VALORIFICAREA RAȚIONALĂ

A CONDIȚIILOR ȘI
RESURSELOR RECREATIVE ȘI
AGROCLIMATICE ALE TERREI

ELABORAT DE: FOCȘA CAROLINA, PAZURATI ANA

GRUPA T-031
 CUPRINS:

I. Resursele agroclimatice
Resursele agroclimatice ale Rusiei
Condițiile agroclimatice din regiunea asiatică
Condițiile agroclimatice din Kazahstan
II. RESURSELE RECREATIVE
III.CONCLUZII

Resursele agroclimatice
În mod alternativ, o țară poate avea zone
diferite, unde există un nivel ridicat de resurse
și absența aproape totală a resurselor
agroclimatice.
De regulă, o mare diversitate a resurselor
agroclimatice sunt observate în țările care
ocupă o suprafață mare. Printre acestea se
numără următoarele state: Rusia, China, India,
Australia, SUA, Canada, Brazilia și Mexic.
Pentru a reprezenta pe deplin imaginea de
ansamblu, este necesar să se înțeleagă ce
resurse agroclimatice sunt și ce afectează
disponibilitatea lor.
Resursele agroclimatice sunt condițiile climatice formate la o
anumită unitate teritorială care determină una sau alta din
activitățile agricole.
Resursele agroclimatice ale lumii sunt în general acceptate ca
favorabile și nefavorabile.
Pentru a înțelege modul în care se evaluează posibilitatea
activității agricole, va fi necesar să se înțeleagă în detaliu ce
resurse agroclimatice sunt și ce factori afectează indicatorul
lor.
Resursele agroclimatice ale unei anumite regiuni se datorează
raportului dintre lumină, căldură și umiditate.
Există țări cu condiții naturale omogene și cu o mare
diversitate. Deci, vom lua în considerare condițiile de pe
teritoriul Rusiei și Asiei.
Resursele agroclimatice
ale Rusiei
Rusia este o țară care se află în diferite centuri climatice cu
intensitate diferită a energiei solare. Acest factor face posibilă
creșterea unei game largi de culturi cu cerințe diferite pentru
lumină, căldură și umiditate.

Dintre toți factorii, reacționează cel mai puternic

instalați pe temperatura aerului. Procesele principale
apar în intervalul de 5-30 ° Celsius. Abaterea de la
această gamă duce la o încetinire a creșterii și a
proceselor. Cu o abatere puternică față de normă,
planta moare.
Temperaturile de peste +10 grade sunt considerate a
fi mai micilimita vegetației efective a plantelor. Pentru
a obține o recoltă dintr-o anumită cultură, planta
trebuie să "acumuleze" un total de temperaturi pozitive
de peste zece grade. Fiecare cultură are un indicator
propriu, respectiv, și cerințele sale pentru condiții.
 Zonele agroclimatice ale Rusiei
Resursele agroclimatice ale Rusiei în
regiunile nordice au crescut umiditatea și lipsa
căldurii și a luminii. În astfel de condiții, sunt
posibile doar agricultura focală și agricultura
în sere.
Suma temperaturilor sezonului de crestere este de 2200-3400
grade Celsius. În aceste condiții, este posibil să crească grâul
de iarnă și de primăvară, porumb, soia, floarea-soarelui,
legume și fructe. În cea mai mare parte a țării, suma
temperaturilor perioadeiVegetația este în intervalul de 1000-
2000 de grade Celsius. Care sunt resursele agroclimatice și ce
rol joacă în formarea și activitățile agriculturii în acest caz?
Răspunsul este evident. Pe baza experienței mondiale și a
rentabilității, astfel de condiții nu promovează oportunitatea de
a concura și de a avea o producție eficientă din punctul de
vedere al costurilor.
În partea de nord a zonei temperate din
subzona taigă, clima este oarecum mai ușoară.
În această regiune, puteți crește cartofi, secară,
orz și leguminoase.
Oarecum mai mult spre sud, în zona pădurilor
mixte șipădure-stepă, clima este mai caldă și
durata zilei este mai lungă. În această zonă
agroclimatică, puteți crește secară, grâu,
porumb, in, cânepă, sfecla de zahăr și cultivați
struguri și grădinărit.
Cea mai bună combinație de resurse
agroclimatice a fost formată pe teritoriul
Cernoziomului Central, al Caucazului de Nord
și al regiunilor din regiunea Volga.
 Condițiile agroclimatice din regiunea asiatică
Teritoriul Asiei include mai mult de
patruzeci de țări. Aproape patru miliarde de
oameni trăiesc în această parte a planetei.
Alimentația populației depinde direct de
activitățile agricole ale țărilor, determinată
și limitată de anumite condiții climatice.
Resursele agroclimatice din Asia se
caracterizează printr-o cantitate mare de
căldură. Cu toate acestea, cantitatea de
umiditate în cea mai mare parte este mică, Următoarele țări au condiții optime pentru activitățile agricole:
iar în unele regiuni - excesivă. Bangladesh (aproximativ 70% din zonă este arat), India (166 milioane
de hectare), China (93 milioane de hectare). În restul Asiei, se
desfășoară activități de cultivare focală sau culturi se cultivă numai în
zona umedă de creștere.
În partea principală a Asiei există zone întinse de lanțuri montane,
deșerturi și semi-deserturi.
În ciuda faptului că șaptezeci la sută din terenurile irigate se află în
Asia, acestea lipsesc. Motivul este creșterea rapidă a populației și
eroziunea solurilor.
Condițiile agroclimatice din Kazahstan

