-Tehnici speciale de recuperare la persoanele cu dizabilitati-

Piciorul Charcot
Definitie

Boala Charcot (Artropatia Charcot) reprezinta o boală

progresivă cu afectarea intregului sistem musculoscheletic ce
se caracterizează prin dislocaţii ale articulaţiilor piciorului,
fracturi pe os patologic cu diformităţi progresive si invalidante.
Initial a fost descrisa in cadrul sifilisului, afectand articulatia
genunchiului, dar actual este intalnita mai ales in cadrul
diabetului zaharat si afecteaza articulatia piciorului.
Desi frecventa cu care apare boala a inceput sa creasca in ultimii
ani, ea ramane o boala rara – clinicile de specialitate
raporteaza procente de chiar 13 %, dar in serviciile obisnuite
procentul are valori de circa 1%.
Boala afecteza cu precadere sexul masculin, apare in jurul
varstei de 50 de ani si in cadrul diabetului zaharat de tip 2.
Cauze
 Există mai multe teorii care încearcă să explice cauza apariţiei artropatiei
Charcot:

1.Teoria Neurotraumatică –traume repetate produse piciorului cu lipsă de

sensibilitate vor duce la deformarea progresivă caracteristică, cu
perturbarea structurilor osoase cu fracturi si la dilocaţii ale oaselor
piciorului si gleznei prin microtraumatisme repetate
2.Teoria Neurovasculară – sugerează că neuropatia se produce pe fondul
unor tulburări circulatorii. Aceste tulburări duc la distrugeri ale
arhitecturii osoase.

 Atropatia Charcot este o combinaţie a proceselor descrise de cele două

teorii. Neuropatia autonomă duce la formarea anormală a structurilor
osoase, neuropatia sensitivă pe de altă parte permite fracturi la
microtraumatisme repetate. Dezvoltarea structurii osoase anormale care
nu se poate proteja de traume va duce la fracturi Şi subluxaţii ale
articulaţiilor.
Cauze
Orice conditie care determina neuropatie senzitiva sau
motorie poate determina artropatia Charcot.
Aceasta poate fi o complicatie a
diabetului, sifilisului, alcoolismului cronic, leprei,
meningomielocelului, leziunilor maduvei spinale,
siringomieliei, dializei renale si insensibilitatii congenitale la
durere.
Diabetul zaharat este considerat cea mai frecventa
cauza a acestei afectiuni.
Simptome
Manifestarile clinice ale artropatiei Charcot
pot varia de la inflamarea moderata a
articulatiei pana la afectarea severa
cu impotenta functionala, insotita sau nu de
odeformare articulara.
Forma acuta prezinta toate semnele
caracteristice inflamatiei:
 cresterea temperaturii locale cu 3-7º
comparativ cu partea opusa;
- roseata;
- revarsat lichidian articular;
- dureri articulare.
Tegumentele, de obicei, nu prezinta modificari
patologice, dar exista o scadere a sensibilitatii,
in special dureroase. Totusi, durerea poate
aparea in 75% din cazuri.  Examinarea
piciorului evidentiaza instabilitati si mobilizare
dureroasa. Aproximativ 40% dintre formele
acute au concomitent ulceratii, ce complica
diagnosticul si il fac greu de diferentiat de
osteomielita.
Evolutie

Stadiul 1 sau de fragmentare: inflamaţie acută cu

distrugere osteoarticulară cu luxaţii. Clinic prezintă:
hiperemie, roseată, căldură, edem, distensie articulară.

Stadiul 2 sau de coalescenţă: debut al proceselor de

reparare, cu rezorbţie osoasă si formarea de calozităţi
plantare.
Clinic prezintă: diminuarea edemului, caldura locala si
eritem.

