Posturile de drenaj

bronhic
 Posturile de drenaj bronhic
 Drenajul de postură al secreţiilor
bronşice este cea mai eficace şi cea
mai simplă metodă de facilitare a
evacuării secreţiilor bronhice.
PRINCIPIUL METODEI
 Poziţionarea toracelui, aî G să
favorizeze progresia secreţiilor din
zonele distale spre cele prox ale
arborelui traheobronsic.
SCOPUL

 Facilitarea evacuării secreţiilor

 Se execută cu ajutorul G, care det scurgerea oricărui
fluid pe baza gradientului de înălţime.
 Secreţiiile se scurg spre căile bronhice, mari şi trahee,
de unde sunt scoase prin tuse sau aspiraţie (atenţie la
bol care nu pot tuşi) şi la care nu avem organizat
nimic pentru aspiratorul bronhic, mai bine se renunţă
la drenajul de postură.
 Indicaţiile drenajului de postură
 Fibroza chistică (la copii mai ales);
 Atelectaziile pulmonare;
 Bronşite cronice;
 Bronhopneumopatii inflamatorii acute;
 Bronşiectazii;
 Abces pulmonar, boli pulmonare cavitare;
 Bol paralizaţi care sunt imobilizaţi o perioadă mare de
timp în pat;
 Profilactic pentru a pregăti pac pt o intervenţie chirurgicală;
 Bol comatoşi, ce sunt conectaţi la aparate de resp artificială;
 Contrandicaţiile drenajului de postură
 Urgenţele medicale sau chirurgicale ale ap respirator:
• Hemoptizii;
• Pneumotorax;
• Corp străin intrabronşic;
• Embolie pulmonară;
• Edem pulmonar.
• Dureri sau alte tulburări ce împiedică colaborarea
pac:
• Afecţiuni psihice;
Migrarea secreţiilor bronhice este condiţionată
de:

 Activitatea ciliară şi de tuse;

 Vâscozitatea secreţiilor;

 Viteza de formare a sputei şi de decolare a ei

de pe pereţii bronhici.
 DB este utilizat în afecţiuni ca :
 Bronşita cronică obstructiva hipersecretorie,
bronşiectazii, abcesul pulmonar, pneumopatii.
 În tratamentul, şi mai ales în recup bronhopulmonarilor
cronici, un ob primar este dezobstrucţia bronhică, unde
evacuarea secreţiilor este componenta principală.
 Broşiticul cronic produce mai multă spută decât
evacuează (absenţa unui aparat ciliar integru şi a
reflexelor tusigene normale duce al imposibilitate asig
unui DB complet.
 Kinetoterapia are un rol deosebit de important în
evacuarea bronşică, putând interfera procesele care
condiţionează în mod natural migrarea secreţiilor.

Pentru o eficienţă crescută DB se va asocia cu:

 Fluxul expirator- educarea tusei şi expect dirijate

 Presiunea externă exercitată pe torace - tapotamentul
 Vibraţiile toracice externe
 Exerciţii de respiraţie
Fluxul expirator

 Indispensabil pentru evacuarea bronhică (în expir forţat,

în timpul tusei).
 Pt ca fluxul de aer expirator să fie eficace, tb să se atingă
un "prag minim" al vitezei de flux.
 Evacuarea secreţiilor va fi uşurată de un flux expirator
crescut, dar pentru a se evita"reinspirarea" secreţiilor,
fluxul inspirator tb să fie lent.
 Presiunea externă exercitată pe torace în timpul
expirului măreşte fluxul expirator. La copii dar şi la
adulţi, drenajul asociat cu această presiune este foarte
util.(fig. 6,7)
Asocierea percuţiilor, vibraţiilor

 Percuţiile, vibraţiile implică mişcări similare cu cele pe care

le facem când dorim ,,să scoatem ketchup dintr-o sticlă
Scop
Sunt indicate la pac care nu pot tolera durata lungă de realiz
a PD (de la min uneori la câteva ore).
Rezultat:
 Manevrele mecanice de percuţie a toracelui scurtează

timpul în care secreţiile se elimină din zona în care ele sunt

imobile
 Vibraţiile toracice externe ajută la desprinderea secreţiilor

de pe pereţi
Asocierea cu antibioticele.