În ceea ce privește fostele țări CSI situate înteritoriul Asiei,

cel mai mare teritoriu ocupat de Kazahstan. Localizarea
geografică a țării corespunde statelor situate în regiunea Mării
Mediterane, cu un climat subtropical umed.
Cu toate acestea, resursele agroclimatice ale
Kazahstanuluiordinul este mai mic. Clima sa este brusc
continentală. Acest lucru se explică prin faptul că teritoriul
țării este situat la mai mult de o mie de kilometri de mări și
oceane. Prin urmare, în întreaga țară o vară uscată cu
precipitații reduse. În timpul iernii predomină înghețurile reci
din Siberia.
Cea mai mare cantitate de precipitații cade în
munții Altai.
Pe teritoriul irigației și a cantității maxime de
precipitații, sunt cultivate bumbac, grâu, tutun,
fructe și pepeni.
 RESURSELE RECREATIVE
"Scopul vietii este sa o trăiești, să guști experiențele din plin,
să mergi înainte fără teama de necunoscut".
Eleanor Roosevelt
Deoarece resursele recreative sunt distribuite
extrem de inegal pe planetă, tot mai mulți
oameni pleacă într-o călătorie cu scopuri și
motive recreative. Aceste excursii recreative
(medicale, de îmbunătățire a sănătății,
educaționale, sportive) au devenit baza
dezvoltării turismului de agrement. Aspectele
recreative sunt mereu prezente în turismul de
afaceri (turismul de afaceri, turismul de
congrese, turismul de cumpărături).
Dacă ar fi să plecați maine într-o călătorie prin lume,
ce locuri ați alege sa vizitați? Lumea în care trăim este
de-a dreptul fascinantă și ne așteaptă să îi descoperim
toate splendorile. Practic, fiecare colțisor de pe pămant
are o frumusețe aparte și merită explorat, dar sunt
anumite locuri care îți iau pur și simplu răsuflarea prin
minunățiile lor. Vă invităm, în clipele care urmează,
într-o călătorie de neuitat printre cele mai frumoase
locuri din lume pe care trebuie să le vedem în această
viață.
Cel mai important lucru: o resursă de agrement, ca oricare alta,
necesită cercetare, dar va fi o resursă indiferent dacă a fost cercetată
sau nu. Dacă o cascadă este cunoscută și atrage turiști - aceasta este o
resursă, indiferent dacă înălțimea ei este măsurată și câți oameni o pot
vizita, dacă plaja atrage oameni pentru recreere și înot, atunci aceasta
este o resursă, indiferent dacă știm dacă zona sa, durata sezonului de
plajă-înot și capacitatea de agrement.
 PEȘTERILE WAIMOTO, NOUA
ZEELANDĂ
Sunt cunoscute sub numele de Peșterile
Waitomo sau Peșterile Glowworm și găzduiesc un
fenomen extraordinar. Aceste peșteri sunt situate
în Noua Zeelandă și sunt populate de insecte
luminescente, care strălucesc în întuneric, la fel
ca licuricii . Sute de insecte bio-luminescente
luminează Peșterile Waitomo și creează un spectacol
care amintește de un cer înstelat.
Creaturile mici, asemănătoare cu licuricii, emit străluciri care
variază de la verde la albastru și sunt prezente în lume doar în
Noua Zeelandă. Peșterile au fost explorate pentru prima dată în
1887 de un șef local maori, Tane Tinorau, și de un topograf
englez, Fred Mace.
Maori știa de existența peșterilor, dar niciodată nu au ajuns la
peșteri subterane până la acel moment. Au reușit să ajungă la
adâncimile peșterilor la bordul unei plute care ar putea pluti pe
pârâul care curge în interiorul peșterilor și apoi să își continue
cursul sub pământ.
În peșteri există sute de insecte luminiscente și formațiuni de
calcar interesante. Cu explorările ulterioare, a fost descoperit
accesul superior la peșteri, care este intrarea actuală. Din 1906,
administrarea peșterii a fost în mâinile guvernului din Noua
Zeelandă .
MUNȚII RAINBOW,
CHINA
În cadrul Parcului Geologic Zhongye Danxia
Landform din China, gasim muntii Rainbow
(Curcubeu). Pentru foarte multi dintre turisti acesti
munti bizari, reprezinta o enigma de o frumusete
rara.
Acești munți renumiți din China sunt cunoscuți
pentru culorile lor care imită un curcubeu pictat
peste vârfurile munților.
Geologia lor este destul de ciudata incat sa atraga
atentia tuturor si sa ne punem intrebarea: Ce face ca
acesti munti sa fie atat de colorati?
Explicatia consta in procesele diagenetice și
mineralogice care formeaza culorile roșu, verde, galben
și albastru. Parcul Național Zhangye Danxia este situat
în provincia Gansu, în nord-vestul Chinei, acoperind
200 de kilometri pătrați. Site-ul a fost numit un sit al
Patrimoniului Mondial UNESCO în 2009 și este
destinația pentru mulți turiști chinezi și internaționali.