Stadiul
3 sau de consolidare: consolidare osoasă, cu
deformarea regiunii reziduale. Clinic: picior «rece»,
needematos.
Stadiul 1

Stadiul 2
Diagnostic
Diagnosticul artropatiei Charcot se bazeaza pe tabloul clinic
al pacientului - semne de inflamatie, tegument intact si
pierderea senzatiei de protectie sunt specifice pentru faza acuta
a acestei afectiuni.

Radiografia ajuta la stadializarea bolii, determinarea prezentei

bolii active sau a articulatiei stabile si la identificarea osteopeniei,
fragmentarii periarticulare a osului, subluxatiilor, dislocarilor,
fracturilor si a distructiei generalizate. La varstele inaintate
elementele radiografice sugestive cuprind scleroza subcondrala,
osteofitoza, subluxatia si tumefierea tesuturilor moi.

Alteteste cuprind: scanarea osoasa, imagistica prin rezonanta

magnetica, ecografie Doppler, punctie lombara.
Tratament
Tratamentul artropatiei Charcot urmareste 3 obiective:
- asigurarea vindecarii si consolidarii osoase cu un minim de deformare ce
permite încălţarea pe cât posibilă normală sau cu susţinătoare plantare
adecvate «oarecum simplă»
- rezolvarea problemelor partilor moi si a riscurilor de ulceratie;
- pastrarea cu orice pret a mobilitatii pacientului varstnic pe tot parcursul
tratamentului.
Tratamentul va fi, pe cat posibil, unul conservator care impune reducerea
diformitatilor si imobilizare in aparat gipsat. Se va face imobilizare cu
descărcarea zonelor de sprijin proeminente. Aceste imobilizari vor fi
prelungite 4 – 6 luni sau chiar 1 an.
Tratamentul chirurgical se indica doar in caz de esec al tratamentului
ortopedic.
Terapia chirurgicala prelungeste timpul de vindecare si este indicata in
aparitia deformarilor articulare. Extinderea leziunii afecteaza in proportie
directa vindecarea. Cu cat este mai severa leziunea, cu atat vindecarea
este mai tardiva si pot aparea deformari permanente. Este nevoie in
general de 1-2 ani pentru vindecarea completa.
 Se pot efectua artrodeze corectoare, stabilizatoare. În principiu cu cât
sunt mai simple, cu atât sunt mai eficace, mai lipsite de complicaţii. În
general riscul complicaţiilor după corecţiile chirurgicale la piciorul cu
artropatie Charcot este foarte ridicat. Complicaţiile septice sunt cauzate şi
de complicaţiile vasculare, dar si de lipsa sensibilităţii dureroase.
 Chirurgia este indicată în mai puţin din 25% din cazuri. Se aplică gesturi
chirurgicale cu scopul de a preveni agravarea deformaţiilor ce pot duce la
ulceraţii plantare.
 Scopul chirurgiei reconstructive este de a crea un picior stabil, cu o
plantigramă ce va permite încălţarea si mersul.
 
Imobilizarea
Imobilizarea este facuta prin proteze care permit pacientului sa mearga si sa
previna deformarea. Acestea sunt inlocuite la 1-2 saptamani. Pacientii cu
ulceratii necesita debridare. Se practica radiografia seriata lunar in timpul
fazei acute pentru a evalua progresul.Purtarea de orteze este necesara
pentru 3-6 luni si este intrerupta in functie de radiografii.
Trebuie stiut că necesarul imobilizării în tratamentul ortopedic, pentru
vindecarea unei fracturi reduse si imobilizate în aparat gipsat, este de 3 ori
mai mare decât necesarul tratării unei fracturi similare la un bolnav fără
artropatie Charcot.
Nivelul de activitate fizica poate fi modificat, se instruieste pacientul sa nu
forteze piciorul si sa evite traumatismele repetitive de la ambele picioare. Un
pacient ce are afectat un picior are un risc foarte mare de a-i fi afectat si
celalalt, asadar ambele picioare vor fi protejate.

Reducerea stresuluimecanic
Se va reduce greutatea sustinuta de extremitatea afectata. Inlaturarea totala
a greutatii este ideala.