C1 ERGOTERAPIE-

REEDUCARE FUNCTIONALA
Ergoterapia
Ergon= MUNCA sau activitate fizica,
Terapie=TOATE MIJLOACELE /METODELE CARE
CONTRIBUIE LA VINDECAREA, RECUPERAREA,
COMPENSAREA UNOR FUNCTII DEFICITARE /
PIERDUTE
 
ERGOTERAPIE (ET) =TERAPIE PRIN MUNCA /
EXERCITIU (muscular, mental)
 
SEMNIFICATIA INTRINSECA A ET: REMUNERARE SI
INSERTIE SOCIO-PROFESIONALA A PACIENTULUI
 Synonime: praxiterapie, terapie artizanala, terapie
ocupationala
ERGOTERAPIA:
-Program medical cu finalitate sociala
-Se aplica bolnavilor cu deficiente de lunga durata
sau permanente, celor cu recuperare lenta (BOLI
CRONICE INVALIDANTE)
-Se adreseaza bolnavilor cu capacitatea de munca
pierduta partial, temporar, sau permanent
-Orice activitate fizica(si mentala) organizata cu
scop educational si social (terapeutic, recreativ,
productiv), dirijata de medic/ergoterapeut
-Reprezinta (ca si Terapia Ocupationala): forme
prelungite si specializate ale kinetoterapiei

 
 OBIECTIVE:
 ERGOTERAPIA; Antreneaza si corecteaza:
1:aspecte fizice: se bazeaza pe MISCARE- elementul
principal al RECUPERARII
- urmareste dobandirea unui bun echilibru intre
contractia-relaxarea muschilor, pentru antrenare la
munca si evitarea oboselii
- se bazeaza pe cresterea progresiva a; AMPLITUDINII,
REZISTENTEI/FORTEI si pe COORDONAREA
miscarilor articulare 

2 :aspecte psihice
-infrangerea inactivitatii organismului (rezultata din
lezarea integritatii fizice)
-infrangerea starii de frica cu redarea increderii in
fortele proprii, stimularea interesului si a dorintei de
cooperare
-permite exprimarea unei optiuni
vocationale/profesionale
3: aspecte profesionale:
-scopul ET este readaptarea la munca, lent, progresiv si metodic
(supravegheat) cu reluarea oricarei activitati de baza
-nu obliga la reluarea obligatorie a meseriei avute anterior starii de boala
-reorientarea profesionala tine cont de aptitudinile psihologice , fizice si
vocationale ale individului cu dizabilitati (testare/evaluare prin Comisii
de specialitate)
NB: In comparatie cu kinetoterapia, terapia prin ocupatie si munca,
urmareste recastigarea integritatii gestului util (finete, forta, siguranta,
precizie, indemanare si participare psihica). 
4: aspecte sociale:
-reinsertia sociala este conditionata de redobandirea gestualitatii
(autoservire, ingrijire, gospodarire etc ) si de prestarea unei activitati
economic - productive
- ET urmareste si stimularea /dobandirea gestualitatii, in vederea
protezarii/manevrarii mijloacelor ajutatoare(proteze, fotolii rulante)
-asigurarea mobilierului special, amenajarea locuintei, locuri de munca
protejate (adaptari care inlesnesc activitatea si cresterea autonomiei)
- interesul material (castigul pacientului) este un deziderat
final/secundar
CUNOSTINTE SI COMPETENTE ALE
ERGOTERAPEUTULUI (indrumator de cariera):
-anatomie, fiziologie, psihologie, sociologie, pedagogie,
kinetoterapie si elemente de TEHNOLOGIA MUNCII (tehnici si
operatii de munca, cunostinte privind uneltele, instrumentele si
dispozitivele de lucru, posibilitati de adaptare/ajustare speciala)
-evaluari periodice obiective (restant morfofunctional, aprecierea
eficientei ergoterapiei)
-experienta profesionala aplicata/individual sau in grup restrans
-aplicarea programelor recuperatorii intocmite de medic
-colaborarea cu echipa multidisciplinara
-interactiune permanenta cu familia si cu angajatorii(negocierea
ocuparii unui loc de munca protejat)
-respect si devotament fata de bolnav
-rabdare si tact profesional
-mentinerea unor evidente scriptice clare
--atributii profesionale/educationale in limitele conferite de
drepturile pacientilor cu disabilitati
CADRUL ORGANIZATORIC:
-ERGOTERAPIA se poate organiza in:

-SPITAL( unitati sanitare cu paturi):aplicarea precoce a ET in

vederea pregatirii bolnavului cu dizabilitati pentru reluarea
activitatii avute anterior bolii sau reorientare profesionala,
catre alte sectoare adecvate 

-UNITATI DE ASISTENTA SOCIALA:camine de batrani, centre

de asistenta medicala/sociala

-CENTRE PRIVATE SPECIALIZATE:ATELIERE/UNITATI DE

ET.
-AMBULATOR (consiliere si adaptari care inlesnesc munca la
domiciliul bolnavului)
CONCLUZII: Ergoterapia institutionalizata si/sau
ambulatorie
Forme de ERGOTERAPIE:
-ERGOTERAPIA SPECIFICA(ANALITICA):se
adreseaza deficitului functional propriu-zis.
Ex.Ocupatia care urmareste remobilizarea unui
segment dupa fractura, protezare, astfel ca pacientul
sa se poata hrani, spala, pieptana, lucra etc.

-ERGOTERAPIA NESPECIFICA(GLOBALA): prin

diversele ocupatii se adreseaza intregului organism,
pe care il educa sa participe la limitarea consecintelor
unor deficite functionale.

-ET functionala
-ET de orientare profesionala
-ET retribuita
 
ATELIERE DE ERGOTERAPIE:
-constituirea grupului de lucru
-alegerea tipului de ocupatii
-stabilirea ritmului si a pozitiei de lucru
-asigurarea materiilor prime si a
utilajelor/unelte/instrumente de munca
-asigurarea ambiantei (fonice, climatice, luminoase,
cromatice) optime
-stabilirea gradului de specializare(dobandirea unui
stereotip dinamic sau invatare permanenta)
-asigurarea securitatii muncii, EIP
-stabilirea tipului de responsabilitate
-stabilirea modului de remunerare rezultat din
valorificarea produsului muncii
 PRINCIPII GENERALE ERGOTERAPEUTICE:

-evaluarea restantului morfofunctional si a capacitatii de munca

-stabilirea obiectivelor recuperarii
-intocmirea programelor individuale longitudinale
-imbinarea rationala a masurilor terapeutice, recuperatorii si
ergoterapeutice
-in prima faza bolnavul va lucra la o singura masina, o singura
operatie tehnologica pentru insusirea rapida a deprinderilor
necesare grabirii actului recuperator
-repartitia lucratorilor se face in functie de posibilitatile fizice si
intelectuale
-caracterul muncii prestate este progresiv
-este proscrisa impunerea prin forta sau autoritate brutala
-consilierea permanenta , interactiunea in grup, incurajarea si
caracterul competitional al muncii sunt benefice
-folosirea repetitiei si a instructiilor verbale pentru cei cu probleme
de memorie
-invatarea de noi tehnici (deprinderi ocupationale) prin
demonstratie, pantomima pentru bolnavii cu tulburari de limbaj
-diviziunea muncii se face in functie de calificarea dobandita
MODIFICARI SOCIALE SI VOCATIONALE NECESARE:
-Schimbarea locuintei la primul nivel pentru cei care nu
pot urca la etaj
-Largirea usilor(intrarea in locuinta, baie) pentru a se
permite intrarea cu caruciorul
-Adaugarea de bare de sustinere pentru a se facilita
urcarea/coborarea
-Asigurarea asistentei la domiciliu
-Schimbarea activitatilor profesionale dinamice cu munci
sedentare pentru cei cu posibilitati reduse de deplasare
-Reproiectarea ariei de munca pentru bolnavii cu
carucior
-Educarea familiei pentru a nu intari comportamentul
de boala, dar nici pe cel de optimism exagerat
(neglijarea bolii) si pentru colaborare cu echipa de
ergoterapie.
PRINCIPII ERGONOMICE:
Principii ale muncii simplificate:

-Depozitarea materialelor necesare intr-o singura arie(centrala)

-Plasarea obiectelor/uneltelor necesare in ordinea folosirii lor,
inainte de inceperea activitatii propriu-zise
-Ocuparea pozitiei asezat cat mai mult posibil cu evitarea
ridicarilor non-necesare, a miscarilor de flexie, rasucire, oprire
-Folosirea ambelor maini in timpul deplasarii de obiecte, sau a
mijloacelor mecanizate in cazul mutarilor grele (manevrare de
greutati mari ).
-Munca (activitatile manuale) se desfasoara de la stanga la dreapta
sau invers, evitand miscarile non-necesare ca de ex. fata-spate
-Ritmul muncii va fi lent si constant
-Pauzele de odihna sunt frecvente (cel putin 10 min. la fiecare ora),
alternand secventele de munca grele cu cele usoare.
-Folosirea respiratiei lente si profunde cu expirul prelungit, in
timpul activitatilor care cer eforturi fizice mari
TEHNICI DE BAZA UTILIZATE IN ET
Gestualitati extrase din diverse meserii:
-Olarit
-Prelucrarea lemnului(tamplarie,sculptura)
-Impletit (nuiele, papura, rafie)
-Tesut la razboi, gherghef
-Prelucrarea fierului(feronerie)
Aceste meserii sunt considerate de baza, fiind cele mai vechi indeletniciri ale
omului, fata de care orice individ ar putea avea aptitudini naturale pentru
executie, indiferent de profesia avuta. Orice serviciu de ET ar trebui sa aiba
organizate astfel de tehnici de lucru (nu este necesar intreg procesul de
executie a meseriei, ci numai parti sau tehnici de baza specifice) ca de ex:
-faramitarea si cernerea lutului
-amestecarea cu apa si framantarea
-intinderea lutului si baterea
-montajul lutului pe discul rotator
-modelarea cu degetele sau palmele
-gravarea vasului
-arderea
-decorarea artistica
NB !In functie de situatia concreta, un pacient va avea recomandate 1-2-3
tehnici, executate cu sau fara ajutor.
TEHNICI COMPLEMENTARE: reprezinta toate celelalte activitati
lucrative:marochinarie, cartonaj, tipografie, computer,
dactilografie, ambalat, bucatarie-cofetarie, lacatuserie.
Se pot prescrie executii complete ale meseriei sau numai secvente
de lucru (gesturi, tehnici simple). 
TEHNICI DE EXPRIMARE: cuprind toate preocuparile cu caracter
artistic (artterapie) si cu rol de comunicare. Dintre acestea se
mentioneaza desenul, pictura, sculptura, manipularea
marionetelor, muzica, scrisul, vorbitul, gestica expresiva etc.
TEHNICI RECREATIVE:
-sunt frecvent utilizate in pauzele dintre celelalte tehnici
-constau in jocuri distractive:sah, table, tennis de masa, jocuri de
carti, jocuri de societate
-sunt adaptate deficitului fiecarui pacient 
TEHNICI SPORTIVE:
-au caracter recreativ si specificitate (pot fi selectate gesturi care
mobilizeaza specific un segment cu deficit)
-sunt utilizate jocurile sportive:badmington, tennis de masa, golf,
tras cu arcul, popice, inot, baschet sau doar parti ale acestor
jocuri ca de ex. aruncatul la cos, aruncat greutati, saritul.
 In ET si TO moderna sunt utilizate trei tipuri de metode de lucru:
 
 1.METODE(ACTIVITATI) ESENTIALE (semnificative):
 2.METODE(ACTIVITATI) NEESENTIALE(nesemnificative)
 3.METODE AJUTATOARE:exercitii terapeutice, fiziopterapie, ortezare.
 