Muntii Rainbow sunt formati din gresii si pietrisuri cretacice depozitate pe aceste locuri inainte
de formarea muntilor Himalaia. Nisipul si namolul s-au depozitat antrenand fier si alte minerale,
fapt care i-au furnizat ingredientul cheie pentru a forma culorile pe care le vedem astăzi.
Stratigrafia orizontală, plană a fost perturbată de un platou indian care s-a ciocnit de platoul
Eurasian cu aproximativ 55 de milioane de ani în urmă. La fel ca atunci când două mașini se
ciocnesc și barele de protecție se îndoaie și se sparg, un proces similar a îndoit ceea ce au fost
cândva gresii plate în Munții Rainbow pe care îi vedem astăzi.
LACUL HILLIER (ROZ), AUSTRALIA DE VEST
Localizat pe Middle Island, cea mai mare dintre insulele
Arhipeleagului Recherche, de pe coasta sudică a Australiei
de Nord, Hillier este un lac cu ape roz și sărate. Cu o
lungime de aproximativ 600 metri și o lățime de aproximativ
250 m, lacul este separat de Oceanul Indian printr-o plajă
cu nisip și înconjurat de păduri dese de eucalipt și arbore de
hârtie (niaouli).
Lacul a fost descoperit de Matthew Flinders în
1802, atunci când în timpul unei expediții. Acesta a
urcat pe vârful Flinders Peak, cea mai înaltă culme a
insulei, și a observat pata de culoare roz perlat.
Navigatorul britanic a numit ulterior lacul după
William Hillier, un membru al echipajului care murise
înainte de plecarea de pe insula Middle.
Lacul a fost descoperit de Matthew Flinders în
1802, atunci când în timpul unei expediții. Acesta a
urcat pe vârful Flinders Peak, cea mai înaltă culme a
insulei, și a observat pata de culoare roz perlat.
Navigatorul britanic a numit ulterior lacul după
William Hillier, un membru al echipajului care
murise înainte de plecarea de pe insula Middle.
Spre deosebire de alte lacuri care își modifică
culoarea în funcție de adâncime, apa din Lacul
Hillier rămâne neschimbată, indiferent de cantitate
sau locul de unde este colectată.
Peninsula Yukatán, Mexic
Plajele specializate în tăiat răsuflări au avut ceva de
a face cu reputația Peninsulei Yukatán, dar la fel de
frumoase (cel puțin) îi sunt cenotele ce și-au croit
binișor loc sub scoarța pământului.
Aceste ponoare își trag obârșia din prăbușirea unor
roci de calcar din bunăvoința cărora, omenirea are
acum unele dintre cele mai frumoase piscine naturale
ale planetei. Și nu doar că sunt perfecte pentru mersul
sirenei, dar rămâne loc berechet pentru scufundări și
scuba diving; iar partea cea mai bună este că sunt
atât de accesibile încât le găsești incluse în călătorii
de o zi către destinații precum Chichen Itza.
 RECIFUL DE CORALI, INDONEZIA

