şi reprezenta cunoştinţele. Acestea reprezintă
un mod grafic de expresie, constituindu-se ca metode importante pentru predare, învăţare,
cercetare şi evaluare la toate nivelurile şi la toate disciplinele, descriind interrelaţionarea
conceptelor unui anumit domeniu.

Deşi sunt folosite mai des în procesul de instruire, hărţile conceptuale pot fi incluse în
categoria metodelor complementare de evaluare care îi permit cadrului didactic nu doar să
evalueze achiziţiile elevilor, cât şi, mult mai relevant, relaţiile pe care aceştia le stabilesc între
diversele concepte, informaţiile internalizate în procesul învăţării, modul în care îşi construiesc
structurile cognitive, asociind şi integrând cunoştinţele noi în experienţele cognitive anterioare.

Hărţile conceptuale pot fi utilizate la începutul unui demers didactic pentru a determina
stadiul cognitiv şi emoţional iniţial al elevilor. Ulterior, la finalul parcurgerii etapelor instruirii,
hărţile conceptuale se pot reface, pentru a se realiza comparaţii şi pentru a stabili eficienţa
demersului didactic implementat. Evaluarea hărţilor (prin compararea celor iniţiale cu cele finale)
va evidenţia progresul învăţării şi gradul de complexitate a structurilor cognitive.
 Modul de realizare a hărţilor conceptuale poate fi atât dirijat, atunci când
profesorul impune conceptele care vor fi întrebuinţate şi conexiunile care se stabiliesc
între acestea, cât şi lăsat la alegerea elevilor. În situaţia în care întocmirea hărţii va fi
coordonată de cadrul didactic, sarcina care îi revine elevului poate fi de completare a
spaţiilor eliptice din structura acestora (fie nodurile, fie trimiterile). Solicitările
cognitive sunt mai însemnate în cazul în care elevii nu sunt ghidaţi în demersul
conceperii hărţii.

Reprezentarea vizuală a acestui tip de hărţi ia forma unui grafic în structura căruia
sunt incluse o serie de noduri centrale şi trimiteri prin săgeţi. Nodurile corespund
termenilor cheie (conceptele) dintr-un domeniu. Trimiterile exprimă relaţia dintre două
concepte (noduri), iar indicaţia de pe linia săgeţii repezintă modul în care cele două
concepte relaţionează.
Îmbinarea dintre două noduri conceptuale, incluzând şi indicaţia aferentă săgeţii,
constituie o afirmaţie logică, elementul de bază al hărţii conceptuale şi cea mai mică
unitate folosită pentru a judeca validitatea relaţiei exprimată între două noţiuni.
Harta conceptuală a noţiunii de hartă conceptuală (Oprea, 2007, p. 258)
Construirea unei hărţi conceptuale ETAPE:
presupune, întâi de toate, întocmirea Prima etapă presupune transcrierea fiecărui concept/idee şi fiecărui
unei liste cu 10 – 15 concepte cheie sau exemplu pe o foaie de hârtie (ca sugestie, se pot folosi bileţele de tip
idei care se înscriu în sfera de interes şi post-it de culori diferite pentru concepte şi pentru exemple).
câteva exemple. Cea de-a doua etapă constă în aranjarea conceptelor pe o coală de
Oprea (2007, pp. 259 – 260)) identifică un format mai mare. (conceptele generale se situează în partea
şapte etape ce trebuie parcurse pentru a superioară a colii, iar celelalte mai jos).
crea o hartă conceptuală: În cea de-a treia etapă, dacă este posibil, se vor poziţiona
conceptele în aşa fel încât să decurgă unul din celălalt. În plus, se pot
adăuga şi alte concepte pentru a facilita înţelegerea prin explicarea celor
existente sau prin dezvoltarea lor.
În etapa a patra se trasează săgeţi de la conceptele de sus către cele
de jos cu care relaţionează şi pentru conceptele de pe aceleaşi niveluri.
Etapa a cincea presupune ca, pe săgeţile trasate anterior, să se noteze cuvântul/cuvintele de legătură care să
explice relaţiile dintre concepte/idei.
A şasea etapă constă în adăugarea exemplelor sub conceptele de care aparţin şi se conectează de acestea printr-un
termen ca ,,exemplu”.
În cadrul ultimei erape se transcrie rezultatul obţinut, înlocuind post-it-urile cu trasarea unui cerc în jurul
conceptelor şi, eventual, o formă geometrică diferită pentru încadrarea exemplelor.
 Pasul 1: Pregătirea
Întrucît această metodă de - selectarea partenerilor;
evaluare poate fi utilizată şi - stabilirea temei de lucru.
pentru activităţile de grup,
pentru a promova munca Pasul al 2 – lea: Generarea ideilor/afirmaţiilor
colaborativă a participanţilor - definirea conceptelor şi argumentarea folosirii lor;
implicaţi, aceeaşi autoare
stabileşte următorul proces de Pasul al 3 – lea: Structurarea afirmaţiilor
elaborare a hărţilor - selectarea ideilor;
conceptuale în grup, care - clasarea lor.
cuprinde şase paşi:
Pasul al 4 – lea: Reprezentarea grafică
- elaborarea hărţii conceptuale (urmărind parcurgerea aceloraşi etape
ca în cazul elaborării individuale).
Pasul al 5- lea: Interpretarea, evaluarea colectivă a hărţii conceptuale
- verificarea listei de concepte;
- analiza relevanţei conceptelor pentru scopurile propuse;
- analiza legăturilor şi a afirmaţiilor ce leagă conceptele.
Pasul al 6 – lea: Utilizarea hărţii conceptuale
- pentru planificarea, proiectarea activităţii, a proiectelor de dezvoltare şi evaluare.
 Tipuri de hărţi conceptuale