1.METODE ESENTIALE:activitatile semnificative trebuie sa aiba
obligatoriu un scop final, care trebuie sa fie un produs concret,
util, eventual vandabil.
Metodele numite esentiale au fost introduse si teoretizate de
DUNTON(1918):”ceea ce conteaza este scopul final al activitatii si
nu activitatea motorie ce realizeaza acest scop, caci prin
urmarirea scopului activitatii se obtin rezultate in recuperarea
fizica si mentala, mai rapide si mai complete”.
Conditia de baza pentru utilizarea activitatilor esentiale este
interesul pacientului.
Teoretic, se considera ca foarte rar, o activitate productiva ar putea
trezi sentimente ostile, (fiinta umana are o “natura ocupationala”
cu implicare permanenta in activitati cu scop final, iar aceste
activitati sunt premisa sanatatii si a starii de bine).
Alegerea activitatilor trebuie sa tina seama de urmatoarele conditii;
-sa aiba un scop direct
-sa se justifice pentru un anumit pacient si sa fie acceptata
-sa solicite o participare activa fizica si mentala
-sa realizeze recuperarea deficitelor prezentate de pacient
-sa dezvolte abilitati care sa mareasca performanta
-sa nu fie periculoasa (sa nu produca leziuni, sa nu polueze)
-sa fie variate si sa nu plictiseasca
-sa nu fie costisitoare
Se adauga alte doua conditii importante:
1.Activitatea sa fie adaptabila:la conditia generala a pacientului,
pozitia de lucru, flexibilitatea materialelor si a uneltelor de lucru,
adaptarea facila la mediul de lucru si mediul general
2.Activitatea sa fie gradabila(progresiva):sa permita cresterea
solicitarilor pe masura ce pacientul isi imbunatateste capacitatea
functionala. Progresia sau gradarea activitatii are in vedere
functiile de baza: amplitudinea de miscare, forta, anduranta,
coordonarea, abilitatile perceptuale, cognitive si sociale.
EXEMPLE DE GRADARE A ACTIVITATILOR:
 
EXEMPLE DE GRADARE A ACTIVITATILOR:
Pentru FORTA:
-schimbarea planului de lucru (cu si fara gravitatie)
-lucrul cu mansete de plumb din ce ce mai grele
-introducerea de scule/unelte din ce in ce mari/grele
Pentru AMPLITUDINE:
-distantarea obiectelor de manipulat
-marirea dimensiunilor obiectelor / sculelor(pentru prehensiune)
-repozitionarea echipamentului
Pentru ANDURANTA
-se creste durata de lucru
-schimbarea pozitiei de lucru(sezand-ortostatism)
Pentru COORDONARE:
-modificand viteza de lucru
Pentru SOCIALIZARE:
-initial lucreaza numai cu terapeutul, apoi cu 1-2 pacienti si ulterior in
grupul occupational constituit
2.METODE NEESENTIALE:
Activitatile din aceasta categorie nu au un produs final al
muncii, desi au un scop/obiectiv de realizat. Astfel de
activitati lucrative urmaresc angrenarea fizica si mentala
cu scopul:
-de a construi scheme practice de miscare
-a antrena abilitati sensoriomotorii
-a dezvolta capacitati perceptuale si cognitive
EXEMPLE DE ACTIVITATI NEESENTIALE:
1.Gestualitati de pregatire initiala:
-mutarea unor obiecte (forme si marimi diferite) dintr-un
loc in altul
-asamblarea de cuburi, piese de constructie,
-manipularea micilor instalatii de pe masa de lucru:zavoare,
comutatoare, chei, suruburi, clante etc.
-impingerea cu piciorul a unor obiecte
2. Gestualitati sportive:
-aruncatul unei mingi cu una sau doua maini (directia de sus, de jos
sau din lateral)
-prinderea unei mingi
-lovirea unei mingi cu un baston
-miscari de fandare, miscari de box
-simularea vaslitului, pedalajului
3. Gestualitati din ADL-uri care au scop final dar nu si produs final
-ridicat-asezat de/pe scaun
-apucat-lasat un pahar/cana
-intrat-iesit din baie
-spalat-barbierit-sters cu prosopul
-elemente din gestica mancatului, imbracatului
4.Gesturi de transfer:
-activitatea de transfer de pe pat pe scaun sau fotoliu rulant
-de / pe scaunul de WC
-de / pe scaunul masinii
-oricare alta schimbare a pozitiei/locului