 DB prin eliminarea secreţiilor care stagnează la nivelul

arborelui bronşic scade mult şi nr de germeni de la acest
nivel asupra cărora tb să acţioneze antibioticele şi
imunitatea organismului.
 Deasemenea ,,munca”aparatul mucociliar este mult uşurată
şi facilitată, şi acesta având un rol deosebit în apararea
organismului uman.
 Posturile recomandate în încărcările
bronşice localizate
Drenajul de postură se execută:
 În fc de structura anatomică a plămânilor, în fc de

împărţirea lor în lobi;

 Posturile recomandate tb să permită mobilizarea

secreţiilor spre trahee (situată cât mai inferior) iar

regiunea din plămân ce este afectată să fie cât mai
ridicată (situată cât mai sus), în acest moment
intervenind G.
 Aceasta este ajutată de vibraţii, percuţii ale peretelui

toracic, admin unor substanţe cu rol de fluidificare a

acestor secreţii de la nivel arborelui bronşic.
 Structura şedinţei de DP
 Ex de relaxare asociate cu resp de tip diafragmatic din
poziţia de DD, 3-5 min;
 Pac adopta pozitia de DP coresp, fie pe patul articulat,
fie pe saltea; 6-10 min.
 Se evacueaza secretiile bronşice fol tusea provocată,
expectoraţia dirijată; se incearca de 2-3 ori.
 Resp liniştite, cu accent pe antrenarea zonelor
pulmonare. Se utilizează resp de tip costo-
diafragmatic.
 Regulile drenajului de postură
 Pt drenajul porţiunilor mijlocii şi inf ale plămânilor, pac
tb poziţionat cu pieptul mai sus decât capul.
 Pt drenajul segm sup ale plămânilor, pac va sta în şezând
la aproximativ 45°.
 În fc de necesităţi şi de toleranţă se poate face de 2-3 ori
pe zi;
 Drenajul întregului plămân va dura 30-45 min,
 Pac se poziţionează timp de 10-15 min pt fiecare postură
mai imp;
 Se efectuează înainte de masă;
 Zonele cele mai încărcate se drenează primele;
 La pac obstuctivi se adm un bronhodilatator inhalator cu
10-15 min înainte
 După fiecare posturare pac va respira profund de câteva
ori pt a declanşa reflexul de tuse prin care se încearcă
eliminarea secreţiilor bronşice prin expectoraţie.
 La sfârşitul fiecărei poziţionări, aproximativ 1 min kt.
executa tapotări deasupra segm drenat sau vibraţii
(manuale sau cu aparatul de vibromasaj)
 Pt sputele vâscoase, groase - tapotarea-percuţia
toracelui;
 Pt sputele subţiri, fluide se preferă vibraţia;
 Se poate folosi şi ½ din timp aplicarea percuţiei şi ½
din timp vibraţia.
 După drenaj se adm aerosoli cu antibiotice,
antifungice antimicotice, glucocorticoizi (după caz).
 Nu tb să det creşterea dispneei sau a oboselii pac pt
ca acesta nu va mai putea să tuşească apoi pentru a-şi
golii bronşiile;
 Poziţii de drenaj ale lobilor superiori
 Segmentul aplical:
Bol sta in poz aşezat sau
semiaşezat, tr înclinat spre
dr pt segm apical stg şi
spre stg pt cel dr;
 Segmentul anterior:
Bol DD, cu hemitoracele
ridicat şi întors spre stg
(dr);
 Segmentul pos dr :
Bol în DL stg, cu capul
pe o pernă, tr înclinat
spre înainte, gen dr
îndoit şi sprijinit in faţă,
iar br dr se sprijină pe
pernă.
Segmentul posterior stâng:
DL dreapta, trunchiul ridicat la 45°.
 Poziţii de drenaj ale lobului mijlociu şi
lingulei
 DL stg (dreapta), tr cu rotaţie posterioara de 45°, sprijinit
pe pernă, în poziţie declivă, cu capul sub orizontală la un
unghi de 10-15°.
 Poziţiile de drenaj ale lobilor inferiori
 Segmentul apical (Fowler):
 DV, umărul stg (dr) ridicat la 20° în poziţie declivă, cu
capul sub orizontală la 10-15°.
 “Ex" pentru DB
Se recomandă pacienţilor la domiciliu.
Exerciţiul I:
 Din şezând, 5 poziţii, fiecare menţinându-se 10-15 sec

Se stă drept
Se apleacă tr lateral dr, la 45
Se apleacă tr lateral stg la 45 
Se apleacă tr pe spate, la 30
Se apleacă tr în faţă, la 45
Exerciţiul II:
 Decubit, 2 poziţii, câte - 10-15 sec

DD (fără pernă)
DV
Exerciţiul III:
 DL, 4 poziţii, câte 10-15 sec.

• A) DL stâng, cu pernă mică sub cap.

• B) Se pivotează pe umărul stg, rotindu-se cât mai mult
posibil în faţă umărul dr şi tr.
• C şi D) Invers dar din DL drept.

Exerciţiul IV:
 DV, o pernă sub abd inferior; capul se sprijină pe antebr

încrucişate înainte.
 Se menţine 10-15 sec.
Exerciţiul V:
 DD, cu o pernă mică sub fese, gen flectaţi la 90°.

 Patul înclinat cu 15°(dând poziţia Trendelenburg).

 Se menţine 20 sec

Exerciţiul VI:
 2 poziţii a câte 11-15 sec. Patul la fel ca la exerciţiul V.

• A) DL stâng, cu o pernă sub şold şi baza toracelui.

• B) DL drept.
Exerciţiul VII:

 4 poziţii, fiecare de câte 10-15 sec. Patul ridicat la 20°

(Trendelenburg).
• A) D D.
• B) Se rotează tr spre stg pivotând pe umărul stg,
umărul dr ajungând la 45. M I rămân ca la poziţia A
(întinse cu degetele în sus)
• C) Din nou se reia poziţia A.
• D) Ca la B, dar rotirea este spre dreapta
Exerciţiul VIII:

 Este ex final pt a drena bronhiile mari.

 DV în latul patului, aî MI, bazinul să fie pe pat. Tr, frânt
de la mijloc, este aplecat spre podea, fruntea se sprijină
pe mâinile puse pe podea. Tr face cu podeaua un unghi
de cca 45°. Un pahar pentru secreţii va fi la îndemână.
 Durata acestei poziţii va fi de min 3 min, până la 20 min.
 Ex se execută dimineaţa şi seara.
 GIMNASTICA
CORECTOARE
 70% dintre indivizii de toate vârstele şi ambele sexe
au o resp vicioasă, dezarmonizată, cu un cost
ventilator mai mare decât ar fi normal.

 O respiraţie "normală" este dependentă de forma

structurii mobilizate în resp (tr-abd), ca şi F
mobilizante (musc).

 Structura mobilizată şi F mobilizatoare pot prezenta o

serie de perturbări prin deficienţe proprii, dar pot fi
induse şi de tulburări ale unor struct la distanţă de
torace, pe care însă îl pot influenţa.
 Cauzele dizarmoniilor respiratorii
 Alterările de statică
 Afectarea complexului mioartroscheletal, nu numai

toracic, dar şi al centurilor

 Tulburările de troficitate ale ţes moi toracoabd, etc.

Orice respiraţie vicioasă ar tb, profilactic, să fie

corectată printr-o gimn adecvată,
Rolul G corect:
Restabilirea posturii corecte toraco-abd, adică o CV
dreaptă şi întinsă (cu respectarea curburilor
fiziologice), cu abd în prelungirea toracelui.
 Gimnastica corectoare
 Ex GC sunt variate, şi sunt selectate în fc de
ob urmărit, şi de preferinţele şi imaginaţia kt
 Se execută în cadrul programelor individuale
dar şi ca terapie colectivă în scop profilactic.
 Este indicată asocierea cu terapia fizicală
(termoterapie, masaj, electroterapie) pt a
pregăti structurile pt kt.
 Gimnastica corectoare respiratorie
are 2 mari metodologii:

 A. GIMNASTICA DE SALĂ
 B. HIDROGIMNASTICA
 A.Gimnastica corectoare la sală

Indicaţii metodice
 Este G de bază pentru scopul propus, se executa în sălile

de recuperare, şi la domiciliul pac.

 Toate ex ce-i aparţin sunt complementare posturilor

corectoare de relaxare, facilitatoare ale resp.

 G menţine potenţialul sist implicate în resp: musc, artic.

 Ideal, ex vor fi învăţate de către pac pt a fi repetate şi

acasă, singur sau sub indrumarea unui mb din familie

(în funcţie de caz).
 La începutul prog sau pt pac cu patologie
complexă sau asociată, vârstă înaintată, este
recomandată o G lejeră

 Acesta presupune ca:

• Frecvenţă ex să nu depăşească 15 mişc/min
• FC să nu crească mai de 10 b/min în raport cu FC
de repaus de la începutul sedinţei
 Pe lângă TA, este importantă verificarea de către kt. a
următorelor semne clinice:
• apariţia oboselii pentru care se poate folosi scala
Borg;
• apariţia dispneei pentru a determina gr de
,,gâfâială”;
• apariţia cianozei;
• intensificarea cianozei deja existente;
• creşterea ritmului cardiac.
 Intensitatea ex va creşte progresiv, în fc şi de gr de
antrenament şi de starea clinică, pentru a nu obosi bol.
 Se folosesc ex din metoda daneză Heckscher, cu unele
modificări în fc de ob urmărite. Se vor selecţiona ex care
corespund nevoilor unui anumit pac.
1. Corijarea curburilor patologice ale gâtului şi poziţiei
capului
2. Corijarea poziţiei umerilor şi scapulei
3. Corijarea curburilor patologice ale coloanei dorsale
4. Corijarea curburilor patologice ale coloanei lombare

În cadrul GC, mai există un grup de ex care au ca ob

reeducarea diafragmului şi a m transvers abdominal
(antagonistul diafragmului).
 Reeducarea diafragmului

Importanţa ex de antrenare a acestei musc:

 Musc abd (drepţii abdominali, marele şi micul oblic,

transversul), m planşeului pelvisului şi diafragmul joacă

un rol important în reglarea presiunii intraabdominale.
 Musc peretelui abd (cu excepţia drepţilor abd) se

contractă puternic în timpul tusei.

 Musc abd are rol imp în posturarea tr şi bazinului.

 Transversul rol în realizarea "centurii fiziologice abd" şi a

acţiunii lui de principal m expirator ca antagonist al D.

 Exerciţii
1. DD. gen flectaţi, o greutate pe abd (2-5 kg). Inspirul
cu ridicarea peretelui abd, expirul cu deprimarea lui.
Pt a accentua expirul, se execută o ridicare a gen la
piept. Ex. mobilizează în special partea post a D.

2. DV, abd pe o pernă; pe baza toracelui, se aşează o

greutate (2-9 kg). Se respiră tip "abdominal". Ex
antrenează în special partea ant a D.

3. Respiraţie "abdominală" din şezând, cu tr uşor

înclinat înainte şi gen depărtaţi.
4. Din DL., cu o pernă sub baza hemitoracelui, MI
omolateral semiflectat. Se respiră abdominal.

5. D.L. MI uşor flectate, pac relaxat. Se execută un

expir foarte rapid, pronunţând litera "f". Se repetă de
câteva ori. Se execută un inspir profund urmat de 2
expiruri rapide (prima f. scurtă, celelalte mai lungi).
Se repetă de câteva ori.
6. Inspirul cu R, pt tonifierea D. Se execută
pronunţând un "f" aspirat, un "s" cu limba pe dinţii
superiori, plasând un deget între buzele
întredeschise sau inspirând pe o nară, cealaltă fiind
presată cu un deget.
Aceste ex insp, ca şi alte variante similare, sunt cele
mai "antagonice" pt D, realizând R reglabile care
determină creşterea F diafrag.
Orice ex care se adresează D, amplitudinii sale în
mişc, tb să fie realizat cu o bună relaxare abd.
 Reeducarea musculaturii abdominale

 D.D., gen flectaţi. Se ridică tr; MS întinse înainte trec

deasupra gen. Dificultatea ex creşte dacă ridicarea
toracelui se face cu mâinile la ceafă. EX tonifică drepţii
abd. Ca variantă, DD, se ridică MI cu gen întinşi.
 DD cu un gen flectat. Se ridică tr.; MS întinse în lat (tr
este rotit spre aceeaşi parte). Aşezarea mâinilor după
ceafă creşte dificultatea. Ex tonifică m marele şi micul
oblic.
 Poziţia patrupedă. Se retractă puternic abd (în expir)
menţinându-se 3-5 sec contractat. Ex tonifică
transversul.
 B. Hidrogimnastica
 Hidrogimnastica sau hidrokinetoterapia este o
metodă larg utilizată în cele mai diverse
afecţiuni disfuncţionale ale aplocomotor.
 Se execută în bazine mai mari sau mai mici, în
grupuri sau individual.
 Faţă de gimnastica la sală, ex de gimnastică
efectuate în apă au o serie de avantaje
Căldura apei (32 - 36°)
 Sedează durerile,

 Relaxează musc,

 Creşte complianţa ţes conjunctiv făcându-l mai uşor

distensibil. Toate acestea permit o mişcare artic mult
mai amplă;
Descărcarea de greutate a corpului în apă (principiul
lui Arhimede):
 Permite un mai bun control asupra posturii corpului şi
o mai mare relaxare.
Presiunea hidrostatică a apei poate fi utilizată fie în
sens facilitator al mişcării (când mişc se execută de
jos în sus) fie în sens de contraR (când mişcarea se
execută lat sau de sus în jos).