MUSCULATURA SCHELETICĂ

 mușchiul este elementul motor al mişcă rii

 în corpul omenesc sunt aproximativ 400 de

muşchi striaţi, de diferite tipuri

 prin contracţia musculaturii scheletice este

transformată energia chimică de care dispune
organismul în energie mecanică
 MUSCULATURA SCHELETICĂ
 În funcţie de modul în care se prind pe tendon, muşchii
pot fi:
-muşchi plaţi, cu fibrele musculare paralele: m. fesier,
sternocleidomastoidian, croitor
-muşchi fusiformi: bicepsul brahial
-muşchi penaţi sau peniformi, cu fibrele musculare
convergente spre o latură a tendonului. Aceştia pot fi: unipenaţi
(extensorul lung al degetelor), bipenaţi (lungul peronier),
multipenaţi (deltoidul), circumpenaţi (tibialul anterior)
-muşchi radiali sau triunghiulari, ale că ror fibre musculare
diverg de la punctul de origine pe o suprafaţă largă : adductorul
transvers al policelui
 MUSCULATURA SCHELETICĂ
 Din punct de vedere structural mușchiul este
format din:
- corpul muscular,
- tendonul
- joncţiunea tenomusculară
- tecile sinoviale
- bursele seroase anexe
 STRUCTURA MUSCULARĂ
 Corpul muscular este învelit de un manşon
conjunctiv-perimisiyium externdin care pornesc
septuri conjunctive în interiorul corpului muscular pe
care îl separă în fascicule groase şi subţiri

 Aceste septuri formează perimisyum-ul intern

sau endomisyium-ul.

Fiecare fascicul cuprinde 10-30 de fibre musculare.

STRUCTURA MUSCULARĂ
 FIBRA MUSCULARĂ
 Sarcolema - prezintă pe faţa internă nucleii
sarcolemali, iar pe faţa externă un strat conjunctiv, cu
nuclei rotunzi fibroblastici
 Sarcoplasma este o protoplasmă nediferenţiată ,
reprezentată cantitativ mai mult în muşchii roşii, care
se contractă lent şi obosesc greu şi mai puţin în
muşchii albi, muşchi care se contractă repede şi
obosesc rapid.
 Miofibrilele sunt singurele elemente contractile ale
muşchiului, orientate de-a lungul celulei musculare,
paralele între ele, dâ nd aspectul tigrat prin alternanţa de
zone întunecate cu zone clare.
FIBRA MUSCULARĂ
 SARCOMERUL
 – unitatea contractilă - este cuprinsă între 2 linii Z,
care se inseră pe faţa internă a sarcolemei, trecâ nd
prin toate miofibrilele şi legâ ndu-le

Miofibrilele sunt formate din miofilamente de

miozină şi actină , aranjate longitudinal, care determină
discul întunecat anizotrop A format din miozină şi
discul clar izotrop I format din actină .

Fiecare moleculă de miozină este înconjurată de 6

molecule de actină .
SARCOMERUL
 TENDONUL
 Este alcătuit din:
- fascicule conjunctive (fibre de colagen);
- substanţa fundamentală (ca un ciment);
- celule tendinoase (tenocite);
- peritendon extern;
- peritendon intern (septuri conjunctive care separă fascicolele
tendinoase);
- teci sinoviale pentru tendoanele ce stră bat canale osteofibroase
- paratendon (ţesut gră sos areolar în jurul tendonului, în
porţiunea fă ră teacă sinovială );
- mezotendon (suită de straturi conjunctive ce conţin vase
sanguine pentru nutriţia tendonului.
 TENDONUL
 Se inseră:
- direct pe os (câ nd se continuă cu fibrele de colagen
ale osului);
- prin intermediul periostului.
 BURSA SEROASĂ
 se dezvoltă în zonele în care tendonul sau
muşchii sunt ameninţaţi să se lezeze prin frecare sau
presiune intermitentă ;

 conţine un lichid lubrefiant de tipul lichidului

sinovial articular.
 CONTRACȚIILE MUSCULARE
 Contracţia izometrică ( statică ) - tensiunea musculară creşte
fă ră modificarea lungimii fibrei musculare, iar circulaţia musculară
este suspendată , muşchiul intră în datorie de O2, cu acumulare de
cataboliţi.