Se cunosc patru tipuri de hărţi conceptuale, a căror diferenţiere constă în forma de

reprezentare a informaţiilor.
Prima categorie este reprezentată de harta conceptuală dispusă sub forma unei ,,pânze de
păianjen”, în centrul căreia se află termenul-cheie sau tema unificatoare de la care pornesc
legăturile sub formă de raze către celelalte concepte secundare:

Exemple de hărţi conceptuale sub formă de ,,pânză de păianjen” (adaptare dupa Oprea, 2007, pp. 260-
261)
 Al doilea tip de hartă conceptuală este cea ierarhică (sau sub formă de copac), în cadrul
căreia conceptele sunt prezentate în ordinea descrescătoare a importanţei. În vârful construcţiei
se află informaţia cu gradul cel mai înalt de importanţă din care izvorăsc celelalte concepte, în
funcţie de generalitate, de modul cum decurg unul din celălalt şi de alţi factori.

Exemple de hărţi conceptuale ierarhice (adaptare după Oprea, 2007, p. 261

 În cadrul hărţilor conceptuală lineare informaţiile sunt prezentate în format
linear.

Exemple de hărţi conceptuale lineare (adaptare după Oprea, 2007, pp. 261-262)
 În ultima categorie a acestor tip de hărţi sunt incluse sistemele de hărţi conceptuale care
organizează informaţia în mod similar celor prezentate anterior, adăugând inputs şi outputs
(intrări şi ieşiri).

Exemple de sisteme de hărţi conceptuale (adaptare după Oprea, 2007, p. 262)

Avantajele utilizării hărţilor conceptuale se constituie în:

 acordând o importanţă majoră creării de legături între cuvintele-concepte, hărţile

conceptuale deschid perspective către un proces de învăţare activ şi conştient; în
acest mod i se permite elevului să participe activ la instruire, acordându-se
importanţă autonomiei la învăţare.
 facilitează evaluarea structurilor cognitive ale elevilor, cu accent pe relaţiile
stabilite între concepte, idei etc.;
 permit profesorului să emită aprecieri referitoare la eficienţa stilului de învăţare al
elevilor şi să îi ajute să-şi regleze anumite componente ale acestuia;
 asigură „vizualizarea” relaţiei dintre componenta teoretică şi practică a pregătirii
elevilor;
 relevă modul în care gândesc elevii, a modului în care îşi construiesc demersul
cognitiv, permiţând, ulterior, diferenţierea şi individualizarea instruirii;
 pot fi integrate în orice strategie de evaluare;
 se pot folosi pentru elaborarea unor programe de ameliorare, recuperare,
accelerare sau în construcţia unor probe de evaluare;
 permit evaluarea nivelului de realizare a obiectivelor cognitive propuse, dar pot
evidenţia şi elemente de ordin afectiv: „O hartă cognitivă conţine atât cunoştinţe
abstracte, cât şi empirice, şi totodată logici afective, cum ar fi entuziasmul sau
respingerea.” (Siebert, 2001, p. 170 apud Oprea, 2007, p. 265);
Avantajele utilizării metodei în grup:

 concetrează grupul asupra sarcinii;

 încurajează organizarea coezivă a

grupului şi spiritul de echipă;

 reprezentarea grafică vizuală asigură

accesibilitatea pentru toţi participanţii.
În sfera dezavantajelor se înscriu următoarele:

 necesită timp îndelungat;

 impune rigoare şi ordine, solicitând elevilor
un efort intelectual intens;
 poate inereveni subiectivitatea în apreciere, în
lipsa unor repere de evaluare clare.
 Diferenţe între harta conceptuală şi harta mintală
Hărţile mintale, asemenea celor conceptuale, reprezintă o formă de organizare grafică
a unor idei/concepte, care porneşte de la o temă principală, poziţionată în centrul
diagramei.
În vreme ce harta conceptuală este abstractizarea vizuală a unei problematici, harta
mintală este o expresie a gândirii arborescente. Mai concret, se poate spune că harta
mintală este un tip de Brainstorming în formă scrisă. Principalele diferenţe dintre aceste
două tipuri de hărţi sunt următoarele (Pânişoară, Oprea & Chirca, 2019, p. 394):
Harta conceptuală Harta mintală
- poate porni de la unul sau mai multe - este centrată pe un singur concept ,,părinte”
concepte – cheie
- necesită gândirea în detaliu, care să acopere - necesită o gândire spontană; nici una dintre
toate eventualele subteme ideile notate nu trebuie eliminate sau criticate
- reflectă o viziune obiectivă asupra unei - reflectă o viziune subiectivă asupra temei
problematici principale
- săgeţile dintre elemente reprezintă - legăturile radiale nu sunt denumite în nici
legăturile dintre concepte şi pot purta etichete un fel, ele reprezentând relaţia cu nodul
precum: ,,implică”, ,,determină”, ,,reflectă” central
etc.

- cel mai des capătă forma pânzei de păianjen - are formă radială, asemănătoare cu o celulă
nervoasă
 Aplicaţie pentru învăţământ preşcolar

Tema anuală: Cum este/a fost/va fi pe Pămant?

Tema proiectului: Mijloacele de locomoție
Tema activitații: Cu ce ne putem mișca în jurul lumii?
Domeniul experiențial: Domeniul estetic și creativ
Categoria de activitate: activitate artistico-plastică
Forma de realizare: decupare-lipire
Tipul de activitate: verificare şi evaluare a cunoştintelor, priceperilor şi deprinderilor.

Domeniul de dezvoltare: C. CAPACITĂȚI ȘI ATITUDINI FAȚĂ DE ÎNVĂŢARE

C3. Activare și manifestare a potențialului creativ
3.2. Demonstrează creativitate prin activități artistico-plastice, muzicale
și practice, în conversații și povestiri creative
 OBIECTIVE OPERAŢIONALE

La sfârşitul activităţii, toţi preşcolarii vor fi capabili:

O1 – să denumească corect mijloacele de transport din imagini;
O2 – să asocieze fiecare mijloc de transport cu mediul căruia îi corespunde;
O3 – să decupeze după contur imaginile cu mijloacele de transport corespunzătoare
fiecărui mediu;
O4 – să lipească corect imaginile pe planşă, în funcţie de sarcina primită.

STRATEGII DIDACTICE

Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, demonstraţia, metoda hărţilor conceptuale.

Mijloace didactice: imagini cu mijloace de transport, foarfece, lipici, panou.
Forme de organizare: frontal, individual, pe grupe.
 Pentru a afla nivelul cunoştinţelor însuşite de preşcolari la subtema ,,Mijloace de
locomoţie”, voi aplica metoda hărţi lor conceptuale astfel:
- grupa de preşcolari va fi împărţităîn 3 subgrupe (una pentru mediul terestru, una
pentru mediul acvatic şi una pentru mediul aerian);
- le voi prezenta imaginea centrală de pe panou, în care sunt ilustrate mai multe
mijloace de transport, spunându-le că astăzi vom încerca să ne reamintim ce am învăţat în
cadrul acestei teme.
Pentru început, le voi spune câteva ghicitori:

,,Am volan şi patru roate,

Tu stai pe banchetă-n spate.”(maşina)

,,Multe camere pe roate

Aleargă şi zi, şi noapte,
El în gară când soseşte
Impiegatul îl opreşte.” (trenul)
După momentul ghicitorilor, le voi adresa copiilor câteva întrebări:

- Copii, ce am spus noi că sunt mijloacele de locomoţie şi transport?

- Mijloacele de locomoţie şi transport sunt vehicule care servesc la deplasarea persoanelor sau a obiectelor.
- La ce sunt utile mijloacele de transport?
- La transportul persoanelor şi a mărfurilor.
- Sunt importante aceste mijloace de transport? De ce?
- Cu ajutorul lor ne mişcăm.
- Pe unde se deplasează aceste mijloace?
- Pe uscat, pe apă şi în aer.

În timp ce copiii răspund la ultima întrebare, voi trasa trei săgeţi pornind de la imaginea centrală; la capătul
fiecărei săgeţi voi ataşa imagini cu aerul, apa şi pământul. Apoi, voi anunţa sarcina de lucru.

 vor fi așezați la mese în 3 grupe a cate 5 copii.

 vor avea pe mese planșe cu imagini ale mijloacelor de transport din toate mediile, însă și imagini cu alte
obiecte care nu au legătură cu tema, iar ei vor trebui să selecteze și să le decupeze doar pe cele ce aparțin temei
primite de: prima grupă va trebui să le decupeze pe cele aeriene, cea de-a doua grupa pe cele terestre, iar cea
de-a treia grupa pe cele navale.
 voi cere fiecărei grupe să îmi prezinte imaginile decupate, apoi le vom alege pe cele corecte, vom discuta puțin
despre fiecare și, împreună, le vom atașa la panou în locul corespunzăor, astfel întocmind harta conceptuală
pentru mijloacele de transport.
 Aplicaţie pentru învăţământ primar

Data:05.04.2021
Clasa: a IV – a
Unitatea de învăţământ: Şcoala Gimnazială ,,Nicolae Iorga”, Focşani
Aria curriculară: Matematică şi ştiinţe ale naturii
Disciplina de învăţământ: ,,Ştiinţe ale naturii”
Unitatea tematică: ,,Medii de viaţă”
Subiectul lecţiei: Medii de viaţă terestre - evaluare
Tipul lecţiei: de verificare şi apreciere a rezultatelor şcolare
Durata: 40 minute

Competenţe specifice: 1.2. Utilizarea unor criterii pentru ordonarea şi clasificarea unor
corpuri, fenomene şi procese
Obiective operaţionale

La sfârşitul lecţiei, toţi elevii vor fi capabili să:

O1 – să numească toate cele trei tipuri de medii terestre de viaţă învăţate;
O2 – să precizeze subclasificările fiecărui tip de mediu terestru cunoscut;
O3 – să identifice cel puţin trei vieţuitoare şi trei plante/arbori specifice
fiecărei subcategorii.

Strategii didactice

Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, demonstraţia, metoda

hărţilor conceptuale.
Mijloace didactice: markere, tablă albă, coli de hârtie, hârtie tip post-it
de diferite forme şi culori, pixuri, caiete
Forme de organizare: frontal, individual, pe grupe.
 În cadrul unităţii de învăţare ,,Medii de viaţă”, după ce voi fi parcurs cu elevii mediile de viaţă specifice
zonei terestre, voi utiliza ca metodă de evaluare ,,Hărţile conceptuale”. Astfel, voi verifica dacă aceştia şi-au
însuşit cunoştinţele legate de tipurile de medii terestre învăţate, de subclasificările acestora, precum şi de
plantele şi vieţuitoarele corespunzătoare zonelor studiate.
După ce îi voi anunţa tema şi specificul lecţiei, îi voi ruga să numească mediile de viaţă terestre
cunoscute. Între timp, voi nota pe tablă conceptul-cheie -,,Medii terestre de viaţă”- şi voi trasa trei săgeţi,
pornind de la forma geometrică care încadrează tema. La capătul acestora, voi scrie răspunsurile elevilor:
,,Pădure”, ,,Pajişte”, ,,Deşert”.
Ulterior, voi împărţi colectivul clasei în trei subgrupe şi voi distribui fiecăruia un mediu de viaţă din cele
menţionate. Le voi spune elevilor că vor avea de întocmit o listă cu toate informaţiile pe care le deţin despre
mediul atribuit.
După ce grupele au notat noţiunile cunoscute (definiţie, subclasificări), împreună cu exemplele aferente,
vor avea sarcina de a le transcrie pe bileţele de hârtie de tip post-it şi de a le lipi pe o coală de hârtie, în funcţie
de modul în care decurg unele din altele, trasând săgeţi.
După ce aceştia au îndeplinit sarcina, câte un reprezentat al fiecărei grupe va veni la tablă şi va nota, în
dreptul mediului de viaţă corespunzător, informaţiile necesare, după modelul hărţii conceptuale realizate
împreună cu echipa sa.
La final, vom obţine harta conceptuală a mediilor de viaţă terestre, iar elevii vor transcrie harta rezultată
pe caiete.
Bibliografie
 
Lazăr, I. & Tică, C. Didactica ştiinţelor naturii. Noţiuni teoretice şi aplicaţii practice. În I.-O. Pânișoară
& M. Manolescu (coord.). Pedagogia învățământului primar și preșcolar. Vol. al II - lea. (pg. 359-437).
Iași: Polirom.
MEN (2014). Programa şcolară pentru disciplina Ştiinţele naturii. Clasele a III – a – a IV –a. Bucureşti.
MEN (2019). Curriculum pentru educaţia timpurie. Bucureşti.
Novak, J. The Theory Underlying Concept Maps and How To Construct Them.
https://web.stanford.edu/dept/SUSE/projects/ireport/articles/concept_maps/The%20Theory%20Underly
ing%20Concept%20Maps.pdf
Oprea, C.L. (2007). Strategii didactice interactive. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
Pânişoară, I.- O., Oprea, C. L. & Chirca, R. (2019). Metode de învăţământ. Perspective moderne. În I.-
O. Pânișoară & M. Manolescu (coord.) Pedagogia învățământului primar și preșcolar (pg. 367- 419)
Vol. I. Iași: Polirom.
Tiron, E. & Stanciu, T. (2019). Teoria şi metodologia instrurii. Teoria şi metodologia evaluării.
Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.