Tipuri de oase

 La aceste oase, lungimea depășește lățimea și grosimea. 

 Un os lung este format din:
                        - un corp sau diafiza
                       - două extremități sau epifize
În perioada de creștere, între diafiza și epifize se găsește cartilajul de
creștere, care poartă numele de metafiză.

1. Oasele lungi  Oasele lungi se găsesc în principal la nivelul membrelor, ele

îndeplinind rolul de pârghii de viteză în diferitele mișcări. 

 Exemple de oase lungi: (humerus, ulna, radius, femur, tibie,

peroneu);
  La aceste oase, lungimea și lățimea sunt aproape egale între ele,
dar depășesc grosimea; Oasele plane sunt turtite și prezintă
două fețe și un număr variabil de margini și unghiuri; 

 Oasele plane îndeplinesc două funcții:

                                 a) servesc la edificarea cavităților de

2. Oasele plane protecţie (de exemplu craniul); 
                                b) dau inserție unui mare număr de mușchi
(de exemplu scapula).
Exemple de oase plane: întâlnite în cadrul centurilor
(coxal, scapula), la cap (frontal, parietale, temporale,
occipital etc.), sau cele care formează cutia
toracică: coastele, sternul.
  Aceste oase au cele trei dimensiuni aproape egale, forma lor
apropiindu-se de cea cubică. Oasele scurte se găsesc în acele
regiuni unde este necesară o mare soliditate și unde există
mișcări foarte variate însă cu amplitudine mica (coloana
vertebrala, carp, tars).

3. Oasele  Exemple de oase scurte: cele care intră în construcția palmei,

scurte tălpii, ca de exemplu: carpiene, metacarpiene, tarsiene,
metatarsiene, falange, sau oasele coloanei
vertebrale: vertebrele.
  Sunt oase neregulate ce au spații cavitare pline cu aer, tapetate
cu membrane mucoase.

4. Oasele  Exemple de oase pneumatice: cele din jurul foselor

nazale frontal, etmoid, sfenoid, maxilar, etc.
pneumatice
  Aceste oase sunt de obicei lentiforme, mici, și se se dezvoltă în
vecinătatea unor articulații (sesamoide periarticulare) sau chiar
în tendoanele unor mușchi (sesamoide intratendinoase).

 Aceste oase glisează de obicei pe o altă suprafața osoasă. Unele

se află în grosul capsulei articulare și mărind suprafața fosei
5. Oasele articulare, se unesc cu capul articular. (Ex: oasele din articulația

sesamoide degetului mare al labei piciorului), altele sunt adâncite în

tendoanele mușchilor ce trec pe deasupra articulației. 

 Exemple de oase sesamoide: rotula (patella) și unele oase de

la nivelul mâinii și piciorului.
  Aceste oase se mai numesc și oase wormiene. Sunt oase mici,
plane şi inconstante. Se dezvolta din puncte de osificare
speciale independente de oasele învecinate, fie la nivelul
6. Oasele suturilor craniului, în special în sutura lambdoidă, fie la

suturale nivelul fontanelelor. Mai exista un grup de oase

wormiene, numite insulare, care se dezvolta în centrul oaselor
boltii craniene (în special în parietal și frontal).

      
  Datorită formei și arhitecturii lor complicate nu pot fi încadrate
7. Oasele în nici unul din grupurile precedente (ex: palatinul, sfenoidul).

neregulate