Contracţia izotonică ( dinamică ) - se produce cu modificarea

lungimii muşchiului, determinâ nd mişcarea articulară , iar pe tot
parcursul mişcă rii, tensiunea de contracţie ră mâ ne aceeaşi.
- Contracţia izotonică concentrică presupune scurtarea în lungime a
muşchiului şi este posibilă doar dacă încă rcă tura este mai mică decat
potenţialul maxim al individului.
- Contracţia izotonică excentrică (sau negativă ) este inversul unei
contracţii concentrice şi readuce muşchiul la poziţia de start. Deşi
muşchii se alungesc, ei tot generează forţă . 
 CONTRACȚIILE MUSCULARE
Contracţia izokinetică - contracţie dinamică , dar viteza și sarcina
este reglată în aşa fel încâ t rezistenţa este în raport cu forţa aplicată
în fiecare moment al amplitudinii unei mişcă ri. Rezistenţa variază
ușor în funcţie de lungimea muşchiului, pentru a menţine aceeaşi
tensiune.

Contracția auxotonă - este vorba aici de scurtarea cu rezistență

variabilă (modificarea succesiva sau concomitentă atat a tonusului,
câ t și a lungimii fibrelor musculare) 

În concluzie, mișcarea naturală (deplasarea) nu este o contracție

pur izotonică , ci o succesiune de faze izometrice, izotonice și
auxotonice, care, împreună , realizează tetanosul fiziologic
muscular.
 MUȘCHI TONICI
 de tip I -în general muşchi extensori-
antigravitaţionali, proximali, sar o articulaţie, au
tendoane late, se contractă lent şi obosesc greu.
 Au fibre predominant roşii, bogate în mioglobină ,
mitocondrii şi ATP.
Activitatea lor tonică se datorează motoneuronului
alfa (mic) din coarnele anterioare şi au mai multe
sinapse.
Ră spunsul tonic este de intensitate redusă , dar de
lungă durată , necesită un consum energetic mic, motiv
pentru care obosesc greu.
 MUȘCHI FAZICI
 de tip II -în general muşchi flexori-sunt muşchi
superficiali, sar două articulaţii, au tendoane lungi,
realizează contracţii rapide şi obosesc uşor.
 Au fibre predominant albe, să race în mioglobină ,
mitocondrii , enzime oxidative, iar rezervele de ATP
sunt reduse.
 Stimulul nervos este transmis de motoneuronul
alfa (mare), determinâ nd contracţii rapide (există
doar o sinapsă ) şi cheltuiala energetică este mare,
motiv pentru care astfel de muşchi obosesc repede.
 RAPOARTE MUSCULARE
 Agoniştii reprezintă muşchii care efectueză mişcarea.

 Antagoniştii sunt muşchii care efectuează mişcarea

inversă celor agonişti.

 Neutralizator este definit un muşchi care

neutralizează un alt muşchi sau o componentă a unui alt
muşchi a că rei acţiune nu este dorită în efectuarea unei
mişcări.

 Fixatorii intervin pentru a participa la imobilizarea

unor anumite segmente
 PROPRIETĂȚI ALE MUȘCHIULUI
SCHELETIC
 Contractilitatea
- se reflectă în capacitatea muşchiului de a dezvolta
o tensiune mecanică la extremită ţile sale, însoţită
sau nu de scurtarea lungimii muşchiului şi de alte
manifestă ri fizico-chimice (electrice, biochimice,
termice) şi histomorfologice care pregă tesc,
însoţesc şi urmează procesul de contracţie propriu-
zise
- energia chimica potenţială este transformată în
energie mecanică
 PROPRIETĂȚI ALE MUȘCHIULUI
SCHELETIC
 Troficitatea
 este capacitatea muşchiului de a creşte în
dimensiuni şi forţă
 hipertrofia musculară este însoţită , în general, şi
de creşterea eficienţei contracţiei musculare.
 PROPRIETĂȚI ALE MUȘCHIULUI
SCHELETIC
 Tonicitatea
 reprezintă stare de tensiune, de semicontracţie
caracteristică muşchilor.
 la întreţinerea tonusului muscular participă , în
mod direct sau indirect, un numă r mare de structuri
nervoase: aferenţele senzoriale, exteroceptive şi
proprioceptive, formaţiunea reticulată din sistemul
nervos, că ile nervoase de conexiune precum şi cele
de conducere
 PROPRIETĂȚILE MECANICE ALE
MUȘCHIULUI SCHELETIC
 Unele proprietă ţi mecanice ale muşchilor
prezintă un interes deosebit în analiza biomecanică ,
cum ar fi :

- elasticitatea;
- gradarea contracţiei;
- sumaţia contracţiilor succesive
 ELASTICITATEA
 Acestă caracteristică se evidenţiază prin
fenomenul de alungire a muşchiului.
Se observă că procesul de alungire se desfă şoară
de-a lungul a două faze.
Tensiunea care corespunde întinderii bruşte
atinge rapid un nivel ridicat şi revenirea la poziţia
iniţială se face lent (corespunzâ nd gradului de
întindere).
 ELASTICITATEA
În concluzie, pentru aceeaşi lungime a muşchiului
tensiunea din timpul alungirii este mai mare decâ t
cea dezvoltată în cursul scurtă rii.
De asemenea trebuie evidențiat faptul că ,
capacitatea mușchiului de a genera forță este mai
mare în timpul contracțiilor izotonice excentrice,
decâ t în timpul contracțiilor izotonice concentrice.
 GRADAREA CONTRACȚIEI
 Intensitatea mecanică dezvoltată de activitatea
musculară la muşchi în timpul efectuă rii unei
mişcă ri poate fi adaptată gradat în funcţie de două
fenomene diferite.
 Gradarea fiziologică a contracţiei voluntare este
foarte complexă datorită faptului ca ea rezultă din
fenomenul de sumaţie temporală şi din sumaţia
spaţială .
 SUMAȚIA CONTRACȚIILOR
 Sistemul nervos poate recruta un numar mai mic
sau mai mare de unită ţi motorii avâ nd drept
consecinţă dezvoltarea unei forţe mai mici sau mai
mari la nivel muscular - sumaţie în spaţiu.
 Sistemul nervos poate grada intensitatea
efortului trimiţâ nd impulsuri motorii cu frecvenţa
variabilă - sumaţie în timp (temporală)
 SUMAȚIA CONTRACȚIILOR
 Stimularea unui nerv motor sau a unui muşchi
fixat pe un miograf prin aplicarea unui şoc electric
dă un ră spuns numit secusă .
 Acest ră spuns este caracterizat printr-o fază de
urcare sau de contracţie şi o fază exponenţială de
coborâ re sau de relaxare.
 Această fază survine cu o anumită întâ rziere în
raport cu fenomenul electric de depolarizare.
 SUMAȚIA CONTRACȚIILOR
Dacă se aplică un al doilea stimul, înainte ca
muşchiul să se relaxeze complet, cea de-a doua
contracţie debutează la un nivel mai ridicat faţă de
prima atingâ nd un nivel foarte ridicat şi o durată
mai lungă .
 Este important de subliniat faptul că ră spunsurile
mecanice se pot însuma în timp ce ră spunsurile
electrice (potenţialele de acţiune) ră mâ n
discontinui.
 SUMAȚIA CONTRACȚIILOR
 Repetiţia unei serii de stimuli permite realizarea
unui platou <platou tetanic> ridicat şi regulat în
cazul câ nd frecvenţa de stimulare este ridicată .
 Acest lucru se realizează în contracţia tetanică
sau tetanos.
 Câ nd fuziunea este perfectă , tetanosul este
perfect şi poate atinge de 4-5 ori valoarea unei
secuse izolate.