Afectiuni reumatologice la

pacientul varstnic
Imbatranirea osteo-musculo-articulara

 masa osoasa atinge varful in momentul terminarii perioadei de crestere; dupa acest punct,
se produce pierderea progresiva a masei
 la barbati – osul trabecular prezinta o scadere ~<1% pe an, iar componenta corticala scade
cu 0,2-03,% pe an
 la femei – in primii 5 ani de menopauza – scadere de 20-25% a masei osului trabecular si
10% osul cortical; ulterior 1%/an pt osul trabecular si cortical;
Imbatranirea osteo-musculo-articulara

Modificari biochimice, structurale si functionale – articulatii

 scade continutul in apa, proteoglicani, condroitin-sulfati
 scaderea cantitatii de tesut cartilaginos – aspect franjurat
 scaderea adaptarii cartilajului la microtraumatisme mecanice
 cresterea cheratin-sulfatilor si a acidului hialuronic
 aparitia calcificarilor si formarii de cristale la nivelul tesuturilor articulare
Imbatranirea osteo-musculo-articulara

Modificari ale structurii si functionarii musculare

 scade masa musculara si nr de fibre musculare
 pierderea neuronilor motori periferici
 scade functia reticulului sarcoplasmic, fiind afectat transportul de calciu – incetinirea
contractiei si relaxarii musculare
 scade sinteza de lanturi grele de miozina
 scade functia mitocondriala, rezultand o scadere a producerii de energie
Afectiuni reumatologice la varstnici
Osteoartrita (OA)
 cea mai frecventa afectiune a articulatiilor, cea mai frecventa sursa de durere si dizabilitate
la varstnici
 varsta – cel mai mare factor de risc in aparitia OA
 marcile radiologice ale OA (osteofitii) sunt frecvente la varstnici, dar durerea articulara nu
depinde de severitatea modificarilor radiologice
 modificarile articulatiilor din imbatranire cresc susceptibilitatea fata de OA, dar alti factori
de risc precum obezitatea, factorii genetici si anatomici, traumatismele de la nivelul
articulatiilor au pondere mai mare in aparitia OA
 modificarea principala = pierderea cartilajului articular
 diagnosticul presupune indeplinirea criteriilor clinice, radiologice si excluderea
afectiunilor inflamatorii
Osteoartrita

 in principal, OA este caracterizata de dezechilibrul dintre activitatea catabolica si anabolica

de la nivelul articulatiei, imbatranirea contribuind decisiv
 articulatiile cele mai frecvent afectate: genunchii, soldurile, mainile (articulatia cea mai
frecvent afectata)
Artrita reumatoida (AR)
 cea mai frecventa artrita inflamatorie autoimuna
 se manifesta ca o poliartrita cronica, simetrica, ce afecteaza articulatii mici si mari de la
nivelul membrelor superiore si inferioare
 forma particulara - Late onset Rheumatoid Arthritis (LORA) – AR cu debut peste varsta de
60 de ani (varful incidentei = 30-55 ani)
 prevalenta de 2% in randul pacientilor cu AR
 frecvent debutul este brusc,, cu afectarea articulatiilor mari
 se asociaza mai putin cu deformarea mainilor, boala pulmonara interstitiala si cu sindromul
Sjogren
 scaderea ponderala, mialgia, limfadenopatia si neuropatia sunt mai frecvente la aceasta catergorie
 diagnostic = criterii clinice + radiologice (eroziunile articulatiilor)
 markeri imunologici – factorul reumatoid (FR); anticorpi anti-proteine citrulinate (ACPA);
anticorpi antinucleari (ANA); anticorpi anti-Ro si anti-La
Artrita reumatoida (AR)

Tratament
 AINS
 DMARD = disease modifying anti-rheumatic drugs = HCQ, MTX, SSZ, Leflunomida;
 DMARD biologici – anti TNF, abatacept; AZA; filgotinib; anticorpi anti CD-20; inhibitori de
interleukine
Spondilartrite (SA)

 cuprind Spondilita Ankilozanta, artrita psoriazica, artrita reactiva; artrita asociata bolilor inflamatorii
intestinale; spondiloartrita nediferentiata
 afecteaza sistemul scheletic axial – articulatiile sacroiliace; coloana cervicala
 pozitive pentru HLA B27
 diagnosticate de obicei sub varsta de 45 de ani;
 alte manifestari: artrita periferica la nivelul membrelor; entezita, dactilita, uveita

Tratament
 prima linie terapeutica – AINS
 Corticosteroizi
 DMARDs (in special SSZ)
 Lupus eritematos sistemic (LES)
 afectiune autoimuna multiorganica, cu prezentari variabile
 mai frecventa la femei, dar la varstnici, incidenta se egalizeaza (datorita menopauzei)
 forma cu debut tardiv este caracterizata de prezenta simptomelor nespecifice: scadere
ponderala, artralgii, mialgii, astenie fizica;
 frecvent citopenie
 afectarea cutanata este mai rar intalnita
 afectarea SNC, renala si cardiopulmonara este mai rara
 profilul autoanticorpilor este diferit in formele cu debut tardiv – frecventa mai scazuta a Ac anti
RNP si anti-Sm; variabilitate mare pentru – Ac anti ADNdc; complement seric scazut; frecventa
crescuta a FR, anti-Ro, anti-La
 Tratament
 HCQ
 AINS
 Corticosteroizi in doze mici
 CFF, AZA, mycofenolat mofetil
 Guta
 determinata de aparitia depozitelor de saruri de acid uric si cristale la nivelul articulatiilor si
tesuturilor moi
 incidenta in crestere, mai ales la varstnici datorita cresterii frecventei factorilor de risc: afectiuni
renale; HTA; sindrom metabolic; tratament diuretic pe termen lung; dieta bogata in purina
 clinic:
 afectare poliarticulara cu debut insidios; afectarea articulara simetrica/asimetrica
 tofii gutosi - mai frecventi la pacientii varstnici care prezinta si elementele sindromului metabolic
 utilizarea diureticelor a fost raportata la >75% din pacientii varstnici cu guta ~ guta diuretica
 diagnostic clinic (atacul de guta – artrita acuta – semne celsiene pozitive – cel mai frecvent la
nivelul articulatiei metatarso-falangiana a degetului mare; prezenta tofilor gutosi; litiaza urinara)
+ paraclinic (depistarea cristalelor de urat monosodic in lichidul sinovial, tesuturi sau tofi)
Guta

 Tratament
 management dificil datorita clearanceului la creatinina scazut + prezenta altor comorbiditati
 AINS si colchicina – toxicitate crescuta la varstnici
 de preferat diclofenac si ketoprofen (datorita faptului ca se elimina mai rapid din plasma)
 colchiina este slab tolerata de pacientii varstnici
 criza de guta - corticosteroizi intra-articulari/sistemici atunci cand AINS sunt contraindicate
 allopurinol – utilizat in doze mici (risc de reactii de hipersensibilitate severe la varstnici)