Sisteme

informaționale
Codul genetic și biosinteza
proteinelor
 CUPRINS
0
02
Biosinteza
1
Codul genetic proteinelor

03
Știați că...?
0
Codul genetic
1 Corespondența dintre grupele de
nucleotide din moleculele acizilor
nucleici și aminoacizii incluși în
proteinele sintetizate.
 Noțiuni introductive
Organismele vii posedă anumite caractere pe care le pot
transmite la urmași. În fiecare organism se află inregistrată o anumită
cantitate de informație care codifică aceste caractere ereditare. Aceasta
este informația genetică.
Corpul oricărui organism viu este alcătuit din celule.
Organismele cele mai simple au corpul alcătuit dintr-o singură celulă.
Organismele mai complexe au corpul compus dintr-un număr mare de
celule, diferențiate și aranjate astfel încât să alcătuiască diversele organe
Organismele vii posedă o capacitate deosebită și ale acestuia.
anume aceea de a da naștere la urmași. Acest lucru nu are loc la Fiecare celulă este formată în principal din membrană,
întâmplare, ci descendenții sunt întotdeauna asemănători citoplasmă și nucleu. În nucleul fiecărei celule se găsește o structură
parintilor lor, după cum a remarcat și înțelepciunea populară: macromoleculară complexă numită ADN (acid dezoxiribonucleic).
“Din stejar, stejar răsare” , “Ce iese din pisică, șoareci
mănâncă” etc.
Pe de altă parte, fiecare organism prezintă unele
caractere care-l diferențiază de toate celelalte organisme, astfel
încât fiecare individ este, practic, un unicat. Acest fenomen se
numește variabilitate.
Știința care studiază ereditatea și variabilitatea
organismelor vii se numește genetica.
 Aceasta are rolul de a stoca informația genetică. S-au descoperit
unele molecule de ADN mai mici și în afara nucleului celular. Acestea se
numesc ADN extranuclear. Rolul principal în stocarea informației genetice
îl are totuși ADN ul nuclear.
Diferitele caractere individuale sunt rezultatul interacțiunii
informației genetice din moleculele de ADN nuclear și extranuclear cu
condițiile de mediu. În acest context putem defini două noțiuni noi:
fenotipul și genotipul. Genotipul cuprinde totalitatea informației genetice
dintr-un organism.
Fenotipul este ansamblul însușirilor morfologice, fiziologice,
biochimice ale unui individ, rezultate din interacțiunea genotipului cu
mediul. Cercetările recente au scos în evidență faptul că aceste
interacțiuni nu sunt suficiente pentru a explica toate
caracterele individuale, deci mai trebuie să existe undeva un
stoc de informație.
Unii cercetători încearcă să identifice noi structuri
informaționale biomoleculare, în timp ce alții sunt de părere
că această informație ar putea avea un suport de o altă
natură(de natură spirituală). Deocamdată niciuna din aceste
versiuni nu a fost demonstrată, dar cercetările continuă.
Caracteristicile
codului genetic
 Codul genetic este „degenerat”. Deoarece există
64 de codoni și 20 de aminoacizi, rezultă că un
aminoacid poate fi codificat de doi sau de mai
mulți codoni. Din cei 64 de codoni, în realitate,
doar 61 codifică un aminoacid, motiv pentru care
poartă numele de codoni cu sens. Dintre aceștia,
doi sunt codoni de inițiere (AUG și GUG),
aflându-se la începutul oricărui mesaj genetic.
Ceilalți trei codoni nu codifică niciun aminoacid
și se numesc nonsens, semnificând terminarea
mesajului. Ei se mai numesc și codoni stop
(UAA, UAG, UGA).
Schimbarea, prin mutație, a unui codon cu sens în
alt codon cu sens, se numește mutație missens, iar
codonul care s-a format se numește codon
missens. De obice, a treia bază azotată este cel
mai puțin importantă, putând fi înlocuită fără să
se schimbe sensul codonului.
Codul genetic este nesuprapus și fără virgule, adică
doi codoni succesivi nu au nicio nucleotidă
comună, iar între codoni nu există „virgule
biochimice” (semne speciale care să marcheze
începutul și sfârșitul codonului). Doar o genă
începe și se termină cu semne speciale de
„punctație”.
Codul genetic este universal, adică un codon
codifică același aminoacid la orice formă de viață.
Codul genetic a evoluat, ceea ce explică unele
abateri de la universitatea lui. Aceste abateri se
referă, în special, la codonii stop, care, inițial, au
fost codoni sens, așa cum sunt și astăzi la unele
organisme inferioare.
 BIOSINTEZ
A
PROTEINE
LOR 02
Procesul prin care, într-o celulă, sunt
polimerizați aminoacizii, în
vederea obținerii unei proteine.
Biosinteza proteinelor include două procese
importante: transcripția și translația.

Transcripția constă în sinteza celor 3 tipuri de

ARN implicate în biosinteza proteinelor - ARNm,
ARTt și ARNn, având drept matriță o catenă de
ADN dintr-o cromatidă. Secvența nucleotidică a
fiecărui tip de ARN este determinată de diversele
segmente ale ADN-ului care servesc ca matriță,
având o structura complementară catenei de
ADN-matriță. Deci, ARNm reprezintă o „imagine
în oglindă” a catenei de ADN, cu simboluri
complementare. Procesul se realizează în
prezența enzimei ARN-polimeraza. În urma
transcripției, cele 3 tipuri de ARN rezultate
părăsesc nucleul și trec în citoplasmă.
Translația constă în traducerea mesajului
genetic, dintr-o secvență de nucleotide într-o
secvență de aminoacizi și presupune:
- Asocierea ARNm cu riobozomii activi în
sinteza proteică. Catena de ARNm se fixează
simultan pe mai mulți ribozomi formând
poliribozomi;
- Activarea aminoacizilor prin reacția acestora
cu adenozintrifosfat (ATP), în prezența unei
enzime;
- Atașarea aminoacizilor activați la moleculele
specifice de ARNt, urmată de transportarea
lor la poliribozomi (faptul că în citoplasmă
exista 20 de aminoacizi presupune existența
unui număr de 20 de tipuri de ARNt, câte
unul pentru fiecare aminoacid);
- Polimerizarea sau asamblarea aminoacizilor.
Legătura se realizează între gruparea COOH
a primului aminoacid și gruparea NH2 a celui
de-al doilea aminoacid, în prezența unei
enzime care catalizeaza formarea legăturilor
peptidice între aminoacizi.
Știați
că...?
03
 Știați că...

- Pentru a scrie codul întregului genom uman, o persoană ar treubi să

tasteze 60 de cuvinte pe oră, opt ore pe zi, timp de aproximativ 50 de ani.
- 1 milion de baze (adică o mega bază) din secvenţa de date din ADN este
echivalent cu 1 megabyte de spaţiu de stocare a datelor pe calculator.
- Secvenţa întregului nostru ADN ar umple 2001,000 de pagini din cartea de
telefoane a New York-ului.
- Fraţii împart 50% din genele lor, aşa cum împarte un părinte cu copilul său.
- Maimuţele şi oamenii împart undeva în jur de 94 – 99% din ADN-ul lor.
- De asemenea, împărțiți 85% din ADN-ul dvs. cu un șoarece, și 41% cu o
banană.
MULȚUMI
M PENTRU
VIZUALIZ
ARE
Realizat de:
Stoian George
Moise Lidia-Maria
Chita Teodor