În Insulele Raja Ampat se estimează că există cel mai

ridicat nivel de diversitate al vieții marine. De pe
planetă! Aici găsim 600 de specii de corali și 1200 de
varietăți de pești. Izolat și aproape neatins de
păcătoasa mână a omului, Raja Ampat este, fără
exagerări gratuite, un paradis pentru cei ce iubesc
scufundările.
  PLAJA DE STICLĂ DIN CALIFORNIA
Plaja de sticla este in Parcul de stat MacKerricher despre Fort
Localnicii, considerând acest loc o groapă, au
Bragg(Fortul Bragg), Statul California, ... Plaja și-a luat
aruncat pe el gunoi - deșeuri menajere, aparate
numele de la faptul că este acoperită cu multe pietre de sticlă,
electrocasnice vechi, mașini, sticlă. În 1967,
este un reper al orașului.
autoritățile au închis plaja și au curățat-o de mai multe
ori. Fragmente mici de sticlă necurățate au fost
lustruite de valuri și, treptat, întreaga coastă a fost
presărată cu mii de sticlă multicoloră. Consiliul pentru
calitatea apei de pe Coasta de Nord a interzis
aruncarea gunoiului în acest loc.
De câteva decenii, natura s-a descurcat singură cu groapa de gunoi:
nu a rămas nici o urmă din foștii munți de gunoi. Valurile marii a
curățat plaja și a întors fiecare bucată de sticlă de pe coastă. Drept
urmare, forma pietricelelor de sticlă nu este diferită de pietricelele cu
care suntem obișnuiți, iar acum miliarde de bucăți de sticlă sunt
împrăștiate pe coastă, care se numește Glass Beach.
CONCLUZII
Resursele agroclimatice ale fiecărei țări
determină activitățile sale agricole și viața
populației. În cazul în care condițiile sunt
favorabile, țara este capabilă să ofere
alimente cetățenilor săi și să nu depindă de
politica externă.
Când resursele agroclimatice sunt limitate,
atunci, de regulă, populația țării este
înfometată, iar statul depinde de piața externă
a produselor. Multe țări din Africa și Asia pot
servi drept exemplu.
Utilizarea rațională a resurselor naturale și protecția mediului este
una dintre cele mai importante probleme ale societății moderne în
epoca progresului științific și tehnologic, însoțită de un impact activ
asupra naturii.
Utilizarea rațională a resurselor naturale neregenerabile ar trebui să
se bazeze pe extracția și consumul lor cuprinzător și economic,
eliminarea deșeurilor etc.
În prezent, problema epuizării resurselor naturale devine din ce în ce
mai acută. Epuizarea potențialului resurselor naturale se exprimă prin
reducerea resurselor naturale la un nivel care nu satisface nevoile
omenirii, capacitățile sale tehnice și standardele de siguranță pentru
sistemele naturale.
Epuizarea resurselor naturale face ca dezvoltarea lor ulterioară să fie
nepractică din punct de vedere economic și ecologic.