BISERICA ȘI CULTURA ÎN EVUL

MEDIU
(secolele IX – XIV)
 Biserica creștină în mileniul I
• Până în anul 1000 biserica creștină este zguduită de numeroare crize,
atât în răsărit cât și în apus, crize generate de răspândirea a numeroase
erezii (arianism, monofizitism, bogomilism, etc)
• În condițiile migrațiilor, a dezvoltării precare a societății, a dispariției
culturii scrise în occident multe comunității practică cultul creștin în
forme proprii de pietate.
• Totuși, începând cu secolul al VI-lea, o dezvoltare fără precedent o
manifestă monahismul.
• Schisma din 1054 s-a realizat prin excomunicarea reciprocă a Papei și a
Patriarhului de Constantinopol. Cauzele schismei sunt legate de dogmă
(doctrina filioque, celibatul preoțesc, împărtășania cu azimă, etc) ci și
de diferențele tot mai accentuate de civilizație între Răsărit și
Occidentul medieval
 REFORMA GREGORIANĂ
• În occident se înregistrează amestecul bisericii în sistemul feudal.
Apare simonia (traficul cu bunuri bisericești) scade moralitatea
clerului.
• Renașterea carolingiană reprezintă o perioadă de dezvoltare culturală
în spirit creștin. Latina devine principala limbă de cultură, crește
numărul cărților datorită activității copiștilor.
• Reforma gregoriană este reprezentată de activitatea mai multor papi
și constă în reformarea spirituală a clerului și întărirea autorității
papei. În următoarele secole se manifestă o adevărată luptă între papi
și împărații din Occident pentru supremație în lumea creștină. (lupta
pentru investitură între Grigore al VII-lea și Henric al IV-lea)
• Autoritatea papală atinge apogeul în timpul pontificatului lui Iulius al
II-lea.
 CRUCIADELE
• Cruciadele erau expediții militare organizate de către papi cu participarea
monarhilor Europei apusene în secolele XI – XIII cu scopul de a elibera locurile
sginte (Ierusalimul) de sub dominația arabilor;
• Au fost în total 8 cruciade la care au participat un număr foarte mare de europeni
din toate categoriile sociale, de la simpli săraci și cerșetori, țărani, negustori,
cavaleri, călugări și preoți soldați, nobili, regi și împărați)
• Cele mai importante cruciade au fost:
• - cruciada I, organizată de papa Urban al II-lea a avut ca rezultat cucerirea
Ierusalimului și întemeierea unor ducate latine în Occident (Antiohia, Edessa Tripoli
și regatul Ierusalimului)
• - cruciada a treia a încercat să recucerească Ierusalimul. Au participat regele
Franței, Ludovic cel Sfânt, regele Angliei Richard Inimă de Leu și împăratul German
Frederic I Barbarossa
• - cruciada a IV- a a deviat de la scopurile inițiale și s-a soldat cu cucerirea
Constantinopolului ortodox (capitala imperiului Bizantin) pentru 60 de ani
 Evul Mediu religios
• În viziunea omului medieval, societatea este constituită după imaginea cetății lui
Dumnezeu. Ierarhia pământească devine o reflectare a ierarhiei cerești.
• Filosofia creștină acaparează întreaga concepție despre lume și viață. Se naște o
nouă știință integratoare – teologia. Orice ideee care nu era conformă cu aceasta,
era respinsă ca fiind eretică sau păgână. Limbile de cultură erau latina în
Occident, slavona și greaca în Răsăritul Europei. Accesul la cultură era, astfel
extrem de limitat iar peste 90% dintre știutorii de carte proveneau din rândurile
clerului.
• Biserica deținea supremația nu numai în gândire, ci și în educație. Educația de tip
scolastic (”Crede și nu cerceta!”) era bazată pe memorare, constrângere și
pedeapsă fizică iar programa școlare erau textele religioase (Evanghelia și scierile
Sfinților Părinți)
• Cu toate acestea cultura medievală ia un deosebit avânt începând cu secolele XII-
XIII și dezvoltarea orașelor. Multe orașe devin centre universitare de excepție.
(Bologna, Paris, Oxford)
 Arta medievală
• Ca și cultura se manifestă cu precăderea în
domeniul religios. Expresia cea mai pregnantă a
arhitecturii medievale o reprezintă catedrala.
• În întreaga europa creștină se manifestă succesiv
trei stiluri arhitectonice:
• - stilul bizantin
• - stilul romanic
• - stilul gotic
 Stilul bizantin
• Arhitectura bizantină este stilul arhitectonic dezvoltat în cadrulImperiului
Bizantin.. Imperiul Bizantin a avut o existență de mai bine de un mileniu
influențând în mod dramatic dezvoltarea arhitecturii din Europa și
dinOrientul Apropiat, devenind precursorul principal al arhitecturii
renascentiste și al celei otomane.
• O primă inovație a fost modificarea planului bisericilor din cruce latină (cu
brațele inegale) în cruce greacă (cu brațele egale). O altă inovație a
survenit din necesitatea de a avea biserici mult mai spațioase și mai
luminoase. Astfel, arhitecții bizantini din Epoca lui Iustinian au inventat
tipul bazilicii cu cupolă folosind un sistem elaborat de pandantive și
contraforturi care să mențină structura. O altă caracteristică a bisericilor
din aceea perioadă este prezența încăperilor secundare, a ferestrelor
multiple, a mozaicurilor bogate și a picturilor ce încarcă pereții din
interior.
 Stilul romanic
• A apărut la sfârșitul secolului al X-lea în
Provence (S Franței) Lombardia (N Italiei),
Catalonia (Spania). Numele acestui stil vine de
la edificiile romane.
• Trăsături: catedrale masive cu ziduri groase,
clădiri scunde, sobre, simple, întunecoase
• Elemente: bolta în leagăn, arcade, coloanele,
transeptul, porticul, contraforții
 Stilul gotic
• ARTA GOTICĂ sau barbară, cum a fost numită de arhitecţii
Renaşterii, pentru că se îndepărta de canoanele
arhitecturi romane clasice începe să se dezvolte din
secolul al XI-lea în Europa apuseană.
• Ea a fost cu precădere o artă a comunităţilor urbane,
născută pe domeniul regal al Capeţienilor, în Ile –de –
France.
• Catedrala a fost monumentul caracteristic artei gotice, un
spaţiu social prin excelenţă, în interiorul ei desfăşurându-
se ,în afară de serviciul divin, o adevărată viaţă
comunitară.
A) PLANUL PREDOMINANT E CEL DE CRUCE
LATINA (ROMANA), IAR EDIFICIILE SUNT DE
DIMENSIUNI MARI.
 
B) ZIDURILE MASIVE DIN STILUL ROMANIC
SUNT INLOCUITE CU ZIDURI MAI SUBTIRI SI
INALTE, SPRIJINITE LA EXTERIOR DE
CONTRAFORTI IN FORMA DE ARCURI BUTANTE
(PROPTITORI INGUSTI SI INALTI, MENITI SA
PREIA O PARTE DIN GREUTATEA BOLTILOR).
 
C) INTERIORUL E IMPARTIT (CA SI LA BASILICI)
IN MAI MULTE NAVE LONGITU­DINALE, (TREI
SAU CINCI), DELIMITATE PRIN SIRURI DE
COLOANE SUBTIRI.
 
D) ELEMENTUL NOU SI
SPECIFIC STILULUI GOTIC E
ARCUL FRÂNT SAU ASCUTIT
(UNGHIUL FORMAT DE
INTRETAIEREA A DOUA
SEGMENTE DE CERC), DAR
MAI ALES OGIVA SI BOLTA
OGIVALA (BOLTA SPRIJINITA
PE DOUA ARCURI DIAGONALE
DE SUS­TINERE, CARE SE
INCRUCISEAZA IN PUNCTUL
DE CHEIE A BOLTII).
ELEMENTELE ACESTEA
APARUSERA SPORADIC, INCA
DIN SEC. XII, LA UNELE
CATEDRALE ROMA­NICE DIN Arcul ogival format din două arce care
NORDUL FRANTEI.  pot avea razele egale cu deschiderea -
  ogivă echilateră, sau mai mare – ogivă
ascuţită. Astfel de arce formează bolţile
ogivale, putând fi formate din patru sau
şase arce.