CONSILIERE ŞCOLARĂ ŞI

ASISTENŢĂ PSIHOPEDAGOGICĂ

Management şi leadership
educaţional
Lect. Univ. Dr. Viorel Dragoş

Prodaniuc Mihaela Violeta

MENŢINEREA ŞI SCHIMBAREA
CULTURII ORGANIZAŢIONALE
 Cultura organizaţională
un complex specific de valori, credinţe
conducătore, reprezentări, înţelesuri, căi de
gândire împărtăşite de membrii unei organizaţii,
care determină modurile în care aceştia se vor
comporta în interiorul şi în afara organizaţiei
respective şi care sunt transmise noilor membri
drept corecte
 Organizaţia încearcă să angajeze persoane care se
potrivesc cu cultura organizaţiei . În plus culturile
sunt menţinute prin eliminarea angajaţilor care în
mod frecvent se îndepărtează
de activitatea şi comportamentul acceptat.
 Modalităţile prin care o organizaţie funcţionează
şi este condusă are efecte
 intenţionate şi neintenţionate în menţinerea sau
schimbarea culturii organizaţionale .
  Cele mai adecvate metode de consolidare a
culturii organizaţionale au în vedere: 
 felul în care managerii reacţionează la incidentele
critice şi la crizele organizaţionale;
  rolul modelării , învăţarea şi antrenarea
managerială ; 
 criterii de alocare a recompenselor; criterii pentru
angajare, selecţie , promovare şi eliminare
din organizaţie; 
 promovarea pe plan intern a unor ritualuri,
ceremonii şi povestiri organizaţionale 
FUNCŢIILE CONDUCERII PENTRU
O UNITATE DE ÎNVĂŢARE
 Procesul de conducere are unele principii şi
funcţii comune, indiferent de domeniul
condus. În ceea ce priveşte funcţiile, fie că
este vorba de economie sau de finanţe, de
învăţământ sau de cultură, de sănătate sau
de armată, conducerea implică exercitarea
unor funcţii cum sunt: diagnoza, prevederea,
decizia, planificarea, organizarea,
coordonarea, controlul, îndrumarea,
reglarea, evaluarea, care se vor repeta în
fiecare ciclu al procesului de conducere.
 Prin procesul funcţiilor conducerii la nivelul resurselor
specifice sistemului educaţional, pedagogia modernă
identifică pentru managementul formării şi
perfecţionării profesionale următoarele funcţii :
1. Funcţia de planificare-organizare a sistemului
de învăţământ
2. Funcţia de orientare metodologică a
procesului de învăţământ vizează evaluarea şi, pe baza
acesteia, evoluţia calităţii.
3. Funcţia de reglare-autoreglare a sistemului
şi a procesului de învăţământ – normativitatea
managementului educaţional
 Prin funcţiile enunţate managementul educaţional
dobândeşte atributele managementului calităţii, şi
anume:
a. Planificarea calităţii
b. Ţinerea acestuia sub control
PLAN DE DEZVOLTARE NSTITUŢIONALĂ
PENTRU O UNITATE ŞCOLARĂ

Unitatea şcolară pe
care am ales să
elaborez un plan de
dezvoltare
instituţională este
Şcoala Gimnazială
Vişeu de Jos în care
profesez şi în
momentul de faţă.
 STILURI DE CONDUCERE
 Stilul de conducere este felul propriu de a fi, de a se comporta si de a actiona al managerului in
procesul conducerii.
 Stiluri de conducere:

a) Stilul autoritar, ale cărui caracteristici sunt:

- obiectivele generale ale grupului sunt stabilite de către manager;
- modalităţile de lucru şi etapele activităţii sunt stabilite sau decise de către lider, astfel încât
membrii grupului nu vor cunoaşte în avans ceea ce urmează să se realizeze;
- managerul este cel care decide şi impune fiecăruia sarcina de realizat şi colaboratorii cu care
va desfăşura activitatea;
- managerul personalizează elogiile şi criticile, dar atitudinea sa este mai degrabă rece şi
impersonală, decât ostilă.
 Stilul autoritar generează individualism şi ostilitate şi un indice de insatisfacţie (ascunsă sau
nu) foarte ridicat.
b) Stilul democrat, care poate fi caracterizat astfel:
- managerul încurajează participarea activă a tuturor membrilor în dezbaterea obiectivelor
generale ale grupului;
- desfăşurarea activităţilor este rezultatul unor decizii colective;
- repartizarea sarcinilor este decisă de grup, iar alegerea colaboratorilor se face în mod liber;
- managerul încearcă să se comporte ca un membru obişnuit şi egal cu ceilalţi membrii ai
grupului.
 Stilul democrat generează un climat cald, deschis bazat pe relaţii amicale, iar spiritul de echipă
este foarte dezvoltat.
c) Stilul laisser-faire (permisiv), în care managerul este, mai degrabă, o sursă de informaţii de ordin
tehnic, deciziile fiind luate de grup pe cont propriu, fără a fi supravegheate.
 ROLUL LIDERULUI ÎN FORMAREA
CLIMATULUI SOCIO-PSIHOLOGIC ÎN ŞCOALĂ
 Leadership înseamnă în primul rând conducere (în sens de
activitate de conducere), dar în acelaşi timp şi capacitatea,
abilitatea de a conduce, în cazul nostru o comunitate sau
un grup de persoane dintr-un mediu defavorizat, angrenate
într-o activitate de economie socială.
 În leadership, rolul de lider presupune o serie de
comportamente specifice la care ceilalţi se pot aştepta de
la tine, cum ar fi, acelea de a da o viziune grupului
condus,   de a dirija direcţia unei echipe, de a-şi asuma
responsabilităţi, şi altele.
 În schimb, statutul de lider, care, în general, se câştigă
natural, implică o poziţie recunoscută de catre ceilalţi,
constând în comportamentul celorlalţi de a se lăsa
“conduşi” de acea persoana şi de a-i acorda încredere şi
respect.