Introducere în bioetică

S. Moldovan
2019-20
 Teme cursului
• 1. Introducere – definirea disciplinei
• 2. Sensul suferinței – lectură din Sf. Maxim Mărturisitorul (Ambigua,8)
• 3. Medicina dpv creștin – lectură din Sf. Vasile cel Mare (Regula 55)
• 4. Procreația – perspectiva tradițională
• 5. Procreația asistată medical (PAM) – Fertilizarea in vitro (FIV)
• 6. Transplantul de organe
• 7. Sfârșitul vieții – definire, procese terminale
• 8. Încetarea voluntară a vieții – sfârșitul creștinesc; eutanasia
• 9. Lectura documentelor de bioetică ale BOR
 1. Ce este bioetica?

Dați exemple de probleme bioetice

 Este o epidemie o problemă de bioetică?

• Da?
• Argumente!
• Nu?
• Argumente!

• Ce fel de problemă este o epidemie?

• Sănătate personală;
• Sănătate publică;
• Medicină;
• Politică sanitară;
• Politică;
• Economică;
• BOR?
• Spirituală, pastorală…
 Genul proxim și diferența specifică
Etică medicală:
– deontologie: etica profesiunii de medic (în context clinic);
Etica sănătății publice:
- etica politicilor de sănătate publică (în context macro-social);
Bioetică? bios + etică = etica vieţii.
• O familie de cuvinte:
• Biomedicină
• Biopolitică
 Puțină istorie
• Primele transplante de organe: rinichi (1954, frați gemeni); 1967 (ficat; inimă);
• 1968: nou criteriu de definire a morții („moartea cerebrală”: pentru pacienții
ATI cu ritm cardiac spontan, dar fără activitate cerebrală);
• 1978: primul copil conceput în eprubetă (FIV);
• 1985-1986: prima mamă surogat;
• 2016: primul copil cu trei părinți genetici.

• Ce au în comun?
• Situații antropologice inedite!
 Definire specific/sensul restrâns al
termenului
• Biomedicină = desemnează capacitatea medicinei contemporane,
bazată pe științele vieții (ex., biologie, biochimie etc.) și biotehnologii,
de a modifica şi controla pe scară largă procese vitale (ex., terapia
intensivă, fertilizarea in vitro, transplantul de ţesuturi, organe şi
membre ale corpului).
• Biopolitică = politicile publice bazate pe biomedicină.
• Bioetica = interogarea morală a tehnologiilor biomedicale şi a
situaţiilor umane inedite generate de acestea.
 Sensul lărgit al termenului bioetică
• Include toate problemele etice ridicate de contextul contemporan al
medicinei (clinic, experimental, public).
 Tematica bioeticii
• Abordează problemele morale ridicate de biomedicină:
• - la începutul vieţii (ex. reproducerea/procreaţia asistată medical,
modificarea genomului);
• - la sfârşitul vieţii (ex., definirea morţii, eutanasia/suicidul asistat
medical);
• - pe parcursul acesteia - situaţii deosebite generate de biomedicină
(transplanturile, protezarea/bio-îmbunătăţirea, stările vegetative etc).
Pe cine interesează bioetica?
• Medici
• Pacienți
• Aparținători
• Politicieni
• Jurnaliști
• Juriști
• Economiști
• Teologi/preoți
• Etc…
• Pe toți cei implicați/afectați
 Bioetica din perspectivă creștină
• Viața ca dar al Creatorului:
• „Mâinile Tale m-au plămădit şi m-au făcut, după aceasta schimbându-
mă m-ai doborât. Adu-Ţi aminte că din lut m-ai plămădit şi iarăşi în
pământ mă vei întoarce.” (Iov 10,8; Ps 118,73)
• „ale Domnului Dumnezeu sunt ieşirile morţii” (Ps 67,21).
 Două înțelegeri ale vieții
Evoluționism
Complexitate, fără finalitate
Legile fizicii
Variaţie genetică aleatorie
+ selecţie naturală
Nimic
+„Big bang”

Creaționism

Ființă supremă/Creator
Finaliatate

Sensul vieții

Ființă creată Origine

 Antropologia şi etica suferinţei
• Cauzele şi rostul suferinţei din perspectivă creştină
- Lectură obligatorie: Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua, cap. 8, PSB
80;
• Rostul medicinei din perspectivă creştină
- Lectură obligatorie: Sf. Vasile cel Mare, Regulile mari, Regula 55,
PSB 18.
 Rosturile terapeutice ale suferinței
după Sf. Maxim Mărturisitorul
Individuale:
• - amintirea și vindecarea comportamentelor negative din trecut (ex., patimi);
• - încetarea comportamentelor negative din prezent și prevenirea altora pe viitor;
• - exemplu de răbdare și nădejde pentru alții;

Comunitare:
• - compasiunea/solidaritatea/iubirea întreolaltă.

• Obs:
• Nu este vorba doar de corectarea unor comportamente, ci a reorientării spre
Dumnezeu (iubirea de Dumnezeu);
• și rosturile individuale au relevanță comunitară (ex. epidemia).
 Rostul comunitar al suferinței
și riscul cinismului

„Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele,
iar cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi,
dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?” (Iacov 2,15-16)
 Lecturi generale recomandate:
• - J.C. Larchet, Teologia bolii, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1997;
• - J.C. Larchet, Creştinul în faţa bolii, suferinţei şi morţii, Ed. Sofia,
Bucureşti, 2004;
• - J.C. Larchet, Dumnezeu nu vrea suferinţa omului, Ed. Sofia, Bucureşti,
2008;
• - J.C. Larchet, Sfârşit creştinesc vieţii noastre..., Ed. Basilica, Bucureşti,
